I.

Substantivul

DE FIN IŢIE parte d e vorbire flexibilă

- fiinţe: om, leu, Mihai
- lucruri: carte, tablou
- acţiuni: citire, scriere
- stări:
t r isteţe,
d e n u mveselie
eşte
- însuşiri: b unătate,
obiecte
înţelepciune
- fenomene: fulger, v iscol
- relaţii: prietenie,
înţelegere

COMUNE copil CONCRETE: scaun

SIMPLE: lume
1. FELUL
PROPRII Ion ABSTRACTE: vis
COMPUSE bunăvoinţă

MASCULIN MOBILE: leu – leoaică, raţă –

răţoi
2. G E N U L FEMININ 
NEUTRU EPICENE: furnică,
privighetoare, elefant

SINGULAR  DEFECTIVE D E NUMĂR: sânge,

întuneric, aur, înţelepciune,
3.NUMĂRUL
 COLECTIVE: tineret, frunziş
corni
PLURAL  CU FORME MULTIPLE D E PLURAL: corn
coarne

cornuri
4. C A Z U L Ș I F U N C Ț I A S I N TA C T I C Ă A S U B S TA N T I V U L U I
N o minat iv - O m u l acesta are un ideal.(subiect)
-El este o m u l indicat de noi.(nume
Acuzativ - Îlpredicativ)
cunosc p e o m u l acela.(complement direct)
Nu știu multe d e s p r e o m u l acesta.(complement indirect)
 În vacanță merg la bunici.(complement circumstanțial de
loc)
Mergem la mare în iulie. (complement circumstanțial de
timp)
Dat i v - Îi dau o mului ceea ce i se cuvine.(complement indirect)
Genitiv - Exemplul o mului acesta este demn de urmat.(atribut
substantival genitival)
Vocativ - O m bun, mulţumesc de ajutor! ( nu are funcție
sintactică).

L OC U Ţ I U N I S U B S TA N T I VA L E grupuri de cuvinte cu sens unitar,

echivalente semantic ale substantivului

Exemple: băgare de seamă - atenţie

ţinere de minte - memorie
scăpare din vedere - uitare, omisiune
aducere aminte - amintire
părere de rău - regret

V. erbul
Verbul
Partea de vorbire flexibila in raport cu modul, timpul, persoana si numarul, care exprima
actiuni, stari sau calitati privite ca procese in derulare

1. Clasificările verbului
a) dupa rolul sintactic si morfologic:
-predicative: indeplinesc singure, la un mod personal, functia de predicat verbal (a citi, a
merge, a vedea etc)
-copulative: leaga numele predicativ de subiect si indeplinesc la un mod personal,
impreuna cu numele predicativ, rolul de predicat nominal (a fi, a deveni, a se face)
-auxiliare: ajuta la formarea modurilor si timpurilor compuse, precum si a diatezei pasive
(a fi, a vrea, a avea)
b) dupa posibilitatea de a avea complement direct:
-tranzitive: care pot avea complement direct (a face, a iubi etc)
-intranzitive: care nu pot avea complement direct (a alerga, a fi, a merge etc.)
c) dupa referirea la persoana:
-personale: au forma pentru toate persoanele (a cauta, a citi etc.)
-impersonale: nu au subiect si, deobicei, au numai forma de persoana a III-a(a ploua, a
ninge, a se zice etc.)
-unipersonale: de folosesc numai la persoana a III-a (a latra, a macai, a oua
etc.) a trebui
este unipersonal ca forma si impersonal prin continut.
2.Locutiunile verbale
Grupuri de cuvinte, care contin in mod obligatoriu un verb, cu sens unitar si
cu trasaturi morfologice si sintactice specifice verbului.
St r uct ura locutiunilor verbale:
-verb+prepozitie+substantiv:a avea de gand
-verb+ interjectie:a face tusti
-verb+substantiv:paziti-va gura(pronume intre verb si substantiv)
-verb+etc.:a o lua la sanatoasa, a-si aduce aminte
Cele mai frecvente verbe intalnite in locutiunile verbale:a face, a da, a lua,
a avea, a pune, a trage, a baga
Atentie! O locutiune verbala se recunoaste daca:
-se poate substitui printr-un singur cuvant (a o lua la f u g a = a fugi)
-intelesul unitar este altul decat sensul fiecareia dintre componente;
-exista un cuvant care, luat izolat, nu are inteles clar (a-si aduce
aminte;aminte=?)

3. Diateza verbului
Categorie gramaticala specifica verbului care exprima raportul dintre subiect,
verb si obiect: diatezele activa, pasiva si reflexiva
Di at eza activa: arata ca subiectul face actiunea exprimata de verb, fara a
suferi consecintele acesteia; se formeaza din tema verbului de conjugat la
care se adauga terminatiile modurilor si timpurilor respective;
Di at eza p as i v a : arata ca subiectul sufera actiunea facuta de complementul
de agent (exprimat sau subinteles) ; se formeaza din participiul verbului de
conjugat precedat de diateza activa a verbului auxiliar a fi; diateza pasiva au
doar verbele care la diateza activa sunt tranzitive;
Di at eza reflexiva: arata ca subiectul face actiunea si tot el o sufera; se
formeaza din diateza activa a verbului de conjugat precedat de pronumele
reflexiv in dativ sau acuzativ cu rol de marca morfologica.

4. Modurile verbului
Categoria gramaticala verbala care indica forma pe care o ia verbul pentru a
arata felul cum considera vorbitorul actiunea
Modurile:- per so nal: daca are forme distincte pentru exprimarea persoanei;
-neper so nal: daca prezinta actiunea fara referire la persoana care
o savarseste;
-predicativ: daca verbul poate indeplini functia de
predicat;
-nepredicativ: daca verbul nu poate indeplini functia de
predicat;

Moduri personale, predicative:

-indicativ: exprima o actiune prezentata de vorbitor ca reala,sigura (eu
lucrez, tac, culeg,
fug);
 -conjunctiv: exprima o actiune realizabila, posibila in prezent,ireala in trecut (eu sa
lucrez, sa tac, sa culeg, sa fug; eu sa fi lucrat, sa fi tacut, sa fi cules, sa fi fugit);
-conditional-optativ: exprima o actiune realizabila in functie de o conditie (eu as lucra,
as tacea, as culege, as fugi);
-imperativ: exprima un ordin, un indemn, un sfat, o rugaminte (lucreaza! taci!
culege!
fugi!);

M o d u r i le nepersonale, nepredicative:
-infinitiv: exprima actiunea in mod general, denumeste numele
actiunii (a citi, a lucra etc.);
-gerunziu: exprima o actiune in desfasurare, fara referire precisa la
momentul vorbirii (citind, lucrand etc.);
-participiu: denumeste sub forma de adjectiv actiunea suferita de un
obiect(citit, vazut, citit etc.);
-supin: forma verbala omonima cu participiul, avand in plus
prepozitiile de, la, pentru si sinonima cu infinitivul (de mancat, pentru citit,
la cules etc.);

5.Timpurile verbale
Categorie gramaticala verbala care exprima momentul sau durata
savarsirii actiunii
Timpurile indicativului
-prezent: actiune simultana cu momentul vorbirii (lucrez,
tac, culeg,
fug);
-imperfect: actiune trecuta, nedeterminata in momentul la care se
refera vorbirea (lucram, taceam, culegeam, fugeam);
-perfecul simplu: actiune trecuta, incheiata in trecut (lucrai, tacui,
culesei ,fugii);
-perfectul c o m p u s : actiune trecuta, terminata, fara a preciza
momentul incheierii fata de prezent (am lucrat, a m tacut, a m cules, am
fugit);
-m a i mult c a perfectul: actiune trecuta, incheiata inaintea altei
actiuni trecute (lucrasem, tacusem, culesesem, fugisem);
-v iitorul: actiune ce se petrece dupa momentul vorbirii (voi lucra, voi
tacea, voi culege, voi fugi);
-viitorul anterior: actiune care se va petrece in viitor si se va incheia inaintea unei alte
actiuni viitoare (voi fi lucrat, voi fi tacut, voi fi cules, voi fi fugit);
Timpurile conjunctivului
-prezent: să lucrez, să tac, să culeg, să fug;
-perfect: să fi lucrat, să fi tacut, să fi cules, să fi fugit;
Timpurile conditional -optativului
-prezent: aș lucra, aș tăcea, aș culege, aș fugi;
-perfect: aș fi lucrat, aș fi tăcut, aș fi cules, aș fi fugit;
Nu uita! Imperativul, deși este mod predicativ, nu are forme decât pentru prezent.
.Atenț ie! Dintre modurile nepredicative doar infinitivul are forme distincte pentru timp, prezent
și perfect, celelalte moduri neavând forme pentru mai multe timpuri.

6.Conjugarea verbului
Flexiunea verbului dupa diateză, mod, timp, timp, persoană și numar se numește conjugare.

Nu uita! Dupa terminatia infinitivului (forma de dictionar a verbelor) verbele se clasifica ni
patru conjugari:
Conjugarea I: verbe terminate în -a (a lucra, a canta, a visa etc.)
Conjugarea II: verbe terminate în -ea (a placea, a vedea etc.)
Conjugarea III: verbe terminate în -e (a bate, a merge, a spune etc.)
Conjugarea IV: verbe terminate în -i sau -i (a fugi, a dori, a cobori,
a hotari etc.)

III.1 P ronum el e

Definiție - p r o n u m e l e e s t e p a r t e a d e vorbire care ține locul

unui substantiv.
Număr singular

plural

Pe r s o a n ă p e r s o a n a I : eu/ noi

p e r s o a n a a II a : tu/voi
p e r s o a n a a III a: el/ea
ei/
ele

G e n u l pronumelui - pronumele personal are gen numai la persoana a

III a.

● Gen masculin-el (sg.); ei(pl)

● Gen feminin-ea(sg); ele(pl.)

Funcțiile sintactice ale pr onum el ui personal:

a) subiect- El citea o poveste cu zâne.
b) atribut p r o n o m i n al în Ac. - Florile de la el sunt frumoase.
atribut p r o n o m i n al în G - Copiii lor sunt studenți.
c) co mplement - A m vorbit despre voi toată seara.
 Formele pr o numelui personal

Persoana I – e u / noi

Singular Plural
Cazu Accentu Neaccent Accentu Neaccent
l at uat at uat
N eu - noi -
G - - - -
D mie îmi, mi- nouă ne, ni-
Ac pe mine mă, m- pe noi ne
V - -

Persoana a II-a – tu / voi

Singular Plural
Cazu Accentu Neaccent Accentu Neaccent
l at uat at uat
N tu - voi -
G - - - -
D ţie îţi, ţi- vouă vă, vi-, v-
A pe tine te pe voi vă, v-
V tu! - voi! -

Persoana a III-a – el / ei – ea
/ele Plural Fem. Singular
Masc. Singular
Cazul
PluralAcc. Neacc Acc. Neacc Acc. Neacc Acc. Neacc
. . . .
N el - ei - ea - ele -
G (al, a, - (al, a, - (al, a, - (al, a, -
ai, ai ale) ai ale) ai ale)
ale) lor ei lor
lui
D lui îi, i- lor le, li ei îi, i- lor le, li
A pe el îl, l- pe ei îi, i- pe ea o pe ele le
V - - - - - - - -

III.2 P r o n u m e l e p e r s o n a l d e politeţe

Definiție- p r o n u m e le p er s o n al prin care s e expr imă respectul față

d e o p e r s o a n ă s e n u m e ș t e p r o n u m e p er s o n al d e politețe.
 Pronumele personal de politețe are forme numai pentru pers a II-a şi a III-
a .
pers a II-a , sg: N-A-V – d u m n e a t a ( m at a, matale, mătălică )
G-D – dumitale
pl: N-A-G-D-V – d u m n e a v o a s t r ă
pers a III-a, sg: N-A-G-D-V – dumnealui,
d u m n ea ei

III.3 P r o n u m e l e reflexiv - ţine loculobiectului asupra căruia se exercită

acţiunea verbului,exprimând identitatea între obiect şi subiectul verbului.

ex: Lauda d e s i n e nu miroase bine.

d e sine- pronume reflexiv,persoana a III a,singular, acuzativ,formă

accentuată,precedat de prepoziţia de,f.s.de atribut pronominal

Caracteristici
 Are forme proprii doar pentru persoana aIII a.
 S e foloseşte în acuzativ şi dativ,cu forme accentuate şi
neaccentuate,
diferenţiate după gen şi număr.
 Nu poate deveni adjectiv pronominal.

III.4 P r o n u m e l e posesiv - exprimă ideea de posesie,înlocuind atât

numeleposesorului,cât şi pe cel alobiectului posedat.
Caracteristici:
-este însoţit de articolul posesiv: al, a,ai,ale.
-nu are formă proprie pentru persoana a III a plural, ci o împrumută pe cea a
pronumelui personal (lor).
- la cazurile genitiv şi dativ are forme doar de plural: alor mei,alor tăi,etc.
ex: Cartea este a mea.
a m e a = pronume posesiv,pers.I, un obiect posedat,un singur
posesor, feminin,singular, caz N, f.s. nume predicativ

-poate deveni adjectiv pronominal

ex : Cartea m e a este nouă.

m e a = adjectiv
posesiv,pers.I,se acordă în
gen, nr.şi caz cu
substantivul cartea(feminin,singular,
nominativ), f.s. atribut adjectival
III.5 P r o n u m e l e d em on strati v - arată apropierea sau depărtarea
obiectului (în spaţiu sau în timp) sau identitatea acestuia cu elînsuşisau cu
un alt obiect.
Clasificare
a) D u p ă fel d e apropiere: acesta, aceasta, aceștia, acestea

d e depărtare: acela, aceea, aceia, acelea

d e identitate: același, aceeași, aceiași, aceleași.

D u p ă structură simple
compuse

ex: A c e s t a este colegul meu.

acesta= pronume demonstrativ de apropiere,simplu,masculin, singular,
nominativ, f.s. subiect
* Poate deveni adjectiv pronominal.
Ex: Copilul a c e s t a este colegul meu.
aces ta= adjectiv demonstrativ de apropiere, simplu, se acordă în gen,
număr şi caz cu substantivul copilul ( masculin,singular, nominativ),
f.s.atribut adjectival.

6. Pronume nehotărât

P r o n u m ele n eh o t ă r ât sau nedefinit înlocuiește un substantiv dând

indicații foarte vagi asupra obiectului denumit de acesta.

Pronumele nehotărâte pot fi:

 simple, adică neanalizabile în limba actuală: altul, atât(a), cutare, unul

 compuse:

-dintr-un pronume relativ și diverse elemente:

▪ cu fie-: fiecare

▪ cu ori-: oricare, oricine, orice, oricât

▪ cu -va: careva, cineva, ceva, câtva

- dintr-un pronume nehotărât simplu și vre-: vreunul

 - din adjectivul nehotărât alt și un pronume nehotărât compus: altcineva, altceva

Funcție sintactică
□ subiect: Vine vreunul cu noi?
□ nume predicativ: Problema este alta.
□ atribut pronominal: Locul fiecăruia este stabilit.
□ complement direct: Recomandați-mi pe cineva.
□ complement indirect: Mă gândesc la altcineva.

Adjectivele p ro no m ina l e ne h o tă râ te îndeplinesc totdeauna funcția de atribut

adjectival: Fiecare lucru își are rostul său.

7. Pronumele negativ

Pronumele negativ se poate clasifica în:

1. Pronumele negativ simplu: nimeni, nimic

2. Pronumele negativ compus: niciunul

Pronumele negativ "nimeni" se referă la persoane, iar pronumele negativ

"nimic" se referă la obiecte. Pronumele negativ "niciunul" se referă atât la
persoane, cât și la obiecte.

Funcții sintactice

1. Subiect: N-a sosit niciunul.

2. Nume predicativ: Acest cățel nu este al nimănui.

3. Atribut (genitival): Cadoul niciunui coleg nu mi-a plăcut.

4. Atribut (prepozițional): Om de nimic.

5. Complement direct: Nu mi-ai spus nimic din ce s-a întâmplat la biserică.

6. Complement indirect: Nimănui nu i-a plăcut acea supă de cartofi.

7. Complement circumstanțial de loc: Nu mă voi duce la niciunul azi.

8. Complement circumstanțial de timp: Nu am ajuns înaintea niciunuia dintre ei.

IV.Adjectivul
Definiție- adjectivul e s t e p ar t e a d e vorbire care a ra t ă însușirile
substantivului.

Ex: Miresme dulci vin din bucătăria bunicii.

Clasificarea adjectivelor propriu-zise: pisica b lâ n d ă

provenite din alte părți de vorbire:

copacul
înflorit

I n functie d e f o r m a lor , adjectivele p o t fi:

1 ) cu d o u a terminatii : m a r e , m a r e , mar i , mar i ;

2 ) cu trei terminatii : mi c , m i c a , m i c a , mici ;

3 ) cu p at r u terminatii : f r u m o s , f r u m o a s a ,
frumosi , frumoase ;

LOCUŢIUNI ADJECTIVALE
[grupuri de cuvinte cu sensuri echivalente unor adjective ]

Exemple: cu stare Bogat

om cu minte Înţelept, chibzuit
de capul Independent, liber; neîngrijit, dezordonat
lui
lucru de prisos Inutil, zadarnic
preţ de nimic Meschin, ieftin, neimportant
obiect de soi Important, valoros

Adjectivul se acordă în gen, număr și caz cu substantivul pe care îl însoțește.

Ex: În fața casei se vedea un copac măreț.

G rad el e d e c o m p a rați e ale adjectivului

-pozitiv Mărul este dulce.

-comparativ d e superioritate- Nectarul este mai du lce decât

siropul.

d e egalitate- Nectarul este la fel d e du lce ca și

mierea.
 d e inferioritate- Siropul este mai puțin dulce
decât mierea.

-superlativ relativ d e superioritate Ce a mai du lce băutură este

nectarul.

d e inferioritate Ce a mai puțin du lce băutură

este apa.

absolut Nectarul este

foarte dulce.

Funcția sintactică a adjectivului în propoziție :

Atribut adjectival- Pisica harnică prinde șoareci.

Nume predicativ- Albina este harnică.

V.Numeralul

Definiție – num eral ul e s t e p a r t e a d e vorbire care ex pri m ă

u n n u m ă r s a u ordinea obiectelor prin num ărare.

N u m e ra l u l cardinal - exprimă un număr.

Ex: Trei copii pictează.

N u m e ra l e cardinale simple: unu, doi, trei, patru, etc.

co mpuse : optsprezece, douăzeci, optzeci,

etc.

N u m e ra l u l ordinal - indică ordinea prin numărare.

Ex: Al doilea câștigător este colegul meu.

N u m e ra l u l fracționar- denumeste oparte dintr-un

întreg, o fracție.

Ex:Pădurile ocupă o t re im e din regiune.

N u m e ra l u l colectiv - arată din câte obiecte este

formată o colectivitate.

Ex: Au plecat a m â n d o i ieri.

Valorile numeralului
- v alo ar e s u b s t an t i v ală - Trei au plecat la săniuș.

- v alo ar e adjectivală- D o i pisoi dorm.

Unele numerale își schimbă forma după gen:

Masculin Feminin

Primul elev prima elevă

D o i copii d o u ă fete

Doi sp r ezece băieți dou ăs pr ezece fete

Funcțiile sintactice ale numeralului

- subiect- Cele d o u ă s-au așezat pe bancă.
- complement direct- I-a m ajutat p e cei trei la teme.
- complement indirect- I-a spus celui de-al doilea să plece.
- atribut adjectival- A cumpărat trei buchete de flori.
- complement circumstanţial de loc: A pornit în s p re cei doi.
- complement circumstanţial de mod: Sunt mai bun decât cei trei.

VI. Adv erbul

Definiție - a d v e r b u l e s t e p a r t e a d e vorbire neflexibilă care
d eter m ină u n verb.
Merge repede. (caracteristica unei acţiuni)
Va veni aici, mâine. împrejurarea în care are loc o acţiune(locul şi
timpul acţiunii)

C L A S I F I C A RE :
A. D u p ă form ă
– simple: ieri, azi, aşa, sus iute, puţin ......
- c o m p u s e : niciodată,nicicând, odinioară, deasupra,oricum...
B. D u p ă înţeles:
- a d v e r b e d e loc: acolo,sus, dedesubt, aproape...........
- a d v e r b e d e timp: acum, aici, dimineaţa, curând.....
- a d v e r b e d e m o d : aşa, bine, alene, repede...........
F U N C Ţ I I SINTACTICE:

1. A mers până afară. ( c o m p l e m e n t circumstanţial d e loc)

2. Mănâncă încet. ( c o m p l e m e n t circumstanţial d e m o d )
3. Mâine merg la munte. ( co mplement circumstanţial d e timp)
4. Casa de acolo e a noastră.(atribut adverbial)
5. E bine de voi! ( n u m e predicativ)
G rad el e d e c o m p a rați e ale adverbului
a) G ra d u l pozitiv- Ana aleargă repede.
b) G ra d u l comparativ d e superioritate- Maria aleargă m a i
repede
decât Ana.
d e egalitate- Maria aleargă la fel d e repede
ca Ana.
d e inferioritate- Ana aleargă m a i puțin
r ep ed e decât Maria.
c) G ra d u l superlativ relativ - Maria aleargă cel mai
repede.
absolut- - Maria aleargă foarte
repede.

Adverbele relative- sunt folosite în frază ca elemente introductive ale

propoziţiilor subordonate.

Ex: Plec / unde văd cu ochii/.

Adverbele relative sunt: unde ,când, cum, cât,încotro,precum.

Adverbele interogative- au aceeaşi formă ca adverbele relative şi apar în

propoziţii interogative.

Adverbele interogative sunt: unde, când, cum, cât,

încotro. Ex: Unde ai plecat?

VII. Interjecția

Definiție - interjecția e s t e p ar t e a d e vorbire care, folosită

exclamativ, expr imă stări sufletești, îndemnuri, s a u reproduce
s u n e t e din natură.

Clasificare
-interjecții simple: au! mă! bă! uf! uș! brrr!
-interjecții c o m p u s e - pic-poc! tic-tac! hodoronc-tronc! lipa-lipa!

Interjecții predicative – H a i acasă, ne așteaptă mama!

(v ino)