Eul liric este vocea autorului n operele aparinnd genului liric i poate fi

identificat la nivelul mrcilor lexico-gramaticale: verbe i

pronume/adjective pronominale la persoana I sau a II-a (eu, mi, imi, mea,
cant, vreau etc). Chiar i interjeciile pot fi mrci ale eului liric.

EUL-ui liric si a ipostazelor sale.

Prezenta eului liric in poezii sub forma de marci. Eul liric este instanta care emite un
discurs poetic pentru a comunica un sine imaginar.

In poezia moderna, nu numai persoana eului liric se modifica, ci si numarul, aparitia

pluralului sugernd o polifonie a vocii n care distantarea de eul individual creste.

Eul liric este vocea autorului n operele apartinand genului liric si poate fi identificat la
nivelul marcilor lexico-gramaticale: verbe si pronume/adjective pronominale la persoana I
sau a II-a (eu, mi, imi, mea, cant, vreau etc).

Chiar si interjectiile pot fi marci ale eului liric.

Marcile Eului Liric sunt:
verbele si pronumele la pers. 1 si 2
figuri de stil (epitet, personificare, comparatie, enumeratie, repetitie, metafora,
antiteza, hiperbola)
imagini artistice (vizuale, auditive, olfactive, motorii, personificatoare, metaforice)
sentimentele autorului

Eul liric este in sine o instanta a comunicarii, cu ajutorul careia autorul isi comunica
gandurile, ideile si sentimentele cititorului.

Marcile lexico-gramaticale ale prezentei eului liric in textul poetic sunt verbe si pronume
la persoana I singular si plural si la a II-a singular, dativul etic, valoarea afectiva a unor
derivate lexicale (diminutive, augmentative), substantivele la cazul vocativ, superlativele
stilistice ale adjectivului, topica afectiva.

Eul liric il depaseste pe eul empiric, real, deoarece poate exprima idei si trairi general
umane care nu sunt cuprinse in experienta insului creator.

n lirica moderna, se produce o destructurare a eului liric, total ndepartat de eul

individual, celebra fiind afirmatia lui Arthur Rimbaud: Eu este un altul.

n general, eul liric este marcat n text prin forme pronominale si forme verbale de
persoana I.
Pot sa apara si alte persoane, care au functie generalizatoare, extinznd sfera
sentimentelor exprimate de vocea lirica la nivelul receptorului.

Eul liric individual i colectiv

Eul liric reprezint stratul cel mai profund al fiinei omeneti, vocea interioar
permanent, prin intermediul creia autorul i exprim stri sufleteti, sentimente,
emoii, idei.

Eul liric nu se confund cu autorul unui text poetic. Acesta reprezint o individualitate
artistic, n timp ce autorul este o personalitate biografic.

Textele lirice dezvluie dou tipuri de eu liric: individual i colectiv.

Eul liric individual poate fi sesizat prin prezena pronumelor personale, reflexive, a
adjectivelor pronominale posesive la persoana nti i prin verbe la persoana nti
singular.

Prezena eului liric individual o putem sesiza n prima strof a poeziei Pstor de
fulgi de Ana Blandiana: ,,Mi-ar plce s m fac pstor de fulgi, s am n grij turme
mari de-omt, pe care s le port prin ceruri lungi i s le-aduc mai albe ndrt''.

Eul liric colectiv poate fi sesizat prin pronumele personal la plural noi.
Exemplu: Noi de O. Goga. ,,La noi snt codri verzi de brad.../La noi atia fluturi
sunt.../La noi de jale povestesc.../Cci cntecele noastre plng.../n ochii tuturora''.
Opera liric

Textul liric este creaia n care autorul i exprim, n mod direct, gndurile,
ideile, impresiile, apelnd la eul liric.

Teme ale textelor lirice:

natura, ca n Malul Siretului, Vasile Alecsandri;
iubirea, ca n Lacul, Mihai Eminescu;

trecerea timpului, ca n Trecut-au anii, Mihai Eminescu;

moartea, ca n ii minte-ntia ploaie, Magda Isanos;

copilria, ca n Caisul, Magda Isanos.

Ipostazele eului liric:

contemplativ (admir peisaje din natur);
meditativ (cuget/se gndete la lume, via);

confesiv (mrturisete emoii i triri intense);

de ndrgostit (cnd tema poeziei este iubirea);

de creator (cnd tema poeziei este creaia).

Tipul de discurs liric:

monolog liric subietiv (Ipostaza confesiv a eului liric);
monolog liric adresat (Utilizarea persoanei a II-a -> monolog liric);

filosofic (Ipostaza meditativ);

descriptiv (textul descrie un peisaj din natur).

Trsturi ale textului liric:

subiectivitate sporit -> eul poetic i exprim emoiile, impresiile;
 prezena mrcilor eului liric:

1. verbe i pronume la persoanele I i a II-a;

2. adjective pronominale la persoanele I i a II-a;

3. interjecii;

4. substantive n cazul vocativ;

5. puncte de suspensie;

6. propoziii exclamative i interogative.

limbajul este artistic-> sunt prezente figuri de stil (epitet, comparaie,

repetiie, inversiune, metafor, antitez, hiperbol, personificare, aliteraie,
asonan, oximoron) i imagini artistice (vizuale, auditive, olfactive, tactile,
motorii);

elemente de versificaie (confer muzicalitate i armonie poeziei):

1. versul= un rnd dintr-o poezie;

2. strofa: 1 vers= monostih; 2 versuri= distih; 3 versuri= terin; 4 versuri=

catren;5 versuri= cvinarie; 6 versuri= sixtina; 8 versuri= octav;

3. rima: mbriat (abba), mperecheat (aabb), ncruciat (abab), monorim

(aaaa), vers alb (fr rim);

4. msura= numrul de silabe dintr-un vers;

5. ritmul:

trohaic (n cadrul piciorului metric bisilabic, prima silab este accentuat, iar a
doua este neaccentuat.);

iambic (n cadrul piciorului metric bisilabic, prima silab este neaccentuat, iar
a doua este accentuat.).
Genul liric: