CLASA PROBLEMĂ – ANALIZĂ ȘI POSIBILE MODALITĂȚI DE INTERVENȚIE

Cadrul didactic eficient este specialistul care știe cum să creeze o relație pozitivă cu copiii,
știe cum să disciplineze elevii într-un mod pozitiv și, nu în ultimul rând, îi place ceea ce face,
adică, pe de o parte, lucrul cu copiii îl bucură, iar pe de altă parte, este pasionat de meseria sa.
Fără aceste ingrediente actul pedagogic se poate transforma într-o corvoadă, atât pentru copiii
cât și pentru cadrele didactice.
Atunci când avem de-a face cu o decizie in situații de risc sau de incertitudine este
recomandabil să deteminăm in ce măsură modificările dintr-o estimare ar afecta decizia, deci
este importantă descifrarea sensibilității unei situații la modificările unui anumit factor ce nu
este cunoscut cu rigurozitate științifică. O situație este certă, atunci când nu există nici un
dubiu față de rezultatul așteptat.
Parametrii după care poate fi analizată o situație care implică intervenția sau
nonintervenția, în asemenea cazuri sunt:

 durata abaterii comportamentale;

 frecvența abaterilor;
 susceptibilitatea de 'contaminare' la nivel de grup;
 structurile personalizate afectate;
 consecințele în planul evoluției longitudinale a elevului respectiv.

Aceste elementele prezentate sunt dependente și de ceea ce se numește în sens

psihopedagogic, copii cu tulburări comportamentale.
O clasificare a reprezentărilor clasice, figurate, ale copilului cu tulburări
comportamentale, ar fi următoarea:
-'copilul rău, Joubrel;
-'copilul turbulent', Wallon;
-'copilul revoltat', Beaujean;
-'inadaptatul juvenil', Lafon;
-'copilul cu dezvoltare dizarmonica a personalitatii', Suhareva;
-'copilul 'irascibil', 'hiperactiv', 'cu tulburari de caracter', Boucharlat.

Tulburările comportamentale,nu pot fi înțelese decât prin raportarea la dezvoltarea bio-psiho-

socială a copilului. Totodată ele nu pot fi izolate de mediul socio-familial din care face parte
copilul precum și de evaluarea psiho-patologică. Cu relevanță majoră sunt variabilele socio-
familiale, ce fac trimitere la: istoria grupului familial; relația părinti- copii.

Primul pas pe care trebuie să-l întreprindă cadrul didactic în momentul deciziei de intervenție
este : diagnoza și prognoza comportamentală.
 Intervenție. Problema: Absenteism. Interacțiuni conflictuale între elevi și profesori

    Pentru ca un mediu de învăţare să fie constructiv, trebuie să se acorde timp pentru

dezvoltarea coeziunii de grup şi a competenţelor de comunicare, să se utilizeze strategii de
învăţare prin cooperare şi  să se comunice sincer şi deschis.
Dacă se încurajează ideea că schimbările sunt dificile, dar nu imposibile, iar uneori chiar
necesare, dacă se acceptă că a greşi face parte din a învăţa şi se vor celebra succesele evitând
aprecierile negative, se poate realiza un mediu de învăţare constructiv. 

EXEMPLU DE PROIECT  PE UNITATE

,,NE VEDEM LA ȘCOALĂ !,,

Instituţiile , organizaţiile sociale , comunităţile umane , dar şi fiecare om , în numeroase

contexte de viaţă , individuale şi colective , evocă puterea sau slăbiciunea educaţiei în faţa
unor rezultate în activităţi care duc la satisfacţii sau insatisfacţii , la succes sau insucces . În
ultimii ani , şcoala se confruntă cu o problemă gravă – absenteismul – ce duce la abandonul
şcolar , implicit la eşecul şcolar . Elevii  din ciclul gimnazial  care acumulează un număr mare
de absenţe nemotivate locuiesc la distanţe mari faţă de şcoală , sunt reţinuţi de familii la
treburile gospodăreşti sau provin din familii cu mulţi copii şi cu posibilităţi materiale reduse ,
unele dezorganizate . Numărul mare de absenţe duce la imposibilitatea încheierii situaţiei
şcolare , a promovării si atrag după ele repetenţia şi abandonul şcolar mai apoi .

 Scopul : Diminuarea numărului de elevi care abandonează şcoala şi creşterea motivaţiei

învăţării pentru a asigura tuturor elevilor şanse egale la educaţia de bază .

 Obiective :
 Conştientizarea importanţei educaţiei în formarea personalităţii elevului , atât în rândul
elevilor problemă , cât şi a părinţilor acestora ;
 Stimularea motivaţiei învăţării prin atragerea la activităţi extraşcolare a elevilor ce
provin din familii dezorganizate şi cu posibilităţi materiale reduse ;
 Identificarea , procurarea şi utilizarea fondurilor din sponsorizări pentru susţinerea
unor cheltuieli materiale ale elevilor problemă ;
 Identificarea elevilor aflaţi în abandon sau risc de abandon şcolar din şcoal,
 Acordarea de suport elevilor cu risc de abandon şcolar în vederea menţinerii acestora
în sistemul învăţământului;
 Implicarea sistemului familial în reabilitarea şcolară şi socială a elevului cu risc de
abandon şcolar;
 Creşterea gradului de implicare a comunităţii locale în soluţionarea situaţiilor de
abandon sau risc de abandon şcolar din şcoală.
 Grupul Ţintă :
 Elevi cu predilecţie spre absenteism;
 Cadre didactice;
 Părinţi.

Activităţi
Pentru elevi:
Obiective:
 Creşterea încrederii în sine a copilului prin îmbunătăţirea imaginii de sine;
 Stimularea motivaţiei copilului pentru învăţare.

Acţiuni

 Întâlniri între elevi de clase, niveluri diferite în vederea împărtăşirii din experienţa
privind modalităţile şi condiţiile de învăţare în familie (semestrial);
 Planuri de lecţie pentru prevenirea abandonului şcolar;
 Realizarea unui program de consultanţă cu elevii ce dovedesc lacune în cunoaştere
(săptămânal);
 Dezbateri pe tema „Reușita în viață este asigurată de succesul școlar?” (semestrial)
 Implicarea activă a copiilor în procesul de învăţare, cu accent pe interesele şi
experienţa anterioară a acestora;
 Realizarea unor legături între mediul de învăţare din scoala şi mediul obişnuit în care
trăiesc copiii;
 Oferirea tuturor copiilor o cantitate egală de atenţie, incurajare şi consideraţie;
 Alegerea metodelor didactice care să ia în considerare aptitudinile, nevoile, interesele
individuale şi genul copiilor.
 Împărţirea responsabilităţilor, a resurselor şi a efortului către scopuri şi obiective
comune;
 Crearea unui mediu favorabil astfel încât fiecare copil să se simtă în siguranţă, liber de
a-si exprima propriile opinii şi valori;

Pentru părinţi:
Obiective:
 Sensibilizarea familiei în privinţa relaţiei cu şcoala;

Acţiuni:
 Iniţierea unui curs de educaţie a părinţilor cu copii-problemă (cât mai des);
 Întâlniri cu medici pe tema: „Schimbări fizice şi psihice în viaţa copilului” (cel puțin o
dată pe semestru);
 Dezbateri în colectivele de părinţi pe clase cu tema „Familia – o instituţie cu rol
fundamental în viaţa copilului”.
 Pentru profesori:
Obiective:
 Cunoaşterea psiho-comportamentală a preadolescentului;

Acţiuni:
 Modalităţi de cunoaştere psiho-pedagogică a elevului;
 Schimb de experienţă între cadrele didactice pe tema „Empatia şi relaţia profesor –
elev”;
 Dezbateri pe marginea cercetării privind cauzele favorizante ale eşecului şcolar;
 Intensificarea vizitelor la domiciliul elevilor  aflați în situație de risc și consilierea
părinților.

Rezultate Aşteptate
 Un program modern, atractiv, flexibil și adaptat nevoilor elevilor cu risc de abandon;
 Creșterea motivației în rândul elevilor și creșterea performanțelor școlare;
 Elevi mai bine pregătiți ;
 Elevi mai comunicativi și mai bine integrați în mediul școlar și familial, cu o prezență
mult îmbunătățită la școală și cu rezultate școlare mai bune;
 Părinți cu abilități și competențe de comunicare mai bune cu propriii copii, de a media
conflicte, implicați în viața școlii si a copilului, constientizați în ceea ce privește
efectul părăsirii timpurii a școlii .

BIBLIOGRAFIE:

1. Gheorghe Sarău, Elena Radu, UNICEF- Ghidul mediatorului școlar : (pentru

comunități cu rromi) / - București : Vanemonde, 2011

2. S. Breben, E. Gongea, G. Ruiu, M. Fulga- "Metode interactive de grup"- ghid metodic,

Ed. Arves, 2002

3. C. Cucoş- "Pedagogie", Ed. a II-a revăzută şi adaugită, Polirom, 2002