Sunteți pe pagina 1din 5

SUBIECTUL AL II-LEA

Textul dramatic

Secvența textuală este ilustrată de o pluralitate de convenții estetice,


precum referent ficțional, instanțe artistice, limbaj expresiv, didascalii etc.
Textul dramatic are două componente: textul dialogat și didascaliile, forme
de prezență a eului dramatic în text ce dețin diferite funcții: de regie, de control,
de interpretare. Indicațiile autorului se pot regăsi atât înaintea textului dialogat,
cât și în interiorul acestuia. Didascaliile se împart în două categorii: externe,
precum titlul, lista personajelor, datele despre timpul și spațiul acțiunii, informații
despre decor, și interne ce anunță numele personajului înaintea unei replici,
decupajul dintre acte și scene, referindu-se la intrările și ieșirile din scenă ale
personajelor, la mișcarea scenică, la elementele nonverbale (mimică, gesturi) și
paraverbale (ton, modulații ale vocii), stări afective etc.-exemple din text
comentate.
Indicațiile autorului au un rol complex și pragmatic, deoarece construiesc,
în imaginarul lectorului sau în realitate, o scenă de teatru, adaugă noi semnificații
mesajului textual și ajută la caracterizarea personajelor. Didascaliile conturează
atât caracterizarea directă, cât și caracterizarea indirectă, prin reliefarea
gesturilor, mimicii, reacțiilor, mișcării scenice-exemple din text comentate.
În concluzie, secvența transmite, prin intermediul didascaliilor și al
dialogului, un mesaj ca finalitate estetică și cognitivă despre…...
Textul narativ
Secvența textuală este alcătuită dintr-o pluralitate de convenții estetice,
precum referent ficțional, instanțe artistice, limbaj expresiv, perspectivă narativă.
Perspectivă narativă (punct de vedere, viziune, focalizare) – punctul de
vedere al naratorului în raport cu universul diegetic, unghiul din care povestește şi
interpretează faptele relatate. Perspectiva poate fi: -subiectivă sau obiectivă.
- subiectivă obiectivă
se povesteşte la persoana I, iar când se povesteşte la persoana a III-a,
naratorul intradiegetic se implică iar naratorul extradiegetic nu se
afectiv în faptele relatate; implică în faptele relatate, ci rămâne
detaşat, impersonal; uneori, naratorul
este omniscient, prezentând elemente
ale universului interior al personajului.
O primă caracteristică este folosirea O primă caracteristică este folosirea
formelor pronominale și verbale la formelor pronominale și verbale la
persoana a III-a, mărci gramaticale persoana I, mărci gramaticale specifice
specifice naratorului detașat, obiectiv. naratorului implicat, subiectiv.
Viziunea este dindărăt, naratorul Viziunea este împreună cu, iar
aflându-se în spatele scenei, privind focalizarea, internă. Decupajul textual
personajele și acțiunea în ansamblu. înfățișează ...... (povestire/ prezentare
Decupajul textual înfățișează ...... a conținutului)
(povestire/ prezentare a conținutului)
O altă particularitate a perspectivei O altă particularitate a perspectivei
narative obiective este detașarea narative subiective este implicarea
emoțională a naratorului față de cele afectivă a naratorului față de cele
povestite. Focalizarea este zero/ povestite. Focalizarea este internă, iar
externă, iar naratorul omniscient naratorul prezintă implicat emoțional,
prezintă cu un aer neutru, neafectat din punctul lui de vedere.
acțiunea, dar și gândurile, trăirile
personajului.

În concluzie, secvența transmite, prin intermediul perspectivei narative și al


valențelor expresive ale cuvintelor, un mesaj ca finalitate estetică și cognitivă
despre…...
Două modalități de caracterizare

Locuitori ai lumii ficționale, personajele sunt instanțe narative/ dramatice,


ființe de hârtie (R. Barthes), dar și ipostaze ontologice, în raport cu existența și cu
limitele condiției umane, întrucât exprimă un fel de a fi în lume și parcurg un
traseu existențial semnificativ.
În acest decupaj literar, X este personaj principal, pivot al diegezei ce
susține arhitectura narativă/ dramatică. Ipostazele în care apare personajul îi
determină statutul social, moral și psihologic...
Modalitățile de caracterizare evidențiază gradual trăsăturile personajului.
Caracterizarea directă este realizată de către narator, de către alte personaje sau
prin autocaracterizare (ex comentate)/ în textul dramatic: de către vocea
auctorială, în didascalii, de către alte personaje sau prin autocaracterizare (ex
comentate). Dominantă rămâne caracterizarea indirectă, trăsăturile fiind
creionate prin: fapte, limbaj, gânduri, comportament, relația cu celelalte
personaje, mediul în care trăiește și care îl formează (de povestit ce face
personajul, ce spune, cum se comportă, cum relaționează cu celelalte personaje-
de povestit aspectele relevante din text).
În concluzie, secvența transmite, prin intermediul personajului, un
mesaj ca finalitate estetică și cognitivă despre…./ o experiență estetică și de
cunoaștere despre…….
Text poetic
Poezia/ secvența textuală este ilustrată de o pluralitate de convenții
estetice: referent ficțional, instanțe artistice, ideea poetică, mijloacele artistice
etc.
1. Ideea poetică este ideea centrală în jurul căreia se organizează semnificațiile
poeziei, referindu-se la ........., din perspectiva ...... Ideea poetică este susținută de
motivele......+ trăirile transmise de către eul liric, aflat într-o anumită ipostază,
formându-se o viziune artistică originală.
2. Ideea poetică este exprimată prin intermediul mijloacelor artistice: figuri de
stil, imagini artistice, elemente care conferă expresivitate (3 exemple comentate:
precizezi ce figură de stil este, explici fiecare termen din care este alcătuită, ce
imagine formează și ce rol are).
De exemplu:
-Iese luna ca o vatră de jăratic- este o comparație ce constă din alăturarea
termenilor lună, element al planului celest, și vatra de jăratic evidențiind
strălucirea astrului selenar. Se formează o imagine vizuală care sugerează atât
intensitatea sentimentelor, prin asocierea cu focul, element primordial, cât și
frumusețea naturii.
-epitet/ personificare/ comparație/ metaforă/ antiteză/ enumerație/ repetiție/
interogație/ exclamație retorică - sporește expresivitatea, intensifică funcția
poetică, restructurează limbajul după un cod propriu al autorului, transformă
lexemul în semn artistic, îmbogățindu-i semnificația; are rolul de a accentua
sentimentele transmise/ de a conferi muzicalitate/ de a evidenția un anumit
aspect...
În concluzie, secvența/opera transmite, prin intermediul valențelor
expresive ale cuvintelor, un mesaj ca finalitate estetică și cognitivă despre…./ o
experiență estetică și de cunoaștere despre…….
Comentează textul de mai jos, în minimum 50 de cuvinte, evidențiind relația dintre ideea poetică
și mijloacele artistice:

„Am luat ceasul de-ntâlnire


Când se tulbură-n fund lacul
Şi-n perdeaua lui subţire
Îşi petrece steaua acul.

Câtă vreme n-a venit


M-am uitat cu dor în zare.
Orele şi-au împletit
Firul lor cu firul mare.

Şi acum c-o văd venind


Pe potecă solitară,
De departe, simt un jind
Şi-as voi să mi se pară.”
T. Arghezi, „Melancolie”

S-ar putea să vă placă și