Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Eul liric/ eul poetic este acea instanta (acel cineva, mai mult sau mai
putin identificabil) care comunica - prin textul poetic - idei, ganduri,
sentimente (similar naratorului dintr-o opera epica si reprezentand un fel
de ,,voce a emitatorului, care este o abstractiune si care nu trebuie
confundata cu persoana fizica, respectiv cu poetul/ cu scriitorul/ cu autorul
in carne si oase). Simplificand lucrurile, eul liric este un alt chip al poetului
(transpus intr-o anumita ipostaza: contemplativul, meditativul, nostalgicul,
observatorul, indragostitul etc.) si care comunica, prin textul poetic (ce se
caracterizeaza prin sens figurat, prin varietatea figurilor de stil si a
imaginilor artistice si prin marea capacitate de sugestie a unor idei, ganduri,
sentimente), cu un potential cititor. Marcile lexico-gramaticale (insemne/
embleme, formate din cuvinte si din structuri morfologice si sintactice) ale
prezentei eului liric intr-un text poetic pot fi urmatoarele:
In unele texte lirice, pot aparea diferite combinatii de ipostaze ale eului
liric, astfel incat se pot impleti elemente de confesiune cu cele de descriere,
de meditatie sau de evocare, interferente intre persoanele I, a II-a si a III-a
ale verbelor etc. In concluzie, lirismul marcat subiectiv implica persoana I si
a II-a, iar lirismul obiectiv presupune persoana a III-a.