Textul descriptiv

Textul descriptiv prezintă un obiect, o ființă, un cadru din natură sau un fenomen al naturii,
evidențiind părțile sale componente și trăsăturile particulare.

Textul descriptiv literar prezintă impresii și percepții subiective despre un obiect, o ființă, un
fenomen al naturii. Este construit prin folosirea creativă a limbajului, astfel încât obiectul descris să
fie prezentat cât mai sugestiv.

Figura de stil este un procedeu utilizat pentru a spori expresivitatea unei comunicări.
• Personificarea este o figură de stil prin care se atribuie însușiri omenești unor ființe
necuvântătoare, unor obiecte sau unor fenomene ale naturii.
• Comparația este figura de stil cu ajutorul căreia se exprimă un raport de asemănare între
două persoane, obiecte sau acțiuni cu scopul de a evidenția unul dintre termeni. Între
termenii comparației apar cuvinte sau grupuri de cuvinte care îi leagă: ca, precum, cât,
asemenea, aidoma, la fel ca, asemănător cu, întocmai ca etc.
Comparația este o operație a gândirii, iar oamenii fac comparații frecvent, dar nu toate
comparațiile sunt expresive. Se poate vorbi de comparație ca figură de stil atunci când
asocierea celor doi termeni este surprinzătoare.
• Enumerația este figura de stil care constă în înșiruirea mai multor termeni de același fel
(substantive, adjective, verbe etc.), pentru a atrage atenția asupra aspectelor descrise,
pentru accentuarea ideii exprimate sau pentru detalierea imaginii prezentate. Termenii unei
enumerații se despart prin virgulă. Uneori, termenii enumerației sunt așezați la distanță unul
de altul. Enumerația se poate combina și cu alte figuri de stil.

Textul descriptiv nonliterar prezintă în detaliu un obiect, o ființă, un peisaj din natură sau un
fenomen al naturii, evidențiind părțile sale componente și trăsăturile specifice acestuia.
Spre deosebire de textul descriptiv literar, care prezintă impresii, percepții subiective sau
chiar descrieri bazate pe imaginație, în textul descriptiv nonliterar sunt prezentate informații, date
concrete și reale privitoare la obiectul descris. Tonul folosit este unul neutru, iar limbajul este precis,
cu multe cuvinte aparținând câmpului lexical în care se încadrează tema descrierii.

VII. Descrierea prezintă caracteristicile unui obiect, ale unei fiinţe ori ale unui peisaj pentru a-i oferi
destinatarului o reprezentare asupra acestora. Descrierea poate fi:

• obiectivă, când oferă informaţii conforme cu realitatea;

• subiectivă, când oferă informaţii care constituie impresii personale ale celui care face
descrierea, putând să exprime sentimentele și emoțiile resimțite.

În realizarea unei descrieri, mai întâi se numește obiectul descris, apoi se indică elementele
componente ale acestuia și proprietăţile particulare ale lui sau ale elementelor componente,
precizând impresia generală lăsată de acesta.

Descrierea obiectivă se face doar la persoana a III-a, iar cea subiectivă mai ales la persoana I. Pentru
descrierea subiectivă, pot fi folosite și persoana a III-a și a II-a.

În descrierea obiectivă, limbajul este neutru, cu vocabular specializat, fără figuri de stil. În descrierea
subiectivă, limbajul conține figuri de stil.
 Pentru a redacta descrierea unei persoane, a unui obiect sunt recomandabile
pentru stabilirea conținutului:

• realizarea unei scheme cât mai exacte a elementelor componente și a proprietăților

acestora;
• precizarea unor detalii semnificative vizând chipul, statura, îmbrăcămintea, în cazul unei
persoane;
• indicarea, pentru descrierea unei persoane, a unor trăsături morale sugerate de înfățișarea
fizică, a unui comportament, a unor emoții trăite de persoana respectivă;
• menționarea unei impresii lăsate asupra celui care face descrierea.

În comentarea unor pasaje dintr-un text literar, este recomandabil să se aibă în vedere
următoarele aspecte:

• citirea cu atenție a întregului text și stabilirea dacă este liric sau epic, pentru a fi abordat în
mod specific;
• identificarea ideilor din fragmentul dat, care pot fi relaționate cu întregul text sau cu alte
lucrări;
• prezentarea semnificației textului și relaționarea acesteia cu figurile de stil sau cu alte
mijloace de expresie;
• oferirea de exemple convingătoare din textul dat și susținerea afirmațiilor cu citate
introduse corect;
• utilizarea unui limbaj clar, concis, sobru, fără exprimări metaforice, aprecieri superlative,
enunțuri exclamative, expresii tocite prin uz.

În descrierea unei emoții personale, sunt recomandabile:

• precizarea momentului în care s-a produs;

• trecerea de la impresii generale la detalii particulare;
• folosirea persoanei I, numărul singular și a timpului trecut.

În ambele tipuri de compuneri, trebuie să fie respectate normele de redactare și scrisul

să fie lizibil.