Figurile de stil sunt procedee prin care se modifică înţelesul propriu al unui cuvânt sau construcţia gramaticală uzuală

pentru a da mai multă forţă unei imagini sau expuneri. În prezentarea celor mai importante figuri de stil se ţine seamă de gradul lor de complexitate şi de relaţiile care se stabilesc între ele. Figurile de stil pot fi definite drept cuvinte sau grupuri de cuvinte (expresii) ce modifică raporturile fireşti dintre semnificant şi semnificat. Modificarea este înregistrată ca o deviere de la modul curent, „normal” în care se realizează corespondenţa dintre obiectul desemnat şi cuvântul ce-l denumeşte. * Alegoria (lat. allegoria = vorbire figurata) Este procedeul artistic alcatuit dintr-o insiruire de metafore, personificari, comparatii, formand o imagine unitara prin care se sugereaza notiuni abstracte, prin intermediul faptelor, intamplarilor, lucrurilor. Ex: In balada Miorita sfarsitul baciului moldovean este prezentat prin alegoria moarte – nunta. Domeniul alegoriei il constituie mitologia. Fabula si parabola sunt alegorii (acestea sunt istorioare in care se prezinta indirect anumite realitati * Comparatia (lat. comparatio = asemanare, stabilire) Este figura de stil cu ajutorul careia se exprima un raport de asemanare intre doua obiecte, dintre care unul serveste sa evoce pe celalalt. Orce comparatie are doi termeni: termenul care se compara, numit subiectul comparatiei si termenul cu care se compara. Gramatical, comparatia se exprima frecvent printr-un complement circumstantial de mod. Ex: Comparatia se poate stabili intre doi termeni. * Enumeratia (lat. enumeratio) Este figura de stil care consta in insiruirea unor argumente, fapte, insusiri privitoate la aceeasi imprejurare. Ex: “Ce le pasa; lemne la trunchi sunt, slanina si faina in pod deavolna, branza in putina asemenea, curechi in poloboc slava domnului”. * Epitetul (gr. epitheton = cuvant adaugat) Este figura de stil care consta in determinarea unui substantiv sau verb printr-un adjectiv, adverb, scotand in evidenta trasaturile lucrurilor, fiintelor sau actiunilor care

* Inversiunea (fr. Aceasta il vede pe neinfricatul domn ca pe un urias – imaginea hiperbolica realindu-se prin acumularea unor epitete (“salbatecul”. fara urme.”(glasuirea) padurii de argint” (Calin (file din poveste) de Mihai Eminescu). capitan de plai de Vasile Alecsandri). fenomene. * .l-au impresionat pe scriitor. * Hiperbola (gr. “crunte”. inversion = rasturnarea ordinii. “gigantica”). Ex: “Priveam fara de tinta-n sus Intr-o salbatica splendoare”. pentru a mari expresivitatea. Dupa ceea ce exprima. “somnoros si lin se bate” (Calin (file din poveste) de Mihai Eminescu). -cu rol personificator: “Precum asteapta zimbrul de lupi incongiurat/ Sa-i zvarle cu-a lui coarne pe campul spaimantat” (Dan. Dupa numarul de termeni pot fi: -simple: “pasare cernita” (Greuceanu – basm popular). Ex: In balada culta Pasa Hassan de George Cosbuc. -duble: “fiinta furtunoasa” (Greuceanu – basm popular). -triple: “intinderea pustie. numarul ori importanta unor obiecte. epitetele pot fi: -cromatice: “codri de arama”. prin hiperbola se surprinde groaza halucinanta a pasei. intamplari etc. succesiunii) Este figura de stil care consta in abaterea de la topica propozitiei cu scopul de a scoate in evidenta profunzimea ideilor si a sentimentelor sau de a sublinia anumite insusiri ale personajelor. hyper si ballein = a arunca) Este o figura de stil prin care se exagereaza proportiile. fara drum” (Iarna de Vasile Alecsandri).

Prezentul iterative indica actiuni care au loc periodic (Merge zilnic la munca ) . Prezentul istoric sau narativ exprima sendul de perfect ( Mihai Viteazul intra in Alba-Iulia ) . Prezentul gnomic sau etern .Invocatia (lat. insusiri. pentru a sublinia sentimente. personnification ) Este procedeul stilistic prin care se atribuie animalelor. repetitia “vas de vas” releva multimea turcilor care au trecut Dunarea in anul 1394 pentru ai ataca pe romani la Rovine. idei. impresii. repetition = a repeta) Este figura de stil care consta in folosirea de mai multe ori a aceluiasi cuvant sau a mai multor cuvinte. Ex: In versurile din finalul poeziei Scrisoarea III de Mihai Eminescu este invocat Vlad Tepes – simbol al spiritului justitiar. de la care nu se asteapta raspuns. invocatio = chemare. lucrurilor. elementelor naturii insusiri si manifestari omenesti. Ex: In poemul Calin (file din poveste) de Mihai Eminescu. Procedee de expresivitate Moduri predicative: Prezentul indicativului exprima actiuni simultane cu Indicadivul momentul vorbirii . Ex: In poezia Scrisoarea III de Mihai Eminescu interogatia retorica exprima mirarea lui Baiazid cand vede ca domnitorul unei tarisoare indrazneste sa-l infrunte. * * Interogatia retorica (lat. natura este partasa la fericirea fetei de imparat si a lui Calin. dar poate avea si alte valori. interrogatio) Este figura de stil alcatuita din una sau mai multe intrebari. ruga) Este figura de stil prin care se realizeaza adresarea catre un interlocutor imaginar. Ex: In poezia Scrisoarea III de Mihai Eminescu. * Personificarea (fr. * Repetitia (fr.

avand de obicei valoare absoluta (Am citit cartea) . caci altfel dau cinstea pe rusine …!auzitu-m-ai? Ion Creanga). filozof ramaneai. dar formele populare (oi fi spus .) . Viitorul anterior exprima o actiune care urmeaza sa aiba loc dupa momentul vorbirii si inaintea altei actiuni viitoare .) sau fenomene vesnice (Luna se roteste in jurul pamantului . valoare interativa (Se intalneau zilnic. in scris . timpul trecuse repede .).Poate fi utilizat si cu valoare relative : mai mult ca perfect (Inainte de a pleca a salutata pe toata lumea. de aceea . domnitorul va incerca sa obtina recunoasterea ei pe cale diplomatica. Se facuse foc la auzul vestilor. n-o fi asa …) . Poate avea valoare de imperfect narativ sau descriptive(Pe atunci priveam norii ore in sir.). in sfarsit!).) . ca marca a oralitatii. Ion Creanga) . Prezentul poate avea valoare de viitor ( Maine merg la munte. valoare de conditional perfect (Daca taceai . ) .). Cealalta actiune trecuta poate fi neexprimata sau sugerata de un gerunziu sau de un supin ( De exemplu : Vorbind de una de alta . Utilizarea viitorului popular in textul literar este o marca a oralitatii. ati fi .). prezumtiv (Asa o fi . una ca asta [ …] !?Ion Creanga) sau cu intercalarea unor forme nearticulate ale pronumelui (Alege-ti una din doua .). cumnata.) sau poate avea valoare de viitor anterior (Dupa ce aveti citi textul . Poarte fi utilizat uneori cu forma inverse (-Mai auzit-ai dumneata . imperfectul este si indicele trecerii de la realitate la imaginar (In vis se facea ca erai imparat.). optativ (Am sa va rog sa fiti mai atent. imperfectul este timpul naratiunii . simultana cu alta actiune trecuta .) . este un timp folosit rar si livresc . vom discuta mesajul sau . in dialog (-As pofti o salata din Gradina Ursului – zise imparatul. iar aceasta in jurul soarelui. viitor anterior (Pana se decide . perfectul simplu exprima rapiditate cu care s-a petrecut o aptiune si faptul ca ea s-a incheiat inaintea prezentului.) . l-am lamurit. Mai mult ca perfectul arata ca actiunea s-a desfasurat in trecut si s-a incheiat inaintea altei actiuni din trecut . Uneori viitorul poate fi folosit ca perfect (Dupa infaptuirea uunirii. .) sau de imperative (Spui ce mai ai de spus si pleci!).)sau de optativ (Voiam sa stiu ce mai faceti. Viitorul indica o actiune care se petrece dupa momentul vorbirii . viitor (Acu chiar ca am plecat.Poate exprima ironia(Ca bina mai zisesi!) sau reprosul (Venisi sit u . Viitorul mai poate avea valoarea modului imperativ (Decizia va fi dusa la indeplinire . De aceea perfectul simplu este utilizat in naratiuni in care miscarile/ actiunile personajelor se produc rapid sau de la sine sau cand este introdusa o replica a unui personaj . Imperfectul arata o actiune desfasurata de-a lungul unei perioade de timp trecute .arata adevaruri permanente (Buturuga mica rastoarna carul mare. Perfectul simplu se mai intrebuinteaza in vorbirea curenta regionala.) Ca timp al povestirii . In limba literara . Perfectul compus exprima o actiune realizata in trecut si inchjeiata in momentul relatarii ei .

Conjunctivul Prezentul conjunctiv exprima nesiguranta . Participiul Participiul denumeste actiunea suportata sau savarsita de un obiect . Supinul Supinul denumeste actiunea . devine adjective (fericit . simultan cu o alta actiune.) .) Moduri nepredicative Infinitivul Infinitivul denumeste o actiune continua . fiind uneori echivalent in prezentul (Usor de spus . Mihai Eminescu. sunt marci ale oralitatii. dorinta (Sa Sarim in luntrea mica … Mihai Eminescu ). un ordin . Perfectul conjunctiv esprima concesia . o dorinta (Jelui-m-as si n-am cui. de imperativ sau de gerunziu. dar poate avea si valoare de imperative (Sa asculti sfatul meu!). iar unele devin substantive prin articulare (Tot patitu-I priceput. indoiala (N-ar fi scos o vorba .). multumit . actiunea exprimata de supin reprezinta scopul ( Ce mai este de facut ? ) . omonime cu prezumtivul . dinainte s-ar pazi. o dorinta o rugaminte (Vino-n codru la izvorul / Care tremura pe prund. Ion Creanga ) unei actiuni expuse anterior. in enunturi exprima insusiri ale verbelor (De-atatea nopti aud plouand / Aud materia plangand . mai rar cauza (De urat ma duc de-acasa/ Si uratul nu ma lasa . Folclor.) Formele inversate apar in vorbirea populara sau in constructii affective (mira-m-as!) Imperativul Imperativul exprima o actiune realizabila . Gerunziul Gerunziul exprima o actiune in desfasurare . prin conversiune . infinitivul mai poate avea valoare de conjunctiv . . iar tu sa stai? ) .) sau situate in timp (Eu sa muncesc . ca process. linistit etc. in blesteme. greu de facut ) .spus). Manca-i-ai coada!) si conditia indeplinirii dorintei (De-ar sti omul ce-ar pati . sa-l fi picat cu ceara ! ) sau conditia in trecut (O ora sa fi fost amici … Mihai Eminescu). Conditional Optativ Conditional-optativul exprima o actiune realizabila . o actiune viitoare (Sa raspund sau san u raspund. George Bacovia).