Harap Alb- Ion Creangă

basm

Basmul este specia literara a genului epic in proza (foarte rar in versuri), in care tema este
confruntarea dintre bine si rau, actiunea este fabuloasa, personajele sunt reale cu puteri
supranaturale sau fantastice, finalul aducand victoria binelui asupra raului.
Ca si particularitati ale basmului avem in vedere urmatoarele : este folosit timpul mitic in care
faptele au caracter de repetabilitate. Reperele spatiale sunt specificate, dar intr-un mod vag,
neclar. Sunt folosite trei tipuri de formule, initiala, mediana si finala. Apar doua taramuri, cel
ocrotitor, parintesc, in care fiul este aparat si protejat si celalalt taram (taramul de dincolo) in
care isi ia soarta in propriile maini cautandu-si destinul.”
Personajele pot fi tiplogizate dupa diferite criterii: reale cu puteri supranaturale sau
fantastice, pozitive sau negative, protagoniste sau antagoniste, ajutoare sau donatori,
principale sau secundare, episodice sau figurante. Apar cifrele magice si obiectele magice
(totemice) care au o valoare simbolica. Tema basmului este lupta dintre bine si rau, iar el
pronoteaza motive literare specifice: motivul imparatului fara urmasi, motiul calatoriei,
motivul apei vii si a pei moarte si motivul casatoriei. In basm are loc antropomorfizarea
animalelor si se gaseste caracterul moralizator.

Fiul cel mic al craiului–personaj principal, ajutoare, personaje reale cu puteri

protagonist, pozitiv, rotund, dinamic, tipul
naivului pe cale de iniţiere.
Spânul–personaj secundar, antagonist,
negativ, tipul omului viclean, manipulator şi
duplicitar. (reprezintă răul necesar fără de care
nu ar fi fost posibilă iniţierea fiului de crai)
Sfânta Duminică–personaj secundar, pozitiv,
personaj ajutor şi donator. (prin intermediul
acestui personaj se evidenţiază proba
milosteniei)
Împăratul-Roşu–personaj secundar, pozitiv,
plat, tipul tatălui protector, grijuliu. (prin
intermediul acestui personaj sunt evidenţiate
calităţile eroului sau ale altor personaje din
jurul său (curaj, isteţime, perseverenţă,
devotament)
Craiul–personaj episodic, plat, tipul tatălui
iniţiator.
Fata împăratului Roşu–personaj secundar,
personaj real cu puteri supranaturale, tipul
fetei răsfăţate.
Împăratul-Verde–personaj secundar, tipul
împăratului iubitor de supuşi şi naiv.
Ochilă, Setilă, Gerilă, Flămânzilă,
Păsări-Lăţi-Lungilă–personaje episodice,
supranaturale.
Alte personaje episodice–fraţii fiului de crai,
verişoarele.
Alte personaje ajutor–calul, furnica, albina.
Alte personaje donatori–albina,furnica.
Intr-o zi,imparatul a primit o scrisoare de la fratele
lui in care scria ca unul dintre baietii lui sa vina sa
domneasca in locul lui.
Baietii incercau,dar se intalneau cu un urs,care
defapt era tatal lor,care vroia a vada daca sunt
curajosi ca sa domneasca.
Fiul cel mic,Harap Alb a fost singurul care a trecut
de obstacol.
Pe drum,s-a intalnit cu un spân la o fantana. Spanul
l-a amentintat cu moartea daca nu spunea
imparatului ca defapt spanul e fiul imparatului.
Harap Alb a acceptat si au mers mai departe.
Cand au ajuns,la geam a aparut fiica lui
Roş-Imparat care s-a prefacut in pasare. Harap Alb
a fost trimis la Ros-Imparat pentru a o aduce pe
fiica lui pentru a se casatori cu spanul.
Pe drum,Harap Alb s-a intalnit cu:
Gerila,Flamanzila,Setila,Ochila si Lungila. Au mers
cu totii la imparat iar dânsul i-a pus la niste
probe,iar cu totii au fost de ajutor.
Cand au ajuns inapoi la palat,fata a marturisit ca ea
pe Harap Alb il iubeste si ca el este adevaratul fiu al
imparatului.
Harap Alb si Fata lui Ros-Imparat s-au casatorit si
au trait fericiti pana la adanci batraneti
Ion Creanga face parte din perioada marilor clasici, alaturi de Mihai Eminescu,
I.L.Caragiale si Ioan Slavici, el scriind povesti, povestiri, nuvele si scrisori,
printre care se remarca povestile “Capra cu trei iezi”, “Fata babei si fata
mosneagului”, ca povestiri “Pacala” si “Prostia omeneasca”, iar ca nuvela
“Amintiri din copilarie”.

Opera data se numeste “Povestea lui Harap-Alb” si are ca an de aparitie

1877, publicata in revista “Convorbiri literare”.

Opera literara apartine genului epic, iar ca specie literara este un basm cult.
Titlul operei este foarte sugestiv. Din punct de vedere morfologic, titlul este
compus dintr-un substantiv comun si unul propriu. Denotativ, titlul semnifica o
specie literara si un nume al unui protagonist de basm. Din punct de vedere
conotativ, titlul aduce actiunea operei mai aproape de realitatea cotidiana prin
substantivul “poveste”. Numele personajului este un oximoron care
evidentiaza schimbarea statutului social al personajului. Personajul
dobandeste acest nume dupa incalcarea sfatului parintesc datorita inocentei si
naivitatii (Alb). Statutul inferioir in care decade este in opozitie totala cu firea,
caracterul si educatia sa (Harap). In opozitie, “Harap” semnifia sluga neagra si
“alb” ce arata lipsa maturitatii, neinitierea personajului.

Si in aceasta opera ca in multe altele, naratorul nareaza in dubla perspectiva

naratorul omnisicent si omniprezent care nareaza la persoana a III-a , devine
subiectiv folosind persoana I sau folosind apelative care arata simpatia pentru
protagonist. Subiectiv, astfel in locul obiectivitatii.

Tema textului este lupta dintre bine si rau, iar motivele literare sunt motivul
imparatului fara urmasi, motivul mezinului, motivul probelor si obstacolelor,
motivul calatoriei, motivul apei vii si a apei moarte si motivul casatoriei dar si
al cifrelor magice.

Reperele spatio-temporale sunt mentionate vag, rezultand timpul mitic. In text,

avem ca si date despre locul actiunii urmatoarele cuvinte “odata”, ” intr-o tara”,
“intr-o alta tara”, ” la poalele unui codru”, ” un pod peste o apa mare”.

Formula initiala “Amu cica era odata intr-o tara un crai care avea trei feciori. Si
craiul acela mai avea un frate mai mare, care era imparat intr-o alta tara, mai
deparatata, Si imparatul, fratele craiului, se numea Verde-imparat; si imparatul
Verde nu avea feciori, ci numai fete” formeaza insusi incipitul, care contine
informatii vage spatio-temporale. Apar primele cifre magice “trei feciori”. Ne
sunt prezentate primele doua personaje “craiul” si fratele sau “imparatul
Verde” si se poate remarca limbajul popular folosit de scriitor.
Craiul care avea trei feciori, avea un frate intr-o alta tara care la randul lui
avea trei fete. Verisorii nu s-au cunoscut niciodata intre ei. La batranetea
imparatului-Verde (fratele craiului), il roaga pe fratele sau sa-i trimita pe cei
mai vrednic dintre nepoti, sa-l lase imparat dupa moartea sa. Feciorul cel mai
mare se ofera cel dintai sa porneasca la drum, dar se intoarce inapoi pentru
ca ii iese in cale un urs. Acel urs era chiar tatal sau, dar bineinteles, nu stia
acest lucru. Dupa ce fiul le explica motivul intoarcerii, feciorul cel mijlociu se
ofera sa plece, dar pateste exact ca si fratele sau. Craiul se plange copiilor
sai, pe motivul ca ii este rusine de ei. Fiul cel mic, auzind aceste vorbe, incepe
sa planga in sufletul lui din cauza cuvintelor spuse de tatal sau.
El cauta o metoda cum sa-l scape de rusine pe tatal sau. O batrana garboasa
de batranete ii iese in cale si incepe sa-i vorbeasca. Fiul de crai, pentru a
scapa de ea, ii da pomana, dovedind milostenia. Datorita bunatatii sale,
batrana ii da cateva sfaturi folositoare care ii maresc curajul. Acesta merge la
crai sa-i ceara voie sa plece la unchiul sau. Auzind aceste vorbe, craiul nu-i
prea incantat de idee, dar feciorul nu renunta si ii cere armele, calul si hainele
cu care a fost el mire. Acesta merge in cautarea calului. Le pune la toti sa
manance jaratic, iar primul care avea sa se atinga de el, va fi calul care il va
insoti. El observa ca tocmai un cal batran si slab incepe sa manance, lovindu-l
puternic pentru a-l da la o parte. Pana la urma, renunta si il ia pe calul
cupricina, care se dovedeste a fi unul puternic. Tatal sau nu are o reactie buna
cand isi vede fiul cu acest cal, dar il lasa sa pelce.
El pleaca la drum, mergand in pasul calului. Catre seara, ii iese in cale ursul,
dar calul se napusteste asupra lui, iar cand sa inceapa o adevarata lupta,
ursul isi arata adevara identitate, adica tatal feciorului, deghizat cu o blana de
uras, urandu-i noroc in calatorie. Podul peste care trece fiul de crai ii
demonstreaza curajul, dar el totodata face trecerea de pe taramul parintesc
pe cel nesigur, al initierii. De asemenea, arata o trecere de la copilarie la
maturitate, avand astfel doar un sens si, marcand plecarea. Padurea-labirint
prin care urma sa calatoreasca, reprezinta primul pas spre maturizare, este
locul unde fiul de crai incearca sa gaseasca drumul cel bun pentru ca de aici,
soarta/destinul ii sunt petleciuite, iar ispita in care el cade este mare atunci
cand un span ii iese in cale si il ademeneste in capcana sa, promitandu-i
ajutorul sau. Dupa ce fiul il accepta pe span alaturi de el in calatorie, ii ofera
posibilitatea sa se racoreasca intr-o fantana.
Fantana/grota reprezinta coborarea in infern, moartea simbolica a
personajului. Este posibila iesirea, dar sub o alta identitate cu un alt statut
social, totul fiind pus sub semnul juramantului si fiind onterpretat ca o
pedeapsa data personajului pentru ca a incalcat ceva anume. Fiul de crai,
asadar primeste o noua identitate, Harap-Alb, si devine sluga spanului. Dupa
ce ajung la unchiul imparat, spanul se da nepotul sau. Spanul trezeste
banuieli verisoarelor, dar viata merge mai departe. Spanul il supune diferitelor
proble si obstacole, din care Harap-Alb reuseste sa scape. In prima proba,
Harap-Alb este nevoit sa aduca salati din gradina ursului, iar Sfanta Duminica
este ajutorul sau. El sta intr-o casa cam o zi si o noapte, timp in care Sfanta
duminica prepara o licoare magica ce ii va aduce ursului somnul cel lung.
Urmatoarea incercare este vanarea cerbului impodobit cu pietre pretioase.
Sfanta Duminica il auta si de aceasta data.
Spanul, se mira a doua oara de faptul ca Harap-alb este in stare sa faca astfel
de lucruri. Verde-imparat face o masa in cinstea nepotului sau. Auzindu-se
diferite vorbe si barfe despre fata imparatului Ros, spanul ii da porunca lui
Harap-Alb sa i-o aduca cu orice pretext. Harap-Alb ajuta fiinte aparent
neinsemnate, furnici si albine, dand dovada de altruism. Mai tarziu, el da
peste niste personaje simbolice, Gerila, Flamanzila, Setila, Ochila si
Pasari-Lati-Lungila pe care le ajuta sa se imprietenasca, aratand cat este de
atent cu oameni aflati in suferinta.
Ei se comportau ca niste tarani humulesteni si sfatosi, si reprezinta defapt,
obstacole, dar in final ii sunt de folos, obtinand fata imparatului Ros. Cand
ajung la imparatul Rosu, el ii supune la alte probe, unde Harap-Alb cere
ajutorul albinelor si furnicilor. Furnicile il ajuta sa desparta nisipul de mac,
albinele il ajuta sa diferentieze doua fete perfect identice, iar
Pasari-Lati-Lungila o pazeste pe fata imparatului pe timpul noptii. Pana la
urma, imparatul ii da fata, iar ei pornesc la drum. Intre Harap-Alb si fata se
nasc sentiente de iubire, el ii spune cine este el cu adevarat si in sufletul lui
parca refuza sa-i dea frumusetea de fata spanului. Cand ei ajung la crai
acasa, spanul iese in calea fetei, dar ea il opreste si spune tuturor adevarul.
Spanului nu-i vine sa creada si se repede la Harap-Alb, il loveste, dar calul lui
il apara, omorandu-l. Harap-Alb este ajutat sa invie, casatorindu-se cu fata
imparatului.
Formula mediana “Dumnezeu sa ne tie, ca cuvintul din poveste, inainte mult
mai este” marcheaza faptul ca actiunea abia a inceput si inca mai dureaza
mult pana la final”.
Fiul de craiu, pe parcursul vietii sale, are diferita statuturi. La inceput, este un
simplu copil, fecior, in mainile tatalui sau, apoi este supus mai multor probe
alaturi de fratii sai, dar este singurul care reuseste sa treaca peste ele.
Datorita naivitatii si neglijentei vorbelor spuse de tatal sau, ajunge sluga
spanului si cade in ultimul rang al statutului social. De acum, depindea intru
totul de spanul care este insusi simbolul maturizarii, cel care il face sa
realizeze ce inseamna cu adevarat valoarea statutului social. Pe final, Harap
Alb se maturizeaza si-si pierde notiunea de “sluga” revening la un om liber,
dar casatorit si matur.
Finalul este reprezentat de formula finala “Si a tinut veselia ani intregi, si acum
mai tine inca”. Acesta arata eternitatea (timpul mitic). Finalul, insa, are ca si
caracteristici reginalismele “be” si “manca” si este o paralela intre realitate si
lumea feerica creata anterioir, dar la sfarsit este marcata prezenta lumii
cotidiene (cine nu se uita si rabda) unde cititorul este trezit la realitate.

Personajele din acest basm cult Harap Alb sunt numeroase si sunt
tipologizate dupa mai multe criterii. Fiul cel mic al craiului este personaj
principal, protagonist, pozitiv, rotund, dinamic si tipul naivului pe cale de
initiere. Spanul este personaj secundar, antagonist, negativ si tipul omului
viclean, manipulator si duplicitar. El reprezinta raul necesar fara de care nu ar
fi fost posibila initierea fiului de crai. Sfanta Duminica este personaj secundar,
pozitiv, personaj ajutor si donator, iar prin intermediul acestui personaj se
evidentiaza proba milosteniei. Imparatul Rosu este personaj secundar, pozitiv,
plat si tipul tatalui protector, grijuliu, iar prin intermediul acestui personaj sunt
evidentiate calitatile eroului sau ale altor personaje din jurul sau (curaj,
istetime, perseverenta, devotament). Craiul este personaj episodic, plat si tipul
tatalui initiator. Fata imparatului Rosu este personaj secundar, personaj real
cu puteri supranaturale si tipul fetei rasfatate. Imparatul Verde este personaj
secundar si tipul imparatului iubitor de supusi si naiv. Ochila, Setila, Gerila,
Flamanzila, Pasari-Lati-Lungila sunt personaje episodice episodice, ajutoare
si sunt reale cu puteri supranaturale. Alte personaje episodice sunt fratii fiului
de crai, verisoarele. Alte personaje ajutor sunt calul, furnica si albina si alte
personaje donatori sunt albina si furnica.
Ca si caracterizare, fiul de crai este un tip obisnuit, harnic, cu un suflet milos si
sensibil. El nu-si incalca cuvantul fata de span, dand dovada de onestitate. El
este constient ca a gresit, neascultand de sfatul parintesc. Chiar daca nu are
puteri supranaturale este ajutat de personaje fantastice. Personajul
actioneaza sub semnul profund al destinului, dar sub propriile decizii, care au
un rol important in initierea lui. SPanul, intruchipeaza fortele raului, iar ca
personalitatea lui falsa, averea lui dobandita prin inselaciune, el isi falisifca
statulul social, la care oricum n-ar fi ajuns niciodata.
In acest text, sunt prezente toate cele trei moduri de expunere, naratiunea,
dialogul (monologul) si descrierea. Naratiunea, fiind modul de expunere prin
care se realtaeaza intr-o succesiune temporala faptesi intamplari, are rolul de
a specifica cu exactitate fiecare actiune, intamplare la care personajele iau
parte cu ajutorul unui narator obiectiv sau subiectiv. Descierea este modul de
epunere prin care sunt prezentate toate caracteristicile unor obiecte,
personaje sau chiar fapte. Rolul ei in acest text este de a situa actiunea si
personajele, de a exprima in mod sugestiv atmosfera in care se desfasoara
intamplarile si ajuta cititorul sa-si imagineze cum arata locul si personajele.
Dialogul reproduce in mod direct cuvintele personajelor. Prin folosirea lui,
autorul isi lasa personajele sa se descrie singure, prin modul lor de a vorbi.
Monologul este vorbirea unui singur personaj si are rolul de a exprima starile
personajului care vorbeste.

Oralitatea stilului, redata de verbele folosite de naratorul subiectiv “dupa cum

v-am spus”, prin care el ne averitzeaza ca asa va fi cum ne-a zis el. Naratorul
devine subiectiv folosind apelative prin care isi eprima simpatia fata de
personaje. Modalitatea prin care se realizeaza oralitatea sunt interjectiile,
diminutivele, proverbele si zicatorile, dar si frazele ritmatice precum si
regionalismele.

Avand in vedere aceste caracteristici, textul apartine in totalitate acestei

specii.
In opinia mea, acest basm impresioneaza prin faptul ca personajul principal
reuseste sa se maturizeze cu ajutor altor pesonaje, precum spanul si tatal
sau, dar si cele simbolice Gerila, Flamanzila, Setila, Ochila si
Pasari-Lati-Lungila. Asadar, basmul reuseste sa scoata principalele trasaturi
ale personajului principal cu ajutorul probelor si obstacolelor.

trasaturi asemanatoare
-formule initiatice ,,amu cica era o data…’’
-formule mediane ,,merse ce merse… ca cuvantul din poveste’’
-formule finale ,,si a tinut veselia ani intregi…’’
-cifre magice: 3 probe, 3 fii, 3 intalniri cu spanul etc
-motivul drumului labirintic