Scrie un eseu de 2 - 3 pagini n care s prezini tema i viziunea despre lume, reflectate ntr-un text poetic studiat din

opera lui Nichita Stnescu. n elaborarea eseului, vei avea n vedere urmtoarele repere: - evidenierea trsturilor care fac posibil ncadrarea textului poetic ntr-o tipologie, ntr-un curent cultural/ literar, ntr-o perioad sau ntr-o orientare tematic; - prezentarea temei, reflectat n textul poetic ales, prin referire la dou imagini/ idei poetice; - sublinierea a patru elemente ale textului poetic, semnificative pentru ilustrarea viziunii despre lume a poetului (de exemplu: imaginar poetic, titlu, incipit, relaii de opoziie i de simetrie, elemente de recuren, simbol central, figuri semantice tropii, elemente de prozodie etc.); - exprimarea unei opinii argumentate, despre modul n care tema i viziunea despre lume sunt reflectate n textul poetic ales.

Pe urma ne vedeam din ce in ce mai des. Eu stateam la o margine-a orei, tu - la cealalta, ca doua toarte de amfora. Numai cuvintele zburau intre noi, inainte si inapoi. Virtejul lor putea fi aproape zarit, si deodata, imi lasam un genunchi, iar cotul mi-l infigeam in pamant, numai ca sa privesc iarba inclinata de caderea vreunui cuvant, ca pe sub laba unui leu alergand. Cuvintele se roteau, se roteau intre noi, inainte si inapoi, si cu cat te iubeam mai mult, cu atat repetau, intr-un vartej aproape vazut, structura materiei, de la inceput.

SUGESTII :
In lirica lui Nichita Stanescu prinde contur, ca nicaieri altundeva in poezia romaneasca, ideea materializarii Cuvantului, sustinuta inaintea sa de T. Arghezi. Cuvantul devine astfel o ,,preumblare prin sinele lucrurilor iar poezia este vazuta ca o ,,aventura a cuvantului. Teme predilecte a universului liric stanescian sunt: creatia ( metapoezia, cuvintele si necuvintele), lirica ontologica, iubirea, timpul etc. Opera Poveste sentimentala face parte din volumul O viziune a sentimentelor si are ca tema iubirea, sentiment care-i pune pe cei doi indragostiti in consonanta cu Universul. In ceea ce priveste incadrarea textului intr-un anumit curent literar, poezia se inscrie in estetica neomodernismului. Neomodernismul se manifesta in jurul anilor 1960-1970, dupa un deceniu de ideologizare politica a literaturii. Este o perioada in care poezia se reintoarce la esenta sa, in care se redescopera sentimentele dar si emotia estetica. Poezia devine lirism pur, imaginile artistice devin excentrice, se intelectualizeaza lexicul poetic, asistam la ambiguizarea limbajului si la manifestarea spiritului ludic.Este evidenta factura neomodernista a textului prin cateva caracteristici: lirismul pur, recuperarea sentimentului iubirii, metaforismul, dimensiunea ludica, concretizarea abstractiunilor, insolitul imaginilor, ambiguizarea. Lirismul pur e valorificat prin asumarea perspectivei profund subiective a eului. Tema iubirii este strans legata de cea a Creatiei, a cosmogoniei, poetul inventand o ,,poveste sentimentala in si prin Cuvant. Expresia poetica este surprinzatoare, contribuind la ambiguizarea sensurilor fie prin redarea abstractiunilor in forma concreta(,,eu stateam la o margine a orei) fie prin asocieri neasteptate de cuvinte . Ceea ce surprinde in acest text este viziunea inedita a poetului asupra iubirii, vazuta ca o modalitate de acces la momentul primordial al Genezei:,,si cu cat te iubeam mai mult/ repetau, intr-un vartej aproape vazut,/ structura materiei, de la inceput. Motivul central al operei este cel al Cuvantului/cuvintelor inzestrate cu forta creatoare. N. Stanescu este un ,,poeta faber care realizeaza un fel de ,,pedagogie a cuvintelor , ce capata materialitate:,, iarba inclinata de caderea vreunui cuvant. Toate elementele textului poetic sunt subsumate acesti viziuni originale a poetului asupra iubirii. Poezia este alcatuita din 18 versuri si nu are strofe; prozodia este moderna. Prima secventa (versurile 1-4) ii prezinta pe cei doi tineri aflati sub semnul eternului Eros: Pe urma ne vedeam din ce in ce mai des. Eu stateam la o margine-a orei, tu - la cealalta, ca doua toarte de amfora." Discursul liric se constituie in jurul a doi poli (eu" si tu") care ii reprezinta pe cei doi tineri aflati intr-o benefica stare de gratie decurgand din iubire. Impreuna, ei alcatuiesc unitatea, acel Unul dupa care tanjeste poetul. Incipitul poeziei este de tip modern, sugerand continuarea unei ,,povesti anterioare:,,Pe urma ne vedeam din ce in ce mai des.Prima locutiune adverbiala a textului (Pe urma") fixeaza clipa de exceptie cand incepe un nou timp; aceasta clipa poate fi ziua Creatiei, sau oricare alta secventa a timpului etern. In aceste conditii, cei doi ar reprezenta perechea mitica, cuplul adamic . Se trece, asadar, de la o simpla poveste de dragoste la metamorfozarea ei in Creatie. Din punct de vedere stilistic, multimea verbelor la imperfect (ne vedeam", stateam", zburau" etc.) situeaza iubirea intr-un timp fara limite, eu" si tu" alcatuind doua puncte ale unei ,,coloane a infinitului . Situati in afara vremii si a scurgerii ei nemiloase (metafora marginilor orei), cei doi se intorc la varsta de aur a lumii, cand existenta era fericita (ca si copilaria), iar jocul constituia o stare obisnuita. Spiritul ludic, sugerat inca din titlu ( substantivul ,,poveste)are in vedere mai degraba un ,,joc al cuvintelor, deoarece acestea sunt adevaratele ,,personaje ale povestii. Incepand cu versul al cincilea, povestea nu se mai concentreaza asupra iubirii, ci asupra cuvintelor nascute din iubire:,,cuvintele zburau intre noi, ,,vartejul lor putea fi aproape zarit. Motivul zborului poetic , al vartejului cuvintelor strabate intreaga lirica stanesciana, sugerand acea stare de gratie favorabila Creatiei Comparatia ca doua toarte de amfora" alatura un ,,eu si un ,,tu fara sa-i contopeasca in povestea de dragoste, lasandu-i la o anumita distanta semnificativa.. A doua secventa a textului cuprinde versurile 5-13 si alatura mitului erotic, un alt mit specific lui N. Stanescu: mitul Cuvantului. Nascute din iubire, cuvintele devin obiecte cosmice", capata materialitate si chiar putere de stihie ( Vartejul lor putea fi aproape zarit"). In fata acestui miracol, poetul ingenuncheaza (ca intr-un ritual); cazute din lumea imponderabila, cuvintele transfigureaza realul prin forta lor primara (metafora ierbii inclinate ca pe sub laba unui leu alergand"). In secventa a treia, cuvintele care se rotesc alcatuiesc plasma originara din care s-a nascut Universul: Cuvintele se roteau, se roteau intre noi, inainte si inapoi, si cu cat te iubeam mai mult, cu atat repetau, intr-un vartej aproape vazut, structura materiei, de la-nceput." Prin iubire, dar si prin Cuvantul redevenit Logos, se reconstituie timpul si spatiul originilor lumii; poetul devine astfel un nou Demiurg, care cladeste Universul cu ajutorul Cuvan-

tului.
Titlul , ,,Poveste sentimentala se constituie ca o sinteza a intregului mesaj poetic, fiind alcatuit dintr-un substantiv si un adjectiv. Raportata la textul poetic, ,,povestea este una cu talc, depasind-o pe cea ,,sentimentala intr-un alt plan, mai inalt. Dragostea impartasita naste o energie care determina materializarea cuvintelor si vizualizarea lor in procesul Creatiei. Cuvintele refac structura materiei, recreeaza- in analogie cu Logosul divin lumea ,,de la inceput. Aceasta ,,poveste sentimentala a lui N. Stanescu este, asadar, o viziune, o minunata cosmogonie de tinerete. Sub aspect prozodic, se remarca fluidizarea discursului liric prin succedarea rapida a versurilor, prin folosirea ingambamentului(,,numai ca sa privesciarba-nclinata/ de caderea vreunui cuvant), a ortografierii cu majuscule numai a versurilor initiale dintr-un enunt, prin masura inegala a versurilor. Asadar, poemul nu este deloc ,,sentimental in sensul lacrimogen al cuvantului; este o poveste despre modul in care iubirea puternica devine sursa de energie ce antreneaza cuvintele intr-un extraordinar si unic proces de Creatie.