Figurile de stil sunt procedee prin care se modifică înţelesul propriu al unui cuvânt sau construcţia gramaticală uzuală

pentru a da mai multă forţă unei imagini sau expuneri. În prezentarea celor mai importante figuri de stil se ţine seamă de gradul lor de complexitate şi de relaţiile care se stabilesc între ele. Figurile de stil pot fi definite drept cuvinte sau grupuri de cuvinte (expresii) ce modifică raporturile fireşti dintre semnificant şi semnificat. Modificarea este înregistrată ca o deviere de la modul curent, „normal” în care se realizează corespondenţa dintre obiectul desemnat şi cuvântul ce-l denumeşte. * Alegoria (lat. allegoria = vorbire figurata) Este procedeul artistic alcatuit dintr-o insiruire de metafore, personificari, comparatii, formand o imagine unitara prin care se sugereaza notiuni abstracte, prin intermediul faptelor, intamplarilor, lucrurilor. Ex: In balada Miorita sfarsitul baciului moldovean este prezentat prin alegoria moarte – nunta. Domeniul alegoriei il constituie mitologia. Fabula si parabola sunt alegorii (acestea sunt istorioare in care se prezinta indirect anumite realitati * Comparatia (lat. comparatio = asemanare, stabilire) Este figura de stil cu ajutorul careia se exprima un raport de asemanare intre doua obiecte, dintre care unul serveste sa evoce pe celalalt. Orce comparatie are doi termeni: termenul care se compara, numit subiectul comparatiei si termenul cu care se compara. Gramatical, comparatia se exprima frecvent printr-un complement circumstantial de mod. Ex: Comparatia se poate stabili intre doi termeni. * Enumeratia (lat. enumeratio) Este figura de stil care consta in insiruirea unor argumente, fapte, insusiri privitoate la aceeasi imprejurare. Ex: “Ce le pasa; lemne la trunchi sunt, slanina si faina in pod deavolna, branza in putina asemenea, curechi in poloboc slava domnului”. * Epitetul (gr. epitheton = cuvant adaugat) Este figura de stil care consta in determinarea unui substantiv sau verb printr-un adjectiv, adverb, scotand in evidenta trasaturile lucrurilor, fiintelor sau actiunilor care

intamplari etc. -triple: “intinderea pustie. capitan de plai de Vasile Alecsandri). Ex: “Priveam fara de tinta-n sus Intr-o salbatica splendoare”. fara drum” (Iarna de Vasile Alecsandri). Dupa ceea ce exprima. Ex: In balada culta Pasa Hassan de George Cosbuc. fara urme. hyper si ballein = a arunca) Este o figura de stil prin care se exagereaza proportiile. * Inversiunea (fr. prin hiperbola se surprinde groaza halucinanta a pasei. “gigantica”). Dupa numarul de termeni pot fi: -simple: “pasare cernita” (Greuceanu – basm popular). numarul ori importanta unor obiecte. succesiunii) Este figura de stil care consta in abaterea de la topica propozitiei cu scopul de a scoate in evidenta profunzimea ideilor si a sentimentelor sau de a sublinia anumite insusiri ale personajelor. -cu rol personificator: “Precum asteapta zimbrul de lupi incongiurat/ Sa-i zvarle cu-a lui coarne pe campul spaimantat” (Dan.l-au impresionat pe scriitor. pentru a mari expresivitatea. inversion = rasturnarea ordinii. epitetele pot fi: -cromatice: “codri de arama”.”(glasuirea) padurii de argint” (Calin (file din poveste) de Mihai Eminescu). “crunte”. -duble: “fiinta furtunoasa” (Greuceanu – basm popular). fenomene. Aceasta il vede pe neinfricatul domn ca pe un urias – imaginea hiperbolica realindu-se prin acumularea unor epitete (“salbatecul”. “somnoros si lin se bate” (Calin (file din poveste) de Mihai Eminescu). * . * Hiperbola (gr.

pentru a sublinia sentimente. interrogatio) Este figura de stil alcatuita din una sau mai multe intrebari. Ex: In poemul Calin (file din poveste) de Mihai Eminescu. natura este partasa la fericirea fetei de imparat si a lui Calin.Invocatia (lat. Prezentul istoric sau narativ exprima sendul de perfect ( Mihai Viteazul intra in Alba-Iulia ) . * * Interogatia retorica (lat. Prezentul gnomic sau etern . invocatio = chemare. lucrurilor. repetition = a repeta) Este figura de stil care consta in folosirea de mai multe ori a aceluiasi cuvant sau a mai multor cuvinte. Ex: In poezia Scrisoarea III de Mihai Eminescu interogatia retorica exprima mirarea lui Baiazid cand vede ca domnitorul unei tarisoare indrazneste sa-l infrunte. personnification ) Este procedeul stilistic prin care se atribuie animalelor. dar poate avea si alte valori. * Personificarea (fr. Procedee de expresivitate Moduri predicative: Prezentul indicativului exprima actiuni simultane cu Indicadivul momentul vorbirii . elementelor naturii insusiri si manifestari omenesti. Ex: In versurile din finalul poeziei Scrisoarea III de Mihai Eminescu este invocat Vlad Tepes – simbol al spiritului justitiar. repetitia “vas de vas” releva multimea turcilor care au trecut Dunarea in anul 1394 pentru ai ataca pe romani la Rovine. Prezentul iterative indica actiuni care au loc periodic (Merge zilnic la munca ) . insusiri. impresii. Ex: In poezia Scrisoarea III de Mihai Eminescu. de la care nu se asteapta raspuns. * Repetitia (fr. idei. ruga) Este figura de stil prin care se realizeaza adresarea catre un interlocutor imaginar.

. caci altfel dau cinstea pe rusine …!auzitu-m-ai? Ion Creanga).) . n-o fi asa …) . Perfectul simplu se mai intrebuinteaza in vorbirea curenta regionala. avand de obicei valoare absoluta (Am citit cartea) . prezumtiv (Asa o fi . in dialog (-As pofti o salata din Gradina Ursului – zise imparatul. Viitorul mai poate avea valoarea modului imperativ (Decizia va fi dusa la indeplinire . viitor (Acu chiar ca am plecat. vom discuta mesajul sau .arata adevaruri permanente (Buturuga mica rastoarna carul mare. valoare interativa (Se intalneau zilnic. Poarte fi utilizat uneori cu forma inverse (-Mai auzit-ai dumneata . cumnata. De aceea perfectul simplu este utilizat in naratiuni in care miscarile/ actiunile personajelor se produc rapid sau de la sine sau cand este introdusa o replica a unui personaj . domnitorul va incerca sa obtina recunoasterea ei pe cale diplomatica. filozof ramaneai. Perfectul compus exprima o actiune realizata in trecut si inchjeiata in momentul relatarii ei .) sau fenomene vesnice (Luna se roteste in jurul pamantului . imperfectul este si indicele trecerii de la realitate la imaginar (In vis se facea ca erai imparat. Viitorul anterior exprima o actiune care urmeaza sa aiba loc dupa momentul vorbirii si inaintea altei actiuni viitoare .) sau poate avea valoare de viitor anterior (Dupa ce aveti citi textul .) .)sau de optativ (Voiam sa stiu ce mai faceti.) sau de imperative (Spui ce mai ai de spus si pleci!). Se facuse foc la auzul vestilor.). imperfectul este timpul naratiunii . Uneori viitorul poate fi folosit ca perfect (Dupa infaptuirea uunirii. este un timp folosit rar si livresc . In limba literara . una ca asta [ …] !?Ion Creanga) sau cu intercalarea unor forme nearticulate ale pronumelui (Alege-ti una din doua . simultana cu alta actiune trecuta . Cealalta actiune trecuta poate fi neexprimata sau sugerata de un gerunziu sau de un supin ( De exemplu : Vorbind de una de alta . valoare de conditional perfect (Daca taceai . Imperfectul arata o actiune desfasurata de-a lungul unei perioade de timp trecute .).).) Ca timp al povestirii . l-am lamurit. perfectul simplu exprima rapiditate cu care s-a petrecut o aptiune si faptul ca ea s-a incheiat inaintea prezentului. ati fi .Poate exprima ironia(Ca bina mai zisesi!) sau reprosul (Venisi sit u .) . optativ (Am sa va rog sa fiti mai atent.). ca marca a oralitatii. in scris . ) . viitor anterior (Pana se decide .Poate fi utilizat si cu valoare relative : mai mult ca perfect (Inainte de a pleca a salutata pe toata lumea.) .). in sfarsit!). Utilizarea viitorului popular in textul literar este o marca a oralitatii. iar aceasta in jurul soarelui. de aceea . Mai mult ca perfectul arata ca actiunea s-a desfasurat in trecut si s-a incheiat inaintea altei actiuni din trecut . timpul trecuse repede . dar formele populare (oi fi spus . Prezentul poate avea valoare de viitor ( Maine merg la munte. Poate avea valoare de imperfect narativ sau descriptive(Pe atunci priveam norii ore in sir. Ion Creanga) . Viitorul indica o actiune care se petrece dupa momentul vorbirii .).

) Formele inversate apar in vorbirea populara sau in constructii affective (mira-m-as!) Imperativul Imperativul exprima o actiune realizabila . Ion Creanga ) unei actiuni expuse anterior. infinitivul mai poate avea valoare de conjunctiv . o dorinta o rugaminte (Vino-n codru la izvorul / Care tremura pe prund. Perfectul conjunctiv esprima concesia . in enunturi exprima insusiri ale verbelor (De-atatea nopti aud plouand / Aud materia plangand . Gerunziul Gerunziul exprima o actiune in desfasurare . greu de facut ) . multumit .) . devine adjective (fericit . iar unele devin substantive prin articulare (Tot patitu-I priceput.) Moduri nepredicative Infinitivul Infinitivul denumeste o actiune continua . mai rar cauza (De urat ma duc de-acasa/ Si uratul nu ma lasa . Supinul Supinul denumeste actiunea . . in blesteme. linistit etc. dorinta (Sa Sarim in luntrea mica … Mihai Eminescu ). o dorinta (Jelui-m-as si n-am cui. fiind uneori echivalent in prezentul (Usor de spus . o actiune viitoare (Sa raspund sau san u raspund. Participiul Participiul denumeste actiunea suportata sau savarsita de un obiect . omonime cu prezumtivul . indoiala (N-ar fi scos o vorba . iar tu sa stai? ) . Conditional Optativ Conditional-optativul exprima o actiune realizabila . prin conversiune . un ordin . Mihai Eminescu. George Bacovia). sa-l fi picat cu ceara ! ) sau conditia in trecut (O ora sa fi fost amici … Mihai Eminescu). Manca-i-ai coada!) si conditia indeplinirii dorintei (De-ar sti omul ce-ar pati . de imperativ sau de gerunziu. Conjunctivul Prezentul conjunctiv exprima nesiguranta . dar poate avea si valoare de imperative (Sa asculti sfatul meu!). dinainte s-ar pazi. simultan cu o alta actiune. ca process. sunt marci ale oralitatii.).) sau situate in timp (Eu sa muncesc . Folclor.spus). actiunea exprimata de supin reprezinta scopul ( Ce mai este de facut ? ) .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful