Reguli de redactare a descrierii literare

1. In introducere se situează spatio-temporal peisajul descris (forme de relief, anotimpul

si momentul zilei ales).
2. In cuprins, se desfac elementele componente ale peisajului si se descrie apoi fiecare
detaliu al acestora.
3. Pe parcursul descrierii se păstrează aceeași logica a perspectivei, ținând seama fie de
axa verticala (de sus in jos sau invers), fie de axa orizontala (de la stanga la dreapta
sau invers).
4. De asemenea, imaginea se descrie pornind de la detalii spre ansamblu sau invers.
5. Limbajul folosit este expresiv, utilizându-se toate tipurile de imagini artistice
învățate (predominant cele vizuale, pentru descrierea statica, sau cele motorii, pentru cea
dinamica), precum si figurile de stil învățate (in mod deosebit epitetele adjectivale si
enumerația).
6. Timpurile verbale folosite sunt prezentul sau imperfectul modului indicativ.
7. Părțile de vorbire predominante sunt substantivele (care evidențiază diversitatea
formelor de existenta din natura) si adjectivele, care pun in lumina însușirile acestora
(dimensiune, forma, culoare etc.)
8. Definitorie este subiectivitatea celui care descrie si unghiul sau de vedere personal.
9. In finalul compunerii (dar si pe parcursul acesteia) este exprimat un sentiment, o
trăire in fata peisajului prezentat.
Observații
 Spre deosebire de descrierea literara, descrierea științifică are caracter informativ si,
obligatoriu, este rezultatul observării obiective a realității (cel care realizează o
descriere științifica respecta întotdeauna adevărul). De regula, in aceasta sunt prezente
neologisme. Folosirea arhaismelor, regionalismelor, cuvintelor populare e cu totul
interzisa.
 Descrierea poate fi statica (predomina imagini vizuale, iar verbele exprima starea,
existenta, sau deveniri lente) sau dinamica, atunci cand se descrie un fenomen aflat in
desfășurare (predomina imagini dinamice, iar verbele arata mișcarea, uneori chiar
accelerata)
  Cel care descrie poate fi situat in mai multe ipostaze: contemplativul (cel care
meditează la ceea ce vede si este impresionat), observatorul neutru (aflat in
interiorul sau in exteriorul cadrului descris), sau martorul ocular (ipostaza regăsită in
cadrul descrierii dinamice)
Descrierea in cadrul narațiunii
Intr-o narațiune, descrierea poate avea multiple roluri:
a) la începutul narațiunii: creează cadrul si atmosfera in care se vor derula
întâmplările
b) în interiorul narațiunii: încetinește ritmul acesteia, amâna desfășurarea unor
evenimente și creează suspans
c) la sfârșitul narațiunii: indica decorul in care se încheie acțiunea si, de cele mai
multe ori, insufla o stare de liniște si de echilibru