Caracterizarea unui personaj

Într-o operă literară, personajele sunt individualităţi, cu trăsături fizice şi morale, puse în lumină
printr-un şir de întâmplări, situate într-un anumit cadru spaţio-temporal. Fiind una dintre instanţele
comunicării narative, personajele literare sunt purtătoarele mesajului artistic prin replici, fapte, atitudini,
prin nume, prin felul în care relaţionează între ele sau cu mediul în care trăiesc.
Personajul X ocupă locul central în fragmentul selectat din opera literară……. de…… fiind
prezentat pe tot parcursul acțiunii, celelalte personaje gravitând în jurul său.
X este personajul principal/individual/eponim surprins într-un moment reprezentativ…………. este
protagonistul faptelor narate, care evoluează de-a lungul experienţelor pe care le traversează.
- Se precizează numele (și porecla), vârsta, statutul personajului – rolul său în familie, în
societate
Personajul X este o instanţă polarizantă a acţiunii, care ilustrează condiţia ............... , ce se
caracterizează prin trăsături definitorii( ..............cel puțin 2 trăsături).
Se caracterizează atât prin recursul la mijloace directe, cât și indirecte de caracterizare. Indirect,
X se defineşte prin raportare la fapte, gesturi, atitudini si limbaj, prin relaţia cu celelalte personaje si cu
mediul semnificant de acţiune sau de viață. De aceea, personajul se defineşte
prin...............................atunci când ....................... (în 5-7 rânduri povestirea textului, reliefând trăsături
ce se desprind din faptele lui; se corelează trăsăturile cu exemplele din text și cu precizarea modalității de
caracterizare).
Întreaga structură epică se orientează în jurul unui conflict de natură exterioară, generat de..............
Din aceasta perspectivă se identifica relaţii de apropiere, afecţiune/ animozitate între X si Y, aspecte ce
reliefează definitoriu ....................... De asemenea, personajul se caracterizează indirect prin limbaj,
replica acestuia..................... evidenţiază ..........................., personajul definindu-se prin tipul de
comportament verbal.
X se caracterizează în relaţie cu mediul sugestiv de viață, acesta ilustrând un tip uman.....
Trăsăturile toposului(locului)/ contextului spațial evidenţiază o relaţie afectivă între om și mediul de viață
în care evoluează..........
Instanţa naratorială/ naratorul realizează o schiţă de portret fizic, redus la câteva detalii
semnificative................(exemple). Epitetele de caracterizare folosite de către narator ……….
….evidențiază…….. De asemenea, aspectul său……….
In mod direct, personajul se autodefineşte prin recursul la monolog interior/ adresat, acesta
particularizează dimensiunea sa ulterioară, protagonistul autocaracterizându-se.................(exemple
comentate). Personajul Y îl caracterizează pe X în mod direct prin recursul la apelativul.................acesta
evidenţiază..............................
Portretul moral este complex, fiind realizat mai ales prin mijloace indirecte. Astfel, din faptele
sale reiese……aspect evidențiat prin…… În plus, este………. Trăsătura sa dominantă de caracter este
………, idee susținută de secvența……. Enumerația …..are rolul stilistic de a accentua…….
Comparația…… evidențiază……
Aşadar, personajul ilustrează ipostaza.........................
La nivel onomastic, personajul se caracterizează in mod indirect ...................................numele
acestuia pune in relief ....................... (statutul social, calitățile acestuia, ironia la adresa unui tip de
comportament etc.). Se comentează procedee de expresivitate (figuri de stil, imagini artistice).
- Se identifică o valoare comună
- Se realizează o comparație cu alte personaje din text sau din alte opere literare
In concluzie, personajul constituie elementul central al construcţiei operei epice, un factor
structurant al oricărei narațiuni, realizând coeziunea planurilor narative și asigurând o unitate de viziune
asupra universului ficțional.
- concluzia poate cuprinde referiri la valorile umane reprezentate de personaj, semnificația
acestuia în cadrul operei