Textul descriptiv

Citeşte cu atenţie textele de mai jos:

A.
Ca o câmpie, oglindind întinsul,
Cu păsări care-i stau pe crengi cântând,
Privindu-1 lung, aduce-n el nestinsul
Din depărtate vremuri luminând.

Împestriţat cu crini şi lămâiţă,

Cu albăstrele şi cu maci duioşi,
Vii, flori de liliac sau romaniţă
Te fac să te apleci, să le miroşi.

Pus în perete, lângă pat, în casă,

Te-ntinzi sub el ca-n margini de câmpie.
Îi simţi răcoarea dulce de mătasă,
Şi parcă vântu-l simţi cum te adie.

Lucrat adânc din lână şi culoare,

Cu-nseninări şi arbori fel de fel,
Odihna lui te-mbie la visare
Şi la un somn pe pajiştea din el.

Iar când în seară luna cu lumină

Loveşte-n el, cu razele pieziş,
Un greier sare, crede că-i grădină
Şi cântă de acolo pe furiş.

(Covor românesc, Virgil Carianopol)

Prezintă caracteristicile descrierii literare, într-o compunere de 150-250 de

cuvinte (20-25 de rânduri), utilizând pentru exemplificare secvențe din textul
liric.
 Literatura este un labirint de sensuri şi semnificaţii pe care un cititor avizat
le descoperă printr-o lectură avizată,repetată, menită a releva cele mai profunde
gânduri şi trăiri ale unui scriitor.Textele lirice reprezintă o provocare ,căci limbajul
trebuie descifrat ,sensurile cuvintelor provoacă cititorilor emoţii,titlul trezeşte
sentimente,iar mesajul ascuns transfigurează elementele lumii exterioare.

Textul descriptiv prezintă impresii și percepții subiective despre un obiect, o

ființă, un fenomen al naturii, fiind construit prin folosirea creativă a limbajului,
astfel încât prezentarea să fie cât mai sugestivă.

Forma în versuri a textului dat conferă muzicalitate şi caracter subiectiv,căci cele

cinci strofe creionează imaginea personificată a unui element banal,poate chiar
anost,covorul,dar căruia poetul îi atribuie însuşiri şi caracteristici inedite.

Mesajul poeziei este evideţiat de titlu,în formă sintetică,titlu care creează o

conexiune cu tradiţiile româneşti,urmând ca lectura versurilor să accentueze
dragostea eului liric pentru un simbol al sufletului românesc:covorul
împestriţat...din lână şi culoare...crede că-i grădină.

O primă trăsătură relevantă pentru care textul are caracter descriptiv o

reprezintă prezenţa grupurilor nominale( substantiv +adjectiv) prin care se surprind
elementele obiectului conturat în poezie:maci duioşi, răcoarea dulce,
covorul...împestrişat, lucrat adânc.Aceste structuri creează o atmosferă de
melancolie,de visare,de linişte,prin care cititorii se apleacă cu sensibilitate asupra
unui element ce trezeşte nostalgie:din depărtate vremuri luminând.

O altă trăsătură specifică textului descriptiv este utilizarea limbajului

artistic,adică a figurilor de stil şi a imaginilor artistice,variate,pentru ca imaginea
covorului să surprindă pe cititori,să creeze un univers de aşteptare. Fiecare strofă
captează atenţia printr-o figură de stil sugestivă,dar şi printr-o imagine artistică.

Astfel,în strofa întâi,covorul este ca o câmpie,iar în strofa finală devine o

câmpie,comparaţii care descriu imaginarul poetic,completate fiind de imaginile
auditive: Cu păsări care-i stau pe crengi cântând, Un greier crede că-i grădină
Şi cântă de acolo.Strofa a doua adună într-un buchet culorile de pe un covor
românesc,prin enumeraţia :crini,albăstrele,maci,lămâiţă,liliac.
 Textul poetic se sprijină şi pe alte imagini artistice:olfactivă- flori de
liliac.. să le miroşi,tactilă- Îi simţi răcoarea dulce de mătasă,vizuală- luna cu
lumină ,Loveşte-n el.Personificarea Un greier crede că-i grădină accentuează
frumuseţea unui obiect tradiţional românesc,dar şi admiraţia eului liric,nostalgia
provocată de revederea acestui obiect.
În concluzie,prin tema aleasă,prin limbajul artistic utilizat, prin cuvintele-
cheie care transfigurează universul lumii înconjurătoare,în elemente personificate,
menite a trezi în sufletele cititorilor o stare de admiraţie,melancolie şi dragoste faţă
de elementele tradiţionale româneşti,poezia dată este un text descriptiv.