PRONUMELE PERSONAL

Pronumele personal este pronumele care indică persoana vorbirii (eu, noi), cu care se
vorbeşte (tu, voi), despre care se vorbeşte (el, ea ei, ele). Are forme accentuate şi
neaccentuate (clitice). Se declină la toate cele cinci cazuri, având forme după schema
următoare:
Singular
Persoana N G D Ac V
- f. accent. f. neacc. f. accent. f. neacc.
I eu -
mie îmi, , mi-, mine mă, - mă, -

- mi, - mi- m-, -m

II tu -
ţie iţi,ţi, ţi-, tine te, te-, - tu!
- ţi te, - te-
III el al (a, ai, lui îi, i, i-, -i, el îl, l-, -l, -l-
ale) lui -i-
ea al (ai, a, ei îi, i, i-, -i, ea o, -o, -o
ale) ei -i-

Plural
Persoana N G D Ac V
- f. accent. f. neacc. f. accent. f. neacc.
I noi -
nouă ne, ne-, - noi ne, ne-,
ne, ni, ni-, - ne
-ni
II voi -
voua vă,vi, vi-, voi vă, - vă, voi!
- vi v-, -v
III ei al (ai, a, lor le, le-, -le, ei îi,i
ale) lor li, li-, -li
ele al (ai, a, lor le, le-, -le, ele le, le-, -le,
ale) lor li, li-, -li -le-

Funcții sintactice (posibilități combinatorii) ale pronumelui personal:

1. Subiect în cazurile:
- Nominativ: El citeşte.
- Genitiv: Ai lui au plecat la mare.
2. Nume predicativ:
-Nominativ: Prietenul meu este el.
-Genitiv: Caietul este al lui.
-Acuzativ: Florile sunt pentru ea.
3. Atribut pronominal:
-Genitiv:Cartea lui este pe masă.
-Dativ: Succesul graţie lui ne-a încântat.
-Dativ posesiv: Mâna-ţi era rece.
-Nominativ (apozitie): Elena, ea, este prietena lui.
-Acuzativ:Excursia împreună cu voi a fost reuşită.
4. Complement direct: Pe ea am căutat-o.
5. Complement indirect posesiv: Îmi strălucește părul. I-am auzit vocea.
6. Complement prepozițional:
-Genitiv: Prietenii au luptat contra lui.
-Acuzativ: Mă gândesc la voi.
6. Complement circumstantial de loc: Copiii alergau spre noi.
7. Complement circumstantial de timp:
1
 -Genitiv: Tu ai sosit acasă înaintea lui.
-Acuzativ: Ai intrat în clasă odată cu mine.
8. Complement circumstanţial de mod: Copiii au cântat ca voi.
9. Dativul etic: Mi ți l-a trosnit.

OBS. Pronumele personal poate fi reluat sau anticipat de formele clitice:

- Pe el l-am văzut. (reluare)
- L-am văzut pe el. (anticipare)

PRONUMELE DE POLITEŢE

Cazul Persoana a-II-a Persoana a-III-a

singular plural singular plural
- -
masculin feminin masculin feminin
N., Ac dumneata dumneavoastra dumnealui dumneaei dumnealor dumnealor
G. D. dumitale dumneavoastra dumnealui dumneaei dumnealor dumnealor

Persoana a III-a plural

CAZUL SINGULAR PLURAL
MASCULIN FEMININ MASCULIN FEMININ
N / Ac dânsul dânsa dânşii dânsele
G/D dânsului dânsei dânşilor dânselor
V - - - -

Are şi forme populare: mata, matale, tălică, tăluţă, dumneasa.

Întâlnim şi forme cu un grad sporit de politețe, forme ceremonioase: Luminăţia Ta, Înălţimea
Sa, Preasfinţia Sa, Majestatea Sa, Domnia Voastră etc.

Funcții sintactice (posibilități combinatorii) ale pronumelui de politețe:

1. Subiect: Dumnealui este profesor.
2. Nume predicativ: Președintele Franței este Domnia Sa.
3. Atribut: Meritele dumnealui sunt cunoscute.
4. Complement direct: Pe dvs. v-a căutat.
5. Complement indirect: I-am transmis dumnealui mesajul.
6. Complement prepozițional: Vorbeam despre dumnealui în acel moment.
7. Complement circumstanţial de loc: S-a îndreptat spre dumnealui.
8. Complement circumstanţial de timp: Au sosit înaintea dvs.
9. Complement circumstanţial de mod: Încrezător, a acţionat în baza dumnealor.

PRONUMELE REFLEXIV
Pronumele reflexiv ţine locul obiectului asupra căruia se exercită direct sau indirect
acţiunea verbului. Are forme proprii numai pentru persoana a-III-a, D si Ac; la persoanele I
și a II-a, reflexivul împrumută formele clitice ale pronumelui personal.

Formele pronumelui reflexiv:

Cazuri Formă Persoana I Pers.II Persoana a-III-a
Sg. Pl. Sg. Pl. Sg. Pl.
Ac Accentuată mine noi tine voi sine
Clitică m(ă) ne te (v)ă s(e)
D Accentuată mie nouă ție vouă sie(şi)
Clitică (î)mi ne, ni (î)ți v(ă), î(și)

2
 vi

Funcții sintactice (posibilități combinatorii) ale pronumelui reflexiv:

1. Nume predicativ: Totul este pentru sine.
2. Atribut pronominal: Lauda de sine....
3. Atribut: Luându-şi haina a plecat.
4. Complement direct: El se cunoaște pe sine.
5. Complement indirect: El îşi aminteşte de vacanţă.
6. Complement indirect posesiv: Mi-am pierdut cartea.
7. Complement circumstanţial de loc: Îl trage spre sine.
8. Complement circumstanţial de mod: Trăieşte prin sine.
9. Complement circumstanțial de scop: Oamenii nu trăiesc să lucreze pentru sine.

OBS. Pierzându-și valoarea referențială (capacitatea de a evoca un referent), reflexivul

devine o marcă gramaticală sau lexicală și apare fără funcție sintactică în două ipostaze:
- Ca marcă sintactică în structura predicatului, cu formă unică de persoana a III-a:
- Ca formant al verbelor obligatoriu, reflexive, adică al acelor verbe care apar în
dicționar cu marca reflexivă; reflexivul poate avea forme de acuzativ (a se gândi) sau
de dativ (a-și închipui)
- Un număr limitat de verbe, verbele reflexive impersonale, apar doar la persoana a III-
a: a se cuveni.
- Pronumele reflexiv are valoare reciprocă în prezența unui subiect multiplu sau a unui
subiect realizat prin substantiv/pronume la plural. Din punct de vedere semantic,
reciprocul marchează o relație simetrică între participanții la acțiune sau evenimentul
descris de verb:
Exemplu: Ion și Maria își zâmbesc. / Băieții se apără.

ADJECTIVUL PRONOMINAL DE ÎNTĂRIRE

Pronumele de întărire este partea flexibilă de vorbire care însoţeşte un substantiv sau
un pronume cu scopul de a preciza obiectul determinat. Are funcţia sintactică de atribut
adjectival, mai rar de subiect.
Formele pronumelui de întărire:
Nr. Gen Persoana I Persoana II Persona III
singular Masc însumi însuţi însuşi
Fem însămi însăţi însăşi
însemi (G, D) înseţi (G, D) înseşi (G,D)
plural Masc înşine înşivă înşişi
Fem însene însevă înseşi, însele

Funcţii sintactice :
1. Subiect : Însumi am fost acolo.
2. Nume predicative: Fii însuţi!

PRONUMELE ŞI ADJECTIVUL PRONOMINAL POSESIV

Pronumele posesiv este partea flexibilă de vorbire care înlocuieşte numele
posesorului, cât şi pe cel al obiectului posedat. Este întotdeauna însoţit de articolul posesival
genitival: al, a, ai, ale.

3
 Formele pronumelui posesiv: pronumele posesiv are forme pentru cele trei persoane, după
genul şi numărul obiectului posedat şi după numărul posesorilor.

Un singur obiect posedat – un singur posesor:

Persoana (singular) masculin feminin
Persoana I-a al meu a mea
Persoana a-II-a al tău a ta
Persoana a-III-a al său a sa

Un singur obiect posedat – mai multi posesori

Persoana (singular) masculin feminin
Persoana I-a al nostru a noastră
Persoana a-II-a al vostru a voastră
Persoana a-III-a al lor a lor

Mai multe obiecte posedate – un posesor:

Persoana (singular) masculin feminin
Persoana I ai mei ale mele
Persoan a-II-a ai tăi ale tale
Persoana a-III-a ai săi ale sale

Mai multe obiecte posedate – mai multi posesori:

Persoana (singular) masculin feminin
Persoana I ai nostri ale noatre
Persoana a-II-a ai vostri ale voastre
Persoana a-III-a ai lor ale lor

OBS. La persoana a III-a care evocă mai mulți posesori este folosit pronumele personal în
genitiv ”lor” (cartea lor).

Funcții sintactice (posibilități combinatorii) ale pronumelui posesiv:

1. Subiect: Ai mei au venit.
2. Nume predicativ:
- N : Caietul este al nostru.
- G : Pământul acesta era alor săi.
- Ac : Florile sunt pentru ai nostri.
3. Atribut: Reuşita alor nostri a bucurat toată şcoala.
4. Atribut adjectival: Câinele vostru e rău.
5. Complement prepozițional:
- G: Duşmanul s-a repezit asupra alor nostri.
- D: Am dat alor vostri mingea.
- Ac: El îşi aminteşte de ai tăi.
6. Complement direct, precedat de prepoziție: I-am întâlnit pe ai tăi.
7. Complement indirect: Le-am spus alor tăi că plec.
8. Complement circumstanţial de loc: El mergea către ai săi.
9. Complement circumstanţial de timp: El a venit pe teren înaintea alei noastre.
10. Complement circumstanţial de cauză: El a întârziat din pricina alor săi.
11. Complement circumstanţial de scop: El a muncit pentru ai săi.
12. Complement circumstanţial condiţional: În locul alor tăi, nu m-aş duce.

4
PRONUMELE ŞI ADJECTIVUL PRONOMINAL DEMONSTRATIV
Pronumele demonstrativ este partea de vorbire flexibilă care înlocuieşte numele unui
obiect indicând apropierea sau depărtarea lui în spaţiu ori în timp, identitatea sau diferenţa
faţă de alte obiecte.
Pronumele demonstrativ are formele:
✓ de apropiere: acesta, aceasta, aceştia, acestea – N, Ac; acestuia, acesteia,
acestora – G, D (forme literare) / ăsta, asta, ăştia, ăstea– N, Ac; ăstuia, ăsteia,
ăstora – G, D (forme populare).
✓ de depărtare: acela, aceea, aceia, acelea – N, Ac; aceluia, aceleia, acelora – G, D
(forme literare) / ăla, aia, ăia, ălea – N, Ac; ăluia, ăleia, ălora – G, D (forme
populare).
✓ de identitate: acelaşi, aceeaşi, aceiaşi, aceleaşi – N, Ac; aceluiași, aceleiași,
acelorași – G, D.
✓ de identitate (diferenţiere): celălalt, cealaltă, ceilalţi, celelalte – N, Ac; celuilalt,
celeilalte, celorlalte – G, D (de depărtare) / cestălalt, ceastălaltă, ceştilalţi,
cestelalte – N, Ac; cestuilalt, cesteilalte, cestorlalți, cestorlalte – G, D (de
apropiere).

Declinarea pronumelui demonstrativ de apropiere

CAZUL MASCULIN
Singular Plural
N., Ac. acesta, ăsta aceştia, ăştia
G., D. acestuia, ăstuia acestora, ăstora
CAZUL FEMININ
Singular Plural
N., Ac. aceasta, asta acestea, ăstea
G., D. acesteia, ăsteia acestora, ăstora
Declinarea pronumelui demonstrativ de depărtare
CAZUL MASCULIN
Singular Plural
N., Ac. acela, ăla aceia, ăia
G., D. acesluia, ăluia aceslora, ălora
CAZUL FEMININ
Singular Plural
N., Ac. aceea, aia acelea, ălea
G., D. aceleia, ăleia acelora, ălora

Declinarea pronumelui demonstrativ de identitate

CAZUL MASCULIN
Singular Plural
N., Ac. acelaşi aceiaşi
G., D. acesluiaşi acesloraşi
CAZUL FEMININ
Singular Plural
N., Ac. aceeaşi aceleaşi
G., D. aceleiaşi aceloraşi

Declinarea pronumelui demonstrativ de diferenţiere apropiată

CAZUL MASCULIN
Singular Plural
5
 N., Ac. cestălalt, ăstălalt ceştilalţi, ăştilalţi
G., D. cestuilalt, ăstuilalt cestorlalţi, ăstorlalţi
CAZUL FEMININ
Singular Plural
N., Ac. ceastălaltă, astălaltă cestelalte, ăstelalte
G., D. cesteilalte, ăsteilalte cestorlalte, ăstorlalte

Declinarea pronumelui demonstrativ de diferenţiere depărtată

CAZUL MASCULIN
Singular Plural
N., Ac. celălalt, ălălalt ceilalţi, ăilalţi
G., D. celuilalt, ăluilalt celorlalţi, ălorlalţi
CAZUL FEMININ
Singular Plural
N., Ac. cealaltă, astălaltă celelalte, ălelalte
G., D. celeilalte, ăleilalte celorlalte, ălorlalte

OBS. Nu trebuie să se facă vreo confuzie între articolul demonstrativ ”cel” și pronumele
semiindependent ”cel”:
- băiatul cel deștept (articol demonstrativ – leagă substantivul articulat de atributul său)
- cel vechi (pronume semiindependent: vinul vechi; acest pronume substituie
substantivul regent, atunci când acesta nu există și poate fi dedus din context)

Funcţii sintactice (posibilități combinatorii) ale pronumelui demonstrativ:

1. Subiect: Acesta a venit.
2. Nume predicativ: N: Prietenul meu este acesta.
G: Cărţile sunt ale acestuia.
Ac: Cartea este pentru cealaltă.
3. Atribut adjectival: Copilul acesta este bun.
4. Atribut pronominal: Cărţile acetuia sunt noi.
5. Complement direct: Tu îl cauţi pe acela.
6. Complement indirect: D: Dau acestuia o minge.
7. Complement prepozițional: Ac: Eu m-am interesat despre acela.
8. Complement circumstanţial de loc: Eu locuiesc lângă acesta.
9. Coplement circumstanţial de timp: Tu ai venit înaintea acestuia.
10. Complement circumstanţial de mod: El a răspuns ca aceştia.
11. Complement circumstanţial de cauză: El a întârziat din pricina acestuia .
12. Complement circumstanţial de scop: Ai muncit pentru aceştia.
13. Complement circumstanţial condiţional: În locul acestuia, n-aş fi procedat astfel.

PRONUMELE ŞI ADJECTIVUL PRONOMINAL INTEROGATIV

Partea de vorbire care ţine locul cuvântului aşteptat ca răspuns la o întrebare dintr-o
propoziţie sau frază interogativă directă.
Formele pronumelui interogativ:
✓ simple: care, cine, ce, cât, câtă, câţi, câte, al câtelea, ce fel de (locuțiune
adjectivală).
Pronumele interogativ ce este invariabil. Pronumele interogativ cine are forme pentru
N-Ac (cine) şi G-D (cui).

Declinarea pronumelui interogativ care (fiinţe şi lucruri)

CAZUL Masculin Feminin
6
N., Ac. care care care care
G., D. cărui(a) căror(a) cărei(a) căror(a)

Declinarea pronumelui interogativ cât (cantitate)

CAZUL Masculin Feminin
N., Ac. cât câtă câţi câte
G., D. - câtor - câtor

Declinarea pronumelui interogativ al câtelea (referire la numerale ordinale)

CAZUL Masculin Feminin
N., Ac. al câtelea - a câta -
G., D. - - - -

Funcţiile sintactice (posibilități combinatorii) ale pronumelui interogativ:

1. Subiect: Cine a venit?
2. Nume predicativ: N: Cine este prietenul tău?
G: Al cui este caietul?
Ac: Pentru cine sunt florile?
3. Atribut: A cui casă ai construit-o?
4. Atribut adjectival: De care carte ai cumpărat?
5. Complement direct: Pe cine ai asteptat în parc?
6. Complement indirect: D: Cui dau florile?
7. Complement prepozițional: G: Împotriva cui au luptat ei?
Ac: La cine te gândești?
8. Complement circumstanţial de loc: Spre cine aleargă băiatul?
9. Complement circumstanţial de timp: Înaintea cui a intrat în clasă?
10. Complement circumstanţial de mod: Conform căruia ai făcut această lucrare?
11. Complement circumstanţial de cauză: Din cauza cui a lipsit?
12. Complement circumstanţial de scop: În vederea căruia se pregăteşte?
13. Complement circumstanţial condiţional: În locul cui nu ai fi procedat astfel?

PRONUMELE ŞI ADJECTIVUL PRONOMINAL RELATIV

Pronumele relativ se foloseste numai în frază şi este element relaţional între regentă şi
subordonată, păstrându-şi funcţia sintactică în propoziţie.
Formele pronumelui relativ:
✓ simple: care, cine, ce, cât, câtă, câţi, câte, al câtelea, ce fel de (locuțiune
adjectivală relativă).
✓ compuse: cel ce, ceea ce.
Dintre acestea devin adjective ce, care şi cât, atunci când nu mai înlocuiesc
substantive şi se acordă în gen, număr şi caz cu substantivul determinat lângă care se află.
Exemplu: Nu ştiu / ce carte ai cumpărat.

Forme ale pronumelor relative compuse

CAZUL Masculin Feminin
N., Ac. Cel ce Cei ce Ceea ce Cele ce
G., D. Celui ce Celor ce Celei ce Celor ce

Funcţii sintactice (posibilități combinatorii) ale pronumelui relativ:

1. Subiect: Nu mi-ai spus / cine a venit.
2. Nume predicativ: Ac: Îl laudă / pe care a plecat.
G: Îi dau cartea / căruia o citeşte.
D: Cartea este / a cui a plecat.
7
3. Atribut: Nu mă interesează / căreia este nepot acest copil.
4. Complement direct: Spune-mi / pe cine ai asteptat în parc.
5. Complement indirect: Te-am întrebat / cui dau florile.
6. Complement circumstanţial de loc: Mi-a spus /spre cine aleargă băiatul.
7. Complement circumstanţial de timp: Ştiu/ înaintea cui a intrat în clasă.
8. Complement circumstanţial de mod: Nu mi-a spus/ conform căruia ai făcut această
lucrare.
9. Complement circumstanţial de cauză: Am aflat/ din cauza cui a lipsit.
10. Complement circumstanţial de scop: Nu mi-ai spus /în vederea căruia se pregăteşte.
11. Complement circumstanţial condiţional: Spune-mi / în locul cui nu ai fi procedat astfel.

PRONUMELE ŞI ADJECTIVUL PRONOMINAL NEHOTĂRÂT

Partea de vorbire care ţine locul unui substantiv, fără să dea vreo indicaţie precisă
asupra obiectului sau fiinţei pe care o înlocuieşte.
Forme:
✓ simple: unul, altul, atât, atâta, atâţi, atâte(a) (niscai), tot (toată, toţi, toate).
✓ compuse: cineva, ceva, careva, altcineva, niscaiva, fiecare, fiecine, fiece,
ori(şi)cine, ori(şi)ce, ori(şi)cât, oarecine, cutare,vreun, vreo, , cutare, vreunul,
vreuna.
✓ locutiuni-pronominale: nu ştiu cine(cineva), nu ştiu ce (ceva), cine ştie cine/ce, te
miri cine/ce, care mai de care.
Flexionează după gen, număr şi caz. Însă, pronumele nehotărâte formate cu ajutorul
lui ce nu-şi schimbă forma. Pronumele nehotărâte formate cu ajutorul lui cine au forme
numai pentru singular, iar flexiunea se relizează după caz. Pronumele nehotărâte compuse cu
care au forme deosebite după gen, numai la Genitiv şi Dativ, singular.
Când nu mai ţin locul uniui substantiv şi se acordă în gen, număr şi caz cu
substantivul determinat, unele pronume nehotărâte devin adjective pronominale nehotărâte
cu funcţie sintactică de atribut adjectival.
Exemplu: Toţi copiii îl aşteaptă pe Moş Crăciun.

Funcţiile sintactice (posibilități combinatorii) ale pronumelui nehotărât:

1. Subiect: Unul învăţa.
2. Nume predicativ: Cărţile sunt pentru altcineva.
3. Atribut: Meritele tuturor au fost recunoascute.
4. Complement direct: Îi ascultă pe fiecare.
5. Complement indirect: Nu spun oricui secretul meu.
6. Complement prepozițional: Asupra unora dintre ei s-a abătut nenorocirea.
7. Complement circumstanţial de loc: Au oprit înaintea alteia dintre clădiri.
8. Complement circumstanţial de timp: Au ajuns acolo înaintea tuturor.
9. Complement circumstanţial de mod: Au acţiona în baza unora dintre legi.
10. Complement circumstanţial de cauză: A pierdut concursul din cauza unora.
11. Complement circumstanţial de scop: El a muncit o viaţă pentru toţi.
12. Complement circumstanţial condiţional: În locul unora dintre ei, nu aş fi procedat
astfel.

PRONUMELE ŞI ADJECTIVUL PRONOMINAL NEGATIV

Partea de vorbire flexibilă care înlocuieşte numele obiectului prezentat ca inexistent şi
apare în propoziţii negative.
Forme:
✓ Simple: nimic, nimeni.
✓ Compuse: niciunul.

8
 Pronumele negativ nimic (se referă la nume de lucruri) este invariabil. Nimeni (se
referă la nume fiinţe) are formă numai de singular şi flexionează după caz: N-Ac nimeni, G-D
nimănui.
Flexiunea pronumelui negativ niciunul
CAZUL Masculin Feminin
N., Ac. Niciunul Niciunii Niciuna Niciunele
G., D. Niciunuia Niciunora Niciuneia Niciunora

Flexiunea adjectivului pronominal negativ nici unul

CAZUL Masculin Feminin
N., Ac. Niciun Niciunii Nicio Niciunele
G., D. Niciunui Niciunor Niciunei Niciunor

Funcţiile sintactice ale pronumelui negativ:

1. Subiect: N-a venit nimeni.
2. Nume predicativ: Cărţile nu sunt pentru niciunul dintre voi.
3. Atribut: N-a contestat meritele niciunuia dintre rivali.
4. Complement direct: N-am văzut pe nimeni acolo.
5. Complement indirect: N-a spus o vorbă nimănui.
6. Complement prepozițional: Nu apelează la nimeni.
7. Complement circumstanţial de loc: Să nu opreşti maşina înaintea niciunuia.
8. Complement circumstanţial de timp: N-au ajuns acolo înaintea niciuneia.
9. Complement circumstanţial de mod: Nu e mai mare decât niciunul dintre voi.
10. Complement circumstanţial de cauză: N-a pierdut concursul din cauza niciunuia dintre
profesori.
11. Complement circumstanţial de scop: Nu s-a pregătit pentru niciunul dintre examene.