Figurile de stil sunt procedee prin care se modifică înţelesul propriu al unui cuvânt sau construcţia gramaticală uzuală

pentru a da mai multă forţă unei imagini sau expuneri. În prezentarea celor mai importante figuri de stil se ţine seamă de gradul lor de complexitate şi de relaţiile care se stabilesc între ele. Figurile de stil pot fi definite drept cuvinte sau grupuri de cuvinte (expresii) ce modifică raporturile fireşti dintre semnificant şi semnificat. Modificarea este înregistrată ca o deviere de la modul curent, „normal” în care se realizează corespondenţa dintre obiectul desemnat şi cuvântul ce-l denumeşte. * Alegoria (lat. allegoria = vorbire figurata) Este procedeul artistic alcatuit dintr-o insiruire de metafore, personificari, comparatii, formand o imagine unitara prin care se sugereaza notiuni abstracte, prin intermediul faptelor, intamplarilor, lucrurilor. Ex: In balada Miorita sfarsitul baciului moldovean este prezentat prin alegoria moarte – nunta. Domeniul alegoriei il constituie mitologia. Fabula si parabola sunt alegorii (acestea sunt istorioare in care se prezinta indirect anumite realitati * Comparatia (lat. comparatio = asemanare, stabilire) Este figura de stil cu ajutorul careia se exprima un raport de asemanare intre doua obiecte, dintre care unul serveste sa evoce pe celalalt. Orce comparatie are doi termeni: termenul care se compara, numit subiectul comparatiei si termenul cu care se compara. Gramatical, comparatia se exprima frecvent printr-un complement circumstantial de mod. Ex: Comparatia se poate stabili intre doi termeni. * Enumeratia (lat. enumeratio) Este figura de stil care consta in insiruirea unor argumente, fapte, insusiri privitoate la aceeasi imprejurare. Ex: “Ce le pasa; lemne la trunchi sunt, slanina si faina in pod deavolna, branza in putina asemenea, curechi in poloboc slava domnului”. * Epitetul (gr. epitheton = cuvant adaugat) Este figura de stil care consta in determinarea unui substantiv sau verb printr-un adjectiv, adverb, scotand in evidenta trasaturile lucrurilor, fiintelor sau actiunilor care

numarul ori importanta unor obiecte.”(glasuirea) padurii de argint” (Calin (file din poveste) de Mihai Eminescu). fara urme. “crunte”. * Inversiunea (fr. fenomene. hyper si ballein = a arunca) Este o figura de stil prin care se exagereaza proportiile. epitetele pot fi: -cromatice: “codri de arama”. Dupa numarul de termeni pot fi: -simple: “pasare cernita” (Greuceanu – basm popular). * . -triple: “intinderea pustie. prin hiperbola se surprinde groaza halucinanta a pasei. pentru a mari expresivitatea. capitan de plai de Vasile Alecsandri). “gigantica”). Ex: In balada culta Pasa Hassan de George Cosbuc. “somnoros si lin se bate” (Calin (file din poveste) de Mihai Eminescu).l-au impresionat pe scriitor. succesiunii) Este figura de stil care consta in abaterea de la topica propozitiei cu scopul de a scoate in evidenta profunzimea ideilor si a sentimentelor sau de a sublinia anumite insusiri ale personajelor. Dupa ceea ce exprima. fara drum” (Iarna de Vasile Alecsandri). -duble: “fiinta furtunoasa” (Greuceanu – basm popular). Ex: “Priveam fara de tinta-n sus Intr-o salbatica splendoare”. inversion = rasturnarea ordinii. -cu rol personificator: “Precum asteapta zimbrul de lupi incongiurat/ Sa-i zvarle cu-a lui coarne pe campul spaimantat” (Dan. intamplari etc. * Hiperbola (gr. Aceasta il vede pe neinfricatul domn ca pe un urias – imaginea hiperbolica realindu-se prin acumularea unor epitete (“salbatecul”.

natura este partasa la fericirea fetei de imparat si a lui Calin. * * Interogatia retorica (lat. Prezentul iterative indica actiuni care au loc periodic (Merge zilnic la munca ) .Invocatia (lat. personnification ) Este procedeul stilistic prin care se atribuie animalelor. impresii. Procedee de expresivitate Moduri predicative: Prezentul indicativului exprima actiuni simultane cu Indicadivul momentul vorbirii . repetition = a repeta) Este figura de stil care consta in folosirea de mai multe ori a aceluiasi cuvant sau a mai multor cuvinte. Prezentul istoric sau narativ exprima sendul de perfect ( Mihai Viteazul intra in Alba-Iulia ) . Ex: In poemul Calin (file din poveste) de Mihai Eminescu. dar poate avea si alte valori. Ex: In versurile din finalul poeziei Scrisoarea III de Mihai Eminescu este invocat Vlad Tepes – simbol al spiritului justitiar. Ex: In poezia Scrisoarea III de Mihai Eminescu. interrogatio) Este figura de stil alcatuita din una sau mai multe intrebari. idei. ruga) Este figura de stil prin care se realizeaza adresarea catre un interlocutor imaginar. Ex: In poezia Scrisoarea III de Mihai Eminescu interogatia retorica exprima mirarea lui Baiazid cand vede ca domnitorul unei tarisoare indrazneste sa-l infrunte. elementelor naturii insusiri si manifestari omenesti. Prezentul gnomic sau etern . repetitia “vas de vas” releva multimea turcilor care au trecut Dunarea in anul 1394 pentru ai ataca pe romani la Rovine. invocatio = chemare. de la care nu se asteapta raspuns. * Repetitia (fr. * Personificarea (fr. insusiri. lucrurilor. pentru a sublinia sentimente.

optativ (Am sa va rog sa fiti mai atent. iar aceasta in jurul soarelui. Perfectul compus exprima o actiune realizata in trecut si inchjeiata in momentul relatarii ei . l-am lamurit.) . Se facuse foc la auzul vestilor.Poate exprima ironia(Ca bina mai zisesi!) sau reprosul (Venisi sit u . Poate avea valoare de imperfect narativ sau descriptive(Pe atunci priveam norii ore in sir. ati fi .) sau poate avea valoare de viitor anterior (Dupa ce aveti citi textul . Viitorul mai poate avea valoarea modului imperativ (Decizia va fi dusa la indeplinire . vom discuta mesajul sau . Poarte fi utilizat uneori cu forma inverse (-Mai auzit-ai dumneata .).) . Prezentul poate avea valoare de viitor ( Maine merg la munte. caci altfel dau cinstea pe rusine …!auzitu-m-ai? Ion Creanga).) . prezumtiv (Asa o fi . . imperfectul este timpul naratiunii . Utilizarea viitorului popular in textul literar este o marca a oralitatii. avand de obicei valoare absoluta (Am citit cartea) . una ca asta [ …] !?Ion Creanga) sau cu intercalarea unor forme nearticulate ale pronumelui (Alege-ti una din doua . filozof ramaneai. imperfectul este si indicele trecerii de la realitate la imaginar (In vis se facea ca erai imparat. De aceea perfectul simplu este utilizat in naratiuni in care miscarile/ actiunile personajelor se produc rapid sau de la sine sau cand este introdusa o replica a unui personaj . perfectul simplu exprima rapiditate cu care s-a petrecut o aptiune si faptul ca ea s-a incheiat inaintea prezentului.) .). In limba literara .)sau de optativ (Voiam sa stiu ce mai faceti. timpul trecuse repede . valoare de conditional perfect (Daca taceai . valoare interativa (Se intalneau zilnic.). in dialog (-As pofti o salata din Gradina Ursului – zise imparatul. ca marca a oralitatii.).). in sfarsit!). Imperfectul arata o actiune desfasurata de-a lungul unei perioade de timp trecute .) sau de imperative (Spui ce mai ai de spus si pleci!). viitor (Acu chiar ca am plecat.). este un timp folosit rar si livresc .) Ca timp al povestirii . simultana cu alta actiune trecuta . Mai mult ca perfectul arata ca actiunea s-a desfasurat in trecut si s-a incheiat inaintea altei actiuni din trecut . Uneori viitorul poate fi folosit ca perfect (Dupa infaptuirea uunirii.Poate fi utilizat si cu valoare relative : mai mult ca perfect (Inainte de a pleca a salutata pe toata lumea. cumnata. in scris . ) . viitor anterior (Pana se decide . Viitorul indica o actiune care se petrece dupa momentul vorbirii . Cealalta actiune trecuta poate fi neexprimata sau sugerata de un gerunziu sau de un supin ( De exemplu : Vorbind de una de alta . de aceea .arata adevaruri permanente (Buturuga mica rastoarna carul mare. domnitorul va incerca sa obtina recunoasterea ei pe cale diplomatica. Perfectul simplu se mai intrebuinteaza in vorbirea curenta regionala. Ion Creanga) . Viitorul anterior exprima o actiune care urmeaza sa aiba loc dupa momentul vorbirii si inaintea altei actiuni viitoare . dar formele populare (oi fi spus . n-o fi asa …) .) sau fenomene vesnice (Luna se roteste in jurul pamantului .

omonime cu prezumtivul . Folclor.) Moduri nepredicative Infinitivul Infinitivul denumeste o actiune continua . simultan cu o alta actiune. o dorinta (Jelui-m-as si n-am cui. greu de facut ) . dorinta (Sa Sarim in luntrea mica … Mihai Eminescu ). dinainte s-ar pazi.) sau situate in timp (Eu sa muncesc . ca process.). actiunea exprimata de supin reprezinta scopul ( Ce mai este de facut ? ) . Conjunctivul Prezentul conjunctiv exprima nesiguranta . mai rar cauza (De urat ma duc de-acasa/ Si uratul nu ma lasa . iar tu sa stai? ) . iar unele devin substantive prin articulare (Tot patitu-I priceput. in blesteme. o actiune viitoare (Sa raspund sau san u raspund. sunt marci ale oralitatii. Manca-i-ai coada!) si conditia indeplinirii dorintei (De-ar sti omul ce-ar pati . devine adjective (fericit . un ordin . dar poate avea si valoare de imperative (Sa asculti sfatul meu!). Participiul Participiul denumeste actiunea suportata sau savarsita de un obiect . Ion Creanga ) unei actiuni expuse anterior. Mihai Eminescu. Perfectul conjunctiv esprima concesia . fiind uneori echivalent in prezentul (Usor de spus . sa-l fi picat cu ceara ! ) sau conditia in trecut (O ora sa fi fost amici … Mihai Eminescu). linistit etc. prin conversiune .spus). o dorinta o rugaminte (Vino-n codru la izvorul / Care tremura pe prund. Gerunziul Gerunziul exprima o actiune in desfasurare . Conditional Optativ Conditional-optativul exprima o actiune realizabila . de imperativ sau de gerunziu. multumit . in enunturi exprima insusiri ale verbelor (De-atatea nopti aud plouand / Aud materia plangand . George Bacovia).) . Supinul Supinul denumeste actiunea .) Formele inversate apar in vorbirea populara sau in constructii affective (mira-m-as!) Imperativul Imperativul exprima o actiune realizabila . . indoiala (N-ar fi scos o vorba . infinitivul mai poate avea valoare de conjunctiv .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful