Figuri de stil și procedee de expresivitate

MODURI PREDICATIVE:
Indicativ
1.Prezentul exprimă acțiuni simultane cu momentul vorbirii,dar poate avea și alte valori.
Prezentul istoric sau narativ exprimă sensul de perfect( Mihai Viteazul intră în Alba-Iulia).
Prezentul iterativ indică acțiuni care au loc periodic(Merge zilnic la muncă). Prezentul
gnomic sau etern arată adevăruri permanente(Buturuga mică răstoarnă carul mare) sau
fenomene veșnice(Luna se rotește în jurul pământului,iar acesta în jurul soarelui).Prezentul
poate avea valoare de viitor(Mâine merg la munte) sau de imperativ(Spui ce mai ai de spus și
pleci ).

2.Imperfectul arată o acțiune desfășurată de-a lungul unei perioade de timp trecute,simultană
cu altă acțiune trecută; imperfectul este timpul narațiunii. Poate avea valoare de imperfect
narativ sau descriptiv( Pe atunci priveam norii ore în șir),valoare iterativă(Se întâlneau
zilnic),valoare de condițional-optativ( Dacă tăceai,filosof rămâneai ) sau de optativ (Voiam
să știu ce mai faceți ). Imperfectul este și indicele tăcerii de la realitate la imaginar (În vis se
făcea că erai împărat).

3.Perfectul simplu exprimă rapiditatea cu care s-a petrecut o acțiune și faptul că ea s-a
încheiat imediat înaintea prezentului. Perfectul simplu este utilizat în narațiuni în care
mișcările personajelor se produc rapid când este introdusă o replică a unui personaj,în dialog
(- Aș pofti o salată din Grădina Ursului - zise împăratul). Poate exprima ironia(Că bine mai
ziseși!) sau reproșul (Veniși și tu,în sfârșit!).

4.Perfectul compus exprimă o acțiune realizată în trecut și încheiată în momentul relatării

ei,având valoare absolută (Am citit cartea).Poate fi utilizat și cu valoare relativă: mmcp
(Înainte de a pleca a salutat pe toată lumea) , viitor anterior(Până se decide,l-am lămurit),
viitor (Acum chiar că am plecat).Poate fi utilizat cu formă inversă( - Mai auzit-ai dumneata,
cumnată,una ca asta…).

5.Mai mult ca perfectul arată că acțiunea s-a desfășurat în trecut și s-a încheiat înaintea altei
acțiuni din trecut. Cealaltă acțiune trecută poate fi neexprimată sau sugerată de un gerunziu
sau de un supin ( Vorbind de una de alta,timpul trecuse repede. Se făcuse foc la auzul veștii).

6.Viitorul indică o acțiune care se petrece după momentul vorbirii. Poate fi folosit ca
perfect(După înfăptuirea unirii,domnitorul va încerca să obțină recunoașterea ei pe cale
diplomatică) sau poate avea valoare de viitor anterior(După ce veți citi textul,vom discuta
mesajul tău). Viitorul poate avea valoarea modului imperativ (Decizia va fi dusă la
îndeplinire), prezumtiv (Așa o fi,așa n-o fi…), optativ (Am să vă rog să fiți mai atenți ).
7.Viitorul anterior exprimă o acțiune care urmează să aibă loc după momentul vorbirii și
înaintea altei acțiuni viitoare; formele populare ( oi fi spus, ăți fi spus) sunt mărci ale oralității.

condiția îndeplinirii dorinței

Conjunctiv
1.Prezentul conjunctiv exprimă nesiguranța,dorința(Să sărim în lumea mică…),o acțiune
viitoare(Să răspund sau să nu răspund ) sau situată imprecis în timp (Eu să muncesc,iar tu să
stai ?), dar poate avea și valoare de imperativ (Să asculți sfatul meu !).

2.Perfectul conjunctiv exprimă concesia,îndoiala (N-ar fi scos o vorbă,să-l fi picat cu ceară!)

sau condiția în trecut(O oră să fi fost amici…)

Condițional-optativ
1.Condiționalul-optativ exprimă o acțiune realizabilă,o dorință (Jelui-m-aș și n-am cui
Folclor,în blesteme Mânca-i-ai coada!) și ( De-ar și omul ce-ar păți,dinainte s-ar păzi ).

Imperativ
1.Imperativul exprimă o acțiune realizabilă, un ordin, o dorință, o rugăminte (Vino-n codru
la izvorul/Care tremură pe prund.).

MODURI NEPREDICATIVE:
Infinitiv
1.Infinitivul denumește o acțiune continuă,ca proces; poate avea valoare de conjunctiv,de
imperativ sau de gerunziu.

Gerunziu
1.Gerunziul exprimă o acțiune în desfășurare,simultan cu o altă acțiune;în enunțuri exprimă
însușiri ale verbelor(De-atâtea nopți aud plouând/Aud materia plângând).

Participiu
1.Participiul denumește acțiunea suportată sau săvârșită de un obiect;prin conversiune devine
adjectiv(fericit,mulțumit,liniștit) sau substantiv prin articulare (Tot pățitu-i priceput).

Supin
1.Supinul denumește acțiunea,fiind uneori echivalent cu prezentul(Ușor de spus,greu de
făcut);acțiunea exprimată de supin reprezintă scopul sau cauza unei acțiuni expuse anterior.