PORTOFOLIU

Nume și prenume:

Specializarea:

Disciplina: Nevoi emergente ale educabililor

Cadru didactic: conf. univ. dr. Toderici Ovidiu Florin

Data transmiterii:

An universitar 2023-2024
 Cuprins:

Tema I
Pe baza Suportului de curs 1 -Nevoi emergente ale copilului și a Suportului de curs 2-
Ghid de identificare și adresare a nevoilor emergente ale copiilor din România,
identificați și prezentați, în 3-4 pagini, 4 probleme cu care s-au confruntat preșcolarii/
elevii din România, în perioada 2018-2024. În elaborarea prezentării veți ține cont de
următoarele cerințe:
- Definirea problemei;
- Cauzele apariției problemei;
- Soluții pentru rezolvarea problemei;
-

O data cu evoluția tehonlogiei, apariția a cât mai multe surse de informație și

incapacitatea copiilor de a discerne între bine și rău, între cee ace îi este util și ceea ce îi poate
aduce prejudicii, elevii din România se confruntă cu numeroase probleme dintre care amintim:
violența în școli, consumul de tutun, alcool sau droguri, influența pe care o are internetul asupra
identintății lor, sărăcia.
Violența este una din problemele cu care elevii din România se confruntă în școli. Fie că
vorbim de violență fizică, verbală, posturală, distrugerea proprietăţii şi furtul, această are
consecințe grave asupra bunăstării elevilor.
Copiii pot prezenta comportamente violente atunci când interacţionează cu cei din jurul
lor. Unii copii manifestă comportamente agresive care sunt mai puţin extreme sau problematice,
dar totuşi îngrijorătoare. Aceştia pot să-i dea o palmă altor copii sau să-i ciupească. Unii copii
arunca obiecte mici şi rupe lucruri, atunci când sunt supăraţi. Alţii au accese de furie şi lovi cu
piciorul lucruri sau ţipă. Unii copii sunt agresivi verbal. Ei ameninţă şi şicananează alţi copii sau
se folosesc de controlul emoţional pentru a se victimiza. Mai mult, ei ar putea răspândi zvonuri
despre ei copiii pe care nu-i simpatizează. Indiferent de nivelul de agresiune, este important să se
intervină din timp pentru a ajuta copiii cu comportament agresiv. Cele mai comune forme de

An universitar 2023-2024
manifestare ale violenţei între copii sunt agresiunile verbale, ţipatul la interlocutor, ciupitul,
loviturile cu piciorul, scuipatul, muşcatul, ameninţarea, tachinarea, însă cele care au consecinţe
mai grave sunt agresiunile fizice. Copiii au nevoie să afle cum să-şi controleze comportamentul şi
cum să-şi gestioneze furia şi conflictele fără a recurge la agresiune. Au nevoie să-i înveţe
modalităţi alternative de a rezolva problemele.

Problema violenţei în şcoală a devenit o temă de reflecţie pentru toţi cei implicaţi în actul
educaţional, şcoala dispunând de resursele necesare conceperii unor programe de prevenire a
violenţei. Pentru a fi un bun manager în problemele de agresiune profesorul sau părinţii trebuie să
prezinte o atitudine calmă atunci când se confruntă cu copii care sunt supăraţi. De asemenea,
aceştia ar trebui să privească în ochi copiii atunci când vorbesc cu ei, să aibă o voce fermă şi să-şi
controleze mişcările corpului. Este important ca materialele şi jucăriile agresive să fie eliminate
din perimetrul elevilor.
Elevii care manifestă un comportament agresiv perturbă lecţiile în şcoală, intimidează,
sperie şi chiar pot răni ceilalţi copii. Copii cu comportament agresiv pot avea, de asemenea,
dificultăţi în controlul temperamentul lor şi sunt uşor de supărat şi deranjat de alţii, adesea putând
apărea mânie şi resentimente. Dacă nu vom interveni pentru a ajuta aceşti copii, care sunt la risc
de a dezvolta tulburări grave de comportament s-ar putea ca faptele săvârşite de ei să aibă
repercursiuni din ce în ce mai grave şi comportamentele lor agresive ameninţă siguranţa altor
copii. Ca măsuri ce pot fi luate atunci când comportamentul agresiv al elevilor escaladează
nivelul de moralitate sunt expulzarea sau suspendarea de la şcoală.
Conflictele cauzate de sărăcie, lipsa accesului la informaţie generează situaţii în care
violenţa este văzută ca un comportament normal, acceptat de toţi membrii societăţii, fiind învăţat
de copii şi reprodus ca atare. Tradiţia promovează tipul bărbatului ce îşi arată puterea prin
violenţă, aceasta devenind o marcă a virilităţii iar femeia este văzută ca ceva negativ şi imaginea
ei este asociată cu înşelăciunea. Trecutul nostru ca elevi ne oferă situaţii de instruire pedagogică
făcută prin violenţă: bătutul la palmă cu linearul, trasul de urechi sau de păr, statul pe coji de nuci
sau porumb.
Mediul familial reprezintă cea mai importantă sursă a agresivităţii elevilor. Mulţi dintre
elevii care prezintă un profil agresiv provin din familii dezorganizate sau trăiesc în familii
monoparentale. Alte cauze familiale sunt şomajul unuia dintre părinţi, dificultăţile materiale,

An universitar 2023-2024
violenţa intrafamilială, consumul de alcool, abuzarea copilului, neglijenţa, privilegierea exagerată
a relaţiei afective părinţi – copii în defavoarea celei educative. Aici este momentul în care trebuie
avem în vedere stabilirea unei relații de susținere reciprocă din partea școlii, a familiei și a
comunității.
Cauzele apriției violenței sunt multiple. Schimbările de natură biologică, dorinţa de a
deveni independent şi în acelaşi timp de a rămâne dependent, căutarea identităţii şi schimbările de
natură cognitivă specifice perioadei adolescenţei sunt tot atâtea motive de a analiza schimbările
specifice ale perioadei adolescenţei şi impactul acestora asupra dezvoltării unor forme de
manifestare agresivă. Perioadele de tranziţie – pubertatea, adolescenţa, schimbarea şcolii sau a
locuinţei, modificările relaţiilor familiale (divorţ, deces, naşterea unui copil etc.) – au fost
evidenţiate ca potenţiale generatoare ale agresivităţii individului; cu atât mai mult schimbările de
comportament ale adolescentului pot fi un semn al interacţiunii dintre schimbările de natură
psihologică şi trecerea de la ciclul gimnazial la cel liceal. Mai mult, maturizarea timpurie poate
afecta comportamentul agresiv al adolescentului: fetele par să fie dezavantajate, dezvoltarea lor
mai rapidă ducând uneori la asocierea cu „prieteni” mai în vârstă alături de care comit acte
antisociale.
Cât priveşte măsurile de prevenţie şi/sau limitare a manifestărilor agresive, argumentele
au vizat analiza unor elemente specifice: dezvoltarea autocontrolului şi a empatiei cu rol
demonstrat. Cum cele mai multe dintre programele de intervenţie sunt derulate la nivelul şcolii,
este reconfimat rolul aceastei instituţii, în condiţiile în care părinţii par să fi „demisionat” din
rolul lor educativ sau uneori nu recunosc puterea educativă a şcolii şi nu sprijină îndeajuns
eforturile acesteia în prevenirea şi limitarea tulburărilor de comportament ale copiilor lor. Cum
poate acţiona prevenirea comportamentului agresiv în şcoli? Prin crearea unui mediu de învăţare
care să stimuleze dezvoltarea comportamentului prosocial şi acordarea de ajutor celor care deja se
manifestă agresiv să înlocuiască răspunsurile nepotrivite cu o atitudine pozitivă, prosocială.
Putem constata că măsurile de prevenire a comportamentului agresiv în adolescenţă, pentru a se
dovedi eficiente, trebuie implementate cât mai de timpuriu. Ele constau în eliminarea, în măsura
posibilului sau mai degrabă limitarea acţiunii factorilor de risc pe care studiile i-au pus în
evidenţă. Aşadar, în adolescenţă, putem vorbi mai degrabă de măsuri de limitare a
comportamentului agresiv, deoarece prevenirea este de departe mai eficientă la vârstele timpurii.

An universitar 2023-2024
Măsurile de prevenire trebuie mai degrabă să facă referire la comportamentul părinţilor,
profesorilor sau altor adulţi semnificativi care, în această perioadă să fie pregătiţi de shimbările
specifice vârstei, să le înţeleagă şi să ajute adolescentul să depăşească în mod firesc problemele
inerente. Protecţia copilului contra oricăror forme de abuz, educarea părinţilor şi formarea pentru
„profesiunea de părinte”, responsabilizarea comunităţii locale în problemele de educaţie,
încheierea de parteneriate cu diferite instituţii, implicarea tinerilor în activităţi de voluntariat cu
caracter social (în căminele de bătrâni, casele de copii, spitale etc.) în vederea educării toleranţei
şi a responsabilităţii, dar şi pentru creşterea sentimentului utilităţii sociale etc. sunt tot atâtea
posibile măsuri de prevenire şi limitare a comportamentului agresiv ce şi-au dovedit eficienţa în
cadrul diferitelor programe implementate mai mult în afară şi sporadic la noi.
Mai mult, un rol important îl au programele de prevenire şi limitare a comportamentului
antisocial și abilitarea indivizilor aflaţi în situaţia de risc şi nu numai pe dezvoltarea unor
deprinderi generale de rezolvare de probleme şi luare de decizii, pe formarea de abilităţi cognitive
generale pentru rezistenţa la influenţele media şi interpersonale (într-o epocă în care rolul
educatorului a fost preluat de către televizor), de abilităţi de creştere a autocontrolului şi stimei de
sine, însuşirea unor strategii de adaptare la situaţii stresante prin utilizarea deprinderilor cognitive
de coping şi tehnicilor de relaxare comportamentală, formarea unor deprinderi generale
interpersonale şi asertive.
De asemenea, recomandăm implicarea părinţilor şi a profesorilor – ca adulţi semnificativi
din viaţa adolescenţilor – în programele de prevenire/limitare a manifestărilor agresive în
adolescenţă. Mai mult, subliniem faptul că adolescenţii sunt viitorii părinţi, iar ignorarea
problemelor cu care adolescentul de azi se confruntă, ar putea echivala cu agravarea problemelor
de agresivitate la generaţiile viitoare.
Educarea la copii şi adolescenţi, dar şi la părinţi (actuali şi viitori) a comportamentului
prosocial şi a inteligenţei emoţionale, formarea de abilităţi cognitive generale pentru rezistenţa la
influenţele media şi interpersonale (într-o epocă în care rolul educatorului a fost preluat de către
televizor), de abilităţi de creştere a autocontrolului şi stimei de sine, însuşirea unor strategii de
adaptare la situaţii stresante prin utilizarea deprinderilor cognitive de coping şi tehnicilor de
relaxare comportamentală, formarea unor deprinderi generale interpersonale şi asertive pot duce
la diminuarea sau chiar eleminarea violenței. Mai mult, cadrele didactice pot participa la

An universitar 2023-2024
programele de formare a competenţelor necesare prevenirii şi gestionării unor situaţii conflictuale
atât în şcoală cât şi în afara ei (dezvoltarea inteligenţei emoţionale, a autocontrolului, cunoaşterii
emoţiilor proprii şi ale celorlalţi, gestionarea eficientă a relaţiilor interpersonale, negocierea şi
soluţionarea conflictelor etc.). Un rol important îl are conjugarea eforturilor tuturor partenerilor
educativi – familia, şcoala, comunitatea, mass media, stimularea măsurilor de politică
educaţională în direcţia protecţiei copilului contra oricăror forme de abuz, educarea părinţilor şi
formarea pentru „profesiunea de părinte”, responsabilizarea comunităţii locale în problemele de
educaţie.

O altă problem cu care tinerii din România se confruntă este internetul. Internetul a
schimbat complet modul nostru de viață, fiind considerat unul dintre cele mai benefice progrese
tehnologice ale secolului XXI. Totul se vinde și se cumpără acum pe Internet, inclusiv distracția.
Internetul face lumea mai mică, pentru că am putea comanda sau comercializa orice în întreaga
lume. Și în această societate virtuală suntem cu toții comentatori, editori și creatori. Pentru unii,
Internetul este ocazia ideală de a scăpa de realitate, în timp ce pentru alții este cea mai bună
oportunitate de a socializa și a se împrieteni cu persoane din toată lumea. Poveștile personale
devin publice; problemele locale devin globale.
Pe lângă avantajele sale deloc neglijabile, Internetul reprezintă un pericol serios.
Internetul ne uneşte şi ne oferă infomaţii de ultimă oră în numai câteva secunde. Totuşi, există şi
numeroase vulnerabilităţi ale Internetului, care afectează grav viaţa reală. De la negarea existenţei
Holocaustului la teoriile conspiraţiei, Internetul permite oricui să distribuie orice fel de informaţie
în spaţiul virtual. Deoarece, elevii se află la vârsta la care cred tot ceea ce citesc, trebuie să aibă
mare grijă la volumul mare de informații care li se prezintă și să le aleagă doar pe cele potrivite.
De asemenea, internetul este și o modalitate de fraudă online. "Donează doi dolari/euro pentru
……!". Mai mult ca sigur aţi întâlnit mesajul cel puţin o dată. Anual, sute de mii de oameni cad
victime ale fraudelor online şi se pierd milioane de dolari. Sunt sute de feluri în care poţi fi
păcălit să donezi sau să furnizezi date personale, cum ar fi contul bancar sau datele de pe buletin.
Se estimează că fraudele pe Internet se vor dezvolta, cu cât vom apela mai mult la serviciile
online.

An universitar 2023-2024
 Mai mult, programele “troian” sunt aplicaţii instalate fără ştiinţa şi acordul utilizatorului şi
care efectuează diferite sarcini (furtul parolelor, codurilor prezente pe calculator, distribuirea
necontrolată de emailuri, înregistrarea activităţilor desfăşurate pe calculator de către utilizator,
etc.) Spre deosebire de viruşi ori viermi, nu se pot răspândi singuri. Din cauză că tot mai mulţi
oameni păstrează, în spaţiul virtual, informaţii personale, financiare şi medicale, securitatea
informaţiei scade. Măsurile de protecţie care pot fi luate sunt: utilizarea de programe antivirus şi
scanarea periodică a calculatorului; evitarea descărcării de documente sau programe din surse
nesigure; păstrarea unor copii de siguranţă ale aplicaţiilor şi fişierelor importante, etc.
În contextul vânzărilor şi cumpărărilor de pe Internet, copiii şi adolescenţii au devenit
public-ţintă pentru marketingul online. Marketingul care vizează adolescenţi este guvernat de
reglementări mai stricte decât în cazul adulţilor, deoarece mentalul şi subconştientul lor sunt mult
mai sensibile şi mai permeabile la impactul marketingului. Piaţa neagră virtuală este locul unde
se vând sau se cumpără lucruri ilegale. Nu este vorba numai de muzică, filme sau programe de
software piratate, ci este vorba de exportul speciilor aflate pe cale de dispariţie sau traficul de
armament. Un reportaj al BBC a arătat cum se face traficul de animale rare pe Internet: de la pui
vii de cimpanzeu, la carapace de broaşte ţestoase sau cornuri de rinocer: totul este de vânzare.
Furtul de identitate via Internet are cel mai adesea ca mobil banii. În prezent este deseori
necesar să prezentăm numeroase informaţii, precum semnătura, adresa, parole diverse, numere de
telefon şi mai ales informaţii legate de cărţile de credit şi diverse servicii de banking. Dacă un
infractor abil în computere şi prelucrarea datelor poate accesa astfel de informaţii, nimic nu-l va
opri să golească conturile sau să comită infracţiuni, ascuns sub identitatea virtuală a victimei sale.
Cu aceste informaţii, infractorul poate lua liniştit credite consistente în numele victimei sale. La
fel de uşor îşi poate autoriza transferuri electronice de bani din rezervele celui păgubit.
Numărul de oameni dependenţi de jocuri, pariuri şi explorare online creşte de la an la an.
Jocurile de noroc de pe Internet nasc dependenţă! În clipa în care joci se eliberează dopamină
(substanţă secretată de creier care controlează capacitatea de a simţi durerea şi de a experimenta
plăcerea). Această dependenţă este la fel de puternică şi ucigătoare că şi cea de droguri şi alcool.
Internetul a înlesnit accesul oricui la multe din informaţiile personale. Înregistrările audio
şi video, imaginile şi textele pot fi postate şi distribuite fără acordul legal al celor care apar în
respectivele documente. Chat-urile, forumurile şi reţelele de socializare creează noi portiţe pentru

An universitar 2023-2024
cei care vor să profite de oameni. Sunt oameni care îţi află secretele sau care pur şi simplu te
agresează constant cu mesaje obscene, încărcate de ură şi ameninţări. Adolescenţii pot fi luaţi in
râs şi li se pot aduce injurii atât in mod privat, prin mesaje personale, cat şi în mod public, vizibil
pentru oricine. In jur de 24% dintre adolescenţi susţin că cineva a postat cel puţin o informaţie
negativă, insultătoare despre ei. Puşi în situaţia dramatică în care primesc mesaje cu conţinut
sexual sau ameninţări, copii se ruşinează sau se sperie, de obicei, şi cred că dacă spun părinţilor
vor înrăutăţi situaţia. Sub adăpostul relativ al anonimatului, la care se adaugă riscul relativ scăzut
de a fi identificaţi şi prinşi, indivizii periculoşi devin tot mai îndrăzneţi faţă de minori. Această
situaţie este extrem de des întâlnită pe reţelele sociale, tot mai accesate de copii şi adolescenţi.
Există numeroase cazuri de abuz al copiilor de către utilizatori de pornografie.
Aproximativ 20% din totalul materialelor pornografice de pe Internet conţin imagini cu copii.
Uşurinţa cu care se filmează, apoi se transferă filmele pe Internet, abilitatea de păstrare a
anonimatul şi de postarea şi la consumul acestor filme au determinat creşterea continuă a
industriei pornografice infantile. Adolescenţii trebuie să ştie că poate să închidă oricând, fără
riscul vreunei pedepse, ferestrele de chat, e-mail-ul sau chiar computerul; că nu este obligat să
deschidă mesaje, precum cele primite de la străini sau cele de tip spam. În momentul în care
primeşte pe mail sau chat mesaje obscene, ameninţări sau fotografii şi fragmente video cu
conţinut pornografic sau violent, trebuie să-şi anunţe părinţii fără teamă sau ruşine.
La o simplă privire putem sesiza că toate exemplele oferite mai sus sunt înfățișate
frecvent și în programele TV, de multe ori la ore la care copiii pot fi de față. Puțini adulți declară
că respectă recomandările de vârstă și, de regulă, le permit celor mici să vizioneze emisiunile și
filmele pe care le văd și ei. Această decizie aparent nevinovată și incluzivă poate avea consecințe
neplăcute sau chiar grave pe termen lung. Atunci când e mic, copilul este ca un burete, el învață
prin imitație de la cei din jur, în special de la membrii familiei. Poate pentru noi ca adulți nu mai
este o noutate ceea ce vedem și este posibil să nu mai sesizăm sau să tolerăm cu ușurință scenele
care prezintă un limbaj vulgar sau un comportament nepotrivit. Observând atitudinea adulților și
în special a părinților, copilul învață dacă o anumită conduită este acceptabilă sau nu și învață
asta inclusiv din programele TV, din mediul online dar și din interacțiunile la care asistă. Deși
asemenea conținuturi au devenit atât de frecvente încât par să fie normalitatea, nu este cazul să
desconsiderăm efectele pe care le au asupra copiilor.

An universitar 2023-2024
 Măsurile de siguranță care pot fi luate ar fi următoarele. Încă de la începutul navigării
online este important pentru părinți să creeze contextul prin care copilul să fie încântat de a
naviga împreună, în familie, în spații sigure, dedicate copiilor. Este important ca copilului să-i fie
prezentate mai multe posibilități pe care le are online pentru divertisment și învățare și sa-i fie
explicat că Internetul este un spațiu public la care au acces oameni din întreaga lume. Unii ne pot
inspira să creăm lucruri extraordinare și învățăm de la ei iar alții pot avea scopuri mai puțin bune.
Încurajați copiii să ceară sprijinul când observă ceva care le creează o stare neplăcută sau cineva
le cere informații despre sine, familie sau școala. Pe măsură ce copilul crește și devine
adolescent, implicarea adulților poate fi redusă, însă este important ca aceștia să rămână alături de
copii pentru suport. Cu cât se discută mai timpuriu cu copilul despre datele personale, conținutul
dăunător sau neplăceri legate de conversații cu alte persoane, cu atât copilul va putea percepe
adulții din viața sa ca sprijin și aliați pentru a trece împreună prin orice situație pe care o
experimentează online și astfel va putea să se bucure din plin de oportunitățile mediului digital.
Dacă copilul a fost expus sau a căutat activ pornografie pe internet, puteți face câteva lucruri ca el
să înțeleagă cu ce a venit în contact și care sunt riscurile. În cazul în care a accesat astfel de
conținut din greșeală învățați-l cum să închidă fereastra și arătați-vă deschis să discutați deschis
despre ce a simțit și ce efect au asupra acestor imagini asupra lui. Cu acordul său, puteți folosi
capacitățile de control parental ale programului antivirus pentru a bloca conținutul nepotrivit.
Unele motoare de căutare au în propriul magazin de aplicații, extensii dedicate gratuite, pentru
blocarea conținutului pornografic. Este important pentru copii să fie conștienți că pe lângă
beneficiile pe care le au jucându-se și comunicând online, există și o serie de riscuri la care se pot
expune. Comunicarea cu persoane necunoscute poate fi o capcană în care pot cădea dacă nu
sesizează semnalele că ceva depășește limitele lui de confidențialitate, de disponibilitate sau
ajung să degenereze în solicitări nepotrivite. Ca de obicei, cheia este o comunicare cât mai
timpurie și o relație solidă de încredere între copilul și părinți sau cei care îl au în grijă. În acest
fel, el se va simți liber să împărtășească atât experiențele plăcute, cât și cele neplăcute. Desigur,
nu merită neglijat nici aspectul că este firesc ca adolescenții să nu prea dorească să discute despre
relațiile lor de pe internet. În plus, la această vârstă au nevoie din ce în ce mai mare de aprobarea
celor de vârsta lor, au o dorință firească de explorare, de noutate și de manifestare creativă. Din
punct de vedere emoțional este o perioadă destul de fragilă și dinamică astfel că au nevoie de

An universitar 2023-2024
mare înțelegere și bunăvoință autentică din partea adulților pentru a se putea deschide și a
comunica cu onestitate. Securizarea dispozitivelor și folosirea de programe antivirus Indiferent de
dispozitivul folosit pentru accesarea internetului, este important ca acestea să fie securizate prin
programe antivirus. Acestea oferă o protecție sporită și combat eficient mai multe tipuri de
amenințări informatice. Majoritatea programelor antivirus au versiuni gratuite. Un antivirus poate
fi instalat foarte ușor, iar în cazul telefoanelor mobile, indiferent de sistemul de operare, acestea
pot fi găsite ușor în magazinul de aplicații.
Drogurile, în vremurile noastre, au devenit una din cele mai mari preocupări sociale și un
din problemele elevilor din școala românească. În categoria drogurilor sunt incluse azi, printre
altele, alcoolul, heroina, cannabisul, amfetaminele, drogurile de sinteză. Ceea ce este azi pe
deplin recunoscut este faptul că toate aceste droguri produc modificări ale stării de conştiinţă:
relaxare şi euforie, scăderea puterii de concentrare, diminuarea simţului responsabilităţii,
conduita agresivă.
Persoanele care au consumat alcool prezintă o tendinţă agresivă evidentă. Agresivitatea
este mai mare la cei care au consumat alcool în cantităţi mari, comparativ cu cei care au băut mai
puţin. În starea de ebrietate, individul se caracterizează printr-o conştiinţă de sine scăzută, iar
aceasta descătuşează comportamentele inhibate de normele sociale. Individul nu se mai simte
responsabil, desfăşoară comportamente impulsive şi necontrolate, iraţionale, regresive, scăpate de
sub controlul stimulilor externi. Acest lucru se explică la nivel biologic prin efectul alcoolului
asupra cortexului, acesta nemaicontrolând pornirile agresive.Tendinţa agresivă din starea de
ebrietate este potenţată de prezenţa altor oameni, precum şi de aprobarea acestora. Acest lucru se
poate explica din nou pornind de la starea modificată de conştiinţă. În stare de conştiinţă de sine
obiectivă, individul dă dovadă de o aderenţă crescută la norme. Pe când, în starea modificată de
conştiinţă, persoana se transformă radical.
Pe de altă parte, atenţia focalizată pe sine facilitează alinierea comportamentului la
standard, indiferent de tipul şi de orientarea acestuia. Faptul că observatorii se focalizează pe
subiecţii ce beau alcool şi îi încurajează, îi susţin, dă acestora senzaţia că comportamentul lor este
normal şi permis. Altfel spus, persoanele care au consumat alcool se comportă conform
standardelor din situaţie: dacă li se oferă prilejul să se manifeste agresiv, ei îşi vor raporta
comportamentul la standardele situaţiei şi se vor comporta agresiv.

An universitar 2023-2024
 Toate acestea dovedesc că realizarea unui anumit comportament în cazul
consumului de alcool este mediată de anumiţi factori, printre care şi prezenţa altor persoane şi
conduita acestora (de susţinere, încurajare, sau dimpotrivă, de dezaprobare). Se pare deci că
existenţa comportamentelor dezinhibate ale indivizilor depinde şi de existenţa grupului, indiferent
de mărimea şi de tipul acestuia. Excitarea fiziologică produsă de alcool şi existenţa celorlalţi (a
grupului care încurajează şi susţine comportamentul) au drept rezultat o alterare a percepţiilor şi a
capacităţii de raţionare. Se produc distorsiuni ale proceselor emoţionale, precum şi dezinhibarea
comportamentală. De aceea, există sisteme legislative care pledează pentru pedepse mai uşoare în
cazul faptelor antisociale comise de persoane sub influenţa alcoolului. Dar aceasta nu anulează
fapta în sine. În stare de ebrietate, creşte conduita agresivă, este mult redusă capacitatea de
percepţie, luciditatea, şi prin urmare şi capacitatea de analiză a consecinţelor faptelor produse.
Toate aceste efecte ale alcoolului se regăsesc, dar pe o scală mult mai mare şi în
cazul consumului de droguri. Modificările pe care acestea le produc ireversibil la nivelul
sistemului nervos central, conduc la acte antisociale, chiar de o amploare mai mare decât cele
determinate de consumul de alcool şi care afectează în ultimă instanţă societatea în ansamblul ei.
Consumul de droguri ilegale este un subiect care îi preocupă pe mulţi părinţi. În schimb,
uneori nu conştientizăm suficient riscurile pe care le reprezintă abuzul de alcool sau obiceiul de a
fuma între adolescenţi; două comportamente care pot avea un impact foarte negativ asupra
sănătăţii şi bunăstării sale pentru tot restul vieţii.
Consumul de tutun, alcool şi alte droguri este iniţiat de obicei în adolescenţă. De fapt, nu
există practic nici un consumator adult de astfel de substanţe care să nu fi început înainte de 18
ani. În consecinţă este important să se întârzie cât mai mult vârsta de iniţiere a consumului de
tutun, alcool şi alte droguri.
În plus, copiii care încep foarte devreme să consume tutun şi alcool prezintă o
probabilitate mai mare de a testa şi a consuma alte droguri ulterior. Astfel, dacă se evită
consumul de tutun şi alcool în timp ce aceştia sunt foarte tineri, se reduce de asemenea riscul de a
ajunge să consume alte droguri.
Pentru a creşte eficienţa intervenţiilor părinților referitoare la consumul de alcool, tutun şi
droguri este importantă cooptarea în programele de prevenire atât a părinţilor, cât şi a
comunităţii, indiferent de vârsta copiilor şi este de preferat ca acest lucru sa se întâmple cât mai

An universitar 2023-2024
de timpuriu. De asemenea, este important să creștem gradul de conştientizare a părinţilor în ceea
ce priveşte importanţa factorilor familiali de risc şi de protecţie legaţi de consumul de droguri şi
încurajarea acestora în a-şi asuma un stil parental democratic. Prin aceasta înţelegem asumarea
controlului din partea părinţilor dar şi încurajarea eforturilor şi iniţiativelor copiilor/
adolescenţilor, ca şi factor motivant în cadrul legăturii afective şi comunicării permanente ce
trebuie să existe în familie. Prin familie înţelegem atât părinţii cât şi bunicii sau rudele care
locuiesc împreună cu copiii. Este important ca adulţii care fac parte din familie să ofere modele
pozitive cu privire la consumul de alcool, tutun sau alte substanţe dăunătoare sănătăţii.
Cei ce pot conştientiza acest aspect în sânul familiilor sunt educatorii, cadrele didactice
din învăţămăntul preuniversitar, legătura între şcoală şi familie fiind esenţială în creşterea
influenţei factorilor de protecţie în prevenirea consumului de alcool, tutun şi droguri de către
copii şi tineri. În multe state europene şi nu numai, educaţia antidrog începe încă din
învăţământul preşcolar şi continuă pe toată perioada şcolarităţii.
Întregul demers educativ cu privire la consumul de alcool, tutun şi droguri trebuie realizat
în contextul colaborării permanente dintre familie şcoală şi comunitate deoarece, copiii fac ce
văd”, aşa cum de altfel spune o vorbă, în condiţiile implicării active a copiilor în propria lor
educaţie.
Sărăcia poate fi privită din numeroase unghiuri, fațeta principală a acestui termen își are
rădăcinile adânc înfipte în relațiile bio-psiho-sociale ale individului. Din punct de vedere social
sărăcia o putem defini ca fiind acel fenomen în care individul sau grupul din care face parte
(familia) nu are potența necesară atât intelectuală cât și economică de a-și satisface nevoile
primare astfel situandu-se pe o scară socială inferioară. Fiecare individ este înzestrat de natură cu
un bagaj genetic, cu un potențial intelectual. Încă de la naștere acest bagaj începe să se manifeste
în diferite moduri reacționând diferit în functie de context. Pe parcursul vieții capacitatea
intelectuală și aptitudinile încep să schimbe și să modeleze ființa umană dându-i o personalitate
cu care să interacționeze cu mediul schimbându-l și modelându-l dupa propriile nevoi.
Capacitatea lui de adaptare la mediu, interferențele care au loc la nivel social poate crea un tablou
care să reflecte poziția socială a individului, relații pe care individul prin abilitățile sale le
sintetizează, le ierarhizează în funcție de nevoi, principii si primordialitate.

An universitar 2023-2024
 Sărăcia este privită ca o cumulare de lipsuri, deprivări şi nevoi nesatisfăcute, care duc la
excluziune socială. Sărăcia extremă, conform sociologilor şi sociopedagogilor, nu se referă
exclusiv la lipsuri financiare şi materiale ci este un complex de factori care cronicizează în timp
situaţia persoanelor afectate ducând la excluderea socială a acestora din viaţa socio-economică şi
culturală.
Uniunea Europeană şi România (ca stat membru al său) identifică accesul la educaţie ca
un drept fundamental. Acesta reprezintă atât un mod esenţial de prevenire a riscului de sărăcie şi
excluziune sociala, cât şi o modalitate importanta de sprijinire a incluziunii sociale a grupurilor
vulnerabile. Accesul la educaţie, definit ca posibilitatea de utilizare a dreptului la învăţătură,
reprezintă în contextul actual al societăţii româneşti, alături de accesul la serviciile de sănătate şi
condiţiile adecvate de hrană şi locuire, un instrument capabil să faciliteze sau să restricţioneze
integrarea socială, să mărească sau să reducă şansele de reuşita ale generaţiei tinere. Accesul la
educaţie al copiilor provenind din familii sărace este o problema atât de natură educaţională, cât
si socio-economică. Cu alte cuvinte, cauzele pentru care acestor copii le este îngrădit accesul la
educaţie sunt în egală măsură legate de disfuncţiile din sistemul educaţional, cât și de problemele
de natura socio-economica, pornind de la imposibilitatea asigurării hranei zilnice şi a pachetului
pentru şcoală, a îmbrăcămintei şi încălţămintei adecvate fiecărui anotimp şi terminând cu
cheltuielile educaţionale care depăşesc cu mult posibilităţile părinţilor, care sunt confruntaţi astfel
cu o situaţie paradoxală, în care beneficiile materiale condiţionate de frecventarea şcolii sunt cu
mult sub costurile educaţionale pe care le presupune participarea şcolară.
Pentru familiile sărace exista un registru complex de nevoi care trebuiesc satisfăcute
pentru a facilita accesul la educaţie al copiilor acestora: asigurarea hranei zilnice şi a pachetului
pentru şcoală; lipsa îmbrăcămintei si încălţămintei sezoniere, în special în familiile cu mai mulţi
copii de vârsta şcolară; lipsa condiţiilor locative necesare studiului, majoritatea familiilor trăind
în locuinţe fără curent electric şi supra-aglomerate,starea precară de sănătate a copiilor şi lipsa
educaţiei sanitare preventive.
Acestui registru sărăciei cronice extreme se adaugă o serie de variabile contextuale
generate de situaţie:
1. Dezorganizarea familiei şi lipsa controlului asupra copilului. Aceasta se datorează
fie mediului familial dezorganizat, caracterizat de violenta şi consum de alcool, fie faptului că

An universitar 2023-2024
părinţii sunt de multe ori nevoiţi sa caute de lucru, neputând astfel să îşi supravegheze copiii. În
lipsa supravegherii familiei, copiii îşi petrec timpul liber în cadrul grupurilor de prieteni, aşa
numitele „găşti”, care sunt de multe ori implicate în mici infracţiuni sau acte violente.
2. Lipsa ajutorului la învăţătură din partea părinţilor, fie pentru că aceştia sunt nevoiţi
să caute de lucru, lucrează la negru, fără respectarea normelor legale, se supun abuzului în
serviciu din partea angajatorului, fie datorita nivelului scăzut de educaţie al acestora.
3. Utilizarea copiilor ca forţă de muncă în agricultură, construcţii sau activitate
casnică de îngrijire a animalelor şi a celorlalţi membrii ai familie, cu vârstă mai mică (copiii care
cresc alţi copii)
Oportunitățile copiilor care cresc în sărăcie pot fi grav afectate, iar drepturile lor
refuzate. Sărăcia în rândul copiilor nu este doar nedreaptă din punct de vedere etic, ci reprezintă,
totodată, o problemă socială și economică.
Sărăcia nu înseamnă doar neîndeplinirea nevoilor de bază ale copiilor, precum
alimentație, haine și condiții de locuit. Fenomenul presupune și lipsa posibilităților de a participa
la activități precum cele sportive, culturale sau alte activități de relaxare. Mai mult, șansele
copiilor care cresc în sărăcie de a dobândi aptitudini și competențe care să le permită, în viitor,să
iasă din sărăcie și să contribuie la bunăstarea societății se reduc considerabil.
Condițiile de locuit inadecvate reprezintă un alt aspect important al sărăciei și
excluziunii. Un mediu de viață adecvat, care este sigur, curat și sănătos este vital pentru
dezvoltarea, sănătatea, educația și viața socială a copiilor. Copiii au nevoie de un loc
corespunzător și liniștit unde să-și facă temele, să se joace și să își invite prietenii. Însă, familiile
care trăiesc în sărăcie sau sunt expuse riscului deseori locuiesc în zone caracterizate de condiții de
locuit dăunătoare sănătății și nesigure.
Educația le oferă copiilor cunoștințe și abilități, precum și calificarea necesară pentru
integrarea viitoare pe piața muncii. În plus, o educație de calitate îmbunătățește încrederea în sine
a copiilor și le va permite să contribuie la o comunitate mai unită și stabilă ca adulți.
Accesul la educație de calitate este esențial pentru a întrerupe cercul vicios al
sărăciei. Cu toate acestea, rezultatele educației primite în ciclurile primar și secundar sunt în mare
măsură influențate de contextul familial al copilului, de tipul de educație primit și de posibilitatea
acestuia de a continua educația o perioadă de timp suficientă pentru a obține o calificare.

An universitar 2023-2024
Asigurarea accesului la învățământ de calitate gratuit și punerea la dispoziție a unei game variate
de oportunități de educare și formare, atât formală cât și informală, precum și programe de tipul
Școala după școală (after-school), ar permite unui număr mai mare de copii afectați de săracie să-
și continue școala. Totodată, o recomandare esențială este ca statele să aloce resursele financiare
necesare pentru politicile adoptate și să asigure învățământ de înaltă calitate și gratuit pentru toți
copiii, precum și servicii de îngrijire și educație pentru copilăria timpurie.
În concluzie, consider că este prioritar să identificăm soluții la problemele cu care elevii
din școala românească se confruntă pentru a le asigura o dezvoltare plenară, o educație de calitate
și soluții benefice de petrecere a timpului liber pentru a putea evitate toate riscurile pe care aceste
probleme le cauzează.

Tema II
Realizați un eseu liber de 2-3 pagini în care să prezentați rolul adulților în soluționarea
problemelor copiilor/elevilor.

Un rol important în dezvoltarea plenară a copilului îl are comunitatea. Fie că ne

referim la familie, școală, autorități locale, biserică sau alte intitutiții pe plan local, toate
contribuie la realizarea educației copilului în acord cu idealul educațional și conduc la
integrarea cu succes a acestuia pe piața muncii. Şcoala este o instituţie care oferă servicii
educaţionale, transmite cunoştinţe, dezvoltă abilităţi, formează competenţe, norme, valori
recunoscute şi acceptate social. Ea funcţionează într-o comunitate alcătuită din mai mulţi
factori de educaţie, care au la rândul lor o ofertă educaţională: familia, autorităţile,
organizaţiile guvernamentale şi neguvernamentale, poliţie, biserică etc.
Comunitatea este definită în Dicţionarul Explicativ al limbii române ca un grup de
oameni cu interese, credinţe sau norme de viaţă comune, totalitatea locuitorilor unei

An universitar 2023-2024
localităţi, ai unei ţări, totalitatea celor care trăiesc în acelaşi loc şi au aceleaşi obiceiuri,
aceleaşi norme de viaţă etc. Comunitatea se confruntă cu diverse probleme sociale dintre
care cele mai importante sunt: sărăcia, corupția, criminalitatea, prejudecta, discriminarea,
delincvența, violența, consumul de droguri sau alcool etc.
În relaţia şcoală-familie-comunitate trebuie să existe relaţii de respect, de
acceptare reciprocă, de simpatie şi admiraţie reciprocă, nu de suspiciune, nedumerire sau
iritare şi provocare. Relaţiile dintre şcoală, elevi, familiile acestora şi comunitate trebuie
să fie bazate pe înţelegere şi colaborare, pe transmitere de informaţii şi prezentare a unor
stări de lucruri, de influenţe pozitive asupra comportamentelor elevilor, pe trăiri afective
şi emoţionale reciproce în diferite forme de manifestare.
Familia, în orice societate, joacă rolul cel mai important în formarea și socializarea
copilului deoarece ea reprezintă cadrul fundamental în interiorul căruia sunt satisfacute
nevoile fiziologice, sociale. Părinții sunt primii educatori din viața copilului
educația primită de acesta pană la șapte ani, fiind determinantă pentru dezvoltarea sa
ulterioară, fiind, în primul rand, cadrul existenței biofizice al dezvoltării copilului,
principalul obiectiv al familiei trebuie să fie păstrarea sănătații, creșterea normal și calirea
organismului. Un anumit regim igienico-sanitar necesar dezvoltării fizice armonioase,
înseamna asigurarea unui program zilnic care trebuie să respecte orele de somn, activitate,
joc, plimbare, masă. Dar copilul nu are nevoie numai de adăpost, hrană și haine, familia și
căminul reprezintă pentru copil și “școala primilor ani” în care se pun bazele viitoarei sale
conștiințe, ale tuturor trăsăturilor care îl vor defini ca om întreg, ca persoană cu statut
social. Părinții reprezintă primii mentori reali în viața copilului, furnizandu-i primele
repere de orientare în lume, primele informații și învățături despre lucrurile și fenomenele
din natură și din societate, primele sfaturi, norme si reguli de conduită.
Școala este deosebit de interesată să colaboreze cu familia pentru ca acțiunea sa
educativă să fie mai profundă și de durată. Este deci o necesitate atragerea și participarea
părinților la înfăptuirea obiectivelor educaționale ale școlii. Direct sau prin comitetele
cetățenești de părinți, familia reprezintă pentru școală un sprijin real în activitatea de
instruire și educare a școlarilor.

An universitar 2023-2024
 Pentru a-i ajuta pe elevii aflaţi în aceste situaţii de agresivitate educatorii ar tebui
să evite pedeapsa fizică: pedepse aspre sunt asociate cu un comportament agresiv. Părinţii
şi alţi adulţi sunt modele pentru copiii lor şi dacă părinţii răspund cu agresivitate, copiii
lor sunt predispuşi să facă acelaşi lucru. Părinţii trebuie să fie un model bun, un model
adecvat de control emoţional şi de gestionare a sentimentelor de furie. Părinţii trebuie să-
şi învăţe copiii cum să îşi exprime emoţiile chiar dacă acestea sunt bune sau rele,
incluzând şi tehnici adecvate de gestionare a furiei şi frustrările. Tratamentul precoce de
către un profesionist poate ajuta de multe ori, controlul comportamentului violent. Elevul
trebuie să fie conştient că este responsabil pentru acţiunile sale, şi să accepte consecinţele.
Studiile de cercetare au arătat că o mulţime de comportamente violente pot fi reduse sau
chiar prevenite dacă factorii de risc sunt semnificativ mai reduşi sau eliminaţi. Cel mai
important, eforturile ar trebui să vizeze în mod considerabil la reducerea expunerii
copiilor şi adolescenţilor la violenţă în casă, comunitate, şi la televiziune, deoarece în mod
evident, violenţa duce la violenţă. De asemenea, se pot organiza cursuri de formare a
profesorilor pentru ai pregăti în lucrul cu elevi ce prezintă comportamente dificile.

Atunci când elevii încalcă regulamentul şcolar aceştia sunt sancţionaţi. Sancţiunea trebuie
să aibă o funcţie de educare prin responsabilirarea elevului şi prin a-l face să-şi vadă greşelile şi
găsirea unor metode alternative de comportament.
Abordărea pedepsei de către cadrele didactice pentru a rezolva situaţiile de violenţa nu
sunt cele corecte. Cel mai adesea vina cade pe elevul violent, dar rareori se face ceva pentru a
rezolva acestă problemă, sau pentru a preveni daune suplimentare. Utilizarea acestor pedepse nu
sunt de succes, deoarece acestea nu oferă o rezolvare acestor probleme. Şcolile trebuie să rezolve
problemele înainte ca acestea să producă daune majore. Sistemele de învăţământ se folosesc de
supraveghere pentru a pedepsi un elev, cu toate acestea, în cazul în care acestea sunt înlocuite cu
metode alternative, atunci cantitatea de violenţă ar fi minimă.
Educatorii ar putea construi un mediu echitabil, şi de cooperare, care să descurajează
violenţa şi relaţiile sănătoase în şcoli şi în sălile de clasă. Există o combinaţie de instrumente
pentru gestionarea conflictelor, precum şi promovarea unor relaţii sănătoase. De exemplu,
oferirea unui loc de muncă pentru un educator social care are ca scop rezolvarea acestor
probleme prin observarea a ceea ce se întâmplă în sălile de clasă, precum şi în şcoală în general şi

An universitar 2023-2024
evaluarea problemelor. Apoi, o altă metodă ar fi lucrul între elevi şi profesor pentru a rezolva
problemele. Din păcate, există multe şcoli care nu îşi pot permite să pună în aplicare astfel de
soluţii, din cauza reducerilor bugetare, mai ales în şcolile în care ajutorul este cea mai mare
nevoie. Un alt mod de a manipula aceste probleme de violenţă este de predarea şi explicarea
consecinţelor pe care le poate avea violenţa, dar şi cum să rezolve conflictele într-un mod
adecvat, precum şi modalităţi de a dezvolta abilităţile lor de încredere, acceptare a diversităţii,
dreptate şi pace. Scopul principal ale şcolii este acela de învăţare. Predarea ajută la prevenirea
violenţei. În plus, pentru ca elevul să ia măsuri pentru ca el / ei de a deveni un cetăţean non-
violente.
Pentru prevenirea situațiilor de violență în școală și familie se pot realiza la nivelul
curriculum-ului la decizia școlii diverse opționale la nivel de arie curriculară Om și societate sau
la nivelul mai multor arii curriculare precum: „Stop VIOLENȚA!”; Educaţia pentru societatea
cunoaşterii”. De asemenea, cadrele didactice pot participa la cursuri de formare. Prevenirea
violenței în școală – resursepentru școli și profesori”. Mai mult, se pot elebora proiecte
educaționale în parteneriat cu familia, biserica, poliția pentru combaterea violenţei atât în şcoală,
cât şi în afara ei, conștientizarea consecinţelor actelor de violenţă asupra celor din jur,
cunoașterea regulilor şi a normelor de comportament în situaţii diferite. Copiii pot fi orientaţi
către activităţi extraşcolare cultural-artistice şi sportive, (fotbal, handbal, teatru şcolar,
informatică, dans modern, etc) spre activităţi practice, implicaţi în acţiunile coordonate de
Consiliul elevilor, să primească diferite sarcini la nivelul clasei sau şcolii. Într-o primă fază
aceştia pot fi reticenţi, pasivi, dar încetul cu încetul se vor implica din ce în ce mai mult. Cu cât
implicarea lor era mai vădită, cu atât schimbările lor comportamentale vor fi mai puternice. Prin
urmare, consider că activităţile extraşcolare sunt importante în educaţia elevilor
Consilierii şcolari, psihologii, tutorii, pot să iniţieze campanii de informare în rândul
copiilor, părinţilor şi educatorilor, personalului de îngrijire, să organizeze cursuri de formare pe
domeniul evitării violenței în cadrul școlii sau al familiei, să respecte diferenţele individuale şi de
dezvoltare, opţiunile şi valorile personale, să contribuie cu resurse educaţionale la amenajarea
școlii, să prevină şi să identifice situaţiile de criză, să evalueze şi să monitorizeze progresele
copiilor, să iniţieze evenimente educaţionale („Ziua fără discriminare“, „Ora tăcerii“ etc.).

An universitar 2023-2024
 Instituţiile de învăţământ nu se pot dezvolta şi de asemenea nu pot oferi servicii
educaţionale de calitate fără sustinerea şi implicarea hotărâtă a autorităţilor locale în rezolvarea
problemelor cu care se confruntă şcoala. Conform actualelor prevederi legale ca şi in virtutea
unor relaţii tradiţionale, stabilite de-a lungul timpului, autorităţile locale trebuie să ofere şcolii
un sprijin care se exprimă prin: resurse materiale si financiare;donatii pentru dotarea
materială; facilităţi pentru obţinerea unor resurse suplimentare; organizarea unor activităţi;
spaţii şi terenuri la dispoziţia şcolii; dezvoltarea unor programe de educaţie pentru părinţii
tineri; organizarea unor cursuri de pregătire pentru copiii ce nu pot răspunde cerinţelor
programei naţionale şi celor care au abandonat şcoala, în vederea reintegrării lor şcolare;
organizarea şi dezvoltarea unor posibilităţi adecvate de petrecere a timpului liber şi odihnă;
realizarea sau iniţierea demersurilor necesare pentru prevenirea abandonului şcolar din motive
economice.
Parteneriatul dintre şcoală şi autorităţile locale trebuie să se sprijine pe identificarea
intereselor comune şi pe acordarea de sprijin reciproc. Felul în care şcoala şi autorităţile locale
colaborează are o influienţa importantă asupra calităţii serviciilor educaţionale oferite de către
unitatea de învăţământ.
În societatea actuală există un mare număr de organizaţii care derulează acţiuni şi
proiecte cu caracter educaţional, cu impact important în comunităţile în care au loc şi în care
acestea îşi desfăşoară activitatea. Proiectele desfăşurate de către organizaţiile
nonguvernamentale urmăresc: atragerea unor resurse în sprijinul comunităţii; pregătirea unor
categorii de resurse umane din cadrul comunităţilor(ex. mediatorii şcolari); realizarea
parteneriatelor la nivel local; sensibilizarea opiniei publice în raport cu şcoala şi educaţia;
facilitarea obţinerii unor resurse pentru şcoală; încheierea unor parteneriate între şcoli şi
parteneri interni sau externi; încurajarea dezvoltării comunităţilor defavorizate(ex.
comunitatea rromă)
Prin organizarea unor astfel de activităţi şi proiecte, organizaţiile nonguvernamentale
au acumulat informaţie şi experienţă care pot constitui puncte de plecare în organizarea
parteneriatelor educaţionale.
În comunitate, Poliţia reprezintă o instituţie de referinţă pentru locuitorii săi. Rolurile
Poliţiei în domeniul educaţional pot fi împărţite în două mari categorii: preventive sau de

An universitar 2023-2024
intervenţie în situaţii speciale. Parteneriatul dintre școală şi poliţie are la bază îndeplinirea
obiectivelor comune. În esenţă, domeniile în care întâlnim parteneriatul școală – poliţie sunt
următoarele:asigurarea integrităţii personale a elevilor, cadrelor didactice, a locuitorilor
comunităţii în general; prevenirea delincvenţei juvenile şi a criminalităţii; violenţa în familie,
stradală, în cadrul școlii; educaţia rutieră; prevenirea exploatării prin muncă a copiilor;
promovarea respectului faţă de lege; promovarea drepturilor omului şi ale copilului;
promovarea unui comportamnet civilizat în societate; menţinerea ordinii şi liniştii publice în
unităţile de învăţământ, în afara acestora (perimetrul şcolii, traseul de la şcoală – acasă al
elevilor), în comunitate.
Una dintre instituţiile cu un mare rol comunitar este biserica. Şcoala şi biserica au
colaborat încă din cele mai vechi timpuri. Biserica a fost cea care a înfiinţat primele şcoli.
Biserica a avut un rol important în constituirea instituţiilor destinate învăţământului dar şi în
promovarea educaţiei de tip moral – religios. Biserica şi religia au rol important în formare
competenţelor şi atitudinilor moral – sociale ale copiilor. Acestea promovează valori precum:
binele, responsabilitatea faţă de ei şi faţă de alţii, toleranţa, diversitatea şi acceptarea sa,
respectarea drepturilor omului, umanismul, solidaritatea, libertatea, promovarea bogăţiei şi
identităţii spirituale, binele comun, etc. O importantă misiune educativă şi filantropică o au
preoţii parohi. Astfel, având în vedere valorile creşine pe care le promovează şi vocaţia lor
umanitară, preoţii pot contribui la: educarea cu privire la drepturile copilului şi la beneficiile
pe care respectarea acestora le aduce întregii comunităţi; identificarea nevoilor copiilor şi
familiilor, precum şi a situaţiilor de risc în care se pot afla acestea; îndrumarea, informarea şi
orientarea către diverse servicii; medierea în vederea restabilirii relaţiilor familiale sau în
vederea prevenirii abandonului copilului (mediere între mamă şi tată, copil şi părinţi, familie şi
comunitate, mama singură şi familia acesteia) prin promovarea reconcilierii şi a iertării
greşelilor celorlalţi; sesizarea situaţiilor de abuz, neglijare şi exploatare; mobilizarea
comunităţii, pentru a sprijini familiile şi copiii aflaţi în nevoie; implicare în dezvoltarea unor
servicii pentru copii şi familii la nivelul comunităţii; organizarea şi implicarea în manifestări
culturale ale comunităţii şi ale şcolii.
Rolul cadrelor didactice este diferit faţă de cel al profesorilor care predau în colectivităţi
care nu se confruntă cu probleme socio-economice severe. Deşi părinţii valorizează pozitiv rolul

An universitar 2023-2024
instituţiei şcolii, de multe ori sunt întâlnite situaţii în care comportamentul cadrelor didactice este
evaluat negativ, neconform aşteptărilor societăţii: comportamente care duc la marginalizarea
copiilor săraci în colectivul clasei, la izolarea acestora în spatele clasei şi de ignorare de către
profesori a problemelor de concentrare şi asimilare de informaţii cu care se confrunta aceşti copii
din cauza lipsurilor.
Cadrele didactice sunt pregătite şi instruite sa educe aceşti copii luând în considerare
situaţia complexă în care aceştia se găsesc şi din care nu vor putea ieşi fără un suport crescut din
partea şcolii. În acest sens, un rol cu atât mai important trebuie sa îl joace cadrele didactice din
mediul rural, care sunt actorii principali înprocesul educaţional, de calitatea muncii lor depinzând
drumul pe care copiii din comunităţile rurale sărace îl urmează.
De multe ori în satele mai mici există numai şcoli elementare (cls. I – IV), la sfârşitul
clasei a IV a majoritatea părinţilor fiind confruntaţi cu bariere de ordin financiar, dar şi social, pe
care cu greu le pot depăşi, reuşind să îşi trimită copiii mai departe la şcoală. În astfel de condiţii,
dascălii din mediul rural joacă nu numai rolul de cadre didactice care instruiesc aceşti elevi, ci si
cel de factor activ în a-i convinge pe aceşti copiii şi pe părinţii acestora de importanţa educaţiei şi
de a-i sprijini în găsirea soluţiilor pentru continuarea instrucţiei şcolare.
Traiectoria pe care o urmează copiii din familiile sărace poate fi comparata cu cea urmată
de un bulgăre de zăpadă, în sensul ca fiecare etapă din dezvoltarea acestuia adaugă probleme şi
lipsuri noi la cele acumulate în fazele precedente, efectul fiind căderea acelui copil sub pragul de
sărăcie la vârsta maturităţii. Calitatea educaţiei primare (oferita de familie) şi ulterior cea a
educaţiei secundare (oferita de instituţia şcolii, pe diferite niveluri de învăţământ) sunt pentru
aceşti copii decisive pentru traiectoria pe care o vor urma în viaţă şi pentru şansele pe care le au
în viitor de a nu perpetua în familiile lor starea de sărăcie a părinţilor lor.
Intervenţia statului trebuie, permanent completată de cea a celorlalţi actori sociali care pot
contribui la asigurarea accesului la educaţie al copiilor din familiile sărace: sectorul non-profit,
agenţii economici, profesorii, serviciile sociale, biserica, şi familia. Pe lângă măsurile financiare,
care implică investiţii suplimentare în sistemul educaţional care să vizeze renovarea unităţilor de
învăţământ, dotarea laboratoarelor, bibliotecilor şi cabinetelor, asigurarea unei mese zilnice la
cantine şcolare, subvenţionarea rechizitelor şi manualelor, precum şi asigurarea, în mediile rurale,
a transportului copiilor şi cadrelor didactice pe distante mai lungi la şi de la şcoală, se impun

An universitar 2023-2024
măsuri specifice, de ordin educaţional, cum ar fi:
1. instruirea cadrelor didactice cu privire la problemele legate de sărăcie,
excluziune socială, metode de integrare în colectivul clasei a copiilor săraci şi de creştere
a capacităţii de învăţare a copiilor cu posibilităţi reduse;
2. servicii (psiho)sociale centrate pe nevoile comunităţii şi familiilor care
trăiesc în acele zone, prestate de profesionişti, care sa asigure o colaborare între autorităţi
locale –şcoală – familie;
3. adaptarea curriculum-ului în funcţie de cerinţele socio-economice şi de
realităţile din societate, cu un accent mai mare pe abilităţi şi deprinderi practice;
4. diversificarea activităţilor extra-curriculare în vederea motivării elevilor,
precum şi pentru a promova incluziunea sociala a copiilor săraci;
5. includerea părinţilor în activităţile organizate în şcoală, astfel încât să
crească activismul social şi prin aceasta conştientizarea rolului şi importantei şcolii în
viaţa unui copil.

Politicile de răspuns din domeniul educaţiei ar trebui, aşadar, să se centreze pe reducerea

inegalităţilor sociale generate de accesul diferenţiat la învăţământ şi pe asigurarea unui nivel de
instrucţie socio-economica cât mai ridicat pentru generaţia tânăra, evitându-se astfel transmiterea
inter-generaţionale a stării de sărăcie şi a deprivărilor care rezulta de aici. Este cu atât mai
necesară protecţia copilului aflat în situaţie de risc şi din punctul de vedere al accesului la
educaţie, cu cât inegalităţile din educaţie şi şansele reduse de instruire şcolară şi mai târziu
profesională vor avea efecte negative majore asupra calităţii vieţii acestora în viitor.

Reducerea abandonului şcolar şi creşterea participării şcolare prin măsuri integrate, de

natură socială, economică şi educaţională trebuie să constituie obiectivul central al strategiei în
domeniul educaţiei, alături de reintegrarea în sistemul educaţional al tinerilor cu nivel scăzut de
educaţie şi reinserţia profesională a adulţilor necalificaţi în vederea creşterii şanselor pe piaţa
muncii şi combaterii excluziunii sociale a acestora. Excluziunea socială a copiilor provenind din
familii sărace poate fi diminuată şi prin asigurarea accesului la educaţie al acestora, ştiut fiind
faptul ca socializarea secundara asigură însuşirea principiilor dominante dintr-o societate si a

An universitar 2023-2024
culturii acelei comunităţi, şcoala jucând astfel un rol central în procesul de incluziune sociala a
copiilor defavorizaţi.

An universitar 2023-2024