1

DESCRIEREA Descrierea este un mod de expunere prin care se prezint trsturile caracteristice ale unui col din natur, ale unui peisaj, fenomen al naturii, portretul unui personaj etc. De asemenea, descrierea este i o oper literar organizat pe baza descrierii literare. Ea poate fi: de tip tablou (descrierea unei furtuni, unui lac, unui anotimp etc.); de tip portret (enumerarea trsturilor fizice i morale ale unei persoane). Descrierea se deosebete de alte moduri de expunere prin urmtoarele caracteristici: - frecvena substantivelor, a adjectivelor, cu accent pe verbele statice la modul indicativ, timpul prezent sau imperfect. - prezena imaginilor artistice i a figurilor de stil - sunt prezentate trsturile caracteristice ale unui obiect, ale unui col din natur etc. - prezentarea imaginilor poate fi sistematica si nesistematica - sistematica: adica din planul departat spre cel apropiat sau invers; de la dreapta la stanga sau invers; de sus in jos sau invers. - nesistematica: adica cel care descrie prezinta ceea ce vede si aude pe masura ce percepe realitatea descrisa. - prezenta cadrului temporal si spatial: ex.un decor interior, un peisaj, un anotimp etc. - atmosfera generala poate fi de liniste, freamat, veselie etc. - prezenta unui camp lexical dominant - descrierea poate fi statica [se folosesc verbe ce denumesc existente, deveniri lente] sau dinamica [se folosesc verbe de miscare] Descrierea este modul de expunere prin care se infatiseaza trasaturile caracteristice ale unor obiecte, peisaje, privelisti, aspecte ale elementelor lumii vegetale sau animale, fenomene din natura , chipuri de oameni ,stari sufletesti. Descrierea literara este opera literara ,in proza sau in versuri, care se bazeaza pe descriere, reflectand si impresiile celui care priveste si descrie. Intr-o descriere literara, in proza sau in versuri, pe lnga prezentarea unor elemente definitorii pentru obiectul descrierii, scriitorul da glas si sentimentelor declansate in sufletul sau de contemplarea obiectului descris (uimire, incntare, bucurie, spaima etc.). Caracteristicile descririi literare : - prezinta imagini,forme,culori (tabloul) ; - cadrul spatial si contemporal al unei actiuni ; - atmosfera generala ; - trasaturile fizice si morale ale unor personaje (portretul) ; - accentul cade pe imagini,impresii si stari sufletesti ; - urmareste obiectele si legaturile dintre ele, sugerand vizual sau auditiv,atmosfera descrisa,asa cum este perceputa de autor ; - predomina substantivele ,adjectivele si adverbele care prezinta obiectele si particularitatile lor sau ale actiunilor in care sunt surprinse ; - verbele sunt la indicativ prezent sau imperfect ; - se folosesc procedee artistice bazate pe sensurile mai putin obisnuite ale cuvintelor ; - se poate imbina uneori cu alte moduri de expunere (naratiunea si dialogul). Descrierea stiintifica este o lucrare in proza in care sunt prezentate informatii precise despre un obiect (situatie geografica, dimensiune, elemente componente )intrun limbaj specific domeniului descries. Caracteristicile descrierii stiintifice : - prezinta informatii precise, care nu depind de cel care priveste ; - se folosesc ermeni specifici domeniului descris ; - nu reflecta impresii si stari sufletesti ;

2
- nu se folosesc procedee artistice, nici sensurile mai putin obisnuite ale cuvintelor ; - predomina subsantivele care infatiseaza precis obiectele descrise ( apartinind unei anumit cimp lexical) ; - verbele se folosesc la indicativ prezent ; - nu se imbina cu un alt mod de expunere.... Descrierea literara este modul de expunere care consta in zugravirea trasaturilor unui personaj sau ale unei situatii,ale unui colt din natura sau a unui fenomen.In realizarea unei descrieri se va urmari: aspectele descrise in raport cu reperele spatio-temporale, perspectiva din care se face descrierea, cine face descrierea,simbolistica procedeelor artistice,specificul descrierii respective. Descrierea este folosita totodata pentru a-l face pe cititor sa inteleaga mai bine despre ce este vorba intr-o opera sau sa il faca sa patrunda intr-o lume in care el insusi poate fi un personaj. Ca mod de expunere, descrierea consta in prezentarea unui colt din natura, a unui tinut, a unor fenomene specifice anumitor anotimpuri, a diverselor obiecte, precum si a unor chipuri de oameni, prezentand sugestiv notele caracteristice ale acestora. Descrierea poate fi stiintifica (obiectiva), tehnica, publicitara si/sau literara (poetica, subiectiva). Ultimul tip de descriere prezinta plastic, prin intermediul imaginilor artistice (al limbajului artistic) aspectele mentionate si reflecta sentimentele si impresiile celui care descrie. Descrierea apare atat in operele epice (imbinandu-se cu celelalte moduri de expunere), cat si in cele lirice, alcatuite in proza sau in versuri. Cand se imbina cu celelalte moduri de expunere, poate sta la inceput (pentru a crea cadrul sau atmosfera actiunii), pe parcurs (pentru a marca o pauza in ritmul actiunii, pentru modificarea cadrului sau pentru a contura portretul unui personaj), ori la sfarsit (pentru a surprinde cadrul final, pentru a sugera o stare de liniste, de echilibru). O descriere literara de tip special este tabloul. Provenind din fr. tableau, termenul trece m literatura din pictura si este folosit cu mai multe sensuri. in lirica si in poezia epica semnifica fixarea unei imagini importante printr-o configuratie de elemente. Este o descriere cu caracter instantaneu, ca o pictura pusa in rama, si exista mai multe tipuri de tablouri: tablouri de natura (intalnite, de regula, in pasteluri), tablouri de interior sau tablouri de moravuri (cand obiectul observatiei este viata sociala). Tabloul de natura se caracterizeaza prin aceea ca infatiseaza o priveliste, un peisaj, un tinut sau un fenomen al naturii de dimensiuni impresionante, in succesiunea secventelor, vazute ca un tot armonios, unitar. Tablouri in versuri sunt pastelurile (Iarna, Miezul iernei, de V. Alecsandri, Martisor, de Ion Pillat), iar in proza se intalnesc in acele descrieri cuprinzatoare, peisajul descris avand dimensiuni mari si fiind privit panoramic, apoi in elementele lui componente prezentate intr-o anumita relatie (Singur, de Calistrat Hogas, Ardealul, de N. Balcescu, Taine, de M. Sadoveanu etc.)

3
Moduri de expunere Naratiunea - este o relatare a unor intmplari intr-o ascensiune de momente. Naratiunea este modul caracteristic al epicului. Autorul povesteste fapte si intmplari prezentate intr-un loc si un timp determinate. Toate aceste intmplari dintr-o naratiune, legate de personaje, formeaza actiunea. La actiune, participa personajele literare, care pot fi oameni, dar si plante, animale, sau lucruri animate de autor (ca in basme, legende sau fabule). De regula, insa, naratiunile prezinta intmplari din viata oamenilor, acele intmplari prin care scriitorul defineste firea, caracterul, felul de a fi al personajului literar sau, atunci cnd apar personaje colective, modul de viata al societatii omenesti, intr-o anume epoca. Pritre speciile genului epic care au ca mod de exopunere naratiunea, se numara: basmul, legenda, povestea, balada, fabula, schita, nuvela, romanul, poemul eroic. Dialogul - Este modul de expunere prin care se reproduce, in vorbire directa, conversatia dintre personaje. Este mijlocul prin care autorul face personajele sa vorbeasca, dezvaluindu-si, astfel, psihologia si mobilurile actiunii si atitudinilor adoptate. Exista opere literare in care se foloseste in intregime, ca mod de expunere, dialogul. Acestea sunt specille genului dramatic: comedia, drama sau tragedia. In astfel de opere literare, in loc sa povesteasca faptele si intmplarile, scriitorul pune personajele sa vorbeasca, sa se miste si sa gndeasca, in fata spectatorilor, pe o scena, ca in realitate. Exista si un dialog interior, care reproduce replicile pe care le schimba cu sine insusi un personaj literar. Recurgnd la aceasta modalitate, scriitorul prezinta contradictiile psihologice puternice ale personajului repsectiv, punndu-se mai acut in lumina conflictul psihologic, nehotarrea sau sovaiala personajului in situatii dilematice, precum si alte trasaturi de caracter. Descrierea - Este un mod de expunere prin care scriitorul prezinta in amanuntele lor specifice si impresionabile un colt din natura (peisaj), un obiect, un fenomen, o fiinta, chipul unui om, un mediu social, o stare sufleteasca. Intr-o descriere literara, in proza sau in versuri, pe lnga prezentarea unor elemente definitorii pentru obiectul descrierii, scriitorul da glas si sentimentelor declansate in sufletul sau de contemplarea obiectului descris (uimire, incntare, bucurie, spaima etc.). Exista opere literare construite exclusiv prin apelul la descriere, ca mod de expunere, cum sunt, de exemplu, pastelurile. Alteori, descrierea apare in cadrul naratiunii, atunci cnd scriitorul descrie personaje, realiznd portrete. Termenul descriere provine din lat. describere (a zugravi, a descrie") si din fr. description cu acelasi sens si semnifica atat un mod de expunere, cat si opera literara sau/si fragmentul literar concepute pe baza acestui mod de expunere: