An școlar 2014-2015 Clasa a VII a

Părți de vorbire(reactualizarea cunoștințelor din clasele anterioare)

I.Substantivul

DEFINIŢIE parte de vorbire flexibilă

- fiinţe: om, leu, Mihai
- lucruri: carte, tablou
- acţiuni: citire, scriere
denumeşte obiecte - stări: tristeţe, veselie
- însuşiri: bunătate, înţelepciune
- fenomene: fulger, viscol
- relaţii: prietenie, înţelegere

COMUNE copil CONCRETE: scaun SIMPLE: lume

1. FELUL
PROPRII Ion ABSTRACTE: vis COMPUSE bunăvoinţă

MASCULIN MOBILE: leu – leoaică, raţă – răţoi

2. GENUL FEMININ 
NEUTRU EPICENE: furnică, privighetoare, elefant

SINGULAR  DEFECTIVE DE NUMĂR: sânge, întuneric, aur, înţelepciune,

3.NUMĂRUL
 COLECTIVE: tineret, frunziş corni
PLURAL  CU FORME MULTIPLE DE PLURAL: corn coarne
cornuri
4. CAZUL ȘI FUNCȚIA SINTACTICĂ A SUBSTANTIVULUI
Nominativ- Omul acesta are un ideal.(subiect)
-El este omul indicat de noi.(nume predicativ)
Acuzativ - Îl cunosc pe omul acela.(complement direct)
Nu știu multe despre omul acesta.(complement indirect)
Dativ - Îi dau omului ceea ce i se cuvine.(complement indirect)
Genitiv - Exemplul omului acesta este demn de urmat.(atribut sunstantival genitival)
Vocativ - Om bun, mulţumesc de ajutor! ( nu are funcție sintactică).
II.Verbul

Definiție- verbul este parte de vorbire care exprimă acțiunea, starea sau existența.
ex: Andrei desenează.

Timpurile verbului:

a) Prezent-acțiunea se petrece în momentul vorbirii.

Ex: Ei vorbesc cu învățătorul lor.
b) Trecut- acțiunea s-a petrecut înainte de momentul vorbirii.
Copiii cântau o colindă.
c) Viitor- acțiunea se va petrece după momentul vorbirii.
Noi vom merge la munte luna viitoare.
Modurile verbului Moduri personale: indicativ
conjunctiv
condițional-optativ
imperativ
Moduri nepersonale: infinitiv
supin
gerunziu
participiu

Număr singular

plural

Persoană persoana I eu citesc

noi citim

persoana a II a tu citești
voi citiți

persoana a III a el/ea citește

ei/ele citesc

Funcție sintactică -în propoziție, verbul are funcția de predicat verbal.

ex: O veveriță a intrat în scorbură.
Verbele predicative-formează singure predicat verbal.
ex: Maria desenează frumos.

Verbele nepredicative (copulative)- sunt parte a predicatului nominal și fac legătura între
subiect și numele predicativ.
a fi- El este student la medicină.
a deveni- El a devenit grafician.

Verbele auxiliare- ajută la formarea unor moduri și timpuri.

Ex: Ar fi fost bine dacă veneai la timp.

III.1 Pronumele

Definiție- pronumele este partea de vorbire care ține locul unui substantiv.

Număr singular

plural

Persoană persoana I : eu/ noi

persoana a II a : tu/voi
persoana a III a: el/ea
ei/ele

Genul pronumelui- pronumele personal are gen numai la persoana a III a.

● Gen masculin-el (sg.); ei(pl)

● Gen feminin-ea(sg); ele(pl.)

Funcțiile sintactice ale pronumelui personal:

a) subiect-El citea o poveste cu zâne.
b) atribut pronominal în Ac. - Florile de la el sunt frumoase.
atribut pronominal în G - Copiii lor sunt studenți.
c) complement- Am vorbit despre voi toată seara.
 Formele pronumelui personal

Persoana I – eu / noi

Singular Plural
Cazul Accentuat Neaccentuat Accentuat Neaccentuat
N eu - noi -
G - - - -
D mie îmi, mi- nouă ne, ni-
Ac pe mine mă, m- pe noi ne
V - -

Persoana a II-a – tu / voi

Singular Plural
Cazul Accentuat Neaccentuat Accentuat Neaccentuat
N tu - voi -
G - - - -
D ţie îţi, ţi- vouă vă, vi-, v-
A pe tine te pe voi vă, v-
V tu! - voi! -

Persoana a III-a – el / ei – ea /ele

Masc. Singular Plural Fem. Singular Plural
Cazul Acc. Neacc. Acc. Neacc. Acc. Neacc. Acc. Neacc.
N el - ei - ea - ele -
G (al, a, - (al, a, ai - (al, a, ai - (al, a, ai -
ai, ale) ale) lor ale) ei ale) lor
lui
D lui îi, i- lor le, li ei îi, i- lor le, li
A pe el îl, l- pe ei îi, i- pe ea o pe ele le
V - - - - - - - -

III.2 Pronumele personal de politeţe

Definiție- pronumele personal prin care se exprimă respectul față de o persoană se numește
pronume personal de politețe.

Pronumele personal de politețe are forme numai pentru pers a II-a şi a III-a .
pers a II-a , sg: N-A-V – dumneata ( mata, matale, mătălică)
 G-D – dumitale
pl: N-A-G-D-V – dumneavoastră
pers a III-a, sg: N-A-G-D-V – dumnealui,
dumneaei

Pronumele reflexiv- ţine loculobiectului asupra căruia se exercită acţiunea

verbului,exprimând identitatea între obiect şi subiectul verbului.

ex: Lauda de sine nu miroase bine.

de sine- pronume reflexiv,persoana a III a,singular, acuzativ,formă accentuată,precedat de

prepoziţia de,f.s.de atribut pronominal

Caracteristici

 Are forme proprii doar pentru persoana aIII a.

 Se foloseşte în acuzativ şi dativ,cu forme accentuate şi neaccentuate, diferenţiate după
gen şi număr.
 Nu poate deveni adjectiv pronominal.

III.3 Pronumele posesiv- exprimă ideea de posesie,înlocuind atât numeleposesorului,cât şi

pe cel alobiectului posedat.
Caracteristici:
-este însoţit de articolul posesiv: al, a,ai,ale.

- nu are formă proprie pentru persoana a III a plural, ci o împrumută pe cea a pronumelui
personal (lor).
- la cazurile genitiv şi dativ are forme doar de plural: alor mei,alor tăi,etc.
ex: Cartea este a mea.
a mea= pronume posesiv,pers.I, un obiect posedat,un singur posesor, feminin,singular,
caz N, f.s. nume predicativ
-poate deveni adjectiv pronominal

ex : Cartea mea este nouă.

mea= adjectiv posesiv,pers.I,se acordă în gen, nr.şi caz cu substantivul
cartea(feminin,singular, nominativ), f.s. atribut adjectival

III.4 Pronumele demonstrativ-arată apropierea sau depărtarea obiectului (în spaţiu sau în
timp) sau identitatea acestuia cu elînsuşisau cu un alt obiect.
Clasificare
a) După fel de apropiere: acesta, aceasta, aceștia, acestea

de depărtare: acela, aceea, aceia, acelea

de identitate: același, aceeași, aceiași, aceleași.

După structură simple

compuse

ex: Acesta este colegul meu.

acesta= pronume demonstrativ de apropiere,simplu,masculin, singular, nominativ, f.s.
subiect
* Poate deveni adjectiv pronominal.
Ex: Copilul acesta este colegul meu.
acesta=adjectiv demonstrativ de apropiere, simplu, se acordă în gen, număr şi caz cu
substantivul copilul ( masculin,singular, nominativ), f.s.atribut adjectival.

IV.Adjectivul
Definiție- adjectivul este partea de vorbire care arată însușirile substantivului.

Ex: Miresme dulci vin din bucătăria bunicii.

Clasificarea adjectivelor propriu-zise: pisica blândă

provenite din alte părți de vorbire: copacul înflorit

In functie de forma lor , adjectivele pot fi:

1 ) cu doua terminatii : mare , mare , mari , mari ;

2 ) cu trei terminatii : mic , mica , mica , mici ;

3 ) cu patru terminatii : frumos , frumoasa , frumosi ,

frumoase ;

Adjectivul se acordă în gen, număr și caz cu substantivul pe care îl însoțește.

Ex: În fața casei se vedea un copac măreț.

Gradele de comparație ale adjectivului
-pozitiv Mărul este dulce.

-comparativ de superioritate- Nectarul este mai dulce decât siropul.

de egalitate- Nectarul este la fel de dulce ca și mierea.

de inferioritate- Siropul este mai puțin dulce decât mierea.

-superlativ relativ de superioritate Cea mai dulce băutură este nectarul.

de inferioritate Cea mai puțin dulce băutură este apa.

absolut Nectarul este foarte dulce.

Funcția sintactică a adjectivului în propoziție:

Atribut adjectival- Pisica harnică prinde șoareci.

Nume predicativ- Albina este harnică.

V.Numeralul
Definiție – numeralul este partea de vorbire care exprimă un număr sau ordinea obiectelor
prin numărare.

Numeralul cardinal- exprimă un număr.

Ex: Trei copii pictează.

Numerale cardinale simple: unu, doi, trei, patru, etc.

compuse: optsprezece, douăzeci, optzeci, etc.

Numeralul ordinal- indică ordinea prin numărare.

Ex: Al doilea câștigător este colegul meu.

Valorile numeralului
- valoare substantivală- Trei au plecat la săniuș.
- valoare adjectivală- Doi pisoi dorm.

Unele numerale își schimbă forma după gen:

Masculin Feminin

Primul elev prima elevă

Doi copii două fete

Doisprezece băieți douăsprezece fete

Funcțiile sintactice ale numeralului

- subiect- Cele două s-au așezat pe bancă.
- complement direct- I-am ajutat pe cei trei la teme.
- complement indirect- I-a spus celui de-al doilea să plece.
- atribut adjectival- A cumpărat trei buchete de flori.

VI. Adverbul

Definiție- adverbul este partea de vorbire neflexibilă care determină un verb.

Merge repede. (caracteristica unei acţiuni)
Va veni aici, mâine. împrejurarea în care are loc o acţiune(locul şi timpul acţiunii)

CLASIFICARE:
A. După formă
– simple: ieri, azi, aşa, sus iute, puţin ......
- compuse: niciodată,nicicând, odinioară, deasupra,oricum...
B. După înţeles:
- adverbe de loc: acolo,sus, dedesubt, aproape...........
- adverbe de timp: acum, aici, dimineaţa, curând.....
- adverbe de mod: aşa, bine, alene, repede...........

FUNCŢII SINTACTICE:

1. A mers până afară. (complement circumstanţial de loc)

2. Mănâncă încet. (complement circumstanţial de mod)
3. Mâine merg la munte. (complement circumstanţial de timp)
4. Casa de acolo e a noastră.(atribut adverbial)
Gradele de comparație ale adverbului
a) Gradul pozitiv- Ana aleargă repede.
b) Gradul comparativ de superioritate- Maria aleargă mai repede decât Ana.
de egalitate- Maria aleargă la fel de repede ca Ana.
de inferioritate- Ana aleargă mai puțin repede decât Maria.

c) Gradul superlativ relativ - Maria aleargă cel mai repede.

absolut- - Maria aleargă foarte repede.

VII. Interjecția

Definiție- interjecția este partea de vorbire care, folosită exclamativ, exprimă stări sufletești,
îndemnuri, sau reproduce sunete din natură.

Clasificare
-interjecții simple: au! mă! bă! uf! uș! brrr!

-interjecții compuse- pic-poc! tic-tac! hodoronc-tronc! lipa-lipa!

Interjecții predicative –Hai acasă, ne așteaptă mama!

(vino)