Text

multimodal
Textul multimodal combina mai multe coduri pentru a
transmite mesajul:
 Un cod verbal;
 Un cod vizual;
 Un cod sonor;
 Un cod luminos.
Banda desenata este un tip de text multimodal in care
mesajul narativ este transmis cu ajutorul imaginilor si al
cuvintelor.
O banda desenata implica:
- Viniete ;
- Bule;
- Recitative;
Uneori, ininteriorul bulelor sesizam doar semne de
punctuatie; in acest caz, ele exprima emotiile unu
personaj.
Literele repetate sugereaza sunete sau zgomote.
 Comparatia
Comparatia este un procedeu de espresivitate cu o figura
de stil, cu ajutorul careia se exprima un reper de
asemanare intre doua personaje.
Intre cei doi termeni al comparatiei sau grupul de cuvinte
precum ”ca” ”aidoma ” ”precum” etc.
Comparatia este o operatie a gandirii; oamenii fac frecvent
comparatia dar nu toate comparatiile nu sunt sugestiv.
O comparatie este procedeul de expresivitate atunci cand
o asociem cu doi termeni .
ATENTIE!!
Atunci cand extragem din text o comparatie trebuie sa
avem in vedere ambi termeni (T1 si T2).
 Atitudini de
comunicare
Cand vorbeste, omul comunica si se comunica ”apeland” la comunicare:
 Verbala;
 Paraverbala;
 Nonverbala.
In situatii de comunicare, interlocutorul trebuie sa manifeste atentie si
empatie fata de partenerul de comunicare.
O comunicare nu se rezumă doar la ceea ce spune cel care comunică, la
conținutul pe care vrea să îl transmită altora:
informații, idei, opinii, stări sau sentimente. Contează foarte mult și cum sunt
comunicate aceste idei.
Prin felul în care comunică oral, combinând mijloacele verbale, nonverbale și
paraverbale, vorbitorul transmite
informații, dar și ceva despre propria persoană (este calm, emoționat etc.),
despre ce așteaptă de la cei cărora li se
adresează și despre relația dintre participanții la comunicare (de inferioritate,
de superioritate, de colaborare etc.).
Toate aspectele menționate, care indică, dincolo de cuvinte, ceva despre cel
care vorbește și despre relația dintre
participanții la comunicare, reprezintă atitudini comunicative.
Este recomandabil ca atât vorbitorii, cât și ascultătorii să manifeste atenție și
empatie față de partenerii de comunicare.
Atenția reprezintă capacitatea unui ascultător de a se concentra asupra a ceea
ce comunică vorbitorul, dar și, din perspectiva
vorbitorului, capacitatea de a vedea cum reacționează ascultătorul la ceea ce i
se spune.
 Empatia este capacitatea de transpunere în locul celuilalt, de a fi interesat de
ceea ce gândește sau simte celălalt, fie că este vorba despre un personaj
dintr-o carte sau despre un partener de comunicare.

Pronumele. Actualizare
cunostiintelor
Pronume este partea de vorbire flexibila care substituie. Pronumele personal indica
diferite personaje care in parte la actul comunicarii.
Pronumele personal are trei persoane:
 Persoana | (denumeste vorbitorul)
 Persoana || (denumeste ascultatorul)
 Persoana ||| (denumeste cel depre care se vorbeste)

Pronumele personal are:

 Numarul singular (o persoana)
 Numarul plural (mai multe persoane)

Pronume personal are categoria gramaticala de gen doar la persoana a III :

 Gen masculin: el, ei;
 Gen feminin: ea, ele;

Pronumele personal are formele accentuate dar si neaccentuate:

Persoana |:
1) Formele accentuate eu, mie, mine, noi;
2) Formele neaccentuate: imi, mi, -mi, -ne.
Persoana ||:
1) Formele accentuate tu, tie, voi, voua;
2) Formele neaccentuate: iti, ti-o, -ti, va-, va. v- .
Persoana |||:
1) Formele accentuate el, lui, eu, ei, lor;
2) Formele neaccentuate: ii, i, -i, o-, -o, -le, le-, il.

