Mocanu Silvia Mariana Constanţa Sturzu

ACTIVITĂŢI ŞI JOCURI PENTRU INTEGRAREA

PREŞCOLARILOR CU CERINŢE EDUCAŢIONALE SPECIALE
-Auxiliar didactic-

Buzău 2017
Introducere

În Raportul UNESCO pentru secolul XXI, fostul presedinte al Comisiei Europene, socialistul
francez Jacques Delors a avansat patru axe pentru educaţia viitoare, educaţia fiind înţeleasă ca
experienţă globală ( în plan cognitiv, practic, personal şi social):
- „a învăţa să cunoşti”
- „ a învăţa să faci”
- „ a învăţa să trăieşti împreună cu ceilalţi( a învăţa să fii)
- „ a învăţa să devii”
Contextul actual ne cere să formăm micile personalităţi ale copiilor pentru a fi capabile să-şi
exprime gânduri, emoţii, sentimente, opţiuni. Altfel spus, în faţa acumulării de cunoştinţe primează
aplicarea informaţiilor, capacitatea de socializare a copilului, dobândirea autonomiei şi spiritul critic.
Finalităţile propuse de noul curriculum pentru învăţământul preşcolar sunt următoarele:
- Dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a personalităţii copilului, în funcţie de ritmul propriu
şi de trebuinţele sale, sprijinind formarea autonomă şi creativă a acestuia;
- Dezvoltarea capacităţii de a interacţiona cu alţi copii, cu adulţii şi cu mediul pentru a dobândi
cunoştinţe, deprinderi, atitudini şi conduite noi. Încurajarea explorărilor, exerciţiilor,
încercărilor şi experimentărilor, ca experienţe autonome de învăţare;
- Descoperirea de către fiecare copil, a propriei identităţi, a autonomiei şi dezvoltarea unei
imagini de sine pozitive;
- Sprijinirea copilului în achiziţionarea de cunoştinţe, capacităţi, deprinderi şi atitudini
necesare acestuia la intrarea în şcoală şi pe tot parcursul vieţii. („Curriculum pentru
Învăţământul Preşcolar 3-6/7 ani“ aprobat prin OM nr. 5233/1.09.2008)
Noul curriculum poate fi înţeles ca totalitatea experienţelor de învăţare a copilului, atât în grădiniţă,
cât şi în afara ei, prin activităţi de tip nonformal sau extracurricular, planificate şi aplicate de grădiniţă.
Aplicarea acestuia aduce cu sine noi schimbări în realizarea procesului de predare –învăţare –evaluare.

INTEGRAREA ŞI EDUCAŢIA INTEGRATĂ A PREŞCOLARILOR CU CES

 Principiile pe care Grupul Român pentru Educaţie Incluzivă (GREI) le promovează sunt simple,
clare şi de maximă generalitate:
- Fiecare copil este UNIC şi VALOROS în cadrul sistemului de educaţie.
- Fiecare copil POATE INVATA şi de aceea susţinem nevoia de ADAPTARE şi
FLEXIBILIZARE a curriculumu-lui şi organizării şcolare.
- Politicile şcolare sunt cele care trebuie să încurajeze mai curând ideea de şcoală pentru copil
decