Figurile de stil sunt procedee prin care se modifică înţelesul propriu al unui cuvânt sau construcţia gramaticală uzuală

pentru a da mai multă forţă unei imagini sau expuneri. În prezentarea celor mai importante figuri de stil se ţine seamă de gradul lor de complexitate şi de relaţiile care se stabilesc între ele. Figurile de stil pot fi definite drept cuvinte sau grupuri de cuvinte (expresii) ce modifică raporturile fireşti dintre semnificant şi semnificat. Modificarea este înregistrată ca o deviere de la modul curent, „normal” în care se realizează corespondenţa dintre obiectul desemnat şi cuvântul ce-l denumeşte. * Alegoria (lat. allegoria = vorbire figurata) Este procedeul artistic alcatuit dintr-o insiruire de metafore, personificari, comparatii, formand o imagine unitara prin care se sugereaza notiuni abstracte, prin intermediul faptelor, intamplarilor, lucrurilor. Ex: In balada Miorita sfarsitul baciului moldovean este prezentat prin alegoria moarte – nunta. Domeniul alegoriei il constituie mitologia. Fabula si parabola sunt alegorii (acestea sunt istorioare in care se prezinta indirect anumite realitati * Comparatia (lat. comparatio = asemanare, stabilire) Este figura de stil cu ajutorul careia se exprima un raport de asemanare intre doua obiecte, dintre care unul serveste sa evoce pe celalalt. Orce comparatie are doi termeni: termenul care se compara, numit subiectul comparatiei si termenul cu care se compara. Gramatical, comparatia se exprima frecvent printr-un complement circumstantial de mod. Ex: Comparatia se poate stabili intre doi termeni. * Enumeratia (lat. enumeratio) Este figura de stil care consta in insiruirea unor argumente, fapte, insusiri privitoate la aceeasi imprejurare. Ex: “Ce le pasa; lemne la trunchi sunt, slanina si faina in pod deavolna, branza in putina asemenea, curechi in poloboc slava domnului”. * Epitetul (gr. epitheton = cuvant adaugat) Este figura de stil care consta in determinarea unui substantiv sau verb printr-un adjectiv, adverb, scotand in evidenta trasaturile lucrurilor, fiintelor sau actiunilor care

Ex: In balada culta Pasa Hassan de George Cosbuc. pentru a mari expresivitatea. * . fenomene. “gigantica”). fara drum” (Iarna de Vasile Alecsandri). “somnoros si lin se bate” (Calin (file din poveste) de Mihai Eminescu). “crunte”.l-au impresionat pe scriitor. capitan de plai de Vasile Alecsandri). succesiunii) Este figura de stil care consta in abaterea de la topica propozitiei cu scopul de a scoate in evidenta profunzimea ideilor si a sentimentelor sau de a sublinia anumite insusiri ale personajelor. -duble: “fiinta furtunoasa” (Greuceanu – basm popular). Dupa ceea ce exprima. intamplari etc.”(glasuirea) padurii de argint” (Calin (file din poveste) de Mihai Eminescu). numarul ori importanta unor obiecte. inversion = rasturnarea ordinii. Ex: “Priveam fara de tinta-n sus Intr-o salbatica splendoare”. prin hiperbola se surprinde groaza halucinanta a pasei. fara urme. -cu rol personificator: “Precum asteapta zimbrul de lupi incongiurat/ Sa-i zvarle cu-a lui coarne pe campul spaimantat” (Dan. Dupa numarul de termeni pot fi: -simple: “pasare cernita” (Greuceanu – basm popular). epitetele pot fi: -cromatice: “codri de arama”. * Hiperbola (gr. * Inversiunea (fr. Aceasta il vede pe neinfricatul domn ca pe un urias – imaginea hiperbolica realindu-se prin acumularea unor epitete (“salbatecul”. hyper si ballein = a arunca) Este o figura de stil prin care se exagereaza proportiile. -triple: “intinderea pustie.

Ex: In poezia Scrisoarea III de Mihai Eminescu interogatia retorica exprima mirarea lui Baiazid cand vede ca domnitorul unei tarisoare indrazneste sa-l infrunte. Ex: In poemul Calin (file din poveste) de Mihai Eminescu. Prezentul iterative indica actiuni care au loc periodic (Merge zilnic la munca ) . pentru a sublinia sentimente. lucrurilor. dar poate avea si alte valori. interrogatio) Este figura de stil alcatuita din una sau mai multe intrebari. idei. * Personificarea (fr. Procedee de expresivitate Moduri predicative: Prezentul indicativului exprima actiuni simultane cu Indicadivul momentul vorbirii . personnification ) Este procedeul stilistic prin care se atribuie animalelor. Ex: In poezia Scrisoarea III de Mihai Eminescu. ruga) Este figura de stil prin care se realizeaza adresarea catre un interlocutor imaginar. insusiri. Prezentul gnomic sau etern . elementelor naturii insusiri si manifestari omenesti.Invocatia (lat. de la care nu se asteapta raspuns. natura este partasa la fericirea fetei de imparat si a lui Calin. repetition = a repeta) Este figura de stil care consta in folosirea de mai multe ori a aceluiasi cuvant sau a mai multor cuvinte. invocatio = chemare. repetitia “vas de vas” releva multimea turcilor care au trecut Dunarea in anul 1394 pentru ai ataca pe romani la Rovine. Ex: In versurile din finalul poeziei Scrisoarea III de Mihai Eminescu este invocat Vlad Tepes – simbol al spiritului justitiar. * Repetitia (fr. impresii. * * Interogatia retorica (lat. Prezentul istoric sau narativ exprima sendul de perfect ( Mihai Viteazul intra in Alba-Iulia ) .

n-o fi asa …) . una ca asta [ …] !?Ion Creanga) sau cu intercalarea unor forme nearticulate ale pronumelui (Alege-ti una din doua . domnitorul va incerca sa obtina recunoasterea ei pe cale diplomatica.). Se facuse foc la auzul vestilor. Uneori viitorul poate fi folosit ca perfect (Dupa infaptuirea uunirii. Viitorul indica o actiune care se petrece dupa momentul vorbirii . De aceea perfectul simplu este utilizat in naratiuni in care miscarile/ actiunile personajelor se produc rapid sau de la sine sau cand este introdusa o replica a unui personaj .arata adevaruri permanente (Buturuga mica rastoarna carul mare. imperfectul este si indicele trecerii de la realitate la imaginar (In vis se facea ca erai imparat. caci altfel dau cinstea pe rusine …!auzitu-m-ai? Ion Creanga).) sau fenomene vesnice (Luna se roteste in jurul pamantului . Mai mult ca perfectul arata ca actiunea s-a desfasurat in trecut si s-a incheiat inaintea altei actiuni din trecut . timpul trecuse repede . ) . Imperfectul arata o actiune desfasurata de-a lungul unei perioade de timp trecute .) . prezumtiv (Asa o fi .Poate exprima ironia(Ca bina mai zisesi!) sau reprosul (Venisi sit u . imperfectul este timpul naratiunii . optativ (Am sa va rog sa fiti mai atent.Poate fi utilizat si cu valoare relative : mai mult ca perfect (Inainte de a pleca a salutata pe toata lumea. Prezentul poate avea valoare de viitor ( Maine merg la munte.) . Poate avea valoare de imperfect narativ sau descriptive(Pe atunci priveam norii ore in sir. de aceea .). dar formele populare (oi fi spus .) . in sfarsit!). In limba literara . Cealalta actiune trecuta poate fi neexprimata sau sugerata de un gerunziu sau de un supin ( De exemplu : Vorbind de una de alta . cumnata. l-am lamurit.). simultana cu alta actiune trecuta . viitor anterior (Pana se decide . . Ion Creanga) . Poarte fi utilizat uneori cu forma inverse (-Mai auzit-ai dumneata . ati fi . Perfectul compus exprima o actiune realizata in trecut si inchjeiata in momentul relatarii ei . iar aceasta in jurul soarelui. este un timp folosit rar si livresc .) sau de imperative (Spui ce mai ai de spus si pleci!). filozof ramaneai. in dialog (-As pofti o salata din Gradina Ursului – zise imparatul. avand de obicei valoare absoluta (Am citit cartea) .) . ca marca a oralitatii. perfectul simplu exprima rapiditate cu care s-a petrecut o aptiune si faptul ca ea s-a incheiat inaintea prezentului. valoare interativa (Se intalneau zilnic.). valoare de conditional perfect (Daca taceai . vom discuta mesajul sau .). Utilizarea viitorului popular in textul literar este o marca a oralitatii.) Ca timp al povestirii . in scris . Perfectul simplu se mai intrebuinteaza in vorbirea curenta regionala. Viitorul mai poate avea valoarea modului imperativ (Decizia va fi dusa la indeplinire .) sau poate avea valoare de viitor anterior (Dupa ce aveti citi textul .)sau de optativ (Voiam sa stiu ce mai faceti.). Viitorul anterior exprima o actiune care urmeaza sa aiba loc dupa momentul vorbirii si inaintea altei actiuni viitoare . viitor (Acu chiar ca am plecat.

actiunea exprimata de supin reprezinta scopul ( Ce mai este de facut ? ) . sunt marci ale oralitatii. Conditional Optativ Conditional-optativul exprima o actiune realizabila . dar poate avea si valoare de imperative (Sa asculti sfatul meu!). dorinta (Sa Sarim in luntrea mica … Mihai Eminescu ). de imperativ sau de gerunziu.) . greu de facut ) . . o dorinta o rugaminte (Vino-n codru la izvorul / Care tremura pe prund. Folclor. dinainte s-ar pazi. indoiala (N-ar fi scos o vorba . omonime cu prezumtivul . Perfectul conjunctiv esprima concesia . Supinul Supinul denumeste actiunea . simultan cu o alta actiune. devine adjective (fericit . prin conversiune . Ion Creanga ) unei actiuni expuse anterior. sa-l fi picat cu ceara ! ) sau conditia in trecut (O ora sa fi fost amici … Mihai Eminescu).) sau situate in timp (Eu sa muncesc .) Moduri nepredicative Infinitivul Infinitivul denumeste o actiune continua . ca process. multumit . un ordin . infinitivul mai poate avea valoare de conjunctiv . Gerunziul Gerunziul exprima o actiune in desfasurare . Mihai Eminescu. fiind uneori echivalent in prezentul (Usor de spus . Participiul Participiul denumeste actiunea suportata sau savarsita de un obiect .spus).) Formele inversate apar in vorbirea populara sau in constructii affective (mira-m-as!) Imperativul Imperativul exprima o actiune realizabila .). iar tu sa stai? ) . o dorinta (Jelui-m-as si n-am cui. mai rar cauza (De urat ma duc de-acasa/ Si uratul nu ma lasa . o actiune viitoare (Sa raspund sau san u raspund. Conjunctivul Prezentul conjunctiv exprima nesiguranta . Manca-i-ai coada!) si conditia indeplinirii dorintei (De-ar sti omul ce-ar pati . linistit etc. George Bacovia). in enunturi exprima insusiri ale verbelor (De-atatea nopti aud plouand / Aud materia plangand . iar unele devin substantive prin articulare (Tot patitu-I priceput. in blesteme.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful