Prof. IVAN CRISTINA Prof.

LUPU ADELINA
Prof. MANEA RAMONA CRISTINA Prof. STURZU CONSTANȚA
Prof. LEONTE VIOLETA

Jocuri și activități pentru diferențierea predării,

sprijinul și adaptarea copiilor cu CES
-Auxiliar curricular-

BUZĂU, 2024
ISBN
 CUPRINS

I. Integrarea copiilor cu CES la grupă...............................................................3

II. Jocul ca activitate de învățare la copiii cu CES..............................................8
III. Jocuri pentru copiii cu cerințe educative speciale........................................16
Bibliografie și Webografie.......................................................................................40
 I. Integrarea copiilor cu CES la grupă

Termenul de CES a fost lansat în UK în 1978 şi adoptat în 1990 de UNESCO pentru a

desemna „necesităţile complementare obiectivelor generale ale educaţiei şcolare”, concretizate
într-o „şcolarizare adaptată particularităţilor individuale, caracteristice unei deficient, precum şi
printr-o intervenţie specifică, prin reabilitare sau recuperare corespunzătoare”. (Mara, 2009,
p.79)
Copilul cu CES este cel care manifestă:
 deficienţe senzoriale sau fizice: de auz, de vedere, locomotorii
 deficienţe de intelect
 tulburări de spectru autist
 tulburări emoţionale sau comportamentale: anxietate, ADHD etc.
 dificultăţi de învățare: dislexie, disgrafie, discalculie
 supradotare.
Pentru părinţii unui copil cu cerinţe educative speciale, pasul acceptării unui diagnostic
poate fi greu de făcut şi întârzie demararea unei terapii corespunzătoare, atât de necesare. Etapele
prin care trece, de obicei, familia, variază de la stare de şoc, negare, neîncredere, (auto) învinuire
până la acceptare, resemnare şi lupta pentru viitorul mai bun al copilului.
Uneori, dificultăţile prin care trece copilul scot la iveală alte calităţi nebănuite (capacitate
de memorare extraordinară, procesarea rapidă a informaţiei, talent în diverse arii de dezvoltare
sau chiar, geniu). Cooperarea dintre familie şi specialiştii în domeniu are ca efect integrarea cu
succes a copilului în grădiniţă/ şcoală, creându-i acestuia sentimentul apartenenţei, crescând
încrederea în forţele proprii şi ajutându-l să devină adult independent, cu şanse reale la o viaţă
fericită.
Curriculum-ul școlar trebuie considerat un instrument necesar, suficient de flexibil,
adaptat şi individualizat, încât să asigure condiţii de învăţare fiecărui copil. Adaptarea
curriculumului la clasă pentru predarea, învăţarea şi evaluarea diferenţiată se poate realiza prin:
 adaptarea mediului de învăţare din punct de vedere fizic, psihologic şi social);
 adaptarea conţinuturilor (cantitativ şi calitativ), la capacitatea de învăţare a
copilului;
  adaptarea proceselor didactice (metode utilizate, material didactic, timp de lucru
alocat), nivelul de sprijin acordat elevului;
 adaptarea procesului de evaluare.
Pentru o educaţie incluzivă de succes, părinţii trebuie să participe direct la viaţa grădinitei
şi pot influenţa anumite decizii care privesc procesul educaţional. Părinții trebuie să fie modele
de acţiune şi comportament în acceptarea şi susţinerea integrării copiilor cu cerinţe special, să
creeaze un parteneriat eficient, bazat pe comunicare bilaterală cu instituția de învățământ, pentru
a veni în sprijinul copiilor. Dedicarea unei perioade de timp extinse pentru sprijinirea copilului în
timpul activităţilor la clasă este o condiţie esenţială reuşitei integrării.
Neimplicarea sau indiferenţa părinţilor în ceea ce priveşte problemele educaţionale ale
copilului, prin plasarea responsabilităţii în sarcina şcolii, vine în opoziţie cu ideea de incluziune.
Sprijinul redus din partea autorităţilor abilitate, posibilităţile materiale reduse sau percepţia celor
din jur pot îngreuna integrarea socială şi şcolară a copilului cu dizabilităţi. Învăţământul de masă
trebuie să includă copiii cu CES, dar integrarea reală presupune, printre altele, adaptarea
numărului de copii la clasă, implicarea personalului specializat, motivaţia cadrelor didactice,
susţinere reală şi cooperare facilitată prin legi, asigurarea condiţiilor necesare etc.
În practică, ne lovim de situaţii de tot felul, care nu pot decât să influenţeze negativ
dezvoltarea copilului. Răspunsurile părinţilor de genul „copilul este doar răsfăţat, de aceea se
comportă aşa”, „este energic doar/ are personalitate puternică, de aceea loveşte” sau „ce vreţi să
insinuaţi, copilul meu are o problemă??” creează o barieră în calea integrării şi a comunicării
dintre factorii educaţionali din viaţa copilului.
Dincolo de porţile grădiniţei, rămâne cadrul didactic; omul care încercă să se descurce cu
ceea ce ştie să facă şi cu ceea ce are. Acesta nu uită cât este de importantă abordarea pozitivă a
specificului copiilor și exprimarea încrederii în posibilităţile fiecăruia de a reuşi, indiferent de
condiţiile din jur. Încurajarea, oferirea posibilităţii de reuşită şi integrarea în grupuri mici în
timpul activităţilor contribuie la creşterea încrederii în forţele proprii, dar şi în ceilalţi. Copilul cu
CES descoperă astfel că, lumea poate fi bună şi ofertantă pentru el.
Educarea celorlalți copii în spiritul acceptării ca egal a colegului lor, includerea în
jocurile lor şi descoperirea calităţilor acestuia contribuie, pe termen lung, la formarea unei
mentalităţi pozitive.
 Integrarea copiilor cu CES este un proces complex și de durată, ce se poate realiza cu
succes în învățământul preșcolar, cu scopul de a deveni apoi adulți independenți și fericiți, ce se
vor integra în viața profesională și socială. Educatia integrată permite copiilor cu CES să trăiască
alături de ceilalți copii, să desfașoare activități comune, să socializeze, dobândind astfel abilități
în vederea adaptării, integrării și devenirii lor ca și ceilalti din jur. În calitate de educator, am fost
pusă deseori în situația de a avea la clasă preșcolari cu cerințe educative speciale și, în astfel de
situații, am încercat să găsesc cele mai bune metode de predare-învățare pentru a-i determina pe
toți participanții la actul educațional să se implice conștient în activitățile derulate.
Abordarea pozitiva a comportamentului copiilor și exprimarea încrederii în posibilitatile
fiecarui copil de a reuși, sunt de asemeni factori decisivi în reușita integrării copiilor cu CES. În
activitatea educativă a copiilor cu cerințe educative speciale, metoda cea mai eficientă este
bazată pe învățarea prin cooperare. Lectiile bazate pe învățarea prin cooperare permit evaluarea
frecventă a performanței fiecărui copil care trebuie să ofere raspuns în nume personal sau în
numele grupului, copiii se ajută unii pe ceilalți, se încurajează și își împărtășesc ideile, le explică
celorlalți, discută despre ceea ce știu și au învățat, învață unii de la alții, realizează că au nevoie
unii de alții pentru a finaliza o sarcină de grup.
Integrarea copiilor cu CES se poate realiza atât prin activitati educaționale, cât și prin
activitati extracurriculare cum ar fi: vizite la muzee, excursii și drumeții, evenimente culturale și
sportive ce permit dezvoltarea relațiilor interpersonale și o mai bună relaționare a copiilor cu
societatea. Astfel de activitati au scopul de a spori interesul copiilor de cunoaștere a
patrimoniului cultural, formarea și dezvoltarea unor sentimente de prețuire a naturii, în vederea
adoptarii unui comportament ecologic adecvat.
Există cinci niveluri de integrare care sunt interdependente între ele, asigurând reușita
procesului de integrare a copiilor cu CES: integrarea fizică ce se referă la posibilitatea copiilor cu
CES de a avea acces la mijloacele fizice necesare satisfacerii propriilor nevoi fundamentale,
integrarea funcțională ce constă în asigurarea accesului la servicii publice ale societății și
stăpânirea cunoștințelor și deprinderilor necesare pentru a putea beneficia de aceste servicii,
integrarea personală este legată de dezvoltarea relațiilor interumane cât mai apropiate cu
persoanele semnificative, în diferite perioade ale vieții, integrarea socială se realizează dacă
copiii cu CES au posibilitatea inițierii și menținerii unor contacte sociale, dacă se poate integra,
pe această bază, în diverse grupuri și integrarea societală ce se referă la participarea copiilor,
adolescenților, adulților cu CES la procesul productiv al comunității de care aparține, asumându-
și responsabilități precise și bucurându-se de încrederea oamenilor.
La copiii cu CES se întâlnesc frecvent următoarele caracteristici: evaluări negative a
schemei corporale și a imaginii de sine, sentimente de inferioritate, neîncredere în forțele proprii,
atitudini pasive, de evitare și izolare, interiorizarea emoțiilor, nervozitate exagerată, impulsivitate
și agresivitate, anxietate și depresie, sentimente negative. Toate acestea afectează procesul de
adaptare și integrare în mediul educațional și în comunitate. Încurajarea autocunoașterii și
dezvoltării personale duce la modificarea modului de structurare a atitudinii copilului cu CES
față de sine și la stimularea dreptului lui de a se afirma și a lucra pentru ameliorarea imaginii
sale.
Consider că o bună cunoaștere a propriilor forțe de către copiii cu CES determină
formarea unei imagini de sine obiective și clare, oferă posibilitatea realizării unui echilibru
emoțional, facilitează dezvoltarea unor atitudini favorabile despre sine, favorizează exersarea
unor abilități de autoprezentare și înlesnește reușita adaptării la mediu. Integrarea constă în
considerarea defectelor ca făcând parte din identitatea proprie la fel de mult ca și calitățile,
întrucât aceste deficiențe intră în componența emoțiilor, deciziilor, acțiunilor și relațiilor
interumane a copilului cu CES.
Un rol important în integrarea acestor copii îl are anturajul apropiat și cadrele didactice ce
trebuie să ajute copilul cu CES să învețe să se accepte și să se iubească așa cum sunt, pentru a se
considera o ființă independentă, egală cu ceilalți, demnă de dragoste, înzestrată cu un anumit
număr de calități care îi sunt proprii și dintre care unele constituie un adevărat talent și liberă să-
și dezvolte capacitățile și să-și realizeze țelul în viață. De cele mai multe ori, modul în care
ceilalți tratează copilul cu CES și imaginea formată despre acesta, îl determină, în timp, pe cel
din urmă să se comporte în conformitate cu acea imagine, fie că este reală sau nu.
Pentru ca un copil cu CES să-și modifice imaginea de sine defavorabilă are nevoie de
oportunități pentru a-și cunoaște potențialul său real și ocazii prin care să încerce să realizeze
diferite lucruri. Membrii familiei în care există un copil cu cerințe educative speciale se pot afla
într-un mare impas, iar modul în care reacționează este foarte diferit de la o persoană la alta.
Aceștia pot trece prin stări precum șocul, neîncrederea în diagnostic, negarea, frica,
autoînvinuirea, învinuirea destinului și a celorlalți, depresia, ca într-un final să ajungă la stări
precum acceptarea, resemnarea și lupta.
 Familia care se află în această situație, de a avea un copil cu CES, are nevoie de
informare și consiliere pentru a putea depăși aceste momente și pentru a fi de un real suport în
procesul de integrare socială și profesională a copilului cu deficiențe. Optimizarea comunicării
prin realizarea acesteia într-un mod asertiv prezintă, pe termen lung, următoarele consecințe:
dezvoltarea încrederii în sine, îmbunătățirea abilităților de luare a deciziilor personale,
îmbunătățirea relațiilor sociale, ce duce la o bună integrare socială.
Putem concluziona, că pentru a putea crea o lume mai bună, fără discriminare, în care
toți oamenii să fie și să se simtă egali, este necesar ca fiecare dintre noi să fie dornic de a primi
cu brațele deschise orice persoană, indiferent de cât de diferită este, iar pentru ca acest lucru să
fie posibil este necesar să existe comunicare și o dorință de a acumula cât mai multe metode
pentru a integra persoanele cu CES. Unul dintre drepturile fundamentale ale copilului, este acela
de a fi susținut în valorificarea maximală a propriilor capacități.
Drept urmare, copilul cu CES are dreptul de a fi tratat ca o persoană completă, de a fi el
însuși și de a fi integrat în mediul social, are dreptul de a primi sprijinul necesar pentru a depăși
dificulțățile cu care se confruntă și care reprezintă obstacole în procesul adaptării sociale.
 II. Jocul ca activitate de învățare la copiii cu CES

Până la o anumită vârstă, jocul este pentru copii limbajul universal prin care pot sa să
comunice, să se exprime și să creeze conexiuni cu lumea exterioară. Pe lângă faptul că este
intuitiv, jocul are un rol important în dezvoltarea timpurie a creierului.
Printre beneficiile jocului se numără: îmbunătățirea inteligenței, dezvoltarea gândirii
creative, îmbunătățirea abilităților lingvistice, îmbunătățirea abilităților sociale și empatia.
Pentru copiii cu CES, în special, jocul are un rol esențial în dezvoltarea abilităților
cognitive, sociale și emoționale. Prin joacă, copiii cu cerințe educaționale speciale au
posibilitatea de a-și găsi și manifesta talentul și au ocazia de a fi incluși cu adevărat în
comunitate și mediul educațional. Deși este o activitate atât de importantă, copiii cu CES pot fi
privați de ea, pentru că reacțiile lor pot fi diferite față de restul copiilor.
Adesea copiii cu CES trebuie să învețe să se joace înainte să poată beneficia de învățarea
prin joc. La început, copiii pot învăța prin imitarea gesturilor părintelui. Va fi nevoie de multă
răbdare, încât procesul poate fi lent și este posibil să repetăm aceeași informație de mai multe ori.
De asemenea, putem să începem să ne jucăm cu un obiect ținând mâna copilului în mâna noastră,
până deprinde abilitatea de a folosi obiectul singur.
Este adecvat ca jocurile copiilor cu CES să aibă legătură cu lumea reală, ce îi înconjoară.
Jocurile metaforice pot fi prea complicate din cauza gândirii abstracte pe care o necesită.
Utilizarea obiectelor tangibile, folosirea unui limbaj simplu și explicațiile precum „acest lucru se
întâmplă așa și în acest loc” în timpul jocului este necesară pentru înțelegerea cât mai rapidă și
completă a procesului de către copii cu CES. Totodată, copiii cu CES tind să rămână în perioada
de explorare a jocului mai mult timp, însă vor trece și la stagiul de dezvoltare, chiar dacă într-un
ritm mai lent.
Învățarea la școală este structurată și rigidă: copilul trebuie să stea (cuminte) în bancă și
să execute cerințele adultului învestit cu autoritate. În special copiii cu dizabilitate cognitivă și
cei neuroatipici, care au nevoie de stimulare sau, dimpotrivă, care se simt copleșiți în prezența
prea multor stimuli, au dificultăți în a învăța în acest tip de mediu și după aceste metode.
Pentru ei învățarea incidentală, adică învățarea care se produce prin experiențe firești de
viață, este mult mai eficientă, dar este necesar ca adultul să fie foarte atent, creativ și adaptabil în
relația cu copilul, pentru ca acesta să beneficieze optim de acest tip de învățare. Astfel, adultul
trebuie să creeze oportunități de învățare deghizate în joc și experiențe de viață, dar și să prindă
din zbor momentele oportune și să le exploateze în vederea învățării. Adulții trebuie să învețe să
participe la joc în termenii copilului, nu trebuie să impună, ci să ghideze jocul sau să se
folosească de jocul copilului pentru a introduce și exersa noțiuni și concepte noi.
Astfel, odată ce copilul a învățat să se joace, adulții implicați în educația lui trebuie să
observe felul în care acesta se joacă și care este jocul preferat. Unii copii preferă jocurile cu o
componentă activă, care implică multă mișcare – se joacă mult cu mingea, se cațără, aleargă.
Alții preferă jocurile cu păpuși, mașinuțe și alte jucării. Unii iubesc creioanele colorate și hârtia.
Adultul nu trebuie să impună pentru învățare jocul care îi este lui mai simplu (mulți părinți se
așază cu copilul la măsuță, cu hârtii și creioane și foarfeci, dar nu-și dau seama că această
configurație amintește copilului de învățarea structurată școlară, de care este sătul, apoi apare
frustrarea, pentru că încercările lor sunt respinse de copil.
Spre exemplu, dacă unui copil îi place să facă mișcare, pictați litere pe minge, jucați
șotronul cu adunări, leapșa cu litere desenate cu creta pe asfalt, dar nu-l puneți să stea pe scăunel
la măsuță! Dacă preferă să se joace cu jucării, chiar dacă vă este incomod, așezați-vă lângă el pe
jos, lipiți ochi literelor și cifrelor și creați povești cu ele. Puneți făină într-o farfurie și desenați
literele, modelați-le din cocă atunci când coaceți prăjituri, folosiți-vă corpul pentru a modela
literele, cântați cântecele inventate pe loc, jucați-vă. Nu toți copiii învață bine scriind pe hârtie.
Dacă îi place să coloreze, să taie și să lipească, nu printați fișe dacă doriți ca învățarea să se facă
prin joc – mai bine creați pe loc activitatea dorită.
Jocul, văzut ca modalitate de relație între eu (subiect) și lumea obiectelor și a relațiilor
constituie formula primară a acțiunii umane. El este rezultatul unei coexistențe subiect-lume și
este generat ca acțiune de interstimulare afectivă. Jocul constituie, astfel, o cale de organizare a
cunoașterii.
Mecanismele interioare ale jocului sunt, în esență, mecanismele învățării. Pe măsură ce
jocul organizează și dezvoltă cognația, el își pierde din ponderea elementelor stricte ale
cunoașterii și devine o formă de relație obiectuală cu motivația lucidă și promovează învățarea.
După vârsta de șase ani, jocul îndeplinește cerințele învățării: transformarea, modificarea
structurilor și a funcțiilor mentale și organizarea lor după modelul activității intelectuale.
Jocul constituie o modalitate deosebit de valoroasă, de modelare a viitoarei personalităţi,
deoarece oferă posibilitatea cunoaşterii şi formării copilului. În activitatea de fiecare zi a
acestuia, jocul ocupă locul preferat. Jucându-se, el îşi satisface nevoia de activitate, de a acţiona,
care îl apropie de realităţile înconjurătoare. Doar prin joc, el se manifestă liber, spontan, sincer,
putând să dezvăluie propriile interese.
Jocul didactic, în schimb, îndeplineşte roluri atât în domeniul instructiv, cât şi în cel
formativ-educativ. Astfel, în plan instructiv, acesta favorizează asimilarea de cunoşinţe, priceperi,
deprinderi, tehnici şi operaţii de lucru cu informaţiile acumulate. Privit din perspectiva formativ-
educativă, jocul didactic contribuie la formarea şi perfecţionarea trăsăturilor de personalitate, el
reprezentând astfel o cale de acces pentru cunoaşterea comportamentelor umane, implicit şi a
personalităţii.
În cadrul jocului metodele de învăţare utilizate pot consolida atitudinile pozitive faţă de
învăţare, pot îmbunătăţi performanţele, rezultatele şcolare şi stima de sine ale elevilor, putând
promova interacţiunea pozitivă şi sprijinul reciproc între elevi. Modalităţile pe care profesorul le
utilizează vin în întâmpinarea elevului, îl ajută să caute, să cerceteze, să găsească singur
cunoştinţele pe care le va asimila, pentru că îi sunt utile, pentru că-l interesează, să afle soluţii la
probleme, să prelucreze informaţiile, contribuind astfel la propria educaţie.
Jocul didactic furnizează multiple situaţii de învăţare cu o eficienţă deosebită, punându-se
accentul pe activităţi de descoperire, explorare-investigare, stimulând atitudini de cooperare-
întrajutorare, fiecare elev fiind implicat direct în actul învăţării. Folosit frecvent, jocul devine
astfel, strategie didactică interactivă, centrată pe elev.
Trăsăturile pozitive de caracter, asemănător deprinderilor şi obişnuinţelor, se formează tot
în cadru unor proiecte realizate pe grupuri, acestea devenind componente ale conduitei morale
mai târziu. Trăsături pozitive precum hărnicia, cinstea, altruismul, sinceritatea, toleranţa,
sociabilitatea, modestia se manifestă în relaţiile cu ceilalţi colegi, dar şi cu sine însuşi.
Clasificarea jocurilor a preocupat pe mulți specialiști din domeniul pedagogiei. In scop
didactic clasificarea are drept criteriu influenta formativa a jocurilor asupra dezvoltării psihice a
copilului, ea vizând dezvoltarea intelectuala, morala, estetica si fizica a copiilor.
În funcție de acest criteriu, putem clasifica jocul astfel:
1. Jocuri de creație - include jocurile în cadrul cărora copilul alege tema si formulează regulile
jocului. Jocul de creație se desfășoară sub doua forme:
 joc de rol, în care copiii îndeplinesc anumite roluri sociale reale sau imaginare, utilizând
jucării sau alte obiecte;
  joc de construcție, în care copiii, având la îndemână materialele necesare, pot sa redea
configurația aproximativa a unor obiecte sau pot sa realizeze îmbinări fanteziste.
2. Jocuri de mișcare – satisfac în cea mai mare măsura nevoia de mișcare a copiilor, bazându-se
pe diferite mișcări si reguli. Ca tip de joc, ele ocupa o pozitie intermediară intre cele de creație si
cele sportive, apropiindu-se de cele de creație prin trăirile afective puternice pe care le generează
si de cele sportive prin regulile dinainte fixate, prin formularea de comenzi si prin elementele de
competiție pe care le cuprind.
Jocurile didactice – favorizează atât aspectul informativ al procesului de invatamant cat si
aspectul formativ al acestuia. El trebuie sa îmbine armonios elementul instructiv si exercitiul cu
elementul distractiv, ceea ce duce la aparitia unor stari emotive complexe, care stimuleaza si
intensifica procesele de dezvoltare psihica.
În funcție de registrul psihologic specific copiilor, se împart in:
a) jocuri simbolice ( jocuri cu reguli intrinseci)
b) jocuri cu reguli (jocuri nespecifice vârstei, dar indispensabile instruirii, jocuri cu reguli
extrinseci).
a. Jocurile simbolice:
• în functie de evolutia comportamentului ludic al copilului, jocurile simbolice pot fi:
· jocuri simbolice primare
· jocuri simbolice evoluate;
• în functie de acelasi criteriu, jocurile simbolice primare, se grupeaza in: jocuri de manipulare
sau jocuri-exercitiu si jocuri imitative;
• în functie de izvorul cunoasterii, jocurile simbolice evoluate pot fi: jocuri cu subiecte din viata
cotidiana si jocuri cu subiecte din povesti si basme,
• în functie de domeniul care sugereaza simularea, jocurile cu subiecte din viata cotidiana sunt:
jocuri de convietuire sociala si jocuri de constructie;
• în functie de tehnica transpunerii scenice, jocurile cu subiecte din povesti si basme pot fi:
jocuri-dramatizari si dramatizari.
Jocul, în special jocul didactic, îmbină elementele instructive și formative cu elementele
distractive, stimulând învățarea și motivația pentru învățare a elevilor. Una din formele de
manifestare a elevului cu CES este jocul. În mod obișnuit, o asemenea activitate este izvorâtă din
nevoia de acțiune, de mișcare a copilului, o modalitate de a-ți consuma energia sau de a se distra,
un nod plăcut de a utiliza timpul.
Prin joc, copiii cu CES pot ajunge la descoperiri de adevăruri, își pot antrena capacitatea
de a acționa creativ, pentru că strategiile jocului sunt, în fond, strategii euristice, în care se
manifestă istețimea, spontaneitatea, inventivitatea, răbdarea, îndrăzneala.
Una dintre conditiile importante pentru incluziunea cu succes a copiilor cu CES (cerinte
educative speciale) in invatamantul general in grupele de gradinita/clasele obisnuite de copii,
este existenta si functionarea serviciilor specializate - recuperare, terapie educationala, consiliere
psiho-pedagogica, asistenta medicala si sociala etc.- in cadrul gradinitei/scolii inclusive sau in
cadrul altor centre comunitare.
O viata „integrata“ incepe de timpuriu, in grupuri de joaca si in gradinite, ca apoi sa fie
urmata de educatia in scoli si colegii normale, destinate majoritatii. Beneficiile incluziunii sunt
reciproce: fiecare persoana cu CES evolueaza conform particularitatilor sale, iar majoritatea isi
invinge teama de separare si de respingere, depaseste obstacolele din calea accesului si
participarii la viata comunitara, isi dezvolta toleranta si creativitatea in relationarea
interpersonala. Cerinţele speciale determina masuri educative speciale, antrenate şi structurate la
nivelul procesului de invaţare şi predare.
Cerinţele educative speciale deriva din dizabilitaţi, deficienţe, boli sau deprivari de ordin
socio-cultural. Datorita gamei largi de tulburari si deficiente prezente la copiii cu CES, uneori
asociate, ei au nevoie de un curriculum planificat diferenţiat, de programe de terapie lingvistica,
de tratament logopedic specializat, de programe specifice de predare-invaţare şi evaluare
adaptate abilitaţilor lor, de programe terapeutice individualizate, de consiliere scolara si
vocationala si nu in ultimul rand de consiliere si terapie psihologica personala si a familiei.
Terapia prin joc, la fel ca orice alt demers terapeutic, reprezinta un proces de optimizare,
de suport sau de recuperare a potentialului atat de divers al copilului. Insotita de pasiune si
constiinciozitate, de libertate, fantezie si perseverenta, ea da rezultate uimitoare in cazul copiilor
in general si al copiilor cu CES in particular.
În structura activităţilor psihice, jocul figurează ca formă de activitate cu origine în
ontogeneza timpurie. Dezvoltarea psihologică a copilului nu se realizează de la sine, în mod
instinctive ci prin două instrumente fundamentale: jocul şi imitaţia. Jocul este folosit de copil
chiar de la naştere şi este prima lui formă de activitate; imitaţia nu apare decât dupa câteva luni.
 Cercetările psihologice au pus în evidenţă numeroase elemente psihice care se formează
cu ajutorul acestei forme de activitate. Preşcolarul este considerat o personalitate în formare care
gândeşte, acţionează. În crearea lumii imaginare copilul transpune situaţia reală în imaginar. El
preia selectiv realitatea după nevoi şi propriile posibilităţi. Această capacitate este destul de
dezvoltată la copilul ce depăşeşte vârsta de 3 ani. Fiecare copil îşi modelează realitatea în funcţie
de propriul eu. Copilul îşi poate lua anumite elemente din realitate şi le investeşte cu anumite
aspecte cunoscute de el.
Jocul apelează şi la capacitatea copilului de a lucra cu simboluri, semne ce sunt atribuite
obiectelor, acţiunilor şi faptelor ce desemneazăaltceva decât sunt acestea în rea. El operează cu
reprezentări în care investeşte şi afectivitate şi raţiune, nu este un proces simplu de percepţie. De
cele mai multe ori, prin joc are loc proiecţia individului în rol: copilul se joacă „de-a doctorul”,
„de-a familia”, „de-a vânzătorul”, imitând cele întâmplate în realitate sau ceea ce el ar fi dorit să
se întâmple. Jocul are un rol terapeutic pentru copiii care nu au dezvoltat spiritul de iniţiativă şi
curajul de a intra în competiţie. Prin joc el se eliberează de vechiul copil timid şi intr ă cu toate
for ţele în dinamismul jocului cu rol. Nu se mai teme atât de tare de cenzură, deoarece
personajul poate spune orice, iar reproşurile nu i se adresează lui personal.
Prin joc se poate fortifica voinţa şi atenţia. Copilul poate deveni perseverent şi se poate
concentra mai mult şi f ăr ă prea mult efort, stimulându-i creativitatea, poate respecta cu uşurinţă
regulile impuse în cadrul jocului. Prin joc se fixează, precizează şi activizează vocabularul
copiilor ceea ce contribuie la îmbunătăţirea pronunţiei, la formarea unor noţiuni, la însuşirea
unor construcţii gramaticale.
Tot prin joc, copilul pune în acţiune toate posibilităţile sale, traduce în fapt potenţele sale
intelectuale, morale, afective şi emoţionale, le dezvoltă, le îmbină. Fiecare joc trebuie să îmbine
armonios elementele distractive cu cele constructive şi exerciţiul. În condiţiile jocului didactic,
copiii sunt puşi în situaţia de a efectua operaţiuni intelectuale complexe. Ei compară şi scot în
evidenţă asemănările şi deosebirile dintre obiecte, analizează, sintetizează şi fac generalizări,
clasificări simple ţinând seama de elementele specifice şi constante ale obiectelor, calculează,
trasează linii. În condiţiile jocului didactic copiii învaţă să raţioneze, să judece, îşi perfecţionează
şi dezvoltă limbajul, memoria, atenţia şi spiritul de observaţie.
Fiecare copil cu CES prezintă particularităţi individuale şi de relaţie cu mediul, trăsături
care necesită o evaluare şi o abordare personalizată. Lipsa concentrării la copii cu nevoi speciale,
nemotivare pentru activitatea de învăţare, memoria de scurtă durată şi alte caracteristici ale
deficientului mintal, impun ca pentru obţinerea unor rezultate cât mai bune atât în procesul
didactic, cât şi în activităţile de terapie logopedică, folosirea cât mai frecventă a jocului didactic
sub toate formele sale. Învăţarea prin joc este metoda cea mai indicată a fi folosită în educaţia
elevilor cu CES. Prin joc, elevul ia cunoştinţă cel mai bine de lumea înconjurătoare, învaţă
diferite senzaţii, îşi dezvoltă aptitudinile fizice şi intelectuale, descoperă prietenii şi reguli de
adaptare socială. În joc, fiecare are un rol important, are anumite responsabilităţi, este nevoie de
încredere în parteneri, curaj.
Psihologia jocului evidenţiază importanţa activării acestei metode mai ales la copiii cu
CES. Analiza sa permite cadrului didactic valorificarea principalelor 5 direcţii de dezvoltare
orientate astfel:
1.) - de la grupe mici la grupe tot mai numeroase;
2.) - de la grupe instabile la grupe tot mai stabile;
3.) - de la jocuri fără subiect la jocuri cu subiect;
4.) - de la şirul de episoade nelegate între ele spre jocuri cu subiect şi cu desfăsurare sistematică;
5.) - de la reflectarea vieţii personale şi a ambianţei apropiate la reflectarea evenimentelor vieţii
şcolare.
Activitatea de joc dinamizează acţiunea didactică prin intermediul motivaţiilor ludice
care sunt subordonate scopului activităţii de predare-învăţare dar şi de evaluare. Modalităţile de
realizare angajează urmatoarele criterii pedagogice de clasificare a jocurilor didactice:
Fiecare joc didactic cuprinde următoarele laturi constitutive:
· conţinuturi
· sarcina didactică
· regulile jocului
· acţiunea de joc.
Prima latură, conţinuturi, este constituită din cunoştinţele anterioare ale copiilor,însuşite
în cadrul lecţiilor anterioare cu întreaga clasă.
Cea de-a II-a, sarcină didactică, poate să apară sub forma unei probleme de gandire, de
cunoaştere, de numire, ghicitoare, comparative.
 A treia latură, regulile jocului, decurge din însăşi denumirea ei. Regulile sunt menite să
arate copiilor cum să joace, cum să rezolve problema respectivă.
Ultima latură, acţiunea de joc, cuprinde momente de aşteptare, surprindere, ghicire,
întrecere şi fac ca rezolvarea sarcinii didactice să fie placută şi atractivă pentru copii.
Elementele de joc: gândirea, mişcarea, întrecerea, surpriza, etc, creează stări emoţionale
care întreţin interesul şi dau colorat viu lecţiei.
Prin joc,copiii cu CES pot ajunge la descoperire de adevăruri, îşi pot antrena capacitatea
lor de a acţiona creativ,pentru că strategiile jocului, sunt în fond strategii euristice, în care se
manifestă isteţimea, spontaneitatea, inventivitatea, răbdarea, îndrăzneala.
Jocul ca modalitate nu urmăreşte în principal evidenţierea deficienţei şi a blocajului
copilului.O asemenea abordare exclude teza caracterului irecuperabil al copilului cu CES.
Elementele de joc încorporate în procesul de predare-evaluare pot fi motive şi stimula puternic
acest proces în toate formele lui.
 III. Jocuri pentru copiii cu cerințe educative speciale

 Jocuri de dezvoltare personală

1.OBIECTE BUCLUCAȘE
Obiectivul jocului:
Să impulsioneze copiii să descopere noi informaţii cu privire la propria persoană.
Să identifice aspecte comune ȋntre propria persoanãşi lumea ȋnconjurãtoare.
Confruntarea cu manifestãrile comportamentale neconforme cu normele sociale.
Numar de participanţi:întreaga clasă
Materiale necesare: obiecte din mediu
Modalitate de realizare
Fiecare copil trebuie sã-şi aleagã un obiect pe careîl găseşteîn clasă (ex.
un creion, o ascuţitoare, un penar etc.)
După ce se aleg obiectele fiecare copil se va prezenta grupului caşi când
ar fi acel obiect, ca şi cum obiectul devine elînsuşi.
Exemplu: eu sunt un creion, folosesc la scris,îmi place sã fiu ţinut în penar,
nu-mi place sã fiu ros, rupt sau aruncat.
În urma acestor discuţii profesorul poate observa ce anume dezvãluie
exerciţiul despre acel copil şi stilul lui de viaţã; iar copilul poate realiza şi identifica
ce anume este nevoie sãîmbunãtãţeascã şi sã pãstrezeîn comportamentul sãu.
Profesorul poate să devină propriul exemplu alegând şi el un obiect, iar pe
parcursul prezentării copiilor acesta poate interveni cuîntrebãri la nevoie:
Tu cum pãstrezi acest obiect? Cum crezi cã se simte xîn aceastã situaţie? Dacã ai
vorbi despre tine, cum ţi-ai dori sã se comporte cei din jur cu tine şi cum nu ţi-ar
plãcea?) – cerinţele şiîntrebãrile sunt adaptate vârstei şi nivelului de dezvoltare al
copilului.

2.OGLINDA EMOȚIILOR
Obiectivul jocului:
Dezvoltarea capacităţii de identificare a propriilor emoţii şi ale celorlalţi.
Dezvoltarea abilităţii copilului de a-şi observa propriile gânduri, emoţii,
comportamente;
Educarea spiritului de observaţie.
Numar de participanţi:întreaga clasă
Materiale necesare: nu sunt necesare materiale
Modalitate de realizare
Copiii trebuie sã formeze perechi sau să se poziţioneze pe douã şiruri
faţãîn faţã, la o distanţă de aproximativ o jumătate de metru unul de celălalt.
Unul dintre copii va reprezenta persoana care priveşteîn oglindã şi va
trebui sã realizeze anumite mişcãri.
Celãlalt copil reprezintă oglinda şi va trebui sã reproducã mişcãrile
realizate de partenerul său.
Iniţial este important ca profesorul să ofere o demonstraţie alături de un alt
copil.
Se recomandă ca jocul săînceapă cu gesturi lente pentru ca cealaltă
persoană sã poatã mima acţiunea.
De asemenea, se pot realiza mişcãri caraghioase (întinderi, contorsiuni)
pentru a obţine câteva râsete, acestea putând fi intercalate cu diferite manifestări
emoţionale.
Jocul poate să devină şi mai incitant prin provocarea partenerului de joc să
recunoască emoţia din spatele grimasei sau acţiunilor.
Demonstraţiaîi ajută pe elevi să se relaxeze, sã se elibereze de tensiuni,
concepţii şi inhibiţii.

3.SĂ NE APRECIEM
Obiectivul jocului:
Stimularea procesului de introspecţie şi analiză a propriilor emoţiiîn relaţionarea cu
cei din jur.
Exprimarea gândurilor,emoţiilorîn raport cu o altă persoană.
Numar de participanţi:întreaga clasă
Materiale necesare: un ghem de sfoară
Modalitate de realizare
Fiecare copil va fi provocat să se gândească la unul sau mai mulţi colegi
(ex. ce apreciază la acel coleg, cumîl vede, ce emoţii/ sentimenteîi trezeşte
relaţionarea cu acesta, care sunt lucrurile pe careîşi doreşte să i le comunice şi nu
a avut curajul să le spună etc. ).
După un timp de reflecţie, fiecare dintre copii va taia din ghemul de sfoară
tot atâtea bucăţi câte cuvinte vrea săîi adreseze colegului. Apoi va merge la
acesta şiîi va spune fiecare gând/apreciere, după careîi va lega sfoara de mâna sa
realizând astfel ''Brăţara aprecierilor''.
Profesorul se va asigura că fiecare copil săîşi exprime măcar un gând/
apreciereîn raport cu un alt coleg şi ca toate gândurileîmpărtăşite să nu fie
ofensatoare sau jignitoare.

4.SĂ FIM PRIETENI

Obiectivul jocului:
Identificarea elementelor specifice sentimentului de prietenie.
Modelarea şi corelarea comportamentelorîn raport cu sentimentul de prietenie.
Stimularea muncii în echipă.
Numar de participanţi:întreaga clasă
Materiale necesare: acuarele diferite culori, farfurii de unică folosinţă, o
coală de flipchart, carioci
Modalitate de realizare
Profesorul va realiza pe o coală de flipchart conturul unui copac şiîi
vaîncuraja pe copii să se gândească la ceea ceînseamnă pentru ei ''prietenia'', la
ce anume îi face pe ei să fie prieteni şi cum trebuie să se comporte prietenii
adevăraţi.
După un moment de gândire, copiii vor introduce mânaîntr-o farfurie plina
cu acuarele,îşi vor pune amprenta pe crengile copacilor, iar când aceasta se va
usca vor scrie cu o cariocă cuvântul reprezentativ pentru gândul lor.
La final profesorul va afişa '' Copacul Prieteniei'' şi va evidenţia modulîn
care prietenia are locîn clasa lor.
  Jocuri de comunicare

1. BARIERA
Obiectivul jocului:
Promovează formularea şi transmiterea coerentă a unui mesaj către o altă
persoană şiînţelegerea corespunzătoare a mesajului recepţionat.
Stimulează capacitatea de comunicare directă cu un partener de discuţii,
colaborarea şi lucrul în pereche.
Numar de participanţi:întreaga clasă grupatăîn perechi de câte 2 copii
Materiale necesare: creioane colorate, coli A3, o carte mai mare sau un
carton
Modalitate de realizare
O pereche alcătuită dintr-un mesager şi un receptor (2 jucători) se va
aseza la masă faţăîn faţă.
Fiecăruia dintre jucători i se va oferi o coală şi acelaş număr de culori.
Între cei 2 jucători se va pune un paravan alcătuit dintr-o carte sau un
carton.
Mesagerul va desena pe foaia sa un desen (iniţial se recomandă să
seînceapă desenul cu simboluri simple ex. forme geometrice, simboluri –
cruce,punct etc, apoi desene mai complexe care să conţină elemente ce pot fi
explicate verbal ex. casă, bloc, copac, cerc cu 2 puncteîn interior etc.).
După ce mesagerul a finalizat de realizat desenul, fără a-l arăta trebuie să
transmită verbal receptorului cum anume să realizeze şi acesta desenul făcut.
Mesagerul nu are voie să redea exact elementele utilizateîn desen ex.
desenează o casă/ cruce etc.. Mesajul trebuie transmis sub forma: ex. un soare
-Pasul 1 -în centrul foii aşezată pe orizontală desenează un cerc,
-Pasul 2 - de jurîmprejurul cercului desenează 8 linii lungi de trei degetel folosind
culoarea galben
-Pasul 3 – colorează interiorul cercului folosind culoarea galben
Pentru fiecare element menţionatîn descriere (ex. forma, culoarea,
poziţionareaîn pagină, respectarea dimensiunii etc. ), care a fost redat corect de
către receptor, se alocă câte un punct acestuia. După trei runde se inversează
rolurile dintre mesager şi receptor.
La finalul celor 6 runde se stabileşte echipa câştigătoare ca fiind echipa
care a adunat cele mai multe puncte.

2.SĂ FACEM O POVESTE

Obiectivul jocului:
Exprimarea propriilor ideiîn popoziţii ce susţin un fir logic al evenimentelor.
Stimularea capacităţii de a asculta un mesaj şi a continua mesajul menţinând
coerenţa acestuia.
Numar de participanţi: minim 10 maxim 20 de copii
Materiale necesare: coală de flipchart, creioane colorate, carioci
Modalitate de realizare
Profeorul vaîncepe o poveste cu '' A fost odată ….....'' şi va desena un element pe
foaia de flipchart (ex. un copil/ un obiect, o casă etc.), apoi pe rând fiecare copil
din grup va continua povestea desenând un alt element care să menţină un fir
logic al povestirii.
Pe parcusul fiecărui element desenat toşi participanţii vor exprima verbalîn fraze
ceea ce au desenat.
Povestea ia sfârşit când ulimul membru al grupului ajunge să deseneze ultimul
element din poveste.
Observaţii: Aşa cum menţionează şi titlul poveştii, tema aceasta poate să redea
povestea clasei de elevi, a doamneiînvăţătoare sau a unei experinţe din viaţa
copiilor.
Prin intermediul povestirii fiecare copil va reuşi săîşi exprime propria
opinie, viziune şi emoţie pornind de la un prim element al povestirii.

3.MESAGERUL
Obiectivul jocului:
Înţelegerea modalităţii de transmitere a unui mesaj şi a rolului fiecărui participantîn
procesul de comunicare (emiţător, receptor).
Numar de participanţi:întreaga clasă grupată pe perechi de maxim 2
participanţi
Materiale necesare: o sfoară, un balon, scoch, hârtie, un pai
Modalitate de realizare
Respectând circuitul mesajuluiîn cadrul canlului de comunicare, copiii grupaţi câte
doi vor prelua pe rând rolul emiţătorului şi rolul receptorului.
Stând faţăîn faţă la o distanţa de minim 1 m jumătate, copii vor ţineîn mână o
sfoară (unul de un capăt celălalt de alt capăt). Pe sfoară vor introduce un pai.
Pe o bucată de hârtie cel care s-a stabilit iniţial ca fiind emiţătorul, va scrie o
afirmaţie sau oîntrebare pe bucata de hârtie, apoi va umfla balonul fără a-l lega, va
lipi cu scoch balonul de pai şi mesajul de balon. Apoi va elibera aerul din balon
astfelîn cât mesajul va ajunge prin intermediul sforii la receptor.
Receptorul va citi mesajul apoi va răspundeîn acelaşi mod,în scris emiţătorul,
preluând astfel rolul de emiţător.
Jocul seîncheie când cei doi parteneri au finalizat subiectul discuţiei.

4.OM LA OM
Obiectivul jocului:
Identificarea modificãrilor apărute la nivelul conţinutului mesajului ca urmare a
manifestãrii zvonurilor.
Să determine conştientizarea în rândul copiilor a elementelor specifice unei
comunicãri neproductive;
Să modifice comportamentele verbale ale copiilor.
Numar de participanţi:întreaga clasă
Materiale necesare: o coală, un creion,
Modalitate de realizare
Copiii se vor aşeza pe două coloane poziţionate paralel.
Cadrul didactic va arãta ultimului copil din fiecare grup câte un desen pe care
aceştia
vor trebui sãîl deseneze pe spatele copilului din faţa sa.
Operaţiunea se va continua cu fiecare copil pânã la capãtulşirului, ultimul din şir
fiind nevoit sã deseneze pe o foaie sau pe tablã ceea ce aînţeles ca urmare a
desenului realizat pe spatele sãu.
La finalul jocului imaginea rezultatã se va confrunta cu cea iniţialã şi fiecare dintre
copii va putea sãîşi expunã opinia cu privire la procesul desfãşurat şi rezultatul
obţinut.

 Jocuri cu reguli repetitive

1.PRIN PĂDURE!
Obiectivul jocului:
Creşterea complianţei faţă de regulilor jocului.
Stimularea timpului de reacţieîn raport cu regulile jocului.
Numar de participanţi:întreaga clasă
Materiale necesare: nu sunt necesare materiale
Modalitate de realizare
Aşezaţi cuîn linie sauîn cerc cu faţa la cadrul didactic, copiii vor asculta cuvintele
cheie transmise de acesta şi vor realiza mişcările corespunzătoare fiecărui mesaj.
Pe parcursul pauzelor dintre mesaje profesorulîncurajează copiii să alerge pe loc
folosind sintagma
''Alergăm prin pădure, alergăm!''
Spontan profesorul rosteşte aleatoriu cuvintele cheie.
Cuvintele cheie rostite de profesor şi acţiunea asociată:
''buştean'' – copiii trebuie să sară pe loc
''creangă'' – copiii trebuie să se aplece
''lup'' – copiii vor sta nemişcaţi
Fiecare copil care va realiza eronat o mişcare sau nu o varealiza va fi eliminat din
joc.
Jocul se sfârşeşte când se elimină penultimul copil, rămânând un singur jucător
care va deveni
câştigător.
2.SUNETE DIN NATURĂ
Obiectivul jocului:
Să determine sincronizarea grupului de copii.
Focusarea pe respectarea regulilor jocului.
Numar de participanţi:întreaga clasă
Materiale necesare: nu sunt necesare materiale
Modalitate de realizare
Profesorul va ruga copiii să se ridiceîn picioare şi le va cere să urmărască
cu mare atenţie gesturile sale şi să le reproducă fără a se abate de la reguli, cât
mai prompt posibil şi să menţină liniştea.
Respectând regulile indicate de către profesor copiii vor reuşi să redea
elemente din natură şi să creeze un efect spectaculos la finalul jocului.
Regulile jocului:
1. Frecaţi uşor mâinile ȋntre ele;
2. Freacã mai puternic mâinile ȋntre ele;
3. Bateţi din palme uşor;
4. Pocniţi din degete;
5. Întorceţi-vã la bãtaia din palmeşi bateţi mai puternic;
6. Bateţi foarte puternic din palme;
7. Loviţi-vã usor coapsele cu palmele;
8. Încetaţi jocul bãtând din picioare;
9. Acum reluaţi ȋn mod inversîntreg procesul ȋncepând cu bãtaia din picioare;
10. Bateţi puternic din palme.

3.VIN RECHINII
Obiectivul jocului:
Stimularea atenţiei faţă de diferiţi stimuli auditivi.
Exersarea consecinţei obţinută ca urmare a abaterii de la regulă.
Numar de participanţi:întreaga clasă
Materiale necesare: coli de hartie A4
Modalitate de realizare
Profesorul aşează pe podeaîn mijlocul clasei mai multe coli A4 (câte o
coală pentru fiecare copil), realizând astfel o insulă de gheaţă.
Iniţial copiii sunt rugaţi să formeze un cercîn jurul insulei care se
regăseşteîntr-un ocean.
Profesorulîi ghidează să realizeze diferite stiluri deînnot (fluture, bras, ca şi
căţelul, pe spate, ca şi broasca etc.) rotindu-seîn jurul insulei.
Când profesorul va striga “Atenţie, vin rechinii!” , toţi copiii trebuie să se
urce repede cu picioarele pe insula de gheaţă.
Treptat soarele va topi insula şi profesorul va lua câte o bucată de hartie
pe rând micşorând locul de salvare al copiilor.
Copiii care rămânîn afara insulei vor fi mâncaţi de rechini şi vor ieşi din joc.
Jocul se va finalizaîn momentulîn care va rămâne doar un copil pe insulă.

4.SĂ NUMĂRĂM
Obiectivul jocului:
Simulează răbdareaîn respectarea regulilor jocului şi capacitatea de atenţie.
Numar de participanţi:întreaga clasă grupată pe grupuri de maxim 10
copii
Materiale necesare: nu sunt necesare materiale
Modalitate de realizare
Copiii formeazã un cerc ţinându-se de mânã apoiînchid ochii şi trebuie sã
numere pânã la 10 (pentru cei mici) sau din 2în 2 pânã la 20 (pentru copiii mari).
Fără a-şi aştepta rândul ei trebuie sã participe la numãrãtoare respectând
ordinea crescătoare a acesteia, indiferent de poziţia ocupatăîn cadrul cercului.
Dacã seîntâmplã ca doi copii sã spunãîn acelaşi timp aceeiaşi cifrã sau o
cifrã
greşitã, se reia jocul.
În cazulîn care jocul devine prea frustrant pentru cã nu reuşesc sã
finalizeze numărătoarea, putem reduce numãrãtoarea pânã la 8 sau chiar 5.
  Jocuri de coeziune de grup

1.GHICEȘTE, CINE ESTE?

Obiectivul jocului:
Stimularea interacţiunii dintre membrii colectivului de elevi şi a procesului de
cunoaştere a acestora.
Identificarea unor elemente specifice fiecărui membru al colectivului de elevi.
Numar de participanţi:întreaga clasă
Materiale necesare: coli A3, creioane colorate
Modalitate de realizare
Aşezaţiîn bănci fiecare dintre copii va realiza un desen liber care săîl reprezinte,
apoiîl va aşezacu faţaîn jos pe catedră.
După ce toate desenele au fost puse pe catedră, profesorul va amesteca desenele
şi va chema aleatoriu câte un copil din clasă.
Copilul trebuie să se uite la desenul pe careîl ia de pe catedră şi dacă acestaîi
aparţine să ia un alt desen.
Fiecare copil va analiza desenul şi vaîncerca să ghicească cuiîi aparţine acest
desen.
Profesorul va ruga pe rând pe fiecare dintre aceştia să identifice copilul căruiaîi
aparţine desenul şi să motiveze de ce consideră căîi aparţine colegului numit.

2.CINE SUNTEM NOI?

Obiectivul jocului:
Stimularea munciiîn echipă.
Respectarea regulilor de grup.
Numar de participanţi:întreaga clasă grupată pe echipe egal distribuite
Materiale necesare: 2 coli A5, 2 coli A4, creioane colorate, hârtie
creponată, lipici
Modalitate de realizare
Profesorul va realiza pe 2 coli A4 câte un desen, pe o coală va fi reprezentat
steagul româniei, iar pe cealaltă coală va fi reprezentat steagul romilor.
Fiecare grupă de copii va alege un reprezentant al echipei.
Profesorul va arăta fiecărui reprezentant câte o imagine cu câte un steag şi le va
furniza un set de culori, un lipici şi hârtia creponată ruptăîn bucăţele.
Cei doi se vor reântoarce la grupa lor, vor da materialele şi vor furniza explicaţii
despre ceea ce trebuie să deseneze pe foaie şi modulîn care acesta trebuie să
arate.
Dacă unul dintre reprezentanţi va comunica denumirea obiectului din imagine,
echipa va fi descalificată.
În cazulîn care reprezentantul echipei a uitat informaţia pe care trebuie să o
transmită echipei, poate solicita de maxim două ori să revadă desenul.
La final câştigă echipa care a realizat colajul cel mai apropiat de modelul prezentat
de profesor.

3.UN SEMN – UN NUME!

Obiectivul jocului:
Creşterea complianţei faţă de regulile jocului.
Identificarea partenerilor de joc.
Numar de participanţi: grup de maxim 10 -15 copii
Materiale necesare: nu sunt necesare materiale
Modalitate de realizare
Se alege un copil care se va aşezaîn picioare cu spatele la restul grupului de copii,
va fi legat la ochi şi va reprezenta ghicitorul.
Pe rând fiecare copil va realiza un simbol cu degetul pe spatele ghicitorului şiîşi va
rosti numeleîn timp ce realizează semnul.
După ce toţi copiii au realizat simbolul şi şi-au spus numele, aleatoriu aceştia vor
realiza doar simbolul pe spatele ghicitorului, urmând ca după fiecare simbol
ghicitorul să recunoască persoana care a făcut semnul.
Dacă ghicitorul identifică corect persoana care a făcut semnul, atunci acel copilîi
va lua locul şi fiecare dintre participanţi va alege un alt semn pentru noul ghicitor.
În caz contrar jocul se continuă până când ghicitorul identifică o persoană.
4.NU TE SUPĂRA, FRATE!
Obiectivul jocului:
Promovarea armoniei de grup, a menţinerii unei atitudini pozitive faţă de
coechipier.
Numar de participanţi:întreagul colectiv de elevi
Materiale necesare: nu sunt necesare materiale
Modalitate de realizare
Aşezaţi în cerc pe scaune sau pe podea, fiecare copil va poziţiona mâna sa
dreaptă peste mâna stângă a colegului din dreapta sa, ţinând-o cu palmaîn sus şi
mâna stângă sub mâna dreaptă a colegului din stânga sa.
Pe rând fiecare copil va lovi uşor cu mâna stângă mâna coechipierului din dreapta
sa fredonând versurile:
Nu te supăra,
Că nu e bine,
Nici pentru cei din jur,
Nici pentru tine,
Numărăîn gând până la zece,
Şi poate, poate că
Timpul va trece:
1, 2, 3, 4, ...., 10!
În timp ce se realizează numărătoarea fiecare copil trebuie să fie foarte atent când
ii vine rândul şi să îşi retragă repede mâna când urmează cifra 10.
Jocul se continuă până când rămâne doar un singur jucător.

5. DIN BUCĂŢELE
Scopul: reconstituirea unui obiect din părţile lui componente.
Obiective de referinţă: să asambleze, să reconstituie imaginea desenată a corpului uman din
bucăţele tăiate.
Resurse didactice: un plic cu toate elementele necesare pentru fiecare elev, desenul corpului
uman pe care trebuie să-l reconstituie elevii.
Desfăşurarea jocului:
 Cadrul didactic va împărţi tuturor elevilor câte un plic care conţine bucăţele tăiate ale
unui desen ce reprezintă corpul uman. Propunătorul va arată elevilor desenul corpului uman pe
care trebuie să-l obţină ei asamblând bucăţelele tăiate din plic. Se va stabili timpul de lucru .
Acest joc se poate desfăşura şi sub formă de concurs. Numele elevilor va fi scris pe tablă şi în
funcţie de rapiditatea şi corectitudinea executării sarcinii vor fi câştigătorii concursului. Locul I
va fi elevul care în cel mai scurt timp a reconstituit corect imaginea desenată a corpului uman.

6. SĂ AŞEZĂM MASA
Scopul: recunoaşterea poziţiei obiectelor faţă pe propriul corp şi stabilirea relaţiilor dintre ele.
Obiective de referinţă: să pună masa, să aşeze corect farfuriile şi tacâmurile.
Resurse didactice: set de menaj pentru păpuşă.
Desfăşurarea jocului:
Propunătorul cere copiilor să pună masă, să aşeze farfuriile, apoi cuţitele şi lingurile la
dreapta şi furculiţele la stânga. Fiecare copil aranjează un tacâm complet, adoptând poziţia care îi
este mai uşoară. Un copil aşează masă cu patru tacâmuri fără să-şi schimbe locul fixat. Ceilalţi
copii controlează dacă masă este pusă corect, aşezându-se în chip de consemn.
Pentru a corectă greşelile este invitat copilul care a pus masă să se aşeze în faţă fiecărei farfurii.

7. NUMEŞTE-MĂ!
Scopul: denumirea şi identificarea obiectelor de igienă (îmbrăcăminte, încălţăminte etc.)
Obiective de referinţă: să denumească corect obiectele de igienă prezentate în mod natural şi
imagistic.
Resurse didactice: săpun, prosop, pastă şi periuţă de dinţi, piaptăn, perie pentru păr, şampon,
unghieră, forfecuţă pentru unghii, periuţă pentru unghii, hârtie igienică, batistă, şerveţele din
hârtie, imagini, desene cu unele obiecte de igienă.
Desfăşurarea jocului
Cadrul didactic va prezenta elevilor pe rând obiectele de igienă şi le va cere să le
denumească. El va arată elevilor obiectul şi va spune unui elev: " Numeşte-mă!". După ce s-au
terminat de numit toate obiectele prezentate în stare naturală, propunătorul va cere elevilor să
denumească obiectele prezentate imagistic.
Acest joc se poate organiza şi sub formă de concurs, individual sau pe grupe în funcţie de
numărul elevilor. Fiecare elev (grupa) primeşte câte o bulină roşie pentru fiecare răspuns corect.
La sfârşit se numără câte buline are fiecare elev (grupa).
Câştigător este elevul (grupa) care totalizează cele mai multe buline.

8.SĂCULEŢUL FERMECAT
Scopul: identificarea şi denumirea corectă a unor obiecte, în absenţa vederii, prin pipăit.
Obiective de referinţă: să identifice şi să denumească corect fructele aflate în săculeţ, în absenţa
vederii, prin pipăit.
Resurse didactice: mere, pere, nuci, prune, struguri, gutui, portocale, banane, mandarine, kiwi,
lămâi, săculeţ, o basma sau un fular.
Desfăşurarea jocului
Propunătorul va arăta elevilor fructele pe care le va pune în săculeţ. El va lega la ochi
câte un elev şi îi va cere să ia în mâna câte un fruct, să-l pipăie, să-l denumească şi apoi să-l
scoată afară din săculeţ pentru a putea fi verificat de clasa dacă a denumit corect fructul. Dacă a
ghicit denumirea fructului va fi dezlegat de la ochi şi va continuă jocul un alt elev, dacă nu a
ghicit mai are dreptul la două încercări după care este eliminat din joc. După ce toţi elevii au fost
legaţi la ochi şi puşi să denumească fructele, elevii care au fost eliminaţi din joc vor primi
pedepse hazlii.
Jocul se poate organiza şi sub formă de concurs, pe grupe. La fiecare răspuns corect, grupa
primeşte un punct, la fiecare răspuns incorect i se scade câte un punct. Câştigă grupa care
totalizează mai multe puncte.

9.INELUSUL
Scopul: cunoaşterea părţii drepte şi stângi a propriului corp, cunoaşterea prenumelui colegilor
din clasa.
Obiective operaţionale: să-şi identifice corect mâna dreapta şi stânga, să spună corect prenumele
colegilor.
Resurse didactice: un inel sau un cerculeţ din metal.
Desfăşurarea jocului
Copiii sunt aşezaţi în formaţie de cerc, cu faţă spre interior şi dau din mâna în mâna un inel în
timp ce spun următoarele versuri:
"Iau cu dreapta, dau cu stânga Iau cu dreapta, dau cu stânga Stop! Inelul s-a oprit
De la cine l-ai primit?"
Copilul cu inelul în mâna îşi va numi colegul din dreapta să. El mai poare fi întrebat: "Cerculeţul
îi vei da
Cine e la stânga ta?"
Jocul se repetă de mai multe ori pentru a da posibilitatea tuturor elevilor să răspundă la
întrebările jocului.

10.SA PRIMIM MUSAFIRI

Scopul: reactualizarea regulilor de comportare în timpul primirii unor musafiri, însusirea unor
formule de politete, educarea la copii a spiritului de ospitalitate si de sociabilitate.
Obiective de referinta: sa interpreteze corect rolul de musafir si de gazda, sa elaboreze ras-
punsuri adecvate rolului asumat (musafir, gazda).
Resurse didactice: un buchet de flori naturale sau confectionate, vesela, biscuiti sau bomboa- ne,
pahare cu apa, tavi mici.
Desfasurarea jocului
Cadrul didactic împreuna cu copiii vor aranja înainte de începerea jocului 2-3 mese pentru
musafiri si gazde. Se vor pune la îndemâna materialele necesare pentru servit.
Clasa va fi împartita în doua grupe: jumatate dintre elevi vor fi gazde, iar ceilalti elevi vor fi
musafiri. Gazdele se vor aseza la mesele pregatite si vor astepta musafirii. Propunatorul da un
buchet de flori musafirilor si acestia pleaca în vizita. Copiii vor fi îndemnati sa-si reactualizeze
impresiile avute cu ocazia unor vizite sau sa tina seama de câteva momente
- sunatul la usa sau ciocanitul;
- oferirea florilor de catre musafiri;
- adresarea multumirilor de catre gazda;
- poftirea musafirilor sa ia loc;
- discutii si informare reciproca cu privire la evenimente recente;
- servirea musafirilor;
- despartirea musafirilor de gazde.
Reusita jocului depinde în mare masura de alegerea a câte unui copil din ambele grupe (musafiri
si gazde) care sa conduca si sa poarte dialogul, nefiind posibila comunicarea între toti copiii.
Eventual se vor repartiza roluri de adulti si de copii pentru a justifica diferentierea atributiilor în
cadrul celor doua categorii, musafiri si gazde.
În încheierea jocului se poate cânta de catre toti copiii un cântec vesel, se poate recita în cor o
urare.

11.DE ZIUA MAMEI (TATEI, BUNICI)

Scopul: precizarea regulilor de comportare în florarie si a regulilor de oferire a unui buchet de
flori.
Obiective de referinta: sa ofere flori celor dragi, sa-si exprime liber sentimentele în legatura cu
ziua mamei (a tatei, a bunicii, a bunicului).
Resurse didactice: flori naturale sau artificiale (lucrate de catre copii), bani (de carton).
Desfasurarea jocului
Se va improviza într-un colt al clasei o florarie. Înainte de începerea jocului se vor stabili care
dintre copii sa interpreteze rolul de vânzator, mama (tata, bunica, bunic) si care pe acela de copil.
Vor fi propusi din rândul copiilor cei care sa mearga la florarie. Dupa ce au cumparat flori-le,
copiii se vor îndrepta spre locul care reprezinta casa fiecaruia. În fiecare casa (delimitata prin
trasarea cu creta sau cu alte semne, de exemplu cu cuburi, cu bucati de sfoara, siret sau stinghii
subtiri), va fi plasata dinainte persoana careia i seva oferi flori.
În ambele etape ale jocului - cumpararea florilor, oferirea lor - propunatorul va urmari cum se
încheaga dialogul. În indicatiile care le va da copiilor cu rol de vânzator si cu rol de mama (tata
etc.) va insista ca acestia sa urmareasca cu atentie felul în care copiii solicita sau ofera florile. Se
va preciza ca în cazul în care copilul-cumparator nu stie sa se adreseze sa nu i se eli-bereze marfa
si sa fie pus în situatia sa însoteasca alti copii, apoi sa revina la florarie. Este de dorit ca jocul sa
se repete pentru a pune pe toti copiii în situatia de parinte si de copil.
Observatie
La clasele mari, jocul poate fi complicat introducându-se pe lânga florarie, un magazin de
cadouri diverse (artizanat, bibelouri sau alte obiecte potrivite - fulare, manusi, baticuri, apa de
colonie, carti etc.). În acest caz, fiecare copil va fi pus în situatia de a alege singur ce doreste sa
cumpere manifestându-si initiativa si independenta în aceasta directie.
12. DE-A CALATORIA CU.(TRAMVAIUL, AUTOBUZUL, TRENUL)
Scopul: fixarea cunostintelor privind unele actiuni si deprinderi în legatura cu folosirea diferi-
telor mijloace de locomotie de catre calatori .Deprinderea copiilor sa cedeze locul adultilor.
Obiective de referinta: sa execute corect în calitate de calator toate actiunile implicate de ca-
latoria cu mijloacele de locomotie în comun (sa-si cumpere bilet de calatorie , sa urce pe o
anumita usa si sa coboare pe alta, sa-si perforeze biletul de calatorie, sa se poarte politicos si
disciplinat).
Resurse didactice: bani (de carton), bilete, compostor, geamantane.
Desfasurarea jocului
Cadrul didactic împreuna cu copiii vor aseza scaunele imitând tramvaiul, autobuzul sau tre- nul
(în compartimente si vagon).
Se vor fixa cele câteva roluri: casier, controlor, vatman (sofer, mecanic). Propunatorul va
interpreta rolul de ghid pentru a da explicatii cu privire la locurile pe unde trece în traseul fixat.
În desfasurarea fiecarui gen de calatorie se va urmari plasarea corecta a momentului si a locului
de unde se cumpara biletele:
- la tramvai si autobuzele din oras, de la oricare ghiseu de bilete din statii;
- la autobuz, în cazul unei calatorii ce depaseste limitele localitatii, de la sofer, taxator
sau de la casierul din autogara;
- la tren, la ghiseul de bilete din gara.
În cursul calatoriilor vor fi introduse unele activitati specifice:
- în tren: asezarea geamantanului, lectura revistelor, cartilor, luarea gustarii,
prezentarea biletelor la control;
- în autobuz: lectura ziarului, a revistei.
Regulile de comportare vor fi reamintite fiecare la momentul potrivit. Se va insista în cazul
calatoriei cu trenul ca sa nu coboare nici un copil în statiile intermediare, pentru a evita pierde-
rea lui. De asemenea, se va putea diversifica actiunea jocului introducând roluri diverse: ma- ma,
tata, bunici. Se pot, de asemenea, în unele variante propune roluri de persoane care înso- tesc
rudele la tren si în acest caz se pune accentul pe felul în care se face despartirea între cei care
pleaca si cei care ramân, stimulând copiii sa-si interpreteze veridic rolul.
Orice varianta s-ar alege de catre propunator accentul trebuie pus pe relatiile care se stabi-lesc
între cei care calatoresc si cei care fac parte din personalul de deservire a mijloacelor de
locomotie.

13.DE-A MAGAZINUL UNIVERSAL

Scopul: actualizarea reprezentarilor si consolidarea actiunilor în legatura cu procesul de vân-
zare- cumparare, formarea capacitatii de a folosi corect diferite formule de politete în relatiile cu
personalul magazinului.
Obiective de referinta: sa respecte succesiunea operatiilor într-un proces de cumparare: sa se
informeze asupra marfii necesare, sa consulte vânzatorul, sa cerceteze marfa, sa solicite bon, sa
achite costul marfii, sa preia marfa de la locul de ambalare.
Resurse materiale: bani (de carton), în raioanele de pânzeturi tot ceea ce este necesar pentru
papusa,
- stofe, matasuri, rochite si alte confectii; încaltaminte; în raionul de vase: vesela; în raionul de
librarie: carti, papetarie, jucarii etc.
Desfasurarea jocului
Jocul va fi precedat de o vizita la un magazin universal sau de prezentarea unor diapozitive
cu aspecte dintr-un astfel de magazin. La începutul jocului se vor reaminti actiunile principale
desfasurate în magazin. Copiii vor fi solicitati sa precizeze în mod independent regulile de
comportare, dupa ce au asistat la o mica demonstratie efectuata de câtiva dintre ei. Vor trebui sa
raspunda la întrebarea: "Cum ai proceda daca ai avea de facut cumparaturi la magazin, la fel sau
altfel?"
Cadrul didactic va alege vânzatorii în functie de numarul raioanelor amenajate. Alegerea se va
face de preferinta la sugestia copiilor. Se va amenaja un loc de plimbare - o strada sau un parc
pentru ca o parte din copii sa intre în magazin si o parte sa circule, sa se plimbe pâna când
magazinul se descongestioneaza. În acest scop se pot constitui 2-3 grupuri de cumparatori,
eventual 2-3 familii care merg sa cumpere papusilor cele necesare (aceasta datorita faptului ca
dimensiunile materialelor si obiectelor pot sa satisfaca numai nevoile papusilor).
În complicarea jocului se poate alege un responsabil de magazin. Initial rolul va fi interpre-tat de
propunator si va avea ca sarcini controlul felului în care se face cumpararea, al relatiilor dintre
vânzatori si cumparatori, ordinea din rafturi, respectarea ordinii de catre cumparatori,
aprovizionarea raioanelor cu marfuri etc.

14.DE-A SPECTACOLUL (TEATRU, CINEMATOGRAF ETC.)

Scopul: însusirea si aplicarea de catre copii a cerintelor cu privire la modul de comportare într-o
sala de spectacol; obisnuirea copiilor sa se asculte unii pe altii, sa se supuna indicatiilor
conducatorului.
Obiective de referinte: sa-si adapteze comportarea în raport cu conditiile unui spectacol: sa intre
în sala de spectacol numai dupa ce au cumparat bilete si si-au depus îmbracamintea la garderoba,
sa-si ocupe locul indicat pe bilet, sa nu vorbeasca dupa ce a început spectacolul, sa aplaude
numai atunci când este cazul.
Resurse materiale: bani (din carton), bilete cu diverse imagini, imagini asemanatoare asezate pe
speteaza scaunelor, sau bilete cu cifre, buchete de flori, eventual bufet cu dulciuri.
Desfasurarea jocului
Jocul va fi început prin împartirea rolurilor, respectiv o echipa de actori cu un prezentator care
implicit dirijeaza spectacolul. Cadrul didactic va conduce grupa spectatorilor si va respec-ta în
aceasta privinta câteva actiuni:
- cumpararea biletelor;
- controlul biletelor;
- intrarea la garderoba si depunerea îmbracamintei;
- cautarea locurilor corespunzatoare semnului (cifrei) de pe bilet si asezarea;
- asteptarea semnalului de începere a spectacolului;
- urmarirea spectacolului;
- plecarea acasa dupa preluarea îmbracamintei.
Propunatorul va îndruma pe copii pentru a aprecia spectacolul prin aplauze, pentru a multumi
actorilor oferindu-le flori.
Jocul se poate complica introducând pauze în cursul spectacolului, cu vizitarea bufetului si
cumpararea unor produse (biscuiti, rahat, bomboane, felii de fructe, sucuri). De asemenea se pot
cumpara programe la începutul spectacolului si consulta în timpul pauzelor. Se vor provo- ca
discutii între copii dupa terminarea spectacolului.
15.CINE L-A STRIGAT PE MARTINEL?
Scopul: dezvoltarea capacitatii de recunoastere a vocii colegilor.
Obiective operationale: sa ghiceasca cine l-a strigat. Resurse didactice: un ursulet, o basma sau
un fular.
Desfasurarea jocului
Copiii sunt asezati în formatie de semicerc, iar în fata lor se afla un copil, legat la ochi, cu un
ursulet în brate.
La începerea jocului, cadrul didactic face semn unui copil din semicerc care striga: "Marti-nel!".
Cel din mijloc îsi descopera ochii, se îndreapta spre cel care-l banuieste ca l-a strigat si-i pune
ursuletul în brate. Daca a ghicit, schimba rolurile între ei, daca nu, trece din nou în mij-loc, se
leaga la ochi si asteapta o noua chemare a lui "Martinel". Daca acesta nu reuseste sa ghiceasca,
dupa 3 încercari , este înlocuit cu alt copil si jocul continua.

16.UNDE A SUNAT CLOPOTELUL?

Scopul: dezvoltarea capacitatii de a se orienta în spatiu dupa auz.
Obiective operationale: sa ghiceasca locul unde a sunat clopotelul.
Resurse didactice: un clopotel.
Desfasurarea jocului
Copiii sunt dispusi în formatie de cerc, cu mâinile la spate. Un copil sta în mijlocul cercu- lui, cu
fata acoperita cu mâinile.
Cadrul didactic are în mâna un clopotel. Odata cu începerea jocului, el se deplaseaza pe la
spatele copiilor si pune clopotelul în mâinile unuia, continuând sa se deplaseze. La un moment
dat striga: "Gata!". Copilul care a primit clopotelul suna din el scurt, apoi îl duce la spate si sta
linistit. Cel din mijloc îsi descopera fata, se uita atent la copii ca sa surprinda vreo miscare, apoi
se îndreapta spre cel pe care îl banuieste ca are clopotelul, îl loveste pe umar si-l cere. Acesta îsi
duce mâinile în fata si, daca are clopotelul, schimba rolurile; daca nu a ghicit, atunci se duce din
nou la centru, îsi acopera fata si jocul continua în acelasi fel. Dupa câteva reluari, daca nu
reuseste sa ghiceasca, este înlocuit cu altul.

17.RECE, CALD, FRIGE.

Scopul: dezvoltarea perseverentei.
Obiective operationale: sa caute jucaria ascunsa, sa respecte indicatiile primite.
Resurse didactice: o jucarie, o basma.
Desfasurarea jocului
Un copil este legat la ochi cu o basma. Copiii stau la locurile lor în timp ce unul dintre ei ascunde
o jucarie.
La comanda cadrului didactic, copilul legat la ochi, îsi desface basmaua si porneste în cau- tarea
jucariei ascunse. Când se apropie de jucarie, propunatorul împreuna cu clasa spun: "cald", când e
foarte aproape striga: "frige", iar daca se departeaza îl previn prin cuvântul: "rece". Jocul se
desfasoara prin îndrumarea copilului cu ajutorul acestor trei cuvinte, pâna gaseste jucaria. Jocul
se reia prin schimbarea copilului care cauta jucaria ascunsa.

18.VOINICII
Scopul: dezvoltarea fortei fizice.
Obiective operationale: sa-si traga partenerul de concurs peste linia de control.
Resurse didactice: creta, o rigla sau un betisor mai gros.
Desfasurarea jocului
Copiii sunt asezati fata în fata , în perechi, cu piciorul drept pe linia de control. Pe sol se aseaza
în dreptul fiecarei perechi o rigla sau un betisor mai gros.
La semnalul dat de cadrul didactic, fiecare copil apuca rigla cu ambele mâini si încearca sa-si
traga partenerul peste linia de control. Cei care reusesc sunt voinicii.
La organizarea jocului se va avea în vedere ca perechile sa fie, pe cât posibil, cam de ace- easi
statura si cu aceeasi greutate.

19.LUPUL SI OILE
Scopul: consolidarea deprinderilor de alergare.
Obiective de referinta: sa alerge cât mai repede.
Resurse didactice: creta.
Desfasurarea jocului
În curtea scolii, cadrul didactic traseaza terenul de joc care este un dreptunghi cu laturile lungi de
5- 6 m, iar cele scurte de 2-3 m. În acest dreptunghi, reprezentând padurea lupului va sta un elev
(lupul). De o parte si de alta a dreptunghiului, la 4-5 pasi de laturile lungi, stau risi-
piti ceilalti jucatori "oile".
La semnal, oile trebuie sa traverseze padurea lupului care, în acest timp, încearca sa prinda
câteva oi. Cei prinsi devin lupi si prind si ei oile ramase. Jocul continua pâna ce ramâne ne-
prins un singur jucator care va reîncepe jocul.

20.CARE ESTE CULOAREA TA?

Scopul: recunoasterea si numirea corecta a culorilor.
Obiective operationale : sa identifice si sa denumeasca culorile: rosu, alb, galben, albastru,
verde, portocaliu, violet.
Resurse didactice: globuri decupate din hârtie glasata în culorile învatate, plicuri cu globuri
decupate, un brad.
Desfasurarea jocului
Cadrul didactic va ridica un glob din hârtie, ca sa fie vazut de toti copiii. Este numit un copil sa
raspunda ce culoare are globul. Se va proceda la fel cu toate globurile de hârtie. Apoi li se cere
copiilor sa ridice si ei globurile care au aceeasi culoare ca al globului ridicat de pro- punator. Se
va numi un elev care alege din globurile lui, unul la fel cu al propunatorului, moti- vând de ce l-a
ales, (este la fel).
În cea de-a doua modalitate, cadrul didactic va spune doar culoarea (rosie) fara sa arate un glob.
Copiii care au globuri cu aceasta culoare (rosie) le vor ridica. Copilul numit va spune, motiva,de
ce a ridicat globul de culoare rosie: "Eu am ridicat globul rosu pentru ca ati spus rosu".
În încheierea jocului, copiii împreuna cu conducatorul jocului vor împodobi un brad. În timpul
acesta copiii vor spune ce culoare pun în brad, propunatorul va avea grija ca toate glo- burile sa
fie plasate dupa culoare. Va agata el mai întâi un glob, copiii care au globuri de ace-
easi culoare, le vor pune în brad. Dupa ce bradul este împodobit, copiii fac o hora în jurul lui,
cântând sau spunând versurile:
"Bradul îl împodobim Cu globuri frumoase,
Unul, doi, prindeti-va si voi Ne sucim, ne învârtim
si deloc nu obosim, Bradul îl împodobim".

21.BALOANE COLORATE
Scopul: consolidarea reprezentarilor cromatice.
Obiective operationale: sa grupeze baloanele si sforile dupa criteriul culoare.
Resurse didactice: baloane (albastre, rosii, verzi, galbene), sfori în aceleasi culori.
Desfasurarea jocului
Cadrul didactic aranjeaza baloanele, într-un colt al clasei, legate laolalta ca la vânzatorii de
baloane facând urmatoarea observatie: "Sunt oare toate la fel baloanele?"; "Unele sunt identi-
ce si altele deosebite".
Dupa ce propunatorul distribuie câte un balon fiecarui copil, cere copiilor sa puna în acelasi loc,
împreuna toate baloanele care sunt de aceeasi culoare. Copiii sunt ajutati sa constate ca s-au
obtinut patru grupuri de baloane fiecare de una si aceeasi culoare.
Propunatorul atrage atentia ca sforile sunt asortate cu baloanele. Fiecare copil este îndem-
mnat sa caute sfoara care corespunde balonului sau si apoi s-o înnoade. Dupa ce au fost astfel
constituite cele 4 grupuri de baloane, se indica numele culorii fiecarui grup de baloane. Acest
grup este albastru, acela rosu, celalalt este verde, etc., iar sforile acestui grup sunt si ele albas-
tre, rosii etc. Jocul poate fi complicat si cu alte sarcini. Propunatorul cere copiilor sa aseze lân-
ga grupul baloanelor albastre, rosii, etc. obiecte, jucarii care au culoarea respectiva.
Într-o alta ora copiii deseneaza si picteaza baloane, cauta culoarea albastra pentru baloane
albastre, culoarea galbena pentru baloane galbene etc. Baloanele colorate se decupeaza. Se
distribuie apoi fiecarui copil câte o foaie pe care au fost desenate numai sforile colorate. Copiii
vor atasa sforii baloane de culoare corespunzatoare, vor lipi baloanele.

22.GASESTE-MI FRATIORUL!
Scopul: denumirea si identificarea figurilor geometrice.
Obiective operationale: sa aleaga, sa grupeze piesele din trusa "Logi II" dupa criteriul forma.
Resurse didactice: trusa "Logi I", trusa "Logi II".
Desfasurarea jocului
La început elevii vor denumi figurile geometrice prezentate de propunator, apoi vor arata figurile
geometrice cerute .
Cadrul didactic va lua o figura geometrica din trusa "Logi I", va cere elevilor sa o denu- measca
si sa- i gaseasca "fratiorii", sa aleaga din trusa lor figurile geometrice care au aceeasi forma ca a
lui. Daca figura geometrica prezentata va fi un patrat, atunci elevii vor alege toate patratele din
trusa lor, indiferent de culoare si marime. Dupa fiecare grupare piesele vor fi pu-se înapoi în
trusa.
Jocul se poate juca si sub forma de competitie, câstigator este jucatorul care în cel mai
scurt timp gaseste toti "fratiorii". De asemenea jocul se poate complica cerând elevilor sa
grupeze figurile geometrice utilizând pe lânga criteriul forma si criteriul culoare.

23.TURNUL CUBURILOR
Scopul: dezvoltarea acuitatii senzoriale si a memoriei, folosirea corespunzatoare a termenilor:
"mare", "mai mare", "potrivit", "nepotrivit", "sus", "jos", "dreapta", "stânga".
Obiective operationale: sa ordoneze cuburile dupa marime respectând si colorile.
Resurse didactice: 5 cuburi din carton de marimi diferite - cu suprafetele 9, 16, 25, 36, 49 cm
îmbinate prin lipire, suprafetele fiind diferit colorate (rosu, alb, negru, galben, albastru, verde).
Ordinea culorilor este aceeasi la cele 5 cuburi.
Desfasurarea jocului
La desfasurarea jocului participa 2-3 copii, fiecare având material individual. Jocul se des-
fasoara sub forma de întrecere. Se dau copiilor urmatoarele sarcini:
- Sa aseze cuburile în ordinea crescatoare sau descrescatoare marimii, respectând si
culorile. De exemplu, sus sa fie toate albastre sau în fata sa fie toate suprafetele galbene.
- Se pune în fata copiilor un cub,ei trebuie sa ghiceasca ce culoare este ascunsa (deoarece
se vad numai 5 suprafete). La început copilul se poate ajuta de un al doilea cub (pentru compara-
tie), dar mai târziu, va rezolva sarcina numai pe baza de memorie.
Se pot folosi noua cuburi din carton de aceeasi marime, la care, de asemenea, ordinea culorilor
este aceeasi, dar unele suprafete sunt împartite în diferite figuri geometrice colorate în diferite
culori, încât copiii pot combina alcatuind diferite modele decorative (mozaic).
Bibliografie și Webografie

1. Bartok Eva, (2011):Joc Bucurie Ochi stralucitori. Culegere de jocuri de dezvoltare a

abilitatilor pentru copiii dislexici si cei predispusi la dislexie., Târgu Mureş;
2. Kacso, E. Bartok, E. (2010): Pietre perţioase. Culegere de jocuri pentru dezvoltarea
personalităţii copiilor. Târgu Mureş;
3. Bliss, T. & Robinson, G. & Mainers, B. (1995): Developing Circle Time. Lucky Duck
Publishing, Bristol;
4. Oana Toma, Aurora Jipa,Lorena Toropoc,Alina Cantoneru,Florina Isfan,Dana Ciobanu,
Eugenia Popescu, Elena Stanulica, Sorin Boboc, Gabriela Boboc, Amalia
5. Luca (2014): Programa Educaţională pentru Activităţi Extracurriculare (P.E.A.E.),
Bucureşti;
6. Anca Maria, ”Metode și tehnici de evaluare a copiilor cu CES”,Editura Presa
Universitară Clujeană, 2007
7. Cocorada E., Năstasă L., “Fundamentele psihopedagogiei speciale. Introducere în
logopedie”, Editura Psihomedia, Sibiu, 2007
8. Gherguț Alois, ”Educația incluzivă și pedagogia diversității”, Editura Polirom, 2016
9. Mara, D., Strategii didactice în educaţia incluzivă, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 2009.
10. Vrăşmaş, T., Incluziunea şcolară a copiiilor cu cerinţe educaţionale speciale. Aspiraţii şi
realităţi. UNICEF.
ISBN