S3-Integrare și incluziune la vârstele timpurii

Nume Ghiță Andreea Teodora

Filială PITESTI

FIȘA DE LUCRU 3
• Dacă ați fi avut ocazia să alegeți ce să învățați la școală, când erați elev, v-ar fi plăcut să
învățați despre persoane cu dizabilități, despre toleranță, despre drepturi? De ce?

Da, mi-ar fi plăcut să învăţ în şcoală despre persoanele cu dizabilităţi şi toleranţă, deoarece
din punctul meu de vedere în acest fel ne-ar fi mult mai uşor să intelegem prin ceea ce trec şi
am putea mult mai uşor să le includem în societate, să le facem să se simtă nişte persoane
normale şi să combatem în acest fel discriminarea. De asemenea, mi-ar fi plăcut să învăţ şi
despre drepturi, pentru ca este foarte important ca fiecare om să cunoască ce drepturi are sau
nu, putând în acest fel să ne apărăm dacă cumva ne este îngrădit vreunul din ele.

• Cu cine ați putea colabora la nivel de instituție/comunitate în scopul promovării EI ? Care

sunt rolurile fiecărui actor?

La nivel de instuţie în scopul promovării EI aş putea colabora cu: profesorul itinerant,

profesorul de la clasă, psihologul şi logopedul ( dacă este cazul ).
Profesorul itinerant: încearcă să alcătuiască un plan de intervenţie personalizat pentru elevii
cu nevoi educaţionale speciale, care beneficiază de acest serviciu pe toată durata
învăţământului preşcolar şi pe întreaga perioadă a şcolarizării. El efectuează evaluarea
periodică a dezvoltării elevilor cu CES şi operează modificări în programul de intervenţie
specializată. Scopul activităţii acestuia este de a dezvolta şi promova asistenţa educaţională a
copiilor cu cerinţe educaţionale speciale, asigurând progresul în dezvoltarea elevului,
compensarea şi remedierea dificultăţilor de învăţare.
Profesorul de clasă:colaborează de asemenea cu profesorul de sprijin, în vederea stabilirii
unor modalităţi de lucru adecvate pentru elevii cu CES. El pune accentul pe dezvoltarea de
activităţi care au la bază lucrul în echipă şi cooperarea, respectând identitatea culturală a
fiecărui copil în parte, şi pe monotorizarea constantă a eficacităţii activităţilor de predare-
învăţare-evaluare la nivelul fiecărui copil.
Psihologul: are rolul de a le oferi asistenţă şi îngrijire copiilor cu dizabilităţi, pentru a îi ajuta
să ducă o viaţă cât mai independentă şi de a se integra mult mai uşor în colectivitate. Acest
serviciu le va favoriza accesul la educaţie şi le va oferi posibilitatea să se manifeste pe deplin
în calitate de cetăţeni. Acesta analizează problemele specifice mediului şcolar, explică şi
promovează înţelegerea procesului de dezvoltare a copilului şi a relaţiilor dintre acest proces,
comportament şi învăţare, selectează, administrează şi interpretează instrumente de evaluare
psihologică şi oferă consiliere psihologică specializată în domeniul educaţional.
Logopedul:organizează şi desfăşoară activitatea de recuperare, ameliorare a tulburărilor de
limbaj şi comunicare la copiii din instituţiile de învăţământ general, orientată spre optimizarea
procesului educaţional, asigurând evoluţia progresivă a personalităţii copilului, în special al
limbajului acestuia. Un copil cu dislalie care nu a beneficiat de asistenţă logopedică, poate
dezvolta complexe de inferioritate, subapreciere, relaţii deficitare cu ceilalţi, teamă de a vorbi
în public, închidere în sine, ceea ce poate duce la apariţia unor stări depresive, eşec sau chiar
abandon şcolar.

• Elaborați un eseu argumentativ la tema Ce putem face pentru a combate discriminarea la

nivel de comunitate și instituție de învățământ.

Discriminarea reprezintă tratamentul diferit ce se aplică unor persoane din cauza apartenenţei
lor la un anumit grup social.
Pentru a evita discriminarea în şcoli, consider ca un rol important îl are profesorul. În primul
rând, acesta ar trebui să îî trateze în mod egal pe toţi copiii şi să le insufle şi lor acest lucru, că
indiferent de cât de diferită este o persoană faţă de ei, nu trebuie judecată si tratată într-un mod
diferit. Acesta ar trebui să vorbească cu ei la orele de dirigenţie despre această problemă,
întâlnită foarte des în zilele noastre, şi să le explice că este una care are repercursiuni foarte
grave asupra victimei, ce poate ajunge să sufere de probleme şi dificultăţi de natură psihică şi
emoţională, şcolară sau comportamentală, ca: depresie, anxietate, stimă de sine scăzută, etc.. .
Pentru a nu se ajunge la discriminare în şcoli, profesorul trebuie să îi facă să fie o clasă unită,
să înţeleagă beneficiile diversităţii şi să creeze nişte condiţii optime de învăţătură pentru copii,
pentru a reduce în acest fel riscul de a avea loc discriminarea în rândul tinerilor şi a le creşte
totodată şi încrederea în sine.
Aceste chestiuni este bine sa le vorbim cu copiii de la cele mai mici varste, sa ii facem sa
inteleaga ca toti suntem diferiti si ca nimeni nu isi alege corpul, culoarea parului, marimea
nasului, culoarea ochilor, dar nici familia.
Pentru a evita discriminarea la nivel de comunitate, în opinia mea, un rol esenţial îl are
educaţia pe care fiecare individ a primit-o şi felul în care acesta a fost crescut. Pentru că
stereotipurile şi prejudecăţile sunt o condiţie necesară a discriminării, un prim pas îl reprezintă
eliberarea de acestea. Ca să scăpăm de ele, este important să interacţionăm cu oameni cât mai
diverşi, oameni care au altă naţionalitate, etnie, religie, orientare sexuală sau care au avut
experienţe de viaţă diferite faţă de noi. Odată ce vom reuşi să cunoaştem oameni din diferite
grupuri, vom constata că multe dintre credinţele pe care le avem sunt false sau nefondate. Un
alt lucru la fel de important îl reprezintă eliminarea din vocabular a anumitor termeni care duc
la discriminare, precum: handicapat, ţigan, retardat, etc.. . Ca această problemă să fie stopată ar
trebui, de asemenea, să nu mai rămânem indiferenţi atunci când cineva este jignit sau
nedreptăţit din cauză că face parte dintr-un grup minoritar. De multe ori, atunci când nu
suntem noi victimele discriminării, preferăm să nu ne implicăm, însă o astfel de atitudine
pasivă ne face complici la discriminare şi ne pune în pericol propriile drepturi.
În concluzie, discriminarea indiferent de tipul ei, există şi reprezintă o problemă extrem de
importantă şi delicată în rândul tinerilor, care ar trebui combătută, pentru a evita astfel alte
situaţii neplăcute sau chiar tragice care ar putea apărea.