Textul descriptiv prezintă caracteristicile unui obiect, ale unei ființe ori
ale unui peisaj pentru a-i oferi destinatarului o reprezentare asupra
acestora. Descrierea poate fi: - obiectivă, când oferă informații conforme cu realitatea; - subiectivă, când oferă informații care constituie impresii personale ale celui care face descrierea, putând să exprime sentimente și emoții resimțite. În realizarea unei descrieri, mai întâi se numește obiectul descris, apoi se indică elementele componente ale acestuia și proprietăți partculare ale lui sau ale elementelor componente, precizând impresia generală lăsată de acesta. Descrierea se poate face: - la persoana a III-a - descriere obiectivă; - la persoana I sau a II-a - descriere subiectivă. Descrierea artistică este textul literar care are la bază acest mod de expunere. Descrierea poate fi de tip tablou (surprinde peisaje, anotimpuri, clădiri, localități străzi, încăperi etc.) sau de tip portret; Portretul literar este descrierea unei persoane reale sau imaginare, din perspectiva subiectivă a unui privitor, în scopul individualizării trăsăturilor morale și / sau fizice ale acesteia; La nivel morfologic , într-o descriere predomină adjectivele și substantivele, care au rolul de a particulariza realitatea prezentată (formă, culoare, dimensiuni etc.); Dintre figurile de stil , specifice descrierii sunt enumerația și epitetul, însă pot apărea și altele; Indicii de timp și de spațiu au rol de a contextualiza (de a plasa într- un anume context) descrierea; Verbele sunt, în general, la timpul prezent sau la imperfect, întrucât descrierea are, de cele mai multe ori, caracter static. În cazul descrierilor dinamice, alegerea și asocierea verbelor în structuri expresive asigură specificul stilistic al textului respectiv; Nuanțarea raportului întreg - parte - detaliu sau insistență pe un element anume ține de perspectiva celui care realizează descrierea; Într-o descriere subiectivă se evidențiază, implicit, punctul de vedere a celui care observă realitatea surprinsă; Descrierea inserată într-un text narativ sau dialogat poate avea diferite funcții : explicativă, poetică, persuasivă (de a convinge), utilitară etc .; Dintre tehnicile specifice descrierii , cele mai frecvente sunt: detaliul, contrastul, sugestia, analogia, focalizarea.