Povestea lui Harap-Alb

-tema si viziunea despre lume- de Ion Creanga

Realismul este un current literar aparut in secolul al XlX-lea impotriva

romantismului. Acesta isi propunea sa prezinte realitatea in mod veridic, prin tehnica
detaliului, a indicilor spatio-temporali precisi, personajul ilustrat este tipic in imprejurari
tipice, iar relatarea se face in mod obiectiv prin marcile specifice, narator omniscient si
omnirezent, intamplarile realizandu-se la persoana a lll-a.
In literatua romana realismul a fost reprezentat de Liviu Rebreanu, I. L. Caragiale,
Barbu Sfanescu Delavrancea, Ion Creanga si de Ioan Slavici.
Ion Creanga s-a nascut in Humulesti si a decedat la Iasi. A fost un scriitor roman,
recunoscut datorita maiestriei basmelor, povestirilor si povestilor romane. El a scris povesti
“Capra cu trei iezi”, nuvele “Popa Duhul”, romane autobiografice “Amintiri din copilarie” si
povestiri “Pacala”. El a fost primul care a scris abecedarul romanesc. La sosirea sa in
Junimea G.Calinescu si T.Maiorescu afirmau ca: ”Ion Creanga este un mare prozator si
numai cititorul de mare rafinament artistic il poate gusta cum trebuie”.
“Povestea lui Harap-Alb”este publicat in revista “Convorbiri literare” la data de 1
august 1887. El respecta, in linii mari, structura popular a specie literare epce, in care
actiune debuteaza cu o situatie de echilibru de un eveniment neasteptat.
Basmul este sprecia genului epic in proza in care personajele fantastice, participa la
actiuni fabuloase. Se da lupta dintre Bine si Rau, iar victoria este de partea Binelui.
Titlul basmului este un oximoron, alcatuit din doua substantive ce sugereaza dubla
personalitate: cea aparenta Harap (ca sluga a Spanului) si o identitate reala Alb (fiu de
crai).
Substantivul comun harap desemneaza cu o persoana cu piele si parul de culoare neagra
si se afla in contradictie cu epitetul cromatic „alb”. Fiul craiului devinde astfel sluga tipica
a Spanului.
Tema basmului are o sursa folclorica, prezentand confruntarea Binelui cu Raul. Pe
parcursul acestei confruntari soldate cu victoria Binelui, ca in majoritatea basmelor, eroul
central isi formeaza personalitatea, ceea ce confera substanta epica scrierii conferindu-i
carcter de bildungs roman.
Elementele culte ale basmului sunt autorul cunoscut (Ion Creanga), elementele
paremiologice „Rau-i cu rau, dar mai rau far’ de rau”, imbinarea celor trei moduri de
expunere (naratiune, dialog si descriere), existenta unei singure variante fixate in scris si
umanizarea fantasticului, desi imparatii vorbesc ca in mediul Humulestean.
Elementele populare ale basmului sunt formulele specifice initiale „Amu, cica era
odata..”, mediane „Si mersera ei cat mersera, ca cuvantul din poveste inainte mult mai
este” si finale „Veselia lor mai tine si astazi..”, prezenta cifrelor magice trei (trei crai, trei
probe, trei fii), noua (noua mari si noua tari) si doisprezece (doisprezece butoaie si
doisprezece vitei fripti). Probele initiatice (salatele din gradina ursului, pielei unui cerb
batuta in nestemate, aducerea fetei imparatului Ros) si atemporalitatea si aspatialitatea
cadrului, oferind caracter universal valabil basmului repezinta alte doua elemente
populare. Motive litere specifice sunt suprematia mezinului, sfatul parintesc, incalcarea
interdictiei, probele, lupta, victoria, pedepsirea raului si casatoria.
Incipitul si finalul sunt elemente de structura, incipiul avand rolul de a introduce
cititorul in lumea basmului si finalul de a face trecere din fictiune spre realitate. Acestea
sunt simetrice si identice, ambele marcand simultan inceperea si terminarea drumui
fantastic.
Simbolismul podului sau al puntii, care îngaduie trecerea de pe un mal pe celalalt
este locul unde se desfasoara încercarea pusa la cale de catre Crai, leaga
sfârsitul împaratiei de începutul unui spatiu enigmatic, nesfârsit, amenintator, plin de
paduri si drumuri întortocheate, ce sugereaza în cod mitologic obstacolele si
labirintul. Despartirea tatalui de fiu se face la pod si este una ritualica. Craiul îsi supune si
fiul cel mic la proba curajului, aceasta fiind trecuta cu bine datorita ajutorului primit de la
calul nazdravan. Încercarea feciorilor se face la pod, simbolismul trecerii si caracterul sau
primejdios fiind specific unui început de calatorie initiatica. Craiul le verifica într-un fel
fiilor sai sentimentele, caracterul, capacitatea de a face fata unei astfel de probe pentru a
vedea daca vreunul dintre ei se dovedeste vrednic de a patrunde tainele necunoscutului ce
îi asteapta dincolo de pod.
Aparitia Sfintei Duminici constituie motivul trocului, imbracata intr-o cersetoare ii
cere ajutorul lui Harap-Alb. Înzestrat cu calităţile cele mai alese, onest şi nobil, feciorul
rămâne uimit în faţa calităţilor de clarvăzătoare ale acesteia, căci prin capacitatea acesteia
de a vedea în viitor şi prin cele ce i le spune în legătură cu tot ceea ce se va petrece, feciorul
o milostiveşte cu un ban „De la mine mai putin de la mine mai putin”, acum legându-se
între ei o alianţă simbiotică.Luând seama la vorbele acesteia, eroul ia calul, hainele şi
armele pe care tatăl său le avusese în tinereţe, acestea simbolizând nu numai patrimoniul
strămoşesc, ci şi calităţile spirituale ereditare, pe care Craiul, la rândul său iniţiat, le-a
transmis fiului său. Găsirea calului ţine de metamorfoza sub semnul focului care
reînnoieşte, reînvie, purifică acest conţinut al lucrurilor esenţiale, având scopul de a
dezvălui esenţa dincolo de aparenţă.
Coborarea in fantana are, in plan simbolic, semnificatia grotei si motivul botezului .
Schimbarea numelui si a identitatii reprezinta inceputul initierii spirituale, unde va fi
condus de Span. Personajul intra in fantana naiv fecior de crai, pentru a deveni Harap-Alb,
rob al Spanului (initiatorul). Juramantul din fantana include in conditia eliberii (sfarsitul
iniitierii): "jura-mi-te pe ascutsul palosului tau ca mi-i dai ascultare in toate [..]; si atata
vreme sa ai a ma sluji, pana cand ii muri si iar ii invie".
Ajunsi la curtea Imparatului Verde, Spanul il supune la trei probe. Pirmele doua
probe, aducerea salatilor din Gradina Ursului si aducerea pieii cerbului, "cu cap cu tot,
asa batute cu pietre scumpe, cu se gasesc" le trece cu ajutorul Sfinteii Duminci, care il
sfatuieste cum sa pocedeze si ii da obiectele magice necesare.A treia proba presupune o
alta etapa a initierii, este mai complexa si necesta mai multe ajutoare. Drumul spre
imparatul Ros, om cu inima haina, incepe cu trecerea altui pod. Simbolistica este aceeasi,
trecerea intr-o alta etapa a maturizarii, probata pri faptul ca Harap-Albare acum intiativa
actelor sale. Drept rasplata pentru bunatatea sa, primeste dar de la craiasa furnicilor si de
la craiasa albinelor o aripa. Dea asemenea, fiind prietenos si comunicativ, isi gaseste
ajutoare in persobjele himerice: Gerila, Flamanzila, Setila, Ochila si Pasari-Lati-Lungila.La
curtea inmparatului Ros, Harap-Alb este supus la doua serii de probe, este ajutat de
personajele himerice cu puteri supranaturale:casa de arama- cu ajutorul lui Gerila (proba
focului), ospatul pantagruelic cu mancare si vin din belsug;"12 harabale cu paine, 12
ialovite fripte si 12 buti plinecu vin"- cu ajutorul lui flamanzila si setila (paroba pamantului
si a apei).
Punctul culminant este marcat de tentativa Spânului de a-l ucide pe Harap-Alb,
tăindu-i capul, dar acesta va fi înviat de fata Împăratului Roș cu o serie de obiecte magice
aduse de cal la sfârșitul ultimei probe. Între timp, Omul Spân este ucis de calul lui Harap-
Alb ce „îl înșfacă cu dinții” zburând cu dânsul până în înaltul cerului de unde îi dă drumul,
făcând din acesta „praf și pulbere”Harap-Alb reintră în posesia propriei identități, primind
drept recompensă fata Împăratului Roș și împărăția unchiului, ceea ce confirmă
maturizarea eroului care, prin moartea și învierea sa cu conotații inițiatice, trece de la o
etapă existențială la alta, devenind împărat.
Finalul introduce cunoscutul motiv al nunţii împărăteşti care urmează răsplătirii
eroului şi restabileşte pactul cu naratarul particularizând prin nota de umor: „Şi a ţinut
veselia ani întregi şi acum mai ţine încă; cine se duce acolo bea şi mănâncă. Iar pe la noi,
cine are bani mănâncă şi bea, iar cine nu, se uită şi rabdă.” Aşa sfârşeşte basmul în care
fabulosul este tratat realist.
Personajele sunt antagonice, Harap-Alb este personajul principar si eroul de poveste.
Reprezinta tanarul flacau ce trebuie sa dobandeasca insusiri potrivite pentru a se inscrie
intr-un cod social. Este un antri-erou deoarece nu este inzestrat cu puteri neobisnuite, el
este cinstit,harnic, loial si curajos. Spanul este personajul negativ,initiator, este un anti-
erou deoarece nu-l omoara pe Harap-Alb ci il lasa sa se maturizeze.Acesta este viclean,
fatarnic si razbunator.
Conflictul este de natura morala si este specific basmului. Este lupta dintre bine si rau
unde binele iese intotdeauna invingator in final.
In ceea ce priveste arta narativa a lui Creanga,critica literara remarca oralitate
stilului sau, prin care autorul lasa impresia adresarii directe catre un public vast.Aceasta
este obtinutta prin folosirea in mod original a exprimarii populare,dominata de
regionalisme, expresii populare, interjectii si dativul etic. O alta nota de unicitate a stilului
sau o constituie umorul inconfundabil, care inglobeaza diferite forme de manifestare, de la
ironie si pana la tratarea comica „sa traiasca trei zile cu cea de-alaltaieri”sau „Tare-mi esti
drag!...Te-as vari in san,dar nu inapi de urechi”. Principala sursa de inspiratie este
intelepciunea populara a proverbelor si zicatorilor „Vorba aceea: la pacinte inainte/ la
razboiu inapoi”.
In opinia mea, „Povestea lui Harap-Alb”este un basm cult, in care miraculosul si
fantasticul sunt enstopate, in favoarea verosimilitatii. Astfel, discursul literar ilustreaza
viziunea autorului despre lume, care integreaza in universul fictional doar elemntele ce pot
sufera un scop moralizator.
In concluzie, prin Harap-Alb autorul evidentiaza destinul unui personaj care, desi
nu are puteri supranaturale( cum se intapla, de regula, cu protagonistul din literatura
popular), izbuteste sa pargurga drumul initiatic. G.Calinescu defineste basmul ca fiind”
Oglindirea vietii in moduri fabuloase”.