Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
SUBIECTUL AL II-LEA
Perspectiva narativă
Perspectiva narativă reprezintă punctul de vedere al
naratorului în raport cu universul diegetic, viziunea
lui asupra lumii.
În textul...scris de...perspectiva narativă este una ...
(subiectivă/obiectivă), întrucât narațiunea este...
(homodiegetică/heterodiegetică) fiind scrisă la
persoana...(I/III-exemple de verbe și de pronume)
(Se va prezenta ideea textului/rezumat, 2-3 rânduri)
Perspectiva obiectivă din textul dat presupune un
narator obiectiv, care știe mai mult decât
personajele și redă evenimentele fără să se implice
afectiv. Prin urmare, în textul...naratorul este unul
omniscient și omniprezent, textul având focalizare
zero și viziune ,,din spate’’.
Perspectiva subiectivă din textul dat presupune un
narator subiectiv, care este și personaj și se
concentrează asupra propriului univers sufletesc, iar
din acest motiv lumea prezentată cititorului se
înfățișează dintr-un singur unghi. Prin urmare, în
textul...naratorul este subiectiv și uniscient, textul
având focalizare internă și viziune ,,cu’’.
Arta poetică
Conceptul de artă poetică exprimă un ansamblu de
trăsături care compun viziunea despre lume și viață
a unui scriitor despre menirea artistului în societate
și despre misiunea artei sale, într-un limbaj care îl
particularizează.
Textul citat...(titlul textului), scris de...(numele
autorului) este o artă poetică, o creație lirică în care
autorul își exprimă concepția despre artă și despre
rolul artistului în societate, întreg discursul liric
focalizându-se pe tema...(condiției artistului într-o
societate meschină, superficială, incapabilă să-l
înțeleagă și să îi aprecieze efortul creator/condiției
omului de geniu/iubirii/destinului etc.)
Încă din incipit este dezvăluită concepția autorului
despre lume și despre viață. Demersul poetic are ca
punct de plecare tematica propriei opere/menirea
artei/rolul artistului redat(ă) la nivel artistic prin
intermediul unei/unui...(figură de stil)...care...(rolul
figurii de stil selectate).
Eul liric, în ipostaza de creator, transfigurează
realitatea prin prisma propriei imaginații și a
sensibilității, bogăția expresivă a operei având
menirea de a impresiona, de a sensibiliza și de a
educa cititorul, aspecte ilustrate în versurile.../prin
intermediul...(figură de stil)...care este rolul
acesteia....
De asemenea, arta, în concepția autorului are rolul
de a trezi sentimentul de patriotism, de a insufla
respect față de valorile reale și față de măreția
trecutului istoric național, de a convinge că
libertatea și unirea ar trebui să definească orice
națiune.
Rolul artistului nu este de a judeca, ci de a educa, de
a influența cititorul în vederea evoluției spirituale și
morale. Sunt versuri care dezvăluie caracterul de
poem esențial pentru întregul program estetico-
literar al autorului, care transferă cititorului
concepția creatorului despre rolul său și al artei sale
în societate...Indiscutabil, poetul și poezia aparțin
lumii întregi, care poate valorifica informațiile
transmise în mod expresiv.
Versurile suprind condiția artistului, care își
manifestă dorința ca receptarea operei sale să se
realizeze la timpul potrivit, pentru a-și atinge
menirea.
Textul are caracter confesiv, prin utilizarea formelor
verbale și pronominale de persoana I....eul liric
exprimându-și în mod direct crezul poetic.
Textul citat este o artă poetică (romantică,
simbolistă, modernistă, tradiționalistă,
neomodernistă, postmodernistă) în care autorul își
exprimă în mod direct, subiectiv, concepția despre
lume și viață, despre rolul artistului și despre
menirea artei sale prin intermediul unui limbaj
expresiv, care-l particularizează, insuflându-i
cititorului stări sufletești menite să îl sensibilizeze, să
îl educe și să îl determine să se autodefinească în
raport cu lumea, cu creația și cu sine.
Caracterizarea de personaj
X este personajul principal/central/ protagonistul
textului fragmentar, deoarece participă activ la toate
momentele acțiunii, iar celelalte personaje
gravitează în jurul său.
Acesta este caracterizat direct atât de către autor,
cât și de alte personaje, iar faptele, gesturile,
limbajul și relațiile cu celelalte personaje constituie
puncte de reper în caracterizarea indirectă.
Încă din incipitul textului X (se precizează numele
personajului) este caracterizat direct de către
narator, modalitate prin care se oferă informații
legate de statutul social și originea sa...
Caracterizat de celelalte personaje...X apare...(se
precizează o trăsătură dominantă). Portretul moral
este realizat prin mai multe procedee indirecte.
Faptele și felul său de a vorbi sunt dovada unui
model/ sau nu...(alte trăsături care reies).
Trăsăturile sale de caracter sunt completate de
atitudinea pe care o adoptă cu celelalte
personaje...Caracterizarea prin nume constituie o
altă metodă indirectă...(menționarea
autocaracterizării dacă apare).
În concluzie, protagonistul operei
literare.../fragmentul operei literare...de...reprezintă
prototipul omului perseverent/ conștient/harnic/
răsfățat/needucat...care știe să se impună în fața
celorlalți, oferindu-le un model (sau nu) de
comportament demn de urmat.
Simbolismul
Textul liric X de Y se centrează pe tema...(universul
citadin-târgurile de provincie, fie marile oraşe-,
singurătatea, moartea, condiţia poetului într-o lume
meschină, descompunerea materiei, declinul). O
primă trăsătură care încadrează discursul liric în
simbolism o constituie simbolul ...,care devine
laitmotivul poeziei, şi are drept corespondenţe o
serie de stări sufleteşti, precum: spleenul, nevroza,
angoasa, sufocarea, neadaptarea. Sunt prezente o
serie de motive literare: toamna, ploaia, odaia,
parcul, cimitirul, marea, corabia, parfumul, culorile,
florile, instrumentele muzicale. Totodată, textul se
caracterizează prin armonia şi prin muzicalitatea
versurilor datorită folosirii unor figuri de stil ale
insistenţei: enumeraţia, repetiţia şi paralelismul
sintactic. De asemenea, pune accent pe
muzicalitate, pe înnoirea orizontului tematic. Nu în
ultimul rând, este prezent versul liber (ex.)
Întreaga creaţie reprezintă o chintesenţă a mesajului
poetic, astfel, Y transmite sentimente de...faţă
de...care se află în deplin acord cu stările interioare..
Realismul
Textul fragmentar selectat din opera X de Y se
centrează pe tema (moravurile unei epoci, ale unui
mediu-care? legăturile individului cu contextul
istoric, politic şi social, evoluţia sau involuţia
personajului-care?). O primă trăsătură o constituie
preocuparea pentru obiectivitate, care se manifestă
la scriitorul realist prin adoptarea unei viziuni
omnisciente şi omnipotente, nararea faptelor
făcându-se la persoana a III-a (verbe si pronume la
persoana a III-a). Naratorul este neimplicat,
impersonal, omniscient, apelând la observaţie şi la
analiză, pentru descrierea fidelă a aspectelor de
viaţă surprinse (care?) Totodată, se creează tipologii
de personaje (care?) Stilul operei este sobru,
impersonal, tinzând către precizie şi concizie, iar
compoziţia este circulară, simetria operei. Nu în
ultimul rând, scriitorul adoptă o atitudine critică faţă
de aspecte înfăţişate, faţă de personaje, fără
idealizarea sau caricaturizarea lor. Prin toate aceste
trăsături, textul fragmentar al operei literare x, este
o creaţie impresionantă pentru perioada
realismului.
Modernismul
Textul liric X de Y se centrează pe tema...
(cunoaşterii, contemplării, condiţiei poetului, arta
poetică). Un prim argument care încadrează textul X
în modernism îl constituie cultivarea principiului
unor trăiri contradictorii (care?) De asemenea,
ambiguitatea limbajului reiese din utilizarea unor
metafore surprinzătoare (care?+comentare)
Totodată, poetul preferă versul liber care?), tehnica
ingambamentului şi metamorfoza (ex.) Nu în ultimul
rând, se observă intelectualizarea emoţiei (ideea?)
Întreaga creaţie reprezintă o chintesenţă a mesajului
poetic, astfel, Y transmite sentimente de...faţă
de...care se află în deplin acord cu stările interioare.
În genul epic, se observă cultivarea romanului de
analiză psihologică şi al experienţei, al dramei de
conştiinţă şi de idei. Se pune accentul pe civilizaţia
citadină, pe dezvoltarea analizei psihologice, pe
interioritatea personajelor şi nu pe acţiune. Este
ales un intelectual, frământat de numeroase
probleme de conştiinţă. Se foloseşte introspecţia,
monologul interior, stilul indirect liber, tehnica
fluxului de conştiinţă involuntară, pentru a evidenţia
bogăţia sufletească şi complexitatea personajelor.
De asemenea, este prezent personajul-narator, iar
perspectiva narativă este subiectivă, cu relatarea
întâmplărilor la persoana I (ex.) Totodată, nu se
respectă cronologia faptelor, dispare limita dintre
ficţional si nonficţional şi are un caracter deschis.
Prin toate aceste trăsături, textul fragmentar al
operei literare x, este o creaţie impresionantă
pentru perioada modernismului.
Tradiţionalismul
Textul liric X de Y se centrează pe tema...(copilăria,
trecerea timpului, istoria, folclorul, lumea rurală).
Un prim argument care justifică încadrarea textului
în tradiţionalism îl constituie întoarcerea în timp
prin evocarea unor vremuri care au reuşit să
impresioneze prin frumuseţea lor (care?). De
asemenea, se promovează un text liric
sensibil/interes şi pasiune pentru folclor/
promovează lumea satului, prezentat ca spaţiu
reprezentativ pentru specificul etnic şi al datinilor
străvechi. Nu în ultimul rând, poetul apelează la
formule stilistice (care sunt figurile de stil+
comentarea lor), care pun în evidenţă exuberanţa,
frenezia, dar şi dezlănţuirea eului liric.
Prin toate aceste trăsături, opera literară x, este o
creaţie impresionantă pentru perioada
tradiţonalismului.
Pasoptismul
Textul liric/epic aparţine paşoptismului, deoarece
scriitorul-poetul cultivă teme, precum (istoria,
natura, libertatea de creaţie, aspiraţia spre absolut,
spiritul rebel, patriotismul). Apar o serie de motive
literare...(ex.) Principalul mijloc de expresivitate este
antiteza...(ex.+comentarea).