O ȘANSĂ PENTRU FIECARE.

EDUCAȚIE ALTERNATIVĂ PRIN

ACTIVITĂȚI NONFORMALE. PARTENERIATUL CU FAMILIA

Prof. Înv. Preșcolar: Podeanu Gena, Grădinița cu P.P. Nr.20, Drobeta Turnu Severin, Județul
Mehedinți, România

De-a lungul istoriei umanităţii s-a oferit o conotaţie negativă noţiunii de a fi „altfel”, inclusiv
în spaţiul educaţiei. A fi diferit înseamnă a nu fi în conformitate cu majoritatea, cu norma, cu
regula, ceea ce a dus implicit la un tip sau altul de sancţiune simbolică la nivel social.
Educația cerințelor speciale se referă la adaptarea, completarea și flexibilizarea
educației pentru anumiți copii, în vederea egalizării șanselor de participare și integrare. Aceste
cerințe speciale pot fi satisfăcute în medii de învățare obișnuite, incluzive, nu numai în
anumite școli speciale.Ca și cadru didactic, mă confrunt cu o mare diversitate care constă în
faptul că trebuie sa caut mereu soluții la problemele ridicate de copiii pe care îî am la grupă.
Declanșarea emoțiilor în rândul copiilor este cheia succesului pentru părintele sau
educatorul implicat în procesul educației lor. Este necesar stabilirea unui climat propice,
plăcut și motivant pentru învățare, astfel încât copilul să aibă satisfacția că învață pentru
propriul său interes. Măsura de integrare a copiilor cu cerințe speciale în învăţământul de
masă este în asentimentul părinţilor care de cele mai multe ori insistă să-şi înscrie copiii în
şcoli de masă, chiar dacă recomandarea specialiştilor se îndreaptă către cele speciale. Părinţii
consideră că şcoala de masă ajută copilul pentru integrarea în societate şi că o şcoală specială
l-ar afecta din prisma contactului cu problemele altor copii. De aceea este bine ca familia să
consulte, înainte de înscrierea la şcoală, un medic specialist în vederea stabilirii unui
diagnostic concret dar şi să prezinte ulterior cadrului didactic detalii clare despre starea de
sănătate a copilului. Familia trebuie să fie conştientă de necesităţile copilului şi să-şi păstreze
realismul acceptând un diagnostic posibil şi să urmeze indicaţiile specialiştilor, pentru binele
copilului.Grupa în care se va integra copilul cu cerințe speciale va trebui să primească
informații într-o manieră corectă și pozitivă despre acesta.Este foarte importantă
sensibilizarea și pregătirea copiilor pentru a primi în rândurilor lor un coleg cu dizabilități.
Atitudinea față de acea persoană trebuie să păstreze o aparență de normalitate, copilul trebuie
să fie tratat la fel ca și ceilalți copii, să i se acorde aceeași valoare ca și celorlalți.Atunci când
părinţii se implică în dezvoltarea copilului şi ţin legătura cu şcoala, copilul are numai de
câştigat, recuperarea şi integrarea au mai multe şanse de reuşită datorită convergenţei
acţiunilor întreprinse şi scopului comun de a forma şi integra în şcoală şi societate copilul. Ei
participă la procesul de învăţământ după posibilităţile fiecăruia, cadrele didactice trebuind să-
şi adapteze metodele pedagogice în consecinţă. Relația de parteneriat între părinți și grădiniță
presupune informarea părinților cu privire la programul grupei, la conținuturile și metodele
didactice, dar presupune și ședințe cu aceștia și participarea lor la activitățile școlare și
extrașcolare: drumeții, excursii, serbări etc. Părinții informează și despre factorii de influență
negativă care ar trebui evitați (fobii, neplăceri, stimuli negativi, atitudini, care determină
izolarea copiilor). La orice copil, în mod particular, la copiii cu dizabilități, gradul de interes
și de colaborare al părinților cu grădinița este cel mai adesea direct proporțional cu rezultatele
obținute de copii. Există însă situaţii în care copiii nu sunt diagnosticaţi şi incluşi într-un
program de recuperare din ignoranţa familiei sau din lipsa de interes, educaţie sau
dezinformare. În acest sens, este esenţială colaborarea părinţilor cu şcoala, respectarea
recomandărilor venite din partea cadrelor didactice, a consilierului, a medicului, deoarece sunt
benefice pentru întreaga dezvoltare a copilului cu nevoi speciale, pentru integrarea lui cât mai
bună în colectiv, dar şi pentru „modelarea” percepţiei şi atitudinii celorlalţi colegi faţă de
persoanele cu nevoi speciale.Pentru a obține rezultate mult mai eficiente am încercat o
implicare activă a familiei. Astfel, părinții au participat alături de copii la anumite activități
organizate. Prin aceste acțiuni am reușit să asigur o colaborare mai eficientă între grădiniță și
familie, întrucât, în educația acestor copii sunt necesare comunicarea și continuitatea. Pe lângă
educația formală desfășurată în grupă, am desfășurat în acest an școlar diverse activități
plăcute și motivante prin care copiii și-au însușit cunoștințe, ce le vor fi utile în viața zilnică.
De asemenea, am organizat excursii tematice la Grădina Zoologică din Râmnicu
Vâlcea, unde copiii au admirat exemplare din diferite medii de viață, au luat cunoștință cu
habitatul unde ele trăiesc, cu modul de supraviețuire în condiții special amenajate de către
personalul locației. Pe lângă activitățile extrașcolare benefice există mai mulți factori care
determină integrarea facilă a copiilor la grupă, precum colaborarea cu persoane specializate
(psihologi, psihopedagogi, profesori logoped), formarea continuă a personalului didactic,
programe educaționale individualizate; sunt necesare condițiile materiale care să permită un
învățământ cât mai diversificat și adaptat diferitelor condiții speciale: posibilități de modelare
a programului zilnic, tehnici speciale de predare, adaptare curriculară individualizată.
BIBLIOGRAFIE
 Chelemen, Ioan, „Impactul psiho-social asupra familiei ca urmare a dizabilităţii
copilului”, Editura Universităţii din Oradea, Oradea (2006).
 André, Cristophe, „Imperfecţi, liberi si fericiţi - Practici ale stimei de sine”, Editura
Trei, Bucureşti,(2009)