* ATRIBUTUL

 component sintactic care face parte din grupul nominal, funcționând ca adjuvant al centrului
nominal ( se stabilește relația de dependență între atribut și centrul său sintactic).

 prin sens, aduce informații suplimentare cu privire la nominalul-centru:

 asigură funcția de individualizare a nominalului-centru( acest om, asemenea om, astfel

de om etc.);

 are rol de calificare( copil frumos, atitudine de neuitat, chip care luminează etc.),

 are rol de cuantificare ( toți elevii, trei elevi etc.);

 are rol de categorizare (număr impar, substanță care arde etc.);

 are rol actanțial( cartea elevului).

 în funcție de gradul de dependență față de centru, atributul poate fi:

a. neizolat, restrictiv:Intrepid și curajos, el iubește lupta fățișă.

b. izolat, nerestrictiv( când introduc o nuanță semantică suplimentară, de tip circumstanțial,

sunt dublu dependente: sintactico-semantic față de centrul nominal și numai semantic față de
verb): Cobora din larga șosea pietruită pe o cărare cucu nisipul umed.
  Conform Gramaticii de Bază a Limbii Române, funcțiile sintactice din grupul nominal sunt realizate
de : determinant, cuantificator, modificator, posesor, respectiv complement.

Motivul pentru care este realizată aici o astfel de clasificare este acela că în grupul nominal există o ierarhie
a constituenților, iar denumirea generală de atribut din gramatica tradițională nu redă diferențele de statut ale
acestora. Corespondența precizată de GBLR este următoarea:

 atributului adjectival îi corespunde : un determinant ( acest om ), un cuantificator (doi elevi), un

posesor ( scaunul tău), un complement ( plecarea sa);

 atributului substantival îi corespunde : un posesor (cartea Mariei), un complement ( plecarea

Mariei), un modificator ( grădina de vară);

 atributului pronominal îi corespunde : un posesor ( cartea lor), un complement ( sora dumnealui);

 atributului adverbial îi corespunde un modificator ( sculatul devreme);

 atributului interjecțional îi corespunde un modificator ( halal educație);

 atributului verbal îi corespunde un modificator (mamă suferind), un complement (dorința de a citi).

 Regenții atributului pot fi:
 substantivul, articulat sau nearticulat;
 Unele atribute se asociază obligatoriu cu substantive articulate sau nearticulate, în timp ce altele
exclud articolul.
 pronumele
 numeralul.

 Clasificare:
 din punct de vedere formal, atributele se grupează:
a. în funcție de valoarea morfologică:
ׂ adjectivale,
ׂ substantivale,
ׂ pronominale,
ׂverbale,
ׂ adverbiale
b. la nivelul realizării propoziționale, în funcție de natura conectorului :
ׂ relative,
ׂ conjuncționale.
 Tipuri formale de atribut

I. Atributul adjectival se exprimă prin:

1. adjectiv propriu-zis;
2. numeral de diferite tipuri( cardinal propriu-zis, multiplicativ, distributiv, colectiv, ordinal);
3. adjective pronominale;
4. verbe la participiu;
5. gerunziu adjectivizat;
6. adjective provenite din alte părți de vorbire prin conversiune:
a. din substantive: câini mai bărbați;
b. din interjecții: halal treabă;
c. din adverbe: bărbați bine;
d. formanți lexicali: mașină super;
 II. Atributul substantival:
1. Atributul substantival genitival
 se realizează prin:
a. genitivul sintetic cazual( cartea elevului);
b. construcția analitică formată din prepoziția a + forma de acuzativ a substantivului( în cazul atributelor exprimate prin
numerale sau prin substantive nearticulate precedate de numerale și de anumite adjective la plural - diferiți, numeroși -):
mânia a trei muncitori, notele a numeroși elevi etc.
 exprimă:
a. relația de posesie (casa bunicului);
b. roluri actanțiale specifice verbului sau adjectivului-bază , când centrul substantival este : un abstract verbal, un
abstract adjectival sau nume de agent:
ׂ Agentul: plecarea rândunelelor,
ׂ Pacientul: cumpărarea cărților,
ׂ Experimentatorul: cu voința lui Dumnezeu;
2. Atributul substantival prepozițional
 un adjunct realizat prin substantiv precedat de prepoziție sau de locuțiune prepozițională( specifice anumitor cazuri).
 restrânge sfera referentului prin: ᵜ categorizare /clasare/denominație(complement de loc, fructe de pădure,
ziua de luni, denumirea de Bărăgan),
ᵜ apreciere/evaluare/calificare( om de ispravă, purtare fără milă),
ᵜ cuantificare( fructe cu carul, cărbuni cu sacul).
 Atributul substantival în nominativ
are ca regent un substantiv comun determinat hotărât: profesorul Popescu, orașul București etc.;
 Relația dintre cele două unități lexicale nu este apozitivă, atributul restrângând
extensiunea primului termen până la unicat.
 Atributul substantival cu centrul nominal de proveniență verbală
 Atributul substantival în dativ: acordarea de ajutoare sinistraților, conferirea de premii elevilor.
!! În limba veche și populară, atributul poate avea ca regent un substantiv comun prototipic
nearticulat denumind un grad de rudenie sau o atribuție socială: ”..nepot de soră lui Pândilă”, ”Preot
deșteptării noastre....”
 Atributul exprimat prin substantiv în acuzativ non-prepozițional asociat cu substantive nume de
acțiune sau de stare, de obicei articulate, tinde să se adverbializeze: ”accepta renunțarea o vreme la
distracții”, ”mersul kilometri pe jos”....
 Atributul nemarcat cazual are ca centru tot un substantiv nume de acțiune și corespunde :
* unui complement predicativ al obiectului din grupul verbal: Numirea acestui ins
ministru..../Acest ins este numit ministru...,
* unui predicativ suplimentar din grupul verbal: Considerarea lui parlamentar.../El este
considerat parlamentar....
 III. Atributul pronominal
 se exprimă prin diverse tipuri de pronume, inclusiv prin numeral cu valoare pronominală.
 clasificare:

 Atributul pronominal în genitiv ( strigătul lui, părerea celuilalt, interesul fiecăruia....)

 cu posesivul, se realizează numai la plural( ideile alor noștri/alor mei/alor săi...);
 atributul pronominal în dativ se exprimă prin :  cliticele pronumelui personal și reflexiv ( calea-i, cartea-ți...;
 pronume accentuat *cu regent nearticulat nume de rudenie sau care
exprimă o relație socială(nepot acestuia, șef lui);
* cu regent abstract verbal, de obicei articulat( conferirea de
medalii unora);
 Atributul pronominal în dativ din vechea gramatică( și-a luat cartea....) se numește acum complement posesiv.

 Atributul pronominal prepozițional

 se exprimă prin pronume precedat de un conector prepozițional;

 regenți: un pronume, un substantiv animat sau un substantiv verbal, în construcții comparative - om ca tine - ,partitive –elevi din ăștia
– sau transpuse din grupul verbal –sosirea fără acesta ;

 atributul pronominal exprimat printr-un clitic precedat de o locuțiune prepozițională – gardul din fața – mi - este atribut
prepozițional.
 IV. Atributul verbal
 se exprimă prin forme nepersonale ale verbului:
~ prin infinitiv, cu regent un substantiv abstract și cu una dintre prepozițiile de, fără, pentru(...mod de a rezolva
problema, tipărirea textului fără a-l cerceta);
~ prin supin , cu prepoziția de și, rar, cu prepoziția pentru , cu regent un nominal nonverbal sau verbal(fier de călcat,
carte de citit, stare de plâns, cântec pentru adormit copiii);
~ prin gerunziu neacordat (coșuri fumegând);

V. Atributul adverbial
 se exprimă printr-un adverb sau printr-o locuțiune adverbială, precedate de prepoziție( se pierdea între dorința de
atunci și cea de acum);
abstractele verbale nu cer totdeauna o prepoziție înaintea adverbului ( trezitul târziu, urcatul sus);
 regenți: ᵜ substantive verbale( mersul pe acolo) , compatibile cu cuantificatori adverbiali specifici verbului( numerale
adverbiale cardinale și ordinale, adverbe numerale multiplicative, substantive utilizate adverbial: mărirea de două ori a
fotografiei, creșterea înzecit a dobânzii, Coafatul frecvent strică părul, Cititul noaptea nu-i sănătos.);
ᵜ substantive comune prototipice (pagina de deasupra).
 anumite adverbiale în poziție de atribut apar totdeauna fără prepoziție, putând fi interpretate și drept atribute
adjectivale realizate prin adjective invariabile provenite din adverbe( visul aievea, mersul alene, transportul anevoie);

VI. Atributul exprimat prin construcții prepoziționale complexe

 centrul este un substantiv de origine verbală cu sens intrinsec reciproc( înțelegerea dintre mine și tine, diferența între
aici și acolo);
 APOZIȚIA

Relația apozitivă este un tip special de relație, de echivalență discursivă, care

se constituie între două secvențe co-referențiale:
 baza - întotdeauna pe prima poziție;
 apoziția – pe a doua poziție;
 Relația de subordonare și de
coordonare
 se dezvoltă ierarhia sintactică;
 subordonarea nu admite mai mulți termeni;
 termenii relației de coordonare se asociază
într-o singură unitate funcțional-sintactică;
 termenii coordonați vizează referenți diferiți:
Ioana și sora mea au scris un articol
interesant.
Relația apozitiva
 nu este integrată sintactic într-un grup;
 poate cuprinde o serie nelimitată de termeni:
A venit în oraș, în capitală, în București, în
orașul dezvoltat...
 baza și apoziția nu se asociază într-o singură
unitate funcțional-sintactică;
 apoziția și baza sa indică același referent:
Ioana, sora mea, a scris un articol interesant.
 * REALIZĂRI ALE APOZIȚIEI

 Apoziția nominală se poate realiza prin:

 substantiv, indiferent de cazul gramatical:
* nominativ: Am primit vizita lui Ioan, fostul meu coleg.
* genitiv: Am primit vizita Mariei, a unei vechi prietene.
* dativ: Anei, prietenei, i-a plăcut spectacolul.
* construcție prepozițională: Plec cu Maria, cu o bună prietenă.
* vocativ: Copile, năzdrăvanule, unde ești?
 GBLR consideră că apoziția acordată poate apărea doar în acuzativ, în dativ sau în vocativ.
Am împrumutat o eșarfă a Mariei, a prietenei mele. =>baza = o eșarfă a Mariei , iar
apoziția – a prietenei mele=>GN cu centru pronumele semiindependent a , în nominativ, care are drept
complinire obligatorie genitivul prietenei mele.
 pronume:
”Scumpa mea Zoe, venerabilul, adică eu, merge diseară la întrunire...”

 Apoziția verbală se realizează prin forme verbale nepersonale:

Avea dorința de a câștiga, adică de a fi mai bun.
A reușind muncind, adică depunând un mare efort.

 Apoziția adverbială/grup prepozițional:

Pleacă la munte, acolo.
Spune adevărul în față, adică fără ocolișuri.
 prepoziția, conjuncția sau interjecția pot fi apoziții numai în metalimbaj:
Pe este marcă a obiectului direct.
Interjecția hai e folosită des.
 apoziția și baza pot aparține unor clase morfologice diferite:
Ceilalți comercianți, al doilea și al treilea, se mulțumiră să încuviințeze.

MĂRCI APOZITIVE
 mărci lexico-semantice : apozemele: cu alte cuvinte, altfel spus, mai bine zis, mai
exact,respectiv, și anume, adică, alias, sau:
Neparticiparea ta, mai exact absența nemotivată, l-a supărat.
 prozodic, apoziția e marcată printr-un flux verbal continuu, intonație joasă sau identică cu a
bazei, accent independent: Am revăzut-o pe Ana, pe prietena mea din copilărie.
 grafic, pauza care marchează apoziția este redată prin “,”; “:”; ”-” ;
Pe Matei , pe colegul meu, l-a chemat el.
Ana - sora lui - a plecat ieri.
 * TIPURI DE APOZIȚII NOMINALE
1.Apoziția ecuativă
 este un predicat secundar postpus bazei, care poate prelua rolul acesteia prin intervertirea topicii;
 structura:

baza: un grup nominal al cărui centru este un substantiv comun, un substantiv propriu, un pronume sau un numeral-substitut:
Apartamentul cel vechi, o ruină, a fost vândut.
Paul, un prieten al Mariei, ne-a ajutat.
Ne-am obișnuit cu ele, cu aparatele cele vechi.
Au venit doi, Ana și Maria.
apoziția: un substantiv comun, substantiv propriu, pronume sau numeral-substitut:
Andrei, colegul lui, lipsea.
Colega mea, Ana, e aici.
 topica:
Având aceeași încărcătură referențială, distincția dintre apoziție și bază se face numai în funcție de topică:
bază +apoziție
Schimbându-se topica, se schimbă și rolurile:
Ana, colega mea, a plecat.
Colega mea, Ana, a plecat.
 acordul în caz dintre apoziția ecuativă și bază este facultativ:
S-a adresat Mariei, colega sa.
S-a adresat Mariei, colegei sale.
 baza = subiect & apoziția = gen diferit de al acesteia => probleme de acord cu numele predicativ sau cu
participiul pasiv:
Rectorul Universității, doamna profesor, este invitat. (acord prin atracție)
Doamna profesor, rectorul Universității, este invitată.

 acordul poate face diferența dintre structurile juxtapuse și construcțiile cu apoziții ecuative:
Tânărul acela, prietenul ei, era de față.( construcție cu apoziție)
Tânărul acela, prietenul ei erau de față.( structură juxtapusă)
 Apoziția ecuativă acceptă prezența apozemelor: Un coleg, adică un student mai bun, l-a depășit.
2. Apoziția atributivă
 Este un tip special de predicat secundar apozitiv, obligatoriu postpus bazei, dar nesubstituibil acesteia decât
cu suprimarea relației apozitive inițiale.
 Este realizată printr-un nume care denumește o proprietate a unui individ (profesia, gradul de rudenie,
naționalitatea etc.)
 Structura:
baza=un grup nominal al cărui centru este un substantiv comun, un substantiv propriu, un pronume sau un
numeral:
apoziția atributivă=un grup nominal al cărui centru poate fi numai un substantiv comun fără articol, dar
însoțit de determinative atunci când face parte dintr-un enunț:
Mircea Ene, scriitor celebru, era invitat la emisiune.
 Prietenul meu, român de origine, era președintele unei companii multinaționale.
Mircea Ene, scriitorul, era invitat la emisiune. ( devine apoziție ecuativă)
Fără determinanți, apoziția atributivă se folosește numai într-o enumerare.
 Topica
construcția apozitivă atributivă nu poate fi intervertită decât cu schimbarea apoziției în
circumstanțial sau predicativ suplimentar.
(Ca/fiind) președinte de onoare al clubului,Ion Popescu evea o poziție privilegiată.

Pentru a delimita apoziția atributivă de circumstanțiale, vom avea în vedere

următoarele aspecte:
* apoziția atributivă poate apărea în contexte de prezentare, eliptice de predicat:
Ion Popescu, medic;
Iată-l pe Ion Popescu, medic.
* deplasarea apoziției atributive de lângă bază nu e posibilă:
Medic, îmi face plăcere să vi-l prezint Ion Popescu.
*atributul izolat circumstanțial se poate deplasa în poziție frontală:
Solemn, înmănușat, Alecu, șoferul, a coborât pentru a învârti
manivela de pornire.
Acordul

* nu permite acordul în caz cu baza, ci păstrează o formă fixă de nominativ:

Trofeul i s-a înmânat lui Ion Popescu, director al clubului sportiv.
Acesta e numărul de telefon al Mariei, prietenă bună.
Mărci ale apoziției atributive
Apoziția atributivă nu poate fi precedată de apozeme.

Structuri apozitive

Apoziția simplă: cele două componente implicate în relația de echivalență sunt opțional însoțite de
determinanți:
Sighișoara, oraș medieval, organiza festivalul de toamnă.
Mi-am adus aminte de vacanța de anul trecut, veritabilă recompensă pentru efortul depus.
Apoziția complexă(înlănțuită): baza are o interpretare de tip listă:
Bătrânul, vedetă de televiziune, fost luptător în Golf, era vecinul meu.(apoziții atributive)
Se vorbea mult despre Elena, vecina lui, bună jucătoare de tenis.(ap ecuativă+ap atributivă)
Atena, un oraș agitat, fosta capitală a jocurilor olimpice, își redeschide porțile.(baza e comună celor două apoziții
ecuative)
Am venit cu Ion, soțul Mariei, colega mea de bancă din liceu.( prima apoziție devine baza celei de-a doua apoziții )
 Apoziția rezumativă reia, de obicei printr-un singur termen-totul, orice, oricine, nimic- o
succesiune de unități coordonate care reprezintă baza:
Au pierdut mobila, hainele, banii, totul.
Nu a reușit nici să intre la facultate, nici să-și găsească o slujbă, nici să-și întemeieze
un cămin, nimic.
 Apoziția multiplă(analitică) este inversul celei rezumative:
Întreaga familie: mama, tata și cei doi copii priveau neliniștiți.

Tipuri semantice de apoziții

 Apoziție de identificare: Ne-am obișnuit cu ele, cu aparatele cele noi.
 Apoziția de desemnare: Petre, prietenul meu cel mai bun, era de față.
 Apoziția de reformulare: Trebuie să mergi încet, fără grabă.
 * APOZIȚIA ȘI ATRIBUTUL CATEGORIAL
Atributul categorial Apoziția

structurile cu atribut categorial cuprind

denominații, suportul fiind un substantiv comun
articulat hotărât: unchiul Alex,orașul București
etc.;
în relație de dependență sunt și se stabilește relația de echivalență între bază
structuri precum: martor-cheie, personaj- și apoziție;
model, grevă-fulger etc.; complinire facultativă, absența apoziției nu
primul termen=generic, al modifică sensul;
doilea=restrânge,până la unicat, extensiunea. e posibil acordul în caz;
înlăturarea atributului categorial modifică se poate schimba ordinea termenilor, cu
sensul , mesajul enunțului; precizarea că se schimbă rolul (Elevul, Ionescu,
are formă fixă de nominativ: elevul Ionescu, a venit./Ionescu, elevul, a venit.);
elevului Ionescu; admite prezența apozemelor;
este obligatoriu postpus bazei, cu excepția sunt separate grafic,obligatoriu, de bază;
contextelor contrastive: S-a hotărât să meargă
la Atena( Atena fata, nu Atena orașul);
nu pot fi însoțite de mărci, de apozeme și nu
admit separarea prin virgule;