Povestea lui Harap Alb

Basmul cult este o specie narativa ampla, cu numeroase personaje purtatoare ale unor
valori simblolice, cu actiune implicand fabulosul/supranaturalul si supusa unor stereotipii/actiuni
conventionale, care infatiseaza parcurgerea drumului maturizarii de catre erou.Conflictul dintre
bine si rau se incheie, de obicei, cu victoria fortelor binelui. Personajele indeplinesc, prin
raportare la erou, o serie de functii(antagonistul, ajutoarele, donatorii), ca in basmul popular, dar
sunt individualizate prin atributele exterioare si prin limbaj. Reperele temporale si spatiale sunt
vagi, nedeterminate. Sunt prezernte clisee compozitionale, numerele si obiectele magice.
Basmul cult Povestea lui Harap Alb a fost publicat in revista Convorbiri literare la
data de 1 august 1877. El respecta in linii mari structura populara a speicei literare epice, in care
actiunea debuteaza cu o situatie de echilibru (expozitiunea), perturbata de un eveniment
neasteptat (intriga), care declanseaza o actiune desfasuratade protagonist in confruntare cu
antagonistul, sustinut de ajutoare si donator, in vederea restabilirii ordinii initiale, careculmiteaza
cu un moment de maxima incordare narativa (punctual culminant), deznodamantul aducand o
noua situatie de echilibru. Forma culta a specie literare consta in reorganizarea elementelor
populare sau complementarea lor de catre un prozator cunoscut si consacrat, care imprima
textului stilul personal de relatare.
Titlul basmului enunta atat specia literara, povestea, cat si numele protagonistului purtat
de-a lungul propriei formari. Pe parcursul firului epic, destinul acestuia cunoaste trei ipostaze:
fiul cel mic al craiului, imatur si neinitiat, dar curajos si preocupat de a-si ajuta propria familie;
Harap Alb, ucenic al Spanului, parcurgand drumul initierii, Imparatul, initiatul capabil de a
conduce imparatia unchiului sau si de a-si intemeia o familie cu aleasa inimii sale. El este numit
de catre formatorul sau, antagonistul, printr-o sintagma oximoronica Harap Alb, substantivul
comun harap desemnand o persoana cu pielea si parul negru, un sclav, ce se afla in contradictie
cu epitetul chromatic alb, ceea ce semnifica puritatea, caracterizandu-l pe fiul craiului ca un
sclav de vita nobila. Acesta devine astfel sluga atipica a Spanului. Totodata titlul anticipeaza
tema operei: lupta dintre bine si rau. Pe parcursul acestei confruntari, ca in majoritatea basmelor,
eroul isi formeaza personalitatea, conferindu-i caracterul de bildungsroman, tradand descendenta
culta. Motivele narative specifice sunt superioritatea mezinului, calatoria, supunerea prin
viclesug, muncile, demascarea Spanului, pedeapsa, calatoria.
Actiunea este relatata la persoana a III-a, de catre un narator a carui perspectiva narativa
obiectiva este completata de multiple comentarii subiective, cu ajutorul dativului etic (mi ti-l
insfaca). Aceste completari umoristice,ironice, lamuritoare sunt specific stilului lui Ion Creanga,
aratand originaliatea sa. Discursul narativ imbina original cele trei moduri de expunere
(naratiunea, dialogul si descrierea), unde naratiunea predomina si este dramatizata prin dialog.
Aceasta are ritm rapid, realizat prin reducerea digresiunilor si a descrierilor, iar individualizarea
actiunilor si a personajelor se realizeaza prin amanunte (limbaj, gesture, detalii de portret fizic).
Dialogul are dubla functie: sustine evolutia actiunii si caracterizarea personajelor.
In basm sunt prezente clisee compozitionale/ formule tipice: formula initiala(Amu cica
era odata), ce introduce cititorul in lumea fantastica; formulele mediane(si merg ei o zi, si merg
doua, si merg patruzeci si noua), ce mentine atentia cititorului si confera textului un ritm narativ
alert; formula finala(Si a tinut veselia ani intregi) ce marcheaza iesirea din fabulos.
Constructia subiectului urmeaza o schema simpla. Cei doi frati, craiul si Verde-imparat,
conuc fiecare cate o imparatie la doua capete opuse alte lumii. Neavand descendenti masculini,
Verde-imparat ii scrie fratelui sau sa-i trimita pe unul dintre fii ca sa ii urmeze la tron. Proba

curajului il desemneaza pe fiul cel mic ca fiind capabil de a intreprinde calatoria catre tinuturile
unchiului sau. Trecand prin numeroase peripetii, depasind cu istetime, bunatate, curaj si mult
ajutor multiplele probe ale formarii sale, acesta isi indeplineste telul de a deveni imparat,
casatorindu-se cu fata de care s-a indragostit.
Tema si viziunea despre lume
Incercarea cu care debuteaza calatoria initiatica este trecerea prin padurea-labirint.
Aceasta reprezinta spatiul disparitiei vechii sale identitati, dar si regenerarea sa spirituala, prin
renastere. Initial, tanarul se rataceste si este astfel nevoit sa se abata de la sfatul parintesc(de a se
feri de omul ros si span, care sunt considerati, in credinta populara, oameni care poarta stigmatul
raului), tocmindu-l pe Span drept calauza, deoarece era boboc in felul sau la trebi de aiste.
Acest nou personaj, antagonistul, dar si formatorul eorului, se remarca prin siretenie si
perseverenta: el are capacitatea de a se metamorfoza, luand diferite infatisari imbietoare, pentru
a-l convinge pe tanar sa il accepte ca tovaras de drum. Viclenia Spanului determina schimbarea
destinului tanarului naiv, prin puterea sa de convingere. Coborarea in fantana are, in plan
simbolistic, semnificatia grotei/infernului, spatiu al nasterii si al regenerarii. Acesta isi pierde
identitatea si statutul si jura credinta Spanului, devenind sluja sa, pentru a-si salva viata,
renascand ca Harap Alb(acesta fiind inceputul initierii tanarului). Juramantul facut de acesta
prelucreaza motivul literar al juramantului cavaleresc, de sub care nu se poate iesi decat prin
moarte fizica.
Ajunsi la curtea Imparatului Verde, Spanul il supune la trei proble: aducerea salatilor din
Gradina Ursului, aducerea pielii cerbului si a fetei Imparatului Ros pentru casatoria Spanului.
Mijloacele prin care trece probele tin de miraculos, iar ajutoarele au puteri supranaturale. Primele
doua proble le trece cu ajutorul Sfintei Duminici, care il sfatuieste cum sa procedeze si ii da
obiectele magice necesare(obrazarul si sabia lui Statu-Palma-Barba-Cot). A treia proba
presupune o alta etapa a initierii, este mai complexa si necesita mai multe ajutoare. Drumul spre
Imparatul Ros incepe cu trecerea altui pod. Simbolistica este aceeasi, trecerea intr-o alta etapa a
maturizarii a lui Harap Alb. Drept raspalata pentru bunatatea sa, primeste in dar de la craiasa
furnicilor si craiasa albinelor o aripa. De asemena fiind prietenos si comunicativ, isi gaseste
ajutoare in personajele himerice: Gerila, Flamanzila, Setila, Ochila si Pasari-Lati-Lungila, ce
reprezinta infatisari ale fiintei umane. La curte e supus la alte trei probe fiind ajutat de
personajele himerice si animaliere cu puteri supranaturale: casa de arama, ospatul cu mancare si
vin si alegerea macului din nisip.
Alte trei proble se leaga doar de fata, aratand din nou prezenta cifrei magice trei: pazirea
nocturna, prinderea fetei si intrecerea dintre calul lui Harap Alb si turturica fetei de imparat
pentru a aduce cele trei obiecte magice:cele trei smicele, apa vie si apa moarta. Ajunsi la curtea
Imparatului Verde, fata il demasca pe Span, care il acuza pe Harap-Alb ca a divulgat secretul si ii
taie capul, avand semnificatia mortii initiatice. In felul acesta il dezleaga de juramant, semn ca
initierea este incheiata, iar rolul Spanului ia sfarsit. Calul este acela care distruge intruchiparea
raului. Harap Alb este readus la viata cu ajutorul celor trei obiecte magice: cele trei smicele, apa
vie si apa moarta, cu ajutorul fetei de imparat, renascand sub o noua identitate, aceea de initiat,
capabil de a conduce o familie si imparatie.
Caracterizarea personajului Harap Alb
Personajul principal al basmului cult Povestea lui Harap-Alb" de Ion Creang este
Harap-Alb, acesta ilustreaz tipul tnrului neiniiat i naiv,care trebuie s parcug drumul spre
maturizare .Dei este personajul principal al unui basm,Harap-Alb nu are puteri supranaturale. El
este un personaj pozitiv i individual, ilustrnd binele din basmul cult al lui Creang,fiind

prezentat ntr-o manier realist;acesta era cinstit i sincer, tnr i naiv, milostiv i sensibil,
respectuos i impulsiv. La nceputul basmului este doar cel de-al treilea fiul al craiului; nu are
nume pentru c nu are identitate, el se va individualiza mai trziu. El este un bun exemplu uman,
deoarece defectele sale nu sunt nici mici i nici puine, dar calit ile sale sunt mai mult dect
suficente pentru a face din el un bun mprat.
Harap-Alb este caracterizat direct de ctre autor ,dar i de alte personaje. ns cele mai
multe trsturi ale sale reies din atitudinea sa, din limbajul su, din numele pe care l poart i din
frmntrile sufleteti pe care le are.
Lipsa de maturitate iniial este subliniat prin caracterizarea direct a autorului Fiul
craiului, boboc n felul su la trebi de astea,se potrivete Spnului i se bag n fntn, fr s-l
trsneasc prin minte ce se poate ntmpla..." .
Numele su reprezint alturarea a doi termeni opui:Harap (=om cu pielea neagr, sclav)
i Alb(=nobil,pur). Aceast alturare poate reprezenta destinul su, ajuns din sclav al Spnului,
mprat. ns numele i-a fost oferit de Spn ca o ironie privind decderea sa social, ajuns din fiu
de crai n pielea" sclavului.
La nceputul basmului ,statutul eroului este de neiniiat.Prin prisma vrstei i a statutului
social (mezinul craiului), el triete ntr-un univers al inocenei. Inocena i naivitatea sunt
trsturile tnrului neexperimentat. El i dovedete sensibilitatea ,deoarece se simte rnit atunci
cnd tatl su l consider la acelai nivel cu fraii si nevrednici.ns ntlnirea cu baba
ceretoare, care se dovedete n curnd a fi Sfnta Duminec, este extrem de important
,deoarece aceasta i deschide ochii asupra viitorului su mre, adresndu-i-se cu apelativul
luminate criorule", i oferindu-i ncredere.Dup ce mezinul i dovedete milostenia,
mulumind astfel divinitatea, Sfnta Duminec l povuiete s cear de la tatl su
calul,armele i hainele n care a fost el mire", eroul trebuie s le reactualizeze virtu ile. ns se
dovedete impulsiv atunci cnd lovete calul cel slbnog, deoarece nu era cea ce ar fi dorit el,
necunoscnd defapt caracterul su fantastic.
Acum fiul de crai pleac n cltoria sa spre maturizare, fiind nevinovat i necunosctor ,
necunoscnd patima i pcatul deoarece nu ntlnise Rul.
Mezinul reueste s treac proba tatlui su , dovedindu-se curajos n lupt i vrednic de
mprie.La pod el se desparte de familie pentru a se aventura n necunoscut. ns datorit
naiviti sale intr n tovrie cu Spnul, ce l transform din fiu de nobil n sclav, prelund el
rolul nepotului lui Verde mprat, mezinul jurnd ca va ascunde secretul pentru a-i salva via a
...i atta vreme a m slugi, pn ai muri i ai nvie din nou.", fiind botezat Harap-Alb.
Harap-Alb se situeaz n antitez cu Spnul, simbol al rului,viclean,dictatorial. Nu
putem ignora ns rolul determinat al Spnului n iniierea lui Harap-Alb, celui ce va evolua de la
statutul de mezin" i boboc" la cel de crai" ,fiind un ru necesar.
La curtea mpratului Verde, cei doi fac schimb de roluri: Spnul se dovedete un nepot
infatuat,maliios, iar Harap-Alb slug obedient. Cele trei probe la care l supune pe tnr nu au
finalitatea scantat de Spn, ci pun n eviden calitile deosebite ale lui Harap-Alb,specifice
mai degrab unui crai decnt unei slugi.
Drumul lui Harap-Alb este o cltorie spre sine, pe parcusul creia i descoper atribute
precum: buntatea(protejeaz albinele i furnicile),curajul i destoinicia(n proba slilor i a
cerbului),onestitatea(respect jurmntul fcut Spnului),sociabilitatea(se mprietenete uor cu
Geril,Flmnzil, Setil, Ochil i Psri-Lai-Lungil) .

Pentru a se putea dezlega de jurmnt, trebuie s asistm la moartea sa fizic, Spnul i

taie capul pentru divulgarea secretului.nviat ns de fata lui Ro-mprat cu ajutorul obiectelor
magice,eroul capt paloul, se nsoar i accede la tron .
Harap-Alb nu este un personaj fantastic i ntruchiparea omului de soi". Eroul este rotundevolueaz, se maturizeaz, devine apt pentru condiia de mprat i so.
Relatia dintre doua persoanje(+)
Daca Harap-Alb e un simbol al binelui, prin insumarea tuturor trasaturilor morale care il
definesc, Spanul, personaj - oponent, e un simbol al raului. Constructia basmului ilustreaza, de
altfel, in totalitate, dihotomia arhetipala bine-rau. Ca pericol potential, raul actioneaza mimand
cu perfidie atributele binelui. Gratie demonismului malefic ce defineste individul menit a-l
reprezenta, raul constituie factorul de opozitie suprema in calea binelui. Particularitatea acestui
basm consta in prezenta unui personaj antropomorfizat insarcinat cu asemenea functie, unic prin
aptitudinile lui.Spanul obtine, prin viclenie, falsa identitate a unui fecior de crai, prin intermediul,
careia doreste sa parvina social, casatorindu-se cu o printesa si apoi devenind el insusi imparat.
Spre deosebire de cei care si modifica identitatea benevol, protagonistul basmului cult va
fi constrns de juramntul depus n fata Spnului (pentru a-si salva viata ) sa accepte nfatisarea,
vestimentatia si atributiile unui servitor. Pe toata durata ntmplarilor, din momentul cnd l
cunoaste pe Spn si pna cnd si va recapata adevarata conditie, eroul va fi obligat sa lupte
pentru a-si afirma drepturile si pentru a se regasi. El se individualizeaza numai dupa ntlnirea cu
Spnul, confruntarea cu personajul negativ formndu-l ca om. Pna atunci, neavnd experienta,
nu are nici identitate. Trasaturile eroului se dezvaluie treptat, prin implicarea sa n actiune.
Avertismentul initial al tatalui sa se fereasca de omul spn si de omul ros este
respectat pna cnd universul coerent al fiului de crai se fisureaza. Lipsa de experienta si
inocenta de a crede n aparente l determina sa accepte, ntr-un moment crucial pentru evolutia
ulterioara a actiunii, ajutorul pe care l ofera Spnul cu perfidie. Depasind mentalitatea potrivit
careia raul, ca emanatie a spirtului diavolesc, se ntruchipeaza n fiinte (reale sau fabuloase )
apartinnd altor regnuri dect cel uman, apare ideea ca adevaratul exponent al datului respectiv
nu este dect omul, n acest caz, omul nsemnat.
Personajul negativ adopta un comportament care nu se abate cu nimic de la logica
firescului. Nicaieri si niciodata Spnul nu se comporta ca un vrajitor, nu ilustreaza puteri
supranaturale, care l-ar dovedi capabil sa-si impuna vointa asupra celorlalti fara nici o dificultate.
Neavnd nsusirea de a face minuni, el tinde la punerea n aplicare a planului de uzurpare a
identitatii lui Harap-Alb pe cai de o cu totul alta natura. Inteligenta vicleana, nzestrata cu o mare
forta de persuasiune, i dicteaza orice gest. De cte ori iese n calea lui Harap-Alb, Spnul
recurge la argumente att de normale, nct este aproape imposibil a-i respinge propunerile:
- Buna cale, drumetule!
- Buna sa-ti fie inima cum ti-i cautatura, zise fiul craiului.
- Ct despre inima mea, s-o dea Dumnezeu oricui, zice Spnul oftnd Numai ce folos? Omul
bun n-are noroc; asta-i stiuta; rogu-te, sa nu-ti fie cu suparare, drumetule, fiindca a venit vorba
de-asa ti spun ca la un frate, ca din cruda copilarie slujesc prin straini... Nu cumva ai trebuinta
de sluga, voinice?
n ansamblu, Spnul face figura de diavol impostor. Proba cea mai semnificativa ne este
oferita de episodul celei de-a treia si ultimei ntlniri cu Harap-Alb. Conform valorii
ezoterice a cifrei, cea de a treia ncercare a Spnului de a-l convinge pe Harap-Alb sa accepte a-i
fi sluga trebuie sa fie ncununata de succes. Dar, paradoxal, spre deosebire de Harap-Alb,
viitoarea sa victima, care iesise victorios n proba curajului si voiniciei datorita interventiei

miraculoaselor sfaturi ale Sfintei Duminici deghizata n cersetoare si ajutorului primit din partea
calului nazdravan, la a treia ncercare, Spnul utilizeaza mijloace de-a dreptul surprinzatoare prin
aparenta lor simplitate. Este usor de presupus ca, daca ar fi vrut (cum se ntmpla n mu putine
din variantele folclorice ale basmului), Spnul ar fi putut transa totul dintr-o singura miscare n
favoarea lui, apelnd la nsusirile sale supranaturale. Daca nu procedeaza asa e pentru ca el nsusi
se integreaza, ca si protagonistul, ntr-un joc al povestitorului, conform caruia, spre a-si dovedi
istetimea si voinicia, ca exponent al ideii de bine si al puritatii morale, de-a lungul calatoriei sale
initiatice, Harap-Alb va trebui sa se afle n mprejurari de viata generatoare de suferinta.
Suferinta este ridicata la rang de unic principiu purificator, capabil sa asigure victoria eroului,
deopotriva, asupra sa (nvingerea fricii ) si asupra adversitatilor care ntruchipeaza fortele raului,
pentru ca, n cele din urma, sa dobndeasca suprema fericire prin iubirea vitejeste cstigata.
Viclenia Spnului conduce la substituirea rolurilor. Personajul negativ va poza, dupa
episodul fntnii, n fiul craiului, n timp ce craisorul si va accepta conditia duala de stapn
sluga, desemnata prin numele Harap Alb. Episoadele n care sunt povestite ncercarile Spnului
de a-l duce pe Harap-Alb la pieire propun variante ale unuia si aceluiasi joc care creeaza o
memorabila tensiune narativa. Salatele din Gradina Ursului, pietrele nestemate ale Cerbului din
padurea fermecata sunt victorii pe care Spnul si le atribuie pe nedrept, fara a tine cont ca, n
raport cu destinul care i-a fost harazit ca personaj negativ face erori fundamentale pentru viitorul
lui. Substituind, succesiv, esenta lucrurilor ( personajul si nsuseste victoriile eroului pe nedrept,
deci comite fapte imorale ) cu aparenta lor ( victoria slugii e, de fapt, victoria stapnului ),
personajul negativ nu ntelege ca si pregateste el nsusi caderea. Mai ales ca, n ultima ncercare
la care l supune pe Harap Alb, Spnul si doreste n egala masura ca eroul sa reuseasca si sa se
piarda. Victoria eroului este insuportabila pentru diavolul impostor. Cu un gest decisiv, acesta i
taie capul lui Harap Alb, accentund calitatea sa de erou exemplar: fiul craiului nu-si ncalca
juramntul depus n fntna si nu dezvaluie adevarul, pna la moarte, asa cum fusese conjurat de
Spn. Integritatea sa morala este subliniata n aceasta secventa narativa, ncheiata cu pedepsirea
personajului negativ. Moartea violenta este urmata de o renastere spirituala, totul integrndu-se
ntr-un ritual care aminteste de miturile originare. Renasterea lui Harap-Alb sta sub semnul
iubirii: Dormeai tu mult si bine, Harap-Alb de nu eram eu, zise fata mparatului Ros, sarutndul cu drag si dndu-i iar palosul n stapnire. Spnul paraseste scena, ndeplinindu-si menirea:
initierea ia sfrsit, tnarul craisor devine om ntreg la fire.
nselat de aparente, fiul craiului, boboc n felul sau la trebi de aieste, face un pact cu
diavolul care va conduce la pierderea conditiei initiale de fiu al craiului si potential mostenitor
al mparatului Verde si la dobndirea unei conditii noi de sluga a Spnului. Acest pact
dobndeste, n Povestea lui Harap-Alb, o semnificatie aparte, pentru ca, datorita robiei Spnului,
eroul va constientiza propriile slabiciuni si va putea evolua. Asadar, principiul raului devine o
parte complementara a dimensiunii umane a eroului, conceput ca o suma de ezitari si de acte
curajoase. Harap-Alb intra, n calatoria lui initiatica, pe un tarm necunoscut, de aceea este
absolut necesar sa-i nteleaga semnificatiile, prin depasirea probelor.
Din momentul n care fiul craiului dobndeste un nume, prin interventia Spnului, ncep
muncile protagonistului, care sunt tot attea trepte de initiere, de la vrsta naivitatii pna la a
doua nastere, ca stapn al mparatiei unchiului sau. Ion Creanga a modificat radical
personalitatea eroului, circumscris, n basmul traditional, prozaismului faptei ( un fel de Hercule
autohtonizat ), nzestrat, nsa, cu harul milosteniei n basmul cult. El este un tnar harnic,
omenos, ndatoritor, milostiv, virtuti consacrate n sistemul etic popular. El si demonstreaza
altruismul, oferindu-si ajutorul dezinteresat chiar si celor mai umile vietuitoare ( albinele,

furnicile ). Portretul sau se contureaza treptat, n special prin mijloace indirecte de caracterizare,
deoarece majoritatea trasaturilor reies din fapte, actiuni, limbaj. Daca portretul fizic este aproape
absent, ca n cazul eroului tipic de basm, precizndu-se doar calitatea de cel mai tnar dintre fii,
portretul moral se defineste treptat, prin nsumarea trasaturilor. Experienta de viata se dobndeste
treptat, prin confruntarea cu fortele malefice mai mult sau mai putin declarate ( Spnul, Cerbul,
Ursul, mparatul Ros ). Cucerirea unor spatii din ce n ce mai largi gradina Ursului, padurea
Cerbului, teritoriul peste care stapneste mparatul Ros se asociaza cu maturizarea progresiva a
eroului, capabil sa-si asume responsabilitati din ce n ce mai mari.
nvestirea eroului ca mparat, dupa moartea simbolica si renvierea cu ajutorul obiectelor
magice, marcheaza cucerirea deplina a sinelui. Din eroul sovaielnic si temator, Harap-Alb devine
omul matur, stapn al propriului destin. Pe acest drum al cunoasterii de sine, al trecerii de la
vrsta inocenta la maturitatea lamurita, personajul supranatural din basmele populare se
umanizeaza treptat, ajungnd sa treaca din conditia de sluga n aceea de stapn si descoperind
necesitatea de a alterna, n viata, izbnda cu esecul si de a cunoaste suferinta umana. Paradoxal,
factorul decisiv n desavrsirea acestui erou atipic de basm, este din nou o abatere de la
modelul folcloric personajul negativ, care i se opune. Fara interventia decisiva a Spnului,
Harap Alb ar fi ramas, probabil, naivul din incipit. Relatia cu Spnul nsa, i deschide eroului
drumul spre lumea desavrsirii sinelui, ilustrnd ideea ca binele si raul sunt fatete complementare
ale personalitatii oricarui om.
Originalitatea stilului
Originalitatea operei lui Ion Creang st in faptul c punctul de plecare al acesteia il
reprezint folclorul romanesc, ea reactualiznd teme si motive de circulatie universal cu o
vechime aproape mitic dupa cum afirm George Clinescu.
Tema textului o anticipeaza titlul simbolic : povestea lui Harap Alb , numele acestuia
sugerand lupta dintre bine si rau, si structura traseului initiatic al personajului. Cronotopul este
mitic, nestiindu-se exact unde si cand s-a petrecut actiunea. Toposul configureaza un labirint
sugerand proiectiunea dincolo de material, respectiv un labirint interior. Incipitul propriu-zis esfe
simbolic anticipativ datorita oralitatii ( Amu cica era odata ) conturata in registrul popular
regional-arhaic ( craiu , istuilalt , iara ) si de utilizarea elementelor de subiectivitate si
cele de eruditie pareomiologica ( sa nu ne departam , iaca ! , fatul meu ). Finalul este
inchis, simbolic, sub semnul beletristicului, plasticitatii si utilizarii unor figuri precum
personificarea, comparatia si hiperbolizarea personajelor ( alta dracarie si mai mare : o namila
de om manca brazdele de pe urma a 24 pluguri si tot atunci striga in gura mare ca crapa de
foame ). El prezinta refacerea echilibrului si rasplata eroului si finalul initierii prin intermediul
eruditiei pareomiologice ( in sama bagati ) cat si registrului regional-arhaic ( craiasa ,
buzunariu , ospata ).
Dupa cum clasifica Vladimir Propp in morfologia basmului , personajele sunt
impartite in personaje adjuvante, personajul mistagog ( Sf.Duminica), falsii eroi (fratii mai mari
ai fiului de crai), anti-eroul si eroul. La nivel de dimensiune psihologica, autorul infatiseaza
gandurile si trairile personajelor. Prin cei 5 nazdravani se prezinta drama omului : Flamanzila
oricat manca tot ii era foame , Setila cat bea tot ii era sete , iar lui Gerila ii era tot timpul frig.
Pasari-Lati-Lungila se putea lungi oricat, iar Ochila putea sa vada totul foarte bine indiferent de
distanta. Acestia au o mare complexitate atat sufleteasca cat si senzoriala asadar in ciuda
trasaturilor senzationale, prin ceea ce simt, ei se umanizeaza, subliniind dimensiunea realista in
constructia personajelor. Exista de asemenea o echivalenta intre personaj si om : namila de
om , dihanie de om , aratare de om . Harap Alb se confeseaza calului sau de fiecare data

cand Spanul il supune la noi incercari : Dragul meu tovaras, la grea nevoie m-a bagat iar
Spanul ! . Apare caracterul moralizator care amprenteaza evolutia acestora, personajele avand
sau dobandind bunatate, omenie, prietenie precum Harap-Alb si cei 5 nazdravani.
Este omenos cu cei cinci nazdravani si le castiga si acestora prietenia, care il va ajuta pe
tot parcursul probelor de la curtea Imparatului Ros ( Gerila- Camera, Setila si Flamanzila cina
pantagruelica, Ochila si Pasari-Lati-Lungila prinderea fetei de Imparat). De asemenea , datorita
bunatatii sale, el are parte de ajutor din partea frunicilor ( alegerea macului de nisip) si albinelor (
descoperirea fetei de imparat). Prin toate aceste calitati dobandite in drumul sau de neofit
concentrat in basm, se observa caracterul de bildungsroman.
Personajele sunt construite prin diverse tehnici : cea a simbolului, spre exemplu fiinta
diabolizata, si anume, Spanul, viclenia lumii, si Imparatul Ros, Imparatul Verde, cel cu un
excedent de clorofila care nu poate avea urmasi sau Sf. Duminica, personajul mistagog, in folclor
aparand ca o figura mitologica legata de sensurile milosteniei. Tehnica simetriei se intalneste
atat la final si incipit cat si in probele si lumile prin care trece personajul, care aduc a topos
humulestean. Creanga recurge la psihologie individuala (neofitului) dar si la cea colectiva
mascata de adresarea directa catre cititor( caci, da, care om nu tine la viata inainte de toate ? ).
Si, in cele din urma, oralitatea, ca tehnica de constructie, care pune in valoare eruditia
pareomiologica si adresarea directa si numeroase surse ale umorului. Limbajul regional-arhaic
saturat din punct de vedere al jovialitatii carnavalescului sensurilor.
Concluzionand, datorita faptului ca stilul lui Creanga este unul simplu, popular, presarat
cu tot felul de zicatori , proverbe si fraze ritmate, personajele vorbind o autentica limba
moldoveneasca, imbogatita permanent de o oralitate vie, se poate spune ca povestea lui HarapAlb izvoraste chiar din spiritul satului Humulesti.
Tudor Vianu afirma: animalele i fiinele supranaturale sunt la Creang rani de-ai
lui, nct n cadrul extraordinar al basmului se constituie scenele unui realism poporal.