Enigma Otiliei- George Călinescu
Roman balzacian, bildungsroman, tradițional, citadin, obiectiv, modern
Romanul este specia literara a gneului epic in proza de mare intindere cu personaje numeroase,
complexe si amplu caracterizate cu o intriga complicata si actiune ampla.
Romanul social este roman ce dezbate viata citadina a unei comunitati.
Balzacianismul se refera la tipul de proza realista in care regasim urmatoarele caracteristici: tipuri
umane bine conturate (avarul, orfana, tatal suferind, fata batrana) portretul personajelor este urmarit
dinspre exterior spre interior, impreuna cu descrierea amanuntita a locurilor in care traiesc. Incipitul
romanelor contine ample descrieri care fixeaza cu exactitate timpul si locul actiunii. Naratorul este
omniscient, este un demiurg al universului fictiv, fiind prezent in acelasi timp in mai multe locuri, stiind
totul despre desfasurarea actiunii.
Clasicismul este un curent literar si artistic din secolul al XVII – lea si inceputul celui de-al XVIII – lea
(aparut in Franta).
Romantismul este orientarea ideologica, artistica si literara din prima jumatate a secolului al XIX-lea
aparuta in spatiul european.
Modernismul reprezinta o orientare culturala manifestata la inceputul secolului 20, in care noul si
inovatia formelor se opuneau valorilor de tip traditional.
Personaje Felix un baiat care va ajunge major a mers la
verisoara ei Otilia si la Mos Costache. El vroia sa
Costache Giurgiuveanu este exemplu de mearga la facultatea de medicina. Aglae era sora lui
avar caracteristic epocii; Mos Costache. Aurica era fica lui Aglae. Stanica era
ginerele lui Aglae, iar Pascalopol un barbat mai
Leonida Pascalopol este un aristocrat care batran era mosier. Pe parcurs Felix s.a indragostit
de Otilia, dar era gelos ca isi petrecea numai cu
isi cauta iesirea din blazare prin comportari
Pascalopol timpul. [Link] final Felix vroia sa se
rafinate si expediente erotice; casatoreasca cu Otilia, iar Mos Costache le.a facut
o casa. Mos Costache vroia numai bani. Aglae era
Stanica Ratiu este arivistul fara scrupul moral
ingamfata si cam increzuta si vroia ca Mos
si escrocul locvace; Costache sa.i lase ei mostenirea, Aurica isi cauta
mereu un barbat dar nu a gasit, Stanica l.a furat pe
Aglae este "baba absoluta, fara cusur in rau” Mos Costache: Mos Costache era foarte bolnav si
ascundea sub perna cutia lui cu bani, iar Stanica
Aurica - fata batrâna muncita de complexe
stiind ca Mos Costache nu se misca( Stanica era
erotice nesatisfacute; avocat si era casatorit cu Olimpia o fiica a lui Aglae,
care vroia numai bani), iar Mos Costache in clipa
Simion Tulea - maniacul decrepit, cazut in aceea a facut un efort si a murit. Otilia era o fata
senilitate; tanara si frumoasa care trebuia sa traiasca in lux si
careia ii trebuiau bani. Titi era un alt fiu al Aglaei
Titi - caz patologic de degenerescenta; care s.a casatorit cu forta fara sa vrea. Weissman
era un prieten de al lui Felix care era bun doctor. De
doctorul Vasiliad este un secondant al lui sfanta Agripina Stanica s.a dus la matusa ei
Stanica; Agripina si a cunoscut o ruda de al lui Lili o fata de
16 ani care trebuia sa se marite si Stanica a vrut el
Popa Tuica si-a schimbat porecla in renume; sa se marite cu ea. Stanica mai avea un amic Iorgu
care conducea un restaurant, iar o fata care a
Otilia este exemplificarea feminitatii, ales.o Stanica pentru Felix avea deja un sot in
evoluând, in conditiile procesului complex al armata, il placea si pe Felix, dar si.a dat seama ca e
societatii burgheze, spre platitudine, gresit si a renuntat la Felix. Otilia a plecat si nimeni
nu mai stia de ea. Intr.o zi cand Felix era batran de
Felix exemplifica pe intelectualul in devenire, 50 si ceva de ani s.a intalnit in metrou cu
in aceleasi conditii. Pascalopol. Pascalopol i.a povestit lui Felix ca Otilia
s.a maritat cu un american bogat si acum traieste
bine.
Varianta finala a romnului contine un singur volum cu titlul “Enigma Otiliei”
publicat in anul 1938. Varianta de odinioara promova ca titlu “Parintii Otiliei”,
fiind conceputa in doua volume. Momentul in care titlul se schimba este
decisiv. Scriitorul trece de la motivul paternitatii Otiliei la eternul familiei gasit in
substantivul “enigma”. In scrierea romanului, George Calinescu se bazeaza
pe unele elemente de geneza. personajul Felix Sima este inspirat din ipostaza
scriitorului, regasim aici profilul de medalie, nasul acvilin, tenul masliniu,
aspecte fizionomice care apar si-n “Portret” de George Calinescu. Dintr-o
marturie a scriitorului “Otilua sunt eu” vedem reflectarea sa si-n conturarea
personajului feminin, cu toate ca el marturiseste ca la baza Otiliei Marculescu
sta “fata cu parul de fum”, o verisoara mai mare dea sa. Intamplarea despre
moartea lui Costache este preluata din propria biografie cand o ruda
indepartata moare si celelalte neamuri patrund in casa acesteia ducand peste
gradina, in spate, mare parte a obiectelor.
Opera literara “Enigma Otiliei, este un roman social realist de tip balzacian,
avand toate caracteristicile acestuia.
Opera data are un titlu foarte sugestiv, aflandu-se in stransa legatura cu intreg
continutul textului, fiind alcatuit din doua substantive, unul comun (“enigma”) si
unul propriu (“Otiliei”). In sens denotativ, enigma semnifica un lucru greu de
inteles, nelamurit, ascuns sau o taina, un mister, iar substantivul propriu
semnifica un nume oarecare. In sens conotativ, titlul duce cu gandul la
misterul personajului Otilia, care este ca o ghicitoare sau un joc distractiv greu
de descifrat de catre ceilalti. Astfel, legatura dintre titlu si ideea textului devina
stransa cand incercarea lui Felix de a o intelege pe Otilia este in zadar, dar si
a lui Pascalopol in final.
Tema textului este fresca din viata burgheziei bucurestene, familia, societatea,
iar motivul este mostenirea si paternitatea.
Romanul este alcatuit din douazeci de capitole si construit pe mai multe
planuri narative care urmaresc destinul unor personaje prin acumularea
detaliilor: destinul Otiliei, al lui Felix, al membrilor clanului Tulea, al lui Stanica,
etc.
Incipitul romanului realist fixeaza veridic cadrul temporal (“intr-o seara de la
inceputul lui iulie 1909”) si spatial (descrierea strazi Antim, a arhitecturii casei
lui Mos Costache, a interioarelor) prezinta principalele personaje, sugereaza
conflictul si traseaza principalele planuri epice. In cadrul spatial, are loc
descrierera strazii Antim, de unde reiese ca strada era pustie si intunecata, si
in ciuda verii, in urma unor ploi generale, racoroasa si fosnitoare ca o padure,
iar lumina slaba a felinarelor, ingaduia numerele caselor. Acesta era pustie
fiindca luminile de prin case erau stinse. In aceasta obscuritate, strada avea
un aspect bizar. Nicio caza nu era prea inalta si aproape niciuna nu avea cat
superior. insa varietatea cea mai neprevazuta a arhitecturii, marimea
neobisnuita a ferestrelor, in rapor cu forma scurta a cladirilor faceau din strada
bucuresteana o caricatura in moloz a unei strazi italice. Strada este descrisa
prin epitetele “pustie”, “intunecata”, de unde reiese tristetea care controla
casele locuite pe ea, astfel destinul unor personaje era prescris inca din
incipit.
