Fabula-repere teoretice-

Definiţie: Opera epică, în versuri sau în proză, în care sunt satirizate defecte omeneşti, prin
intermediul unei narațiuni alegorice, în care personajelor ce aparțin “lumii celor care nu cuvântă” li
se atribuie însușiri omenești prin personificare, având scop moralizator (educativ).

CARACTERISTICI:

1. în structura unei fabule se disting două părți, inegale ca întindere:

a. povestirea propriu-zisă/ o poveste alegorică care constituie pretextul, mijlocul de reliefare a
moralei;
b. morala, dispusă ca o concluzie, exprimă pe scurt atitudinea autorului faţă de realităţile prezentate;
este aşezată de regulă, la sfârşitul fabulei. Morala, o secvență exprimată pe un ton grav, sentențios,
sancționând defectul uman avut în vedere, constituie scopul fabulei.

Morala poate fi explicită (apare la începutul sau la sfârşitul textului) sau implicită (se desprinde din
mesajul textului fără a apărea în mod explicit).

2. este o naraţiune de dimensiuni reduse, cu un conflict puternic, urmat de un deznodământ imediat;

se poate uşor transforma într-o mică piesă (scenetă);

3. are personaje puţine, precis zugrăvite, caracterizate, de obicei în antiteză, prin fapte şi prin vorbe;
acest fapt este surprins încă din titlu; fiecare animal prezintă o tipologie umană: iepurele- fricosul,
câinele- naivul, lupul-fățarnicul, vulpea- omul viclean;

4. modurile de expunere folosite sunt narațiunea, împletită adesea cu dialogul, pentru a face mai vie
acţiunea, cu monologul adresat și cu descrierile ce oferă detalii portretistice; naraţiunea conţine, de
regulă, elemente umoristice, menite să stârnească hazul, buna dispoziţie.

5. transpunând fapte posibile din lumea umană în cea a necuvântătoarelor, transmite indirect, printr-
o alegorie, un adevăr general, fapt evidențiat de absența indicilor spațio-temporali;

6. autorul are intenţie satirică: critică fapte omeneşti şi atitudini (demagogia, minciuna, ipocrizia,
falsa modestie, mândria nejustificată, naivitatea, snobismul, superficialitatea etc.), urmărind scopuri
educative, moralizatoare;

7. limbajul este prozaic;

8. fabula în versuri nu respectă regulile stricte ale versificaţiei, având o libertate în ceea ce priveşte
măsura versurilor, rima, ritmul, organizarea strofică.

Argumentează că opera ... de ... aparţine speciei fabulă

Planul argumentării:

INTRODUCERE: - contextul operei: apariţia şi încadrarea acesteia în creaţia scriitorului;

- enunţarea definiţiei (specia genului epic în versuri sau în proză, cu caracter

alegoric, în care autorul transmite o morală prin intermediul unor personaje

animaliere, plante sau lucruri personificate) şi a trăsăturilor fabulei;

CUPRINS: - operă epică cu structură specifică: fiind constituită din două părţi- prima este narativă

(întâmplarea propriu-zisă), iar a doua este morala;

- coordonatele spaţio-temporale conferă caracter de generalitate întâmplărilor;

- moduri de expunere: naraţiunea şi dialogul;

- caracter alegoric;

- tipuri de personaje: tipul naivului, omul mândru, ipocritul, vicleanul, leneşul...

- caracter educativ;

- atitudinea critică faţă de defectele înfăţişate, urmărind îndreptarea/ corijarea acestora

ÎNCHEIERE: - formularea concluziilor.

Argumentează că textul ... de ... este o fabulă

Fabula este specia genului epic, în versuri sau în proză, în care sunt satirizate defecte
omeneşti, prin
intermediul unei narațiuni alegorice, în care personajele aparțin “lumii celor care nu cuvântă”, cărora
li se atribuie însușiri omenești prin personificare și are scop moralizator (educativ).
Textul dat..., de ... se încadrează, prin formă și prin conținut, în specia fabulă, având
următoarele caracteristici: naraţiune de dimensiuni reduse, cu un conflict puternic, urmat de un
deznodământ imediat; compozițional, există două secvențe epice (povestirea propriu-zisă și morala,
delimitată grafic de aceasta), personajele puţine, personificate sunt precis zugrăvite, caracterizate, de
obicei în antiteză, modul de expunere predilect este dialogul, îmbinat cu narațiunea, transmite
indirect, printr-o alegorie, un adevăr general, fapt evidențiat de absența indicilor spațio-temporali.
Un prim argument care atestă calitatea de fabulă este structura ei specifică: povestirea propriu-zisă și
morala. În fabulă, indicii spaţio-temporali sunt vagi şi conferă situaţiei prezentate un caracter de
generalitate, faptele putându-se petrece oriunde şi oricând.
Modul de expunere dominant este narațiunea care se îmbină cu secvențe dialogate, care
dinamizează acțiunea concentrată și conferă operei ritm alert, caracter de veridicitate, fiind și un
mijloc de caracterizare a personajelor. Descrierea oferă detalii portretistice ... Fabula presupune un
narator omniscient, care relatează faptele cu obiectivitate la persoana a III-a. (în 7-10 rânduri
rezumatul operei.)
Mesajul artistic al fabulei este concentrat în partea a doua a fabulei, respectiv în morala,
învățătura, care
constituie scopul fabulei, morală care este explicită / implicită, cititorului revenindu-i sarcina de a o
deduce din text. Din această fabulă se desprinde ideea/ învățătura ... (în 2-3 rânduri semnificația
moralei)
În al doilea rând, personajele animaliere ale fabulei sunt în număr mic, personificate,
semnifică tipuri umane caracterizate în antiteză. Sub chipul personajelor se ascund, datorită
alegoriei, tipologii umane reprezentative... (identifică în fabula dată personajele). Personajele sunt
caracterizate indirect, prin narațiune și prin dialog: fapte și întâmplări, atitudine și comportament,
limbaj și gânduri, gesturi și mimică, ținută vestimentară și relația cu puținele personaje.
În al treilea rând, transpunând fapte posibile din lumea umană în cea a necuvântătoarelor,
fabula transmite indirect, printr-o alegorie, un adevăr general; critică fapte omeneşti şi atitudini
(minciuna, ipocrizia, falsa modestie, mândria nejustificată, naivitatea), urmărind îndreptarea
acestora. Mesajul fabulei este pe deplin actual deoarece şi în societatea contemporană întâlnim
numeroase exemple de personaje tipice, precum ... (parvenitul/ naivul/ oportunistul/ vicleanul
/lacomul /falsul prieten/ isteţul /fariseul - prefăcutul /omul nedreptăţit/ demagogul/ tiranul/
ipocritul).
În plus, fabula în versuri nu respectă regulile stricte ale versificaţiei, având libertate în ceea ce
priveşte măsura versurilor, rima, ritmul, organizarea strofică.
În concluzie, fabula dată include principalele trăsături ale speciei.