Posibile cerințe SII

I. Pentru un text dramatic

1. Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, rolul notațiilor autorului, în

fragmentul de mai jos

- Încadrarea fragmentului în opera literară din care face parte și în

genul dramatic, prin împărțirea sa în acte și scene (fragmentul dat
este extras din actul x, scena y), prin utilizarea dialogului dramatic,
ca mod predominant de expunere, și prin prența notațiilor autorului.
- Un prim rol al notațiilor autorului este acela de a fixa decorul,
oferind informații descriptive cu privire la acesta (exemple, însoțite
de citate din text).
- Un al doilea rol al notațiilor autorului este acela de a ajuta actorii să
interpreteze rolul, prin indicații cu privire la gestica și la mimica
personajelor (exemple, însoțite de citate din text).
- Un al treilea rol al notațiilor autorului este acela de a caracteriza în
mod direct personajele, prin intermediul vocii narrative (exemple,
însoțite de citate din text).

Model:

Fragmentul dat este extras din opera dramatică “Daria”,

purtând semnătura marelui dramaturg, poet și filosof, Lucian Blaga.
Se încadrează în genul dramatic prin împărțirea sa în acte și scene
(˶actul al doilea”, ˶scena 1”), prin prezența dialogului dramatic, ca
mod predominant de expunere, și prin intermediul didascaliilor, prin
care se face simțită vocea naratorului.
În textul dat, notațiile autorului sau didascaliile oferă
informații cu privire la decor. Astfel, încă de la început se precizează
faptul că acțiunea se desfășoară în interiorul unei camere, în care se
poate observa prezența unei mese de lucru (˶pe întâiul plan o masă
de lucru – spre stânga, în dreapta, o măsuță cu scaune și canapea,
sub un palmier”), precum și elemente de decor, pe pereți („tablouri

1
 făcute de-o mână de diletant, un orologiu vechi cu lanțuri lungi
etc.”).
Tot prin intermediul didascaliilor, se realizează
caracterizarea direct a personajelor, făcută de vocea narativă. Astfel,
personajele prezente în fragmentul dat sunt Daria, Grigore și
Prietena, despre aceasta din urmă fiind menționate câteva detalii
ˮfizice și anume că “este mică și grasă”.
De asemenea, notațiile autorului ajută actorii să
interpreteze rolul, oferind informații ce țin de mișcarea scenică a
personajelor (mimică, gestică, intonație): cele trei personaje sunt
suprinse când tocmai ce “și-au luat ceaiul”, iar, când Grigore i se
adresează Dariei, “arată”, la un moment dat, “spre Prietenă”, pentru
a-și face mesajul mai bine înțele

2. Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, două modalități de

caracterizare a personajului dintr-un text dramatic, identificate în
fragmentul de mai jos.

- Încadrarea fragmentului în opera literară din care face parte și în

genul dramatic, prin împărțirea sa în acte și scene (fragmentul dat
este extras din actul x, scena y), prin utilizarea dialogului dramatic,
ca mod predominant de expunere, și prin prența notațiilor autorului.
- O primă modalitate de caracterizare a personajelor este
caracterizarea directă, realizată cu ajutorul notațiilor scenice, prin
intermediul vocii narative, dar și prin intermediul celorlalte
personaje sau al autocaracterizării.
- O a doua modalitate de caracterizare a personajelor este
caracterizarea indirectă, realizată prin intermediul dialogului
dramatic, de unde se pot desprinde informații cu privire la limbajul,
la faptele sau la comportamentul personajelor.

Model:

Fragmentul da teste extras din opera dramatică „Mitică

Popescuˮ, purtând semnătura lui Camil Petrescu, încadrându-se în

2
genul dramatic prin împărțirea sa în acte și scene („actul Iˮ, „scena
Iˮ), prin prezența dialogului dramatic, ca mod predominant de
expunere, și prin intermediul didascaliilor, prin care se face simțită
vocea naratorului.
Personajele care apar în fragmentul dat sunt Buiac,
Casierul, Jean Goldenberg, Didi, Angela și subdirectorul. O primă
modalitate de caracterizare a personajelor este caracterizarea
directă, realizată cu ajutorul notațiilor scenice, prin intermediul vocii
narative. Astfel, aflăm despre subdirector că este „mic, uscat, cu o
bărbuță dură ți cărunt, cu ochelarii încruntațiˮ, detalii care ajută la
conturarea portretului fizic, despre Buiac că este „tip de flăcău
crescut din plin, sănătos, ardeleanˮ, iar despre Angela, că are
optsprezece ani și că este frumoasă.
O a doua modalitate de caracterizare a personajelor este
caracterizarea indirectă, realizată cu ajutorul dialogului dramatic,
prin intermediul faptelor personajelor. Astfel, despre subdirector se
poate desprinde idea că este un om mereu grăbit, dar și morocănos
și ursuz, Jean iubește bârfa, având întotdeauna ceva de comentat, iar
Angela este o tânără blândă și empatică cu suferințele celorlalți.

3
II. Pentru un text epic

1. Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, perspectiva narativă din

fragmentul de mai jos.

- Încadrarea fragmentului în opera literară din care face parte și în

genul epic, prin prezența personajelor (se menționează personajele
existente) care participă la acțiune și a modului predominant de
expunere, care este narațiunea împletită cu descrierea și cu dialogul.
- Pentru perspectiva narativă subiectivă: o primă trăsătură
identificată în text pentru perspectiva narativă subiectivă o
constituie mărcile lexico-gramaticale specifice (forme pronominale
și verbe la persoana I singular și plural; exemple/ citate din text), iar
o a doua trăsătură o reprezintă prezența unui narator intradiegetic,
implicat emoțional, care se identifică cu autorul și cu personajul
totodată, redându-și propriile emoții și sentimente (scurt rezumat,
insistându-se pe emoțiile și pe sentimentele naratorului-personaj).
- Pentru perspectiva narativă obiectivă: o primă trăsătură
identificată în text pentru perspectiva narativă obiectivă o constituie
mărcile lexico-gramaticale specifice (pronume și verbe la persoana
a III-a singular și plural; exemple/ citate din text), iar o a doua
trăsătură o reprezintă prezența unui narator omniscient,
omnipresent, extradiegetic, detașat emoțional, care relatează
întâmplările din exterior (scurt rezumat).

Model pentru perspectiva narativă subiectivă:

Fragmentul dat este extras din opera literară „Isabel și

apele diavoluluiˮ, purtând semnătura lui Mircea Eliade, și
încadrându-se în genul epic, prin prezența personajelor (naratorul,
Isabel, prietena sa) care participă la acțiune. Ca mod principal de
expunere este utilizată narațiunea, împletită cu scurte pasaje
descriptive.
Perspectiva narativă este una subiectivă, naratorul
identificându-se cu autorul și cu personajul, relatând un episod din
propria experiență, care pune în centru o ființă enigmatică pentru el,

4
și anume Isabel. Mărturisind că îl atrage și îl tulbură totodată,
naratorul-personaj pare să nu își poată găsi cuvintele potrivite, când
încearcă sî îi realizeze portretul acesteia: „înțeleg ce spune Isabel,
dar nu știu cum le spune. Probabil că se folosește de exclamații, iar
povestirile ei sunt prea frumoase ca să mi le amintescˮ.
Pe parcursul relatării, se pot observa mărci lexico-
gramaticale specific, care marchează existența unui narrator
subiectiv, care își redă propriile gânduri, emoții și sentimente, prin
intermediul formelor pronominale și al verbelor la persoana I
singular și plural: „mă întrebˮ, „nu însemnˮ, „nu mi le amintescˮ
etc.

Model pentru perspectiva narativă obiectivă:

Fragmentul dat este extras din opera literară “Oraș

patriarhal”, semnată de Cezar Petrescu, și surprinde un moment din
viața a două personaje: Cristina Madolschi și Tudor Stoenescu-
Stoian. Încadrându-se în genul epic, prin participarea la acțiune a
personajelor, este utilizată narațiunea, ca mod predominant de
expunere, împletită cu descrierea.
Perspectiva narativă este una obiectivă, remarcându-se,
încă de la început, un narator omniscient, omniprezent,
extradiegetic, detașat de acțiune. Acesta își transmite ideile și
gândurile, în mod indirect, cu ajutorul personajelor. În acest
fragment, este surprins un moment în care Cristina Madolschi îi
întinde lui Tudor Stoenescu-Stoian o scrisoare aparținându-i
răposatului Pintea Căliman, care, deși pe ea o tulbură puternic,
conținutul acesteia nu reușește să trezească asupra bărbatului decât
o curiozitate de grafolog, din scrisul dezordonat putându-se descifra
firea autorului ei.
Ca mărci lingvistice pentru perspectiva obiectivă, se pot
remarca verbele și formele pronominale de persoana a III-a, precum:
“întinse”, “părăsi”, “îi urmări privirea”, “ochii ei ficși”, “îi putea
satisface”, “ar fi voit” etc.

5
2. Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, două modalități de caracterizare
a personajului dintr-un text epic, identificate în fragmentul de mai
jos.

- Încadrarea fragmentului în opera literară din care face parte și în

genul epic, prin prezența personajelor (se menționează personajele
existente) care participă la acțiune și a modului principal de
expunere care este narațiunea, împletită cu descrierea și cu dialogul.
- O primă modalitate de caracterizare a personajelor este
caracterizarea directă, realizată prin intermediul naratorului, dar și
prin intermediul celorlalte personaje sau al autocaracterizării.
- O a doua modalitate de caracterizare a personajelor este
caracterizarea indirectă, realizată prin vestimentație, limbaj, nume,
fapte și gesturi.

Model:

Fragmentul dat este extras din opera literară „Ioanaˮ,

purtând semnătura lui Anton Holban și încadrându-se în genul epic
prin prezența personajelor (Hacik, Ioana), care participă la acțiune,
dar și prin utilizarea narațiunii, ca mod predominant de expunere,
împletită cu descrierea.
Personajul principal din acest fragment este Hacik, al
cărui portret este unul complex, autorul utilizând atât caracterizarea
direct, cât și caracterizarea indirectă.
O primă modalitate de caracterizare a personajului este
caracterizarea direct, realizată de narator, de unde se desprinde mai
ales portretul fizic al lui Hacik: „un om mic, subțire, păros, cu
sprâncenele împreunate, fără vârstăˮ, dar și câteva trăsături
sufletești: „are un suflet admirabil, exprimat ridicolˮ.
O a doua modalitate de caracterizare a personajului,
este caracterizarea indirectă, desprinsă din comportamentul său.
Astfel, se poate spune că personajul este excesiv de politicos,

6
 salutând oamenii, ori de câte ori îi întâlnește, sentimental și sensibil,
fiind îndrăgostit fără speranță de o fată bolnavă de tuberculoză, dar
și amuzant, prin timbrul vocii.

III. Pentru un text liric

1. Comentează, în minimum 50 de cuvinte, textul de mai jos, evidențiind

relația dintre idea poetică și mijloacele artistice.

- Încadrarea fragmentului în opera literară din care face parte și în

genul liric, prin prezența eului liric și a mijloacelor de expresivitate
(figuri de stil și imagini artistice).
- Prezența eului liric, prin mărci ale subiectivității (forme
pronominale și verbe la persoanele I și a II-a singular și plural). Eul
liric își transmite, în mod direct, sentimente de dor, de dragoste etc.
- Menționarea temei poeziei (idea poetică) și o scurtă analiză a
acesteia (exemplu de teme: iubirea, natura, trecerea timpului,
meditația asupra trecerii timpului, condiția umană etc.).
- Menționarea a cel puțin două figuri de stil/ imagini artistice și
comentarea succintă a acestora.

Model:

Textul “Nu te mai zăresc...”, purtând semnătura marelui poet

modernist Tudor Arghezi, este o tulburătoare meditație lirică asupra timpului, care
trece ireversibil și implacabil.
Fiind structurat în șase distihuri, poemul atrage atenția, încă de la
început, prin numeroasele interogații retorice, revărsate din adâncul sufletesc al eului
liric, speriat de “poteca sa”, cu un singur sens, pe care trebuie să o străbată singur:
“Nu mai zăresc și-aș sta să mai ascult,/ Poteca merge încă mult?”; “Și cine-ar fi croit-
o prin mohor/ Pentru un singur călător?”; “Nici apele, nici vântul n-o-ntrerup./ E pas
de sfânt, e pas de lup?”

7
 Ideea poetică este una de natură existențială, constituind-o meditația
tainică a sinelui în raport cu destinul, cu Dumnezeu și cu viața. Veșnicul “revoltat”
Tudor Arghezi caută răspunsuri pentru menirea nefericită a omului de a fi constrâns
să înainteze pe un drum fără de întoarcere, “fără de răscruce”, neîntrebat de nimeni
și fără posibilitatea de a se odihni pentru o clipă.
Această idee este susținută, la nivel stilistic, de epitetul metaforic
“cărare-aleasă numai pentru mine”, cu referire la unicitatea destinului uman, dar și
la dificultatea acestuia, precum și de repetiția din penultimul vers, “secundă cu
secundă”, folosită pentru a reda curgerea ireversibilă a timpului, care anihilează
orice încercare a omului de a i se opune.