Romanul este alcatuit din doua fire narative. Primul este lupta dusa de clanul
Tulea pentru obtinerea mostenirii lui Costache Giurgiuveanu si inlaturarea
Otiliei Marculescu. Al doilea prezinta destinul tanarului Felix Sima care, ramas
orfan, vine la Bucuresti pentru a studia medicina, locuieste la tutorele lui si
traieste iubirea adolescentina pentru Otilia.
Conflictul romanului se bazeaza pe relatiile dintre doua familii inrudinte, care
sugereaza universul social prin tipurile umane realizate. O familie este a lui
Costache Giurgiuveanu, posesorul averii si Otilia Marculescu, adolescenta
orfana, fiica celei dea doua sotii decedate. Aici patrunde Felix Sima, fiul surorii
batranului care vine la Bucuresti pentru a studia medicina si locuieste la
tutorele sau lega, mos Costache. Un alt intrus este Leonida Pascalopol,
prieten al bastranului, pe care il aduce in familia Giurgiuveanu afectiunea
pentru Otilia, pe care o cunoaste de mica si dorinta de a avea o familie care
sa-i umple singuratatea. A doua familie, inrudita si vecina, care aspira la
mostenirea averii batranului, este familia surorii acestuia, Aglae. Clanul Tulea
este alcatuit din sotul Siminon Tulea, cei trei copii ai lor: Olimpia, Aurica si Titi.
In aceasta familie patrunde Stanica Ratiu pentru a obtine zestrea ca sot al
Olimpiei. Istoria unei mosteniri include doua conflicte succesorale: primul iscat
in jurul averii lui Costache Giurgiuveanu (adversitatea manifestata de Aglae
impotriva orfanei Otilia), al doilea destrama familia Tulea (interesul lui Stanica
pentru averea batranului). Conflictul erotic priveste rivalitatea adolescentului
Felix si a maturului Pascalopol pentru mana Otiliei.
Subiectul operei incepe cu Felix Sima, care se indrepta spre unchiul sau
Costache Giurgiuveanu pentru a locui la el si a urma facultatea de medicina.
Ajuns acasa la el ii intalneste pe ceilalti membrii ai familiei, in special pe fiica
vitrega a acestuia, Otilia. A doua zi, ea ii arata locuinta, el remarcand felul ei
jucaus. Afla povestea ei de viata si despre prietenul familiei Pascalopol. Rugat
de Aglae, il mediteaza pe Titi care a ramas corigent. La inceputul lunii august,
Olimpia il prezinta familiei pe Stanica, dar nu primeste zestrea, astfel Stanica
este tot mai hotarat sa puna mana pe averea lui Costache. La invitatia lui
Pascalopol, Felix si Otilia se duc la mosia acestuia, unde Felix incepe sa fie
gelos pe Pascalopol. Intre Felix si Otilia se cladeste o relatie profunda de
prietenie, dar Felix se indragosteste de ea, marturisindu-i sentimentele. Otilia
il considera mai mult ca pe un frate, considerand totul un joc copilaresc. Intre
timp, discutiile despre adoptarea Otiliei pornesc noi scandaluri, dar fata ii cere
mosului sa nu completeze actele de adoptie. Otilia pleaca cu Pascalopol, iar
Felix, spre surprinderea sa, se arunca in bratele unei curtezane Georgeta,
pentru a se razbuna pe cea care i-a frant inima. Acest proces duce la
maturizarea tanarului. Mos Costache are planurile sale cu cei doi tineri,
incepand sa adune materiale de constructii. Din cauza unei insolatii, el face un
atac de cord in urma caruia toata familia Tulea isi petrece doua zile in casa
batranului, ignorand boala acestuia. Stanica profita de aceasta ocazie in care
ii baga in cap tot felu de idei si incearca sa afle unde isi tine ascunsa averea.
Mos Costache se insanatoseste si ii alunga din casa pe cei din familia Tulea,
fiind de acord cu propunerea lui Pascalopol de a-i deschide un cont Otilei, dar
nu-i da banii inca. Stanica isi continua planul incercand sa-l sperie tot mai
tare, angajeaza doctori care sa-i dea diagnostice false, dar afla unde sunt
ascunsi banii si il jefuieste. Mosul mai are un atac de cord si moare, Stanica
divortand de Olimpia si se casatoreste cu Georgeta, intrand in politica. Intre
timp, Otilia se casatoreste cu Pascalopol, iar Felix devine doctor, apoi profesor
universitar si se casatoreste. Se intalneste intamplator cu Pascalopol, care
divortase de Otilia, ea fiind casatorita cu un om bogat din Buenos Aires.
Astfel, toata povestea de dragoste ramane un mister pentru Felix.
Finalul este inchis prin rezolvarea conflictului si este urmat de un epilog.
Simetria incipitului cu finalul se realizeaza prin descrierea strazii si a casei lui
mos Costache, din perspectiva lui Felix, intrusul/strainul din familia
Giurgiuveanu, in momente diferite ale existentei sale (adolescenta,
aproximativ zece ani mai tarziu “dupa razboi”).
Elementele romantice desprinse din roman se refera la descrierea campiei
Baraganului transpuse in fantastic si la povestea de iubire dintre Felix si Otilia.
Elementele moderne ce asigura un caracter de modernitate romanului sunt
reflectarea poliedrica a personajelor, utilizarea personajului reflector si
comportamentismul ca tehnica de lucru. Reflectarea poliedrica presupune mai
multe puncte de vedere ale diferitelor personaje asupra unuia dintre ele.
Astfel, se ajunge ca exemplu la viziuni diferite asupra Otiliei sau asupra lui
Felix, personaje conturate complex si independent. Comportamentismul
reflecta amibuitatea personajului, personaje ambigue in evidentierea
destinului fiind Otilia si Leonida. Felix nu este ambitios, lipsit de scrupule, ci un
adolescend orfan capabil de a iubi dezinteresat. Hotarat sa-si faca o cariera,
se bazeaza pe luciditatea si profunzimea intelectuala. Contradictiile Otiliei il
contrariaza pe Felix. Intiail, tanarul ezita intre a crede barfele clanului Tulea si
a-i pastra o dragoste pura Otiliei, iar mai apoi, cand Otilia pleaca pe
neasteptate la Paris cu Pascalopol, Felix are o scurta aventura cu Georgeta
“fata faina”, “pupila” unui general, pe care i-o prezinta Stanica. De altfel, cele
doua femei, Otilia si Georgeta contribuie in egala masura la maturizarea lui
Felix, pe Otilia o vroia ca pe viitoare sotie, iar Georgeta ii era trebuitoare
fiziologeste.
Elementele clasice se refera la crearea unei umanitati canonice si la simetria
perfecta a textului precum si la rigurozitatea compoziotiei. Umanitatea
canonica impune dopua tipuri de personaje precum avarul si arivistul
(parvenitul). Avarul apare in dubla ipostaza, cel umanizat prin sentimente si
cel total. Romanul realist traditional devine o adevarata comedie umana,
plasand in context social personaje tipice.
Tendinta de generalizare conduce la realizarea unei tipologii. Mos Costache –
avarul, iubitor de copii, Aglae – “baba absoluta fara cusur in rau”, Aurica –
“fata batrana”, Simion – “dementul senil”, Titu – “debilul mintal”, “infantil si
apatic”, Stanica Ratiu – “arivistul”, Otilia – fata cocheta, Felix – ambitiosul si
Pascalopol – aristocrat rafinat.
Modurile de expunere au un rol important in text. Dialogul confera veridicitatea
si concentrarea epica. In proza realista, descrierea spatiilor (strada,
arhitectura, decorul interior – camera) si a vestimentatiei sustine impresia de
univers autentic, iar prin observarea si notarea detaliului semnificativ devine
mijloc de carecterizare indirecta.
Desi adopta un ton obiectiv, naratorul se ascunde in spatele mastilor sale,
care sunt personajele, fapt dovedit de limbajul uniformizat. In limbajul
personajelor se utilizeaza aceleasi mijlaoce lingvistice, indiferent de situatia
sociala sau de cultura lor.
In concluzie, Enigma Otiliei de George Calinescu este un roman realist de tip
balzacian prin prezenta tuturor caracteristicilor.
