Comentarea unei figuri de stil:

a)
1.
2.
3.
4.
b)

c)

Algoritm
Ce figur de stil este?
Din ce este alctuit?
Ce imagine sugereaz?
Semnificaia ei n text(idei, sentimente, nsuiri ale unui personaj);
Formule de utilizat:
Expresivitatea limbajului este susinut n continuarea poeziei de figuri de stil...
n conturarea atmosferei, scriitorul folosete o fam variat de figuri de stil...
Implicare afectiv este sugerat prin prezena (figurilor de stil), sugernd...
Expresia... sugereaz...
Expresia... valorific...
Expresia...intensific...
Expresia marcheaz...
Expresia poate fi interpretat ca un semn al...
Cuvntul (expresia) ... genereaz ideea ...
Prin (figura de stil) ... se creaz...
Se creaz senzaia c ...
Tabloul prinde contur prin surprinderea unui detaliu...
Se creaz o atmosfer de ... prin...
Epitatele se disting prin noutate ...
Epitatul n inversiune accentuiaz ...
Epitatele dau relief imaginilor poetice ...
Comparaie menionat ar putea trimite la ideea ...
Model

Prin (cu ajutorul, prin intermediul etc) epitetul (comparaia, personificare,

hiperbola, repetiia, enumeraia etc.) Z (se citeaz secvena din text care conine figura de stil
identificat/selectat pentru interpretare), poetul (scriitorul, autorul acestei opere, creatorul,
artistul etc) exprim (sugereaz, subliniaz, creeaz impresia, accentueaz,
amplific, creeaz o imagine, comunic, transmite, scoate n relief, aduce n
prim-plan, pune n luminp, etc) ... urmeaz ideea, sentimentul starea
sufleteasc, imaginea, senzaia, aspectul etc.
Metafora personificatoare izvor de cnturi dulci compune o imagine
auditiv i sugereaz ideea c oapta izvorului este asemenea unor vorbe dulci, nbietoare i
tainice de iubire. Aceast metafor, este alctuit din termeni specific eminescieni,
motivul romantic izvor i epitetul (cnturi) dulci.

Marcile naratorului reprezinta exprimarea autorului la pers I si la persoana a II-a!

Marcile gramaticale narative reprezinta exprimarea autorului si caracterizarea lui astfel
prin astfel de exprimare creeaza o comunicare intre cititor si autor.
Reflexul (oglindirea) autorului intr-un text narativ este naratorul, delegat sa relateze
faptele/intamplarile universului fictional.
Autorul abstract este cel care a creat universul epic, iar naratorul, instanta intemediara
intre autor si cititor, este cel care comunica istorisirea narata cititorului fictiv.
In functie de tipul de narator, care poate fi martor, personaj, vom avea de a face cu
atitudini diferite fata de faptul prezentat, aceasta generand marci specifice ale
adresarii directe, de exemplu (care implica persoana a II-a unii naratori se adreseaza
in mod direct cititorului, asa cum procedeaza Creanga, de exemplu).
Atat naratorul cat si personajul sunt manuite de autor in scopul dorit de acesta si in
conformitate cu propria viziune asupra veridicitatii relatarii.
Se poate pune semnul egalitaii intre autor, narator si personaj doar in cazul jurnalului,
memoriilor sau al autobiografiei.
Tipuri de naratori intr-un text literal
Naratorul-personaj (Stefan Gheorghidiu Ultima noapte, capitanul de mazili
Neculai Isac atunci cand povesteste intamplarea de la fantana dintre plopi, Hanu
Ancutei)-participa la intamplari, este implicat direct in succesiunea evenimentiala.
Relatarea se face la persoana I, existand o perspectiva subiectiva asupra
evenimentelor narate, caci naratorul face parte din lumea fictiva pe care o expune.
Naratorul-martor presupune relatare atat la persoana I si deci relativa implicare in
evenimentele narate, cat si la persoana a III-a, in acest ultim caz naratorul fiind absent
din intamplarile prezentate.
Naratorul omniscient- (Enigma Otiliei, G Calinescu) este cel care cunoaste gandurile
personajelor, intentiile acestora, pe care le nareaza la persoana a III-a. Este atotstiutor
si obiectiv. Narator omniscient exista si in Ciocoii vechi.., insa in acest caz naratorul
stie mai mult decat personajul si este subiectiv- a nu se include in explicatie.
POVESTIREA este o naratiune SUBIECTIVIZATA, relatare din punctul de vedere al
unui narator care participa la cele povestite n calitate de personaj principal (narator
personaj) sau de personaj secundar (narator martor) sau relateaza evenimentele la
care nu a asistat, dar le cunoaste de la altcineva (narator colportor).

Eul liric
Eul liric/ eul poetic este acea instanta (acel cineva, mai mult sau mai putin identificabil)
care comunica - prin textul poetic - idei, ganduri, sentimente (similar naratorului dintr-o opera
epica si reprezentand un fel de ,,voce a emitatorului, care este o abstractiune si care nu trebuie
confundata cu persoana fizica, respectiv cu poetul/ cu scriitorul/ cu autorul in carne si oase).
Simplificand lucrurile, eul liric este un alt chip al poetului (transpus intr-o anumita ipostaza:
contemplativul, meditativul, nostalgicul, observatorul, indragostitul etc.) si care comunica, prin
textul poetic (ce se caracterizeaza prin sens figurat, prin varietatea figurilor de stil si a imaginilor
artistice si prin marea capacitate de sugestie a unor idei, ganduri, sentimente), cu un potential
cititor. Marcile lexico-gramaticale (insemne/ embleme, formate din cuvinte si din structuri
morfologice si sintactice) ale prezentei eului liric intr-un text poetic pot fi urmatoarele:
-

daca apar verbe, pronume si adjective pronominale de persoana I singular, in situatia in care
acestea sunt dominante, se poate vorbi de o confesiune lirica (destainuire/ marturisire directa
a gandurilor si a sentimentelor) sau de elemente de confesiune lirica, cand acestea apar in
mod sporadic; un asemenea text poetic este obligatoriu marcat de perspectiva subiectiva
(mod propriu de a privi lucrurile, de a gandi si de a simti), ce se reflecta in ideile poetice
exprimate sau sugerate, in conturarea atmosferei poetice, in preferinta pentru anumite figuri
de stil si a anumitor imagini artistice, chiar in specificul elementelor de versificatie (strofa,
vers, ritm, rima, masura) etc.;

daca apar verbe, pronume si adjective pronominale de persoana a II-a singular, verbe la
imperativ, substantive in vocativ, interjectii exclamative, atunci se poate vorbi de un discurs
liric (de un monolog adresat, cand nu exista replica de raspuns la ideile/ intrebarile/ gandurile
si sentimentele exprimate), respectiv de o adresare directa catre un ,,personaj liric (precum
in poezia Ce te legeni de Mihai Eminescu, in care codrul joaca rolul unui asemenea
,,personaj liric); perspectiva subiectiva este identificabila prin aceleasi elemente ca mai sus,
cu observatia ca, mai ales in interventia eului liric, pot aparea si elemente de confesiune, de
descriere sau de evocare (prezentare a ceea ce a fost si a cum a fost candva/ undeva); de
obicei, discursul liric presupune o organizare a continutului pe o relatie de tipul: eu-tu, euvoi, atunci-acum etc.;

daca apar verbe, pronume si adjective pronominale de persoana I plural, atunci ipostaza
eului liric este cea de exponent/ de reprezentant al unei colectivitati, in numele careia
,,vorbeste; aparent, eul liric nu este decat un transmitator, cel mult un interpret, al ideilor/ al
idealurilor/ al aspiratiilor colectivitatii, ca atare perspectiva subiectiva in discursul liric (ceea
ce presupune o relatie de tipul: noi-voi, ale noastre-ale voastre) pare ca apartine doar
respectivei colectivitati (de fapt, perspectiva subiectiva implica insusi eul liric, prin selectia si
organizarea ideilor in textul poetic, prin mijloacele artistice care se sustin aceste idei, prin
mesajul transmis etc.);

daca apar verbe, pronume si adjective pronominale de persoana a III-a (singular sau plural),
eul liric nu se mai resimte ca implicat afectiv (adopta masca unei ,,voci impersonale,
obiective, care emite idei si/ sau descrie un peisaj, un cadru, o situatie etc.); intr-un asemenea
caz, se vorbeste despre lirism obiectiv (spre deosebire de lirismul subiectiv, din situatiile
precedente); si aici se poate vorbi despre o perspectiva subiectiva, numai ca aceasta este
implicita (ascunsa/ mascata/disimulata), dar avand trasaturi similare celor precizate mai sus,
prin care poate fi identificata.

In unele texte lirice, pot aparea diferite combinatii de ipostaze ale eului liric, astfel incat se
pot impleti elemente de confesiune cu cele de descriere, de meditatie sau de evocare, interferente
intre persoanele I, a II-a si a III-a ale verbelor etc. In concluzie, lirismul marcat subiectiv implica
persoana I si a II-a, iar lirismul obiectiv presupune persoana a III-a.