Moromeții

de Marin Preda

SCENE REPREZENTATIVE

CINA
„Cât ieşeau din iarnă şi până aproape de Sfântul Niculaie, Moromeţii mâncau în tindă la o masă
joasă şi rotundă, aşezaţi în jurul ei pe nişte scăunele cât palma. Fără să se ştie când, copiii se aşezaseră
cu vremea unul lângă altul, după fire şi neam. Cei trei fraţi vitregi, Paraschiv, Nilă şi Achim, stăteau
spre partea dinafară a tindei, ca şi când ar fi fost gata în orice clipă să se scoale de la masă şi să plece
afară. De cealaltă parte a mesei, lângă vatră, jumătate întoarsă spre străchinile şi oalele cu mâncare de
pe foc, stătea întotdeauna Catrina Moromete, iar lângă ea îi avea pe ai ei (…). Moromete stătea parcă
deasupra tuturor. Locul lui era pragul celei de-a doua odăi, de pe care stăpânea cu privirea pe fiecare.
Toţi ceilalţi stăteau umăr lângă umăr, înghesuiţi, masa fiind prea mică. Nimănui nu-i trecuse prin cap că
ar fi bine să se schimbe masa aceea joasă şi plină de arsurile de la tigaie. Niculae, care nu avea scaun,
se aşează turceşte pe pământ.”

1. Extrageţi din fragmentul dat cele trei pasaje descriptive care relevă
felul în care membrii familiei Moromete sunt aşezaţi la masă, subliniind grupurile care se conturează şi
evidenţiind semnificaţia lor simbolică în cadrul evoluţiei conflictului.
2. Analizaţi pe baza fragmentului dat relaţiile dintre personaje, formulând
2 argumente pentru a demonstra existenţa unui conflict între membrii familiei .
3. Comentaţi în 7-10 rânduri imaginea tatălui ca centru al familiei, pornind de la
observaţia lui Marin Preda că Moromete „stătea parcă deasupra tuturor”

TĂIEREA SALCÂMULUI
„Ceea ce umbrea întreaga vâlcea a grădinii era un salcâm uriaş. Toată lumea cunoştea acest
salcâm. Copiii se urcau în el în fiece primăvară şi-i mâncau florile, iar în timpul iernii jucau mija,
alegându-l ca loc de întâlnire. Toamna, viroaga se umplea cu apă, iar în timpul iernii îngheţa. Când erau
mici, Paraschiv, Nilă şi Achim curăţau şanţul de zăpadă şi gloduri şi netezeau cea mai lungă gheaţă de
prin împrejurimi. Lunecuşul pornea de undeva din susul grădinii şi se oprea la rădăcina copacului. În
fiecare iarnă era aici o hărmălaie nemaipomenită. Ajungând la capătul gheţuşului, vrând-nevrând, copiii
îmbrăţişau tulpina salcâmului, lipindu-şi obrajii înfierbântaţi de scoarţa lui neagră şi zgronţuroasă.
Primăvara, coroana uriaşă a salcâmului atrăgea roiuri sălbatice de albine. Salcâmul era curăţat de
crăci în fiecare an şi creştea la loc mai bogat. (…) Ei loveau de la o vreme mai încet, mai chibzuit, uneori
scormonind cu securea în lovituri mici, căutând parcă viaţa salcâmului falnic. Cu toate că pătrunseseră
în el adânc, din amândouă părţile, copacul, stătea drept şi liniştit, nicio frunză nu i se mişca. (…)
Salcâmul se clătină, se împotrivi, bălăbănindu-se câteva clipe, ca şi când n-ar fi vrut să părăsească
cerul, apoi deodată porni spre pământ, stârnind liniştea dimineţii ca o vijelie; se prăbuşi şi îmbrăţişă
grădina cu un zgomot asurzitor. (…) Grădina, caii, Moromete însuşi arătau bicisnic. (…) Nişte ciori,
învăţate să se rotească şi să se aşeze deasupra a ceva înalt, acum că acel ceva nu mai era, dădeau
târcoale prin preajmă şi croncăneau urât, parcă a pustiu, din ciocurile lor negre.”

1. Menţionează patru accepţii diferite pe care le are salcâmul pentru

personajele romanului, făcând referire numai la secvenţele citate.
 2. Ce reprezintă salcâmul?
3. Corelează etapele prăbuşirii salcâmului cu cele ale destinului lui
Moromete. Vei avea în vedere doar secvenţe următoare: „Din înălţimea lui, salcâmul se clătină, se
împotrivi, bălăbănindu-se câteva clipe, ca şi când n-ar fi vrut să părăsească cerul, apoi deodată porni
spre pământ, stârnind liniştea dimineţii ca o vijelie; se prăbuşi şi îmbrăţişa grădina cu un zgomot
asurzitor. Văile clocotiră şi toţi câinii de prin împrejurimi începură să latre.”

ADUNARILE DIN POIANA LUI IOCAN

„Moromete fu întâmpinat de departe cu exclamaţii. Iocan abia deschisese şi poiana era plină.
Unii stăteau în picioare, alţii pe nişte butuci vechi, toţi gălăgioşi şi parcă nerăbdători.
- Ce e, mă, ce v-aţi adunat aicea ?! se miră când ajunse în poiana fierăriei.
Toţi erau îmbrăcaţi de sărbătoare, chiar dacă unii erau desculţi, în cămaşă şi pantaloni şi cu
pălării vechi, dar periate proaspăt cu apă. Cel mai sigur semn că erau gătiţi de sărbătoare erau feţele lor
rase proaspăt. Moromete era abonat la Mişcarea, Iocan la Curentul, iar Cocoşilă primea Dimineaţa şi
dacă veneau fără ziare însemna că erau supăraţi şi n-aveau chef să discute politică. De la o vreme
Moromete începuse să se intereseze mult de dezbaterile din Parlament, numai că Mişcarea nu dădea
dezbaterile din Parlament şi astăzi Moromete se ducea la fierărie mai ales pentru a-l întâlni pe Cocoşilă
să le citească din ziarul lui. (…)
Începu apoi să citească, deodată, cu un glas schimbat şi necunoscut, parcă ar fi ţinut el un
discurs celorlalţi. Avea într-adevăr în glas nişte grosimi şi subţirimi ciudate cu opriri care scormoneau
înţelesuri nemărturisite sau încheieri definitive care trebuiau să zdrobească de convingere pe cei care
ascultau. Soarele se ridicase sus şi cu toate că trecuse destul timp, adunarea din poiana fierăriei părea
mai paşnică decât oricând.”

1. Cum se desfăşurau adunările din poiana lui Iocan?

2. Ce se dezbătea la aceste adunări?
3. Cum este văzut Moromete de către ceilalţi săteni?

FONCIEREA
,,Moromete trecea pe langa prispa fara sa se uite la cei doi care il asteptau si se opri in dreptul
tindei :
- Catrino , ia, fa, secerile astea ! striga el suparat, aruncand secerile pe
prispa intr-un fel de parca secerile ar fi fost afacerea care nu-i placea. Nu lua nimeni secerile , Catrina
era plecata la biserica iar fetele parca stateau la panda in casa.
Moromete se intoarse apoi spre gradina cu spatele la agent si la insotitorul acestuia si striga
iarasi ca si cand cei doi de pe prispa nici n-ar fi existat :
Paraschive, tu unde esti ma ? Nu vezi ca furca aia sta acolo langa gard de
cinci saptamani ! Ia-o de acolo si bag-o in sopron ! Ar putea sa stea acolo pan-o rugini, pana te-ai
intepa in ea si tot n-ai s-o ridici !…
Paraschiv nu-i raspunsese ; nici nu se vedea unde este. Moromete mai ramase cateva clipe cu
spatele intors spre cei doi de pe prispa, apoi deodata se rasuci pe calcaie si striga :
-N-am ! Agentul se ridica si vru sa spuna ceva, dar Moromete striga iarasi, de asta data
desfacandu-si bratele in laturi :
-N-am !
-Asta mi-o cânţi dumneata, nea Ilie, de când te ştiu eu, zise agentul tăios.
Moromete se apropie de prispă tăcut. Acum se uita în altă parte, întocmai ca şi când n-ar fi auzit
nimic din ceea ce i se spusese.“
 1. Cum se desfăşoară scena fonciirii ?
2. Ce sugereaza ,,desfacandu-si bratele in laturi’’.
3. Ce tehnică foloseşte Ilie Moromete ?

SCENA PREMIERII
„-De ce trebuie să învăţăm carte? (…). Trebuie să vă daţi copiii la şcoală, să înveţe carte şi să
apuce alte drumuri.
Moromete nu prea asculta, dar deodată ochii îi rămaseră pironiţi pe scenă. El murmură nevenindu-i să
creadă:
-Cocoşilă! Mă! Acela nu-i Niuclae al meu?
-Premiul întâi la băieţi, Moromete Niculae! Spuse învăţătorul tare, apoi îl împinse pe băiat în
faţa scenei. Moromete nu se mai îndoi, mai ales că îşi recunoscuse pălăria pe capul mare al fiului; gâtuit
de emoţie, tatăl strigă din colţul lui:
-Mă, n-auzi? Scoate-ţi pălăria din cap. Si adăugă încet, vorbindu-i lui
Cocoşilă: Săracu’ de el, nu i-am luat deloc o pălărie şi uite că nu e învăţat s-o poarte, stă cu ea pe cap.
Elevului începură să-i clănţăne dinţii
-Ce-are, mă, băiatul tău, de ce nu l-a lăsat să sfârşească? Întrebă Cocoşilă.
Moromete nu-i răspunse. Se smulse din loc şi o luă repede spre poarta din dosul scenei. Din momentul
acela el nu mai auzi nimic din serbare. Moromete îl apucă de mână şi îl strânse; îl întrebă încet cu un
glas apăsat şi greu:
-Mă, ce e cu tine? De ce tremuri?
-Păi azi îmi vine rândul la friguri.
-Hai, mă! Hai, mă! Prăpăditule! Lovi-o-ar moartea de treabă, vă
îmbolnăviţi aşa , fără nicio socoteală. Că eu când vă spui…voi…
Moromete porni cu băiatul în braţe şi mergând se ferea să se uite la copil; vorbea
singur şi ca niciodată făcea paşi largi şi repezi. Părea nemulţumit şi dezorientat, atins tocmai în liniştea
sa neturburată. Ce era cu Niculae acesta? De unde mai răsărise şi el cu povestea asta a lui cu şcoala? Şi
ce voia la urma urmei?”

1.Ce loc ocupă şcoala în lumea satului?

2.Care este atitudinea tatălui în momentul premierii fiului?
3.Ce consecinţe are această scena în viaţa familiei Moromete?

SECERIŞUL

„Dimineaţa e alburie şi satul răsună încă de cântecul cocoşilor. Omul se scoală, trezeşte copiii,
înhamă caii şi umblă de acolo până acolo prin curte. Nu este nimic de făcut, plecarea în prima zi de
secere pare să fie un lucru obişnuit, totuşi căruţa şi caii înhămaţi aşteaptă în bătătură de mult timp; omul
şi copiii sunt gata; secerile şi bota de apă sunt puse în căruţă; mâncarea gătită de cu seară asemenea; nu
se ştie însă pentru ce căruţa stă timp atât de îndelungat în mijlocul bătăturii.
Căruţele ies din sat prin toate părţile lui. Casele rămân goale de viaţă şi drumul e pustiu şi
tăcerea şi căldura domnesc peste tot timp de săptămâni întregi. Căruţa străbate câmpul şi se apropie de
capul locului. Pe timpul drumului oamenii tac, nu prea vorbesc între ei. Soarele începe să răsară.
Ajuns la capul locului se dă jos şi deshamă caii, copiii iau secerile în mâini şi încep să se
învârtească pe lângă capul de înc1rcat cu ierburi al pogoanelor de grâu. S-ar părea că nu se petrece
nimic, că se vor apuca numaidecât să lucreze, dar şi aici se întâmpl1 ca şi acasă. Trece timpul şi ei tot nu
încep; stau în faţa locului şi se uită peste mărimea lui, se întorc spre soare, învârtesc secerile în mâini,
spun câte o vorbă ca să facă totuşi ceva şi de început tot nu încep. Se ceartă pe seceri, fiecare dintre ei
vrând s-o aibă pe cea mai buna. Ei aşteaptă ceva, smulg câte un spic, îl sfărâmă în palmă şi îi suflă
pleava; aruncă în gură boabele pârguite, le mănâncă, vorbesc despre grâul vecinilor şi despre cei care
încă n-au sosit la câmp şi de care îşi bat joc, se întind, îşi trosnesc unul altuia oasele apucându-se de
după gât şi lucrul tot nu începe. Ei sunt aceia care vor munci, şi odată lucrul început, nu va mai fi timp
pentru vorbă şi glume.
In această aşteptare cel mai vrednic dintre copii începe să măsoare cu pasul stanţiile, părţile de
loc pe care fiecare va trebui să le ducă înainte până la terminare. De la această măsurătoare tatăl este
scutit. El trebuie să lege snopii şi să-i aşeze în clăi. Odată măsurătoarea făcută, cel mai vrednic dintre
copii începe odată să taie spicele şi să arunce mănunchiurile în urmă. Pe toată întinderea câmpiei
oamenii încep apoi să intre în inima spicelor: secerişul a început.”

1.Cum se desfăşoară scena secerişului?

2.Ce reprezintă secerişul pentru membrii familiei.