Pronumele personal de
politete
Exprima respectul petru o anumita persoana;
Are forme doar pentru persoana a ||-a si a |||-a;
 Se defineste dupa gen doar la persoana a |||-a.
FORME:
 Dumneavoastra (dumitale), dumneavoastra la
persoana a ||-a.
 Dumneavoastra (dumneaei), dumitale la persoana a
|||-a.
Formele de pronume de politete utilizate in limbajul
familiar: mata, matale, matalica,mataluta.
Formele reverentioase; Maiestate Sa, Maiestatea
Voastra, Maria ta, Maria voastra etc.
 Adjectivul
Adjectivul este partea de vorbire flexibila are exprima insusirea unui obiect.
Adjectivul determina un substantiv.
Clasificarea adjectivelor:
 Adjective proprii-zise: bun, curajos, inteligent, albastru, galben, harnic.
 Adjective provenite din verbe la participiu acordat: carte citita, roman
citit, reviste citite.
 Adjective provenite din verbe la gerunziu acordat: (rana)sangeranda,
(cos) fumegand.
Pe lângă categoriile de gen și număr, adjectivul prezintă în raport cu substantivul o
categorie proprie, aceea a gradelor de comparație sau de intensitate.
Gradele de comparație (sau de intensitate) sunt formele pe care le ia adjectivul
pentru a arăta în ce măsură un obiect are o însușire în raport cu alte obiecte sau cu
alte momente ale existenței sale. Gradele de comparație sunt:
1. pozitivul, care exprimă o însușire a obiectului fără ca aceasta să fie comparată;
este forma din dicționar a adjectivului
(copil curajos);
2. comparativul, care exprimă însușirea unui obiect prin raportare la însușirea altui
obiect sau la însușirea obiectului într-un alt moment al existenței sale; comparativul
este:
a. de egalitate, construit cu ajutorul grupurilor de cuvinte tot atât de, tot așa de, la
fel de, deopotrivă de (copil la fel de curajos);
b. de inegalitate:
de superioritate, construit cu ajutorul cuvântului mai (copil mai curajos);
de inferioritate, construit cu ajutorul cuvintelor mai și puțin (copil mai puțin
curajos).
3. superlativul, care exprimă intensitatea maximă a însușirii; superlativul este:
a. relativ, când presupune raportarea la un grup de obiecte, gradul maxim al
intensității fiind stabilit prin comparație; superlativul relativ este:
de superioritate, construit cu articolul demonstrativ cel, cea, cei, cele și cuvântul
mai (copilul cel mai curajos);
de inferioritate, construit cu articolul demonstrativ, cuvântul mai și cuvântul puțin
(copilul cel mai puțin curajos);
b. absolut, când exprimă intensitatea la un grad maxim, fără o raportare la un
reper; acesta este:
de superioritate, construit cu ajutorul cuvintelor foarte, tare, prea (copil foarte
curajos);
de inferioritate, construit cu ajutorul cuvintelor foarte, tare, prea și a cuvântului
puțin (copil foarte puțin curajos).
Există adjective care nu au grade de comparație, pentru că:
a. sunt la origine (în limba latină) comparative sau superlative (superior, inferior,
anterior, posterior, optim, suprem, maxim, minim, superb etc.);
b. însușirea exprimată nu poate fi modificată (complet, unic, principal, fundamental,
veșnic, viu, definitiv etc.);
c. sensul cuvântului nu permite comparația (acvatic, rădăcinos, energetic,
profesional, bucureștean etc.).
 Descrierea
In textul literar scriitorul valorifica uneori impreuna alte ori combina
diferite moduri de expunere:
 Naratiune
 Descrierea
 Dialogul
 Monologul
Descrierea este un mod de expunere prin care se infatiseaza un
obiect, o fiinta, un fenomen, colt din natura, evidentiindu-se partile
sale componente si trasaturi.
Textul in care valorificam descrierea ca mod de expunere se
numeste text desciptiv.
Dupa limbajul utilizat si semnul urmarit, textul descriptiv poate fi
literar caracterizatprin subiectivitate sau comutativitate.
 Descriere literara;
  Desriere nonliterara;
Particularitatile:
 Prezintaviziunea proprie, subiectiva a autorului asupra
subiectului .
 Obiectul descrierii este plasat intr-un anumit context.
 Utilizeaza grupul nominal substantiv- adjectiv.
 Expresivitatea limbajului.
Descrierea poate fi:
 Tablou
 Portret