S3-Integrare și incluziune la vârstele timpurii

Nume Slămnoiu Iuliana Raisa

Filială Slatina

Data 06.12.2021

FIȘA DE LUCRU 3

1. Dacă ați fi avut ocazia să alegeți ce să învățați la școală, când erați elev, v-ar fi plăcut să
învățați despre persoane cu dizabilități, despre toleranță, despre drepturi? De ce?

Dacă aș fi avut ocazia să aleg ce să învăț la școală, mi-aș fi dorit să învăț despre persoanele cu
dizabilități. Din punctul meu de vedere , toleranța implică dragoste, respect și considerație față
de cel de lângă tine - să respecți libertatea altuia, a modului său de gândire și de comportare,
precum și a opiniilor sale ( politice ,religioase), să îngădui celuilalt să fie el însuși fără să-i
impui convingerile tale sau conduita ta.

Ar trebui să fim toleranți și înțelegători cu tot ceea ce ne înconjoară , inclusiv cu noi înșine.
Indiferent de experiențele prin care trecem în viață , să devenim mai buni și mai îngăduitori.

2. Cu cine ați putea colabora la nivel de instituție/comunitate în scopul promovării EI ? Care

sunt rolurile fiecărui actor?

Din punctul meu de vedere în scopul promovării educației incluzive ar trebui să fie implicați
următorii actori: școala, administrația publică locală, unitatea sanitară( acolo unde există) și
societatea în sine.

Școala ar trebui să asigure mediul propice pentru o educație incluzivă de calitate prin cadre
didactice pregătite în acest sens, administrația publică locală ar trebui să asigure fondurile
necesare pentru ca actul educațional să se desfășoare în condiți optime ( transport al elevilor,
logistica unității de învățământ, burse de performanță pentru elevi, etc.). De asemenea un rol
important l-ar avea și unitățile sanitare prin medici de familie, medici psihologi sau psihiatri,
care să asigure consultații de specialitate acolo unde este cazul și nu în ultimul rând un rol
important îl are chiar societatea, fiecare om care interacționează cu un elev cu deficiențe
specifice educației incluzive, care ar trebui să manifeste toleranță, dorință de a ajuta și de a
empatiza.
 3. Elaborați un eseu argumentativ la tema Ce putem face pentru a combate discriminarea la
nivel de comunitate și instituție de învățământ.

Discriminarea nu este altceva decât încălcarea dreptului la egalitate, iar acest drept este
încălcat de cele mai multe ori în școli. Discriminarea se bazează pe o prejudecata, care nu este
altceva decat o idee preconcepută, greșită, pe care și-a facut-o un om despre altcineva.
Este foarte greu sa se facă o contorizare oficială a a cazurilor de discriminare din școli,
deoarece prea puține cazuri ajung în atenția conducerii școlilor sau a celorlalte instituții
competente. 
 Extinderea fenomenului este mult mai mare decât ne așteptăm noi adulții. În toate clasele
gimnaziale și liceale există raportări ale elevilor din toate posturile fenomenului: victime,
observatori sau agresori.
Copiii care sunt discriminați suferă de probleme și dificultăți de natură psihică și emoțională,
școlară sau comportamentală. Cele mai frecvente sunt: depresie, anxietate, tulburări de somn,
stimă de sine scăzută, imagine de sine distorsionată, scăderea randamentului școlar, a atenției
și concentrării, sentimente de izolare și însingurare, probleme de greutate, risc crescut de
abandon școlar și în cazurile cele mai grave, suicid.
Cum ar trebui sa reacționeze copilul in momentul in care devine victima discriminării?          
Ar trebui să ceară în primul rând ajutor din partea parinților, pentru a găsi cele mai bine
strategii de a face față. Strategiile sugerate de aceștia ar trebui să conțină: ignorarea
agresorului, exersarea unor răspunsuri și atitudini prin care să-i facă față, sa se înconjoare de
prieteni. Dacă aceste metode nu funcționează trebuie să apeleze, susținut de către familie, la
dirigintă, consilier școlar, directiunea scolii.
Cum ar trebui sa reacționeze parintele in momentul in care copilul lui este o victima a
discriminării?                                                                                                          
                                         Ar trebui să îl încurajeze să vorbească cât mai deschis despre ceea
ce se întâmplă la școală și să trateze aceasta problemă cu seriozitate. Nu este o “sensibilitate” a
copilului, ci un abuz care trebuie să se oprească. Adultul va trebui să solicite direcțiunii școlii
implicarea, facilitarea unei discuții cu părinții agresorului eventual, orice măsuri sunt necesare
pentru a opri abuzul. Ulterior, în funcție de durata abuzului și nevoile copilului pot să solicite
ajutorul unui profesionist.

Înțelegerea mutuală va reduce riscul discriminării și va contribui la crearea de condiții mai

bune de învațătură pentru copii. Condițiile mai bune de învățare vor stimula încrederea de sine
a elevilor și vor contribui la reducerea abandonului școlar – o problemă extrem de frecventă
între copii. Din păcate, foarte mulți elevi din ziua de azi nu pot accepta elevi diferiți. Tocmai
pentru ca nu suntem uniți și nu înțelegem beneficiile diversității, această societate se destramă
și apare astfel în școli, în violență, fie ea verbală sau fizică.