APARTENENȚA UNUI TEXT LITERAR LA SPECIA LITERARĂ A

BASMULUI POPULAR
INTRODUCERE
 Definiția basmului popular
Basmul popular este o specie a genului epic în proză, în care întâmplări reale se împletesc cu cele
fantastice, la care participă personaje ce simbolizează binele și răul, aflate în confruntare, finalizată cu victoria
binelui.
IPOTEZA
 Formularea unei opinii personale în legătură cu apartenența textului dat la specia literară a
basmului popular
Fragmentul selectat din opera literară ,,...............” face parte dintr-un basm popular (dacă autorul e
anonim) (mai rar poate fi și basm cult - are autor cunoscut), deoarece se prezintă o acțiune simplă rezultată
din confruntarea dintre bine și rau, iar personajele și faptele sunt îmbrăcate în haina fantasticului și proiectate
în fabulos.

ARGUMENTAREA
 Formularea a două argumente însoțite de exemple reprezentative din textul studiat
A1 – caracterul popular, structura stereotipă la nivelul formei și al conținutului, timpul și spațiul, tema
basmului, motive specifice, obiecte și cifre magice
În primul rând, fiind o creație populară, are autor anonim, colectiv și caracter popular, fapt evidențiat de
limbajul specific, în special din registrul popular, ce se caracterizează prin simplitatea exprimării, limbaj
solemn și energic în același timp: arhaisme (exemple), regionalisme (exemple), cuvinte și expresii populare
(exemple), ce susțin oralitatea operei. O altă trăsătură este reprezentată de structura stereotipă a textului, atât la
nivelul formei, cât și la nivelul conținutului. Astfel, în fragmentul citat apare formula.......(inițială/ mediană/
finală), cu rol în.................( Formula inițială „A fost odată ca niciodată…” marchează inserția în fabulos,
basmul fiind construit pe baza unei convenții între autor și cititor, de aceea, acesta din urmă nu judecă
prezența supranaturalului. Basmul este creația dorințelor neîmplinite și a aspirațiilor, valorilor populare
emblematice, în sensul că ceea ce nu este posibil în realitate, este posibil in basm. / Formula mediană
(exemplu) leagă secvențele textului și menține treaz interesul cititorului. / Formula finală (exemplu) scoate
cititorul din lumea ficțională a basmului.). Întâmplările relatate au caracter fantastic. La nivelul conținutului
se remarcă acțiunea stereotipă : plecarea de acasă a eroului(____), înfruntarea cu răul (____), învingerea
răului (_____), recunoașterea meritelor eroului (____), încoronarea(____), nunta (____). (Se vor nota
momentele care apar în fragmentul citat, iar în paranteză se va rezuma momentul respectiv). Ca în orice
basm, timpul și spațiul sunt vagi, nedeterminate:......................(exemplu). (Dacă în fragment apare formula
inițială, se va explica: Orice formulă inițială are în componența sa coordonate temporale („odată”), plasând
acțiunea într-un timp mitic, arhetipal („illo tempore”), insondabil în raport cu epoca modernă.) Timpul și
spațiul alcătuiesc o lume ideală, parabola plină de fantezie a lumii reale, asupra căreia își răsfrânge
semnificațiile, de aceea basmul are un final optimist prin triumful permanent al binelui asupra forțelor răului.
În plus, tema basmului o constituie confruntarea dintre bine și rău, susținută de motive precum: cifrele
magice....(exemplu), obiectele magice ....(exemplu), probele, drumul inițiatic parcurs de protagonist,
superioritatea mezinului, vicleșugul răufăcătorului etc.
A2 - personajele și modalități de caracterizare a lor
În al doilea rând, la acțiune participă puține personaje, cu caracter simbolic. Acestea slujesc fie
binelui,.............(exemple de personaje ), fie răului.............. . Eroul pozitiv (protagonistul) întruchipeaza
binele, fiind un erou exemplar pentru comunitate, paradigmă a valorilor populare sociale. Acesta este înzestrat
cu cele mai alese însușiri fizice/ morale, ce reies în mod direct/indirect din atitudine și limbaj:...................
 (exemple), întruchipând astfel un ideal omenesc. Acțiunile sale au caracter inițiatic (bildungsroman) ce au ca
scop formarea personalității sale , de aceea trece printr-o serie de incercări (exemple). Totuși, el nu se abate de
la codul onoarei, asemenea cavalerilor medievali și luptă pentru înfaptuirea binelui și dreptății. Din
relaționarea cu adjuvanții , se observă că este sociabil și că este receptiv la relația cu lumea, dovedindu-se a fi
prietenos(exemple), tolerant cu cei mai putin norocoși. Antagonistul (eroul negativ) este totalmente opus
eroului pozitiv, având totul urât, din punct de vedere fizic (____sugerând dizgrațiosul, abaterea de la normal)
și moral, dovedind viclenie___, lașitate___, cruzime___, răutate____. Învingerea răului, care deține o forță
imensă, reprezintă supremația inteligenței asupra forței brute.
CONCLUZIA
 Formularea unei concluzii referitoare la confirmarea/infirmarea ipotezei
În concluzie, se poate afirma că fragmentul selectat aparține unui basm popular, deoarece autorul își
exprimă în mod indirect viziunea artistică despre tema confruntării dintre bine și rău, prin intermediul
personajelor simbolice și al acțiunii plasate într-un timp și spațiu imaginare, având caracter moralizator.

PASĂREA MĂIASTRĂ
basm cules de Petre Ispirescu
Argumentarea apartenenței la specia literară a basmului popular

Împăratul se puse pe gânduri văzând că după atâta mare de timp nu se mai întoarse fiii săi nici cu
pasărea măiastră, nici fără dânsa, când fiul cel mai mic îi zise:
           – Tată, iată este acum destul timp de când fraţii mei cei mari au plecat să aducă pasărea măiastră şi
nu s-au mai întors nici cu ispravă, nici fără ispravă.[…]
           – Fraţii tăi cei mari, zise împăratul, după cum se vede, n-au putut să facă nimic spre a aduce acea
pasăre măiastră, ba poate să-şi fi răpus capetele, deoarece sunt duşi de atâta timp şi nu se mai întoarce nici
unul. Eu sunt bătrân de aci înainte; dacă vei lipsi şi tu, cine să-mi dea ajutor la greutăţile împărăţiei, şi dacă
voi muri, cine să se suie pe scaunul meu, dacă nu tu, fiul meu? Rămâi aci, dragul tatei, nu te mai duce.
  – Domnia ta, tată, ştii prea bine că n-am ieşit din poruncile împărăţiei tale nici cât negru sub unghie; şi
dacă acum cutez a stărui în rugăciunea mea, este numai că voiesc, dac-aş putea, să împlinesc o dorinţă care nu
dă odihnă sufletului măriei tale, dorinţă pe care te sileşti de mulţi ani şi cu mari cheltuieli să o împlineşti. Așa
cum dumneata ai spus, dacă va aduce cineva pasărea măiastră de pe tărâmul celălalt și să-i așeze cuibul în
turn, se va putea face monastirea desăvârșit.
           După multe rugăciuni şi stăruinţă, împăratul se înduplecă şi-i dete voie. Îşi alese calul ce-i plăcu din
grajdul împărătesc, un ogar să-l aibă de tovarăş, îşi luă merinde de ajuns şi plecă.
           După trecere de oarecare timp, sosiră amândoi fiii cei mai mari ai împăratului, aducând cu sine-le
pasărea măiastră şi o roabă pe care o făcură găinăreasă. Toată lumea se mira de frumuseţea acelei pasări,
care era cu mii de mii de vopseli, penele ei străluceau ca oglinda la soare; iar turnul bisericii nu se mai surpă;
pasărea se aşeză în acel turn cu cuibul ei. Un lucru se băgă de seamă; pasărea se părea a fi mută, căci nu da
nici un viers, şi toţi câţi o vedea o căinea cum de o aşa pasăre frumoasă şi mândră să nu aibă viers, pentru
care şi împăratul, cu toată bucuria ce avea pentru biserică şi turnul ei, se mâhnea că pasărea nu-i cânta.

Basmul popular este o specie a genului epic în proză, în care întâmplări reale se împletesc cu cele
fantastice, la care participă personaje ce simbolizează binele și răul, aflate în confruntare, finalizată cu victoria
binelui.
Fragmentul selectat din opera literară ,,Pasărea măiastră”, cules de Petre Ispirescu, face parte dintr-un
basm popular, deoarece se prezintă o acțiune simplă rezultată din confruntarea dintre bine și rau, iar
personajele și faptele sunt îmbrăcate în haina fantasticului și proiectate în fabulos.
 În primul rând, fiind o creație populară, are autor anonim, colectiv și caracter popular, fapt evidențiat de
limbajul specific, în special din registrul popular, ce se caracterizează prin simplitatea exprimării, limbaj
solemn și energic în același timp: arhaisme („viers”), cuvinte și expresii populare („se căinea”, „merinde”,
„cât negru sub unghie”), ce susțin oralitatea operei. O altă trăsătură este reprezentată de structura stereotipă a
textului, atât la nivelul formei, cât și la nivelul conținutului. Astfel, în fragmentul citat apare formula mediană
(„după trecerea de oarecare timp”) cu rol în legarea a două secvențe narative și în menținerea suspansului
cititorului. Întâmplările relatate au caracter fantastic. La nivelul conținutului se remarcă acțiunea stereotipă :
plecarea de acasă a eroului (Fiii cei mai mari ai unui împărat pleacă în căutarea păsării măiastre pentru a putea
fi terminată biserica tatălui lor. Cum ei întârzie, mezinul își exprimă dorința de a-și încerca norocul, iar tatăl
este, în cele din urmă, de acord. După câtva timp, frații mai mari se întorc cu pasărea măiastră, biserica este
finalizată, dar împăratul este intrigat că pasărea nu cântă. ). Celelalte momente specifice stereotipiei basmului
nu apar în acest fragment. Ca în orice basm, timpul și spațiul sunt vagi, nedeterminate: („după atâta mare de
timp”, „pe scaunul meu”). De fapt, întâmplările se vor desfășura pe două planuri: tărâmul acesta și tărmul
celălalt, așa cum este anticipat în acest fragment :„ dacă va aduce cineva pasărea măiastră de pe tărâmul
celălalt”. Timpul și spațiul alcătuiesc o lume ideală, parabola plină de fantezie a lumii reale, asupra căreia își
răsfrânge semnificațiile, de aceea basmul are un final optimist prin triumful permanent al binelui asupra
forțelor răului. În plus, tema basmului o constituie confruntarea dintre bine și rău, susținută de motive precum:
cifrele magice (trei fii de împărat), drumul inițiatic parcurs de protagonist, superioritatea mezinului etc.
În al doilea rând, la acțiune participă puține personaje, cu caracter simbolic. Acestea slujesc fie
binelui, (împăratul și fiii săi), fie răului (nu apare explicit în acest fragment). Eroul pozitiv (protagonistul)
întruchipeaza binele, fiind un erou exemplar pentru comunitate, paradigmă a valorilor populare sociale. El nu
se individualizează prin nume, ci prin calități, ce reies în mod indirect, din atitudine și limbaj: ascultător („n-
am ieșit din poruncile împărăției tale”), curajos („voiesc, dac-aş putea, să împlinesc o dorinţă care nu dă
odihnă sufletului măriei tale”) și perseverent („După multe rugăciuni și stăruință, împăratul se înduplecă.”),
întruchipând astfel un ideal omenesc. Antagonistul (eroul negativ) nu apare în mod direct în text, dar este
anticipat de faptul că o împiedică pe măiastră să cânte.
În concluzie, se poate afirma că fragmentul selectat aparține unui basm popular, deoarece autorul își
exprimă în mod indirect viziunea artistică despre tema confruntării dintre bine și rău, prin intermediul
personajelor simbolice și al acțiunii plasate într-un timp și spațiu imaginare, având caracter moralizator.