Sunteți pe pagina 1din 3

APARTENENȚA UNUI TEXT LITERAR LA GENUL LIRIC

INTRODUCERE
 Definiția genului liric
Genul liric cuprinde totalitatea operelor în care autorul își exprimă în mod direct gândurile, ideile,
trăirile și sentimentele, prin intermediul eului liric și al procedeelor artistice.

IPOTEZA
 Formularea unei opinii personale în legătură cu apartenența textului dat la genul liric
În opinia mea, opera literară ............................. , a poetului .............., aparține genului liric întrucât
îndeplinește, atât la nivelul formei, cât și al conținutului, toate caracteristicile acestui gen: exprimă în mod
direct, prin intermediul eului liric, sentimente profunde, limbajul este deosebit de expresiv, rod al
împletirii imaginilor artistice și figurilor de stil și sunt folosite moduri de expunere specifice (descrierea,
confesiunea etc.)

ARGUMENTAREA
 Formularea a două argumente însoțite de exemple reprezentative din textul studiat

A1 – Sentimentele eului liric; mărcile lexico-gramaticale ale prezenței eului liric; titlul; modul
principal de expunere
În primul rând, opera studiată se încadrează în categoria operelor lirice întrucât versurile acestui text
surprind sentimente puternice: ........................., ..................................... Acestea sunt exprimate într-o
manieră directă, nemijlocită, prin intermediul eului liric. Putem remarca numeroase mărci lexico-
gramaticale ale prezenței acestuia în text: verbe la persoana I sau a II-a (..............................................),
forme pronominale la persoana I sau a II-a (........................................),
interogații/exclamații/interjecții/cuvinte în vocativ/verbe la imperativ(....................................).
Titlul, element anticipator, este format din................................., cu sens......................................, prin care
se stabilește o relație de ........................... (se explică relația dinte titlu și text). Modul principal de
expunere este.................................................., prin care eul liric................................................................... .
A2 – Figuri de stil; imagini artistice; versificație
În al doilea rând, textul evidențiază și o altă caracteristică a operelor lirice: un limbaj deosebit de
expresiv, profund, care ne determină să privim dincolo de sensul obișnuit al cuvintelor, pentru a descifra
mesajul poetului. Pentru a realiza acest aspect, sunt utilizate numeroase figuri de stil: epitete (..................),
comparații (.................), personificări (............), metafore (.................), inversiuni (....................) etc. La
nivelul imaginilor artistice, se remarcă........................................................................................................... .
În plus, versurile, organizate în (catrene/ terține/ distihuri )..............................., având rimă......................,
ritm.......................... și măsura de .......silabe, au o muzicalitate accentuată, conferită mai ales de
exprimarea fluentă a ideilor de la un vers la altul, transmițând
parcă.................................................................. .

CONCLUZIA
 Formularea unei concluzii referitoare la confirmarea/infirmarea ipotezei

În concluzie, această operă literară are toate notele definitorii ale unui text liric în care eul liric își
exprimă în mod direct puternice sentimente de ........................................... și ............................................
față de .................................................... .
Textul acesta m-a impresionat mai ales prin profunzimea trăirilor pe care le transmite și prin
originalitatea limbajului.
DARURI
de Magda Isanos
Argumentarea apartenenței la genul liric

Tu ești în inima mea ca un dar Asemeni unui mare cer cu stele,


neașteptat și mult prea scump, mi te-ai răsfrânt în suflet ca-ntr-un lac,
pe care îl cercetez mirată iar și iar, și-adânci de-atuncea-s gândurile mele,
cu-aceeași nesecată desfătare. de aur glodul inimii, sărac.

Ești tainica-mi putere și mândrie, Acestea toate să ți le plătesc


de când te știu mi-i cerul mai aproape nu voi putea, ci lasa-mă măcar,
și nu mai pot durerile să vie, risipitorul meu, să te iubesc,

să-mi tulbure-ale sufletului ape. din darurile tale dându-ți dar.

Tu mi-ai făcut țărâna mai ușoară


și inima așa de dulce, grea,
ca ramura ce toamna se-mpovară
de greutatea roadei de pe ea.

Genul liric cuprinde totalitatea operelor în care autorul își exprimă în mod direct gândurile, ideile,
trăirile și sentimentele, prin intermediul eului liric și al procedeelor artistice.
În opinia mea, opera literară „Daruri” de Magda Isanos aparține genului liric întrucât îndeplinește,
atât la nivelul formei, cât și al conținutului, toate caracteristicile acestui gen: exprimă în mod direct, prin
intermediul eului liric, sentimente profunde, limbajul este deosebit de expresiv, rod al împletirii imaginilor
artistice și figurilor de stil și sunt folosite moduri de expunere specifice ( confesiunea lirică).
În primul rând, eul liric își exprimă în mod direct sentimentele de dragoste profundă față de o
instanță diferită de sine, care are darul de a-i îmbogăți ființa. Titlul, element anticipator, este format dintr-
un substantiv comun nearticulat – „daruri” – cu sens propriu, prin care se stabilește o relație de
reciprocitate, vizibilă în final: „ din darurile tale dându-ți dar”. Textul apare, astfel, ca o confesiune în
care eul liric este prezent prin diferite mărci lexico-gramaticale subiective, cum ar fi: pronume personale și
reflexive la persoana I și a II-a („-mi”, „tu”) și verbe la persoanele I și a II-a („ai făcut”, „nu pot”).
Modul principal de expunere este monologul liric adresat, eul raportându-se permanent la cel văzut „ca un
dar”, care-l face să transceandă condiția muritoare: „ Tu mi-ai făcut țărâna mai ușoară”.
În al doilea rând, aceste idei poetice sunt evidențiate prin termeni ce dobândesc, în contextul
poetic, sens figurat, și prin numeroase procedee artistice. De exemplu, epitetul dublu: „neașteptat și mult
prea scump” are rolul de a evidenția fericirea ființei, care simte recunoștința față de instanța divină, ce-i
oferă acces la trăiri unice, iar repetiția „iar și iar” susține neputința omului de a pătrunde toate tainele
care-l înconjoară. Raportarea la univers se schimbă odată cu conștientizarea existenței unei instanțe
superioare, fapt sugerat de metafora: „mi-i cerul mai aproape”. Comparația „Asemeni unui mare cer cu
stele,/ mi te-ai răsfrânt în suflet ca-ntr-un lac” redă expresiv aceeași idee conform căreia între om și
divinitate se stabilește o relație strânsă, ce duce la metamorfozarea ființei trecătoare, proiectând-o în alte
dimensiuni. De asemenea, la nivelul imaginilor artistice, se remarcă predominanța celor vizuale: „ramura
ce toamna se-mpovară”. În plus, versurile, organizate în catrene, au o muzicalitate accentuată, conferită
mai ales de exprimarea fluentă a ideilor de la un vers la altul, transmițând parcă emoția continuă a ființei
îndrăgostite.
În concluzie, această operă literară are toate notele definitorii ale unui text liric în care eul poetic își
exprimă în mod direct puternice sentimente de dragoste și recunoștință față de ființa care o împlinește.

S-ar putea să vă placă și