Figurile de stil sunt procedee prin care se modifică înţelesul propriu al unui cuvânt sau construcţia gramaticală uzuală

pentru a da mai multă forţă unei imagini sau expuneri. În prezentarea celor mai importante figuri de stil se ţine seamă de gradul lor de complexitate şi de relaţiile care se stabilesc între ele. Figurile de stil pot fi definite drept cuvinte sau grupuri de cuvinte (expresii) ce modifică raporturile fireşti dintre semnificant şi semnificat. Modificarea este înregistrată ca o deviere de la modul curent, „normal” în care se realizează corespondenţa dintre obiectul desemnat şi cuvântul ce-l denumeşte. * Alegoria (lat. allegoria = vorbire figurata) Este procedeul artistic alcatuit dintr-o insiruire de metafore, personificari, comparatii, formand o imagine unitara prin care se sugereaza notiuni abstracte, prin intermediul faptelor, intamplarilor, lucrurilor. Ex: In balada Miorita sfarsitul baciului moldovean este prezentat prin alegoria moarte – nunta. Domeniul alegoriei il constituie mitologia. Fabula si parabola sunt alegorii (acestea sunt istorioare in care se prezinta indirect anumite realitati * Comparatia (lat. comparatio = asemanare, stabilire) Este figura de stil cu ajutorul careia se exprima un raport de asemanare intre doua obiecte, dintre care unul serveste sa evoce pe celalalt. Orce comparatie are doi termeni: termenul care se compara, numit subiectul comparatiei si termenul cu care se compara. Gramatical, comparatia se exprima frecvent printr-un complement circumstantial de mod. Ex: Comparatia se poate stabili intre doi termeni. * Enumeratia (lat. enumeratio) Este figura de stil care consta in insiruirea unor argumente, fapte, insusiri privitoate la aceeasi imprejurare. Ex: “Ce le pasa; lemne la trunchi sunt, slanina si faina in pod deavolna, branza in putina asemenea, curechi in poloboc slava domnului”. * Epitetul (gr. epitheton = cuvant adaugat) Este figura de stil care consta in determinarea unui substantiv sau verb printr-un adjectiv, adverb, scotand in evidenta trasaturile lucrurilor, fiintelor sau actiunilor care

Ex: “Priveam fara de tinta-n sus Intr-o salbatica splendoare”. “crunte”. pentru a mari expresivitatea. Dupa numarul de termeni pot fi: -simple: “pasare cernita” (Greuceanu – basm popular). inversion = rasturnarea ordinii. succesiunii) Este figura de stil care consta in abaterea de la topica propozitiei cu scopul de a scoate in evidenta profunzimea ideilor si a sentimentelor sau de a sublinia anumite insusiri ale personajelor. * Hiperbola (gr. -cu rol personificator: “Precum asteapta zimbrul de lupi incongiurat/ Sa-i zvarle cu-a lui coarne pe campul spaimantat” (Dan. hyper si ballein = a arunca) Este o figura de stil prin care se exagereaza proportiile. * . fara drum” (Iarna de Vasile Alecsandri). fenomene. numarul ori importanta unor obiecte. capitan de plai de Vasile Alecsandri). intamplari etc. epitetele pot fi: -cromatice: “codri de arama”. “somnoros si lin se bate” (Calin (file din poveste) de Mihai Eminescu). * Inversiunea (fr. -triple: “intinderea pustie.l-au impresionat pe scriitor. fara urme. -duble: “fiinta furtunoasa” (Greuceanu – basm popular). Dupa ceea ce exprima. “gigantica”). Aceasta il vede pe neinfricatul domn ca pe un urias – imaginea hiperbolica realindu-se prin acumularea unor epitete (“salbatecul”.”(glasuirea) padurii de argint” (Calin (file din poveste) de Mihai Eminescu). prin hiperbola se surprinde groaza halucinanta a pasei. Ex: In balada culta Pasa Hassan de George Cosbuc.

* * Interogatia retorica (lat. Procedee de expresivitate Moduri predicative: Prezentul indicativului exprima actiuni simultane cu Indicadivul momentul vorbirii .Invocatia (lat. invocatio = chemare. personnification ) Este procedeul stilistic prin care se atribuie animalelor. * Repetitia (fr. elementelor naturii insusiri si manifestari omenesti. Ex: In poezia Scrisoarea III de Mihai Eminescu. natura este partasa la fericirea fetei de imparat si a lui Calin. Prezentul istoric sau narativ exprima sendul de perfect ( Mihai Viteazul intra in Alba-Iulia ) . Ex: In versurile din finalul poeziei Scrisoarea III de Mihai Eminescu este invocat Vlad Tepes – simbol al spiritului justitiar. * Personificarea (fr. de la care nu se asteapta raspuns. Ex: In poezia Scrisoarea III de Mihai Eminescu interogatia retorica exprima mirarea lui Baiazid cand vede ca domnitorul unei tarisoare indrazneste sa-l infrunte. Prezentul iterative indica actiuni care au loc periodic (Merge zilnic la munca ) . repetitia “vas de vas” releva multimea turcilor care au trecut Dunarea in anul 1394 pentru ai ataca pe romani la Rovine. pentru a sublinia sentimente. lucrurilor. impresii. repetition = a repeta) Este figura de stil care consta in folosirea de mai multe ori a aceluiasi cuvant sau a mai multor cuvinte. interrogatio) Este figura de stil alcatuita din una sau mai multe intrebari. idei. insusiri. ruga) Este figura de stil prin care se realizeaza adresarea catre un interlocutor imaginar. Ex: In poemul Calin (file din poveste) de Mihai Eminescu. Prezentul gnomic sau etern . dar poate avea si alte valori.

). Perfectul simplu se mai intrebuinteaza in vorbirea curenta regionala. .). Imperfectul arata o actiune desfasurata de-a lungul unei perioade de timp trecute . imperfectul este timpul naratiunii . ) . vom discuta mesajul sau . filozof ramaneai. este un timp folosit rar si livresc . Perfectul compus exprima o actiune realizata in trecut si inchjeiata in momentul relatarii ei .) sau fenomene vesnice (Luna se roteste in jurul pamantului . iar aceasta in jurul soarelui.) . Viitorul mai poate avea valoarea modului imperativ (Decizia va fi dusa la indeplinire . imperfectul este si indicele trecerii de la realitate la imaginar (In vis se facea ca erai imparat. avand de obicei valoare absoluta (Am citit cartea) .Poate fi utilizat si cu valoare relative : mai mult ca perfect (Inainte de a pleca a salutata pe toata lumea.). In limba literara . ca marca a oralitatii.).Poate exprima ironia(Ca bina mai zisesi!) sau reprosul (Venisi sit u .) . Utilizarea viitorului popular in textul literar este o marca a oralitatii. Cealalta actiune trecuta poate fi neexprimata sau sugerata de un gerunziu sau de un supin ( De exemplu : Vorbind de una de alta . Viitorul anterior exprima o actiune care urmeaza sa aiba loc dupa momentul vorbirii si inaintea altei actiuni viitoare . in scris .) .). viitor (Acu chiar ca am plecat. Poarte fi utilizat uneori cu forma inverse (-Mai auzit-ai dumneata . valoare de conditional perfect (Daca taceai . de aceea . Se facuse foc la auzul vestilor. l-am lamurit. Prezentul poate avea valoare de viitor ( Maine merg la munte. simultana cu alta actiune trecuta .)sau de optativ (Voiam sa stiu ce mai faceti. in sfarsit!). ati fi . cumnata. caci altfel dau cinstea pe rusine …!auzitu-m-ai? Ion Creanga). Mai mult ca perfectul arata ca actiunea s-a desfasurat in trecut si s-a incheiat inaintea altei actiuni din trecut .). De aceea perfectul simplu este utilizat in naratiuni in care miscarile/ actiunile personajelor se produc rapid sau de la sine sau cand este introdusa o replica a unui personaj . domnitorul va incerca sa obtina recunoasterea ei pe cale diplomatica. in dialog (-As pofti o salata din Gradina Ursului – zise imparatul.) sau poate avea valoare de viitor anterior (Dupa ce aveti citi textul . Viitorul indica o actiune care se petrece dupa momentul vorbirii . viitor anterior (Pana se decide . valoare interativa (Se intalneau zilnic. Ion Creanga) . perfectul simplu exprima rapiditate cu care s-a petrecut o aptiune si faptul ca ea s-a incheiat inaintea prezentului. n-o fi asa …) . Uneori viitorul poate fi folosit ca perfect (Dupa infaptuirea uunirii.) Ca timp al povestirii .) sau de imperative (Spui ce mai ai de spus si pleci!). optativ (Am sa va rog sa fiti mai atent. prezumtiv (Asa o fi .arata adevaruri permanente (Buturuga mica rastoarna carul mare. Poate avea valoare de imperfect narativ sau descriptive(Pe atunci priveam norii ore in sir.) . una ca asta [ …] !?Ion Creanga) sau cu intercalarea unor forme nearticulate ale pronumelui (Alege-ti una din doua . timpul trecuse repede . dar formele populare (oi fi spus .

un ordin . o dorinta (Jelui-m-as si n-am cui. sa-l fi picat cu ceara ! ) sau conditia in trecut (O ora sa fi fost amici … Mihai Eminescu). omonime cu prezumtivul . greu de facut ) .) Moduri nepredicative Infinitivul Infinitivul denumeste o actiune continua .) sau situate in timp (Eu sa muncesc . dorinta (Sa Sarim in luntrea mica … Mihai Eminescu ). Supinul Supinul denumeste actiunea . o dorinta o rugaminte (Vino-n codru la izvorul / Care tremura pe prund. Mihai Eminescu. iar unele devin substantive prin articulare (Tot patitu-I priceput. linistit etc. Perfectul conjunctiv esprima concesia . dinainte s-ar pazi. mai rar cauza (De urat ma duc de-acasa/ Si uratul nu ma lasa . de imperativ sau de gerunziu. dar poate avea si valoare de imperative (Sa asculti sfatul meu!). Manca-i-ai coada!) si conditia indeplinirii dorintei (De-ar sti omul ce-ar pati . devine adjective (fericit . George Bacovia). multumit . actiunea exprimata de supin reprezinta scopul ( Ce mai este de facut ? ) .). Ion Creanga ) unei actiuni expuse anterior.) Formele inversate apar in vorbirea populara sau in constructii affective (mira-m-as!) Imperativul Imperativul exprima o actiune realizabila . in blesteme. . iar tu sa stai? ) . Conjunctivul Prezentul conjunctiv exprima nesiguranta . Conditional Optativ Conditional-optativul exprima o actiune realizabila . infinitivul mai poate avea valoare de conjunctiv . Folclor. o actiune viitoare (Sa raspund sau san u raspund.spus). prin conversiune . sunt marci ale oralitatii. fiind uneori echivalent in prezentul (Usor de spus . Participiul Participiul denumeste actiunea suportata sau savarsita de un obiect .) . ca process. in enunturi exprima insusiri ale verbelor (De-atatea nopti aud plouand / Aud materia plangand . Gerunziul Gerunziul exprima o actiune in desfasurare . simultan cu o alta actiune. indoiala (N-ar fi scos o vorba .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful