Opera data are un titlu foarte sugestiv, aflandu-se in stransa legatura cu intreg continutul textului, fiind

alcatuit din doua substantive, unul comun (“enigma”) si unul propriu (“Otiliei”). In sens denotativ,
enigma semnifica un lucru greu de inteles, nelamurit, ascuns sau o taina, un mister, iar substantivul
propriu semnifica un nume oarecare. In sens conotativ, titlul duce cu gandul la misterul personajului
Otilia, care este ca o ghicitoare sau un joc distractiv greu de descifrat de catre ceilalti. Astfel, legatura
dintre titlu si ideea textului devina stransa cand incercarea lui Felix de a o intelege pe Otilia este in zadar,
dar si a lui Pascalopol in final.

Incipitul romanului realist fixeaza veridic cadrul temporal (“intr-o seara de la inceputul lui iulie 1909”) si
spatial (descrierea strazi Antim, a arhitecturii casei lui Mos Costache, a interioarelor) prezinta principalele
personaje, sugereaza conflictul si traseaza principalele planuri epice. In cadrul spatial, are loc descrierera
strazii Antim, de unde reiese ca strada era pustie si intunecata, si in ciuda verii, in urma unor ploi
generale, racoroasa si fosnitoare ca o padure, iar lumina slaba a felinarelor, ingaduia numerele caselor.
Acesta era pustie fiindca luminile de prin case erau stinse. In aceasta obscuritate, strada avea un aspect
bizar. Nicio caza nu era prea inalta si aproape niciuna nu avea cat superior. insa varietatea cea mai
neprevazuta a arhitecturii, marimea neobisnuita a ferestrelor, in rapor cu forma scurta a cladirilor faceau
din strada bucuresteana o caricatura in moloz a unei strazi italice. Strada este descrisa prin epitetele
“pustie”, “intunecata”, de unde reiese tristetea care controla casele locuite pe ea, astfel destinul unor
personaje era prescris inca din incipit.

Conflictul romanului se bazeaza pe relatiile dintre doua familii inrudinte, care sugereaza universul social
prin tipurile umane realizate. O familie este a lui Costache Giurgiuveanu, posesorul averii si Otilia
Marculescu, adolescenta orfana, fiica celei dea doua sotii decedate. Aici patrunde Felix Sima, fiul surorii
batranului care vine la Bucuresti pentru a studia medicina si locuieste la tutorele sau legal, mos
Costache. Un alt intrus este Leonida Pascalopol, prieten al bastranului, pe care il aduce in familia
Giurgiuveanu afectiunea pentru Otilia, pe care o cunoaste de mica si dorinta de a avea o familie care sa-i
umple singuratatea. A doua familie, inrudita si vecina, care aspira la mostenirea averii batranului, este
familia surorii acestuia, Aglae. Clanul Tulea este alcatuit din sotul Siminon Tulea, cei trei copii ai lor:
Olimpia, Aurica si Titi. In aceasta familie patrunde Stanica Ratiu pentru a obtine zestrea ca sot al
Olimpiei. Istoria unei mosteniri include doua conflicte succesorale: primul iscat in jurul averii lui Costache
Giurgiuveanu (adversitatea manifestata de Aglae impotriva orfanei Otilia), al doilea destrama familia
Tulea (interesul lui Stanica pentru averea batranului). Conflictul erotic priveste rivalitatea adolescentului
Felix si a maturului Pascalopol pentru mana Otiliei.

Finalul este inchis prin rezolvarea conflictului si este urmat de un epilog. Simetria incipitului cu finalul se
realizeaza prin descrierea strazii si a casei lui mos Costache, din perspectiva lui Felix, intrusul/strainul din
familia Giurgiuveanu, in momente diferite ale existentei sale (adolescenta, aproximativ zece ani mai
tarziu “dupa razboi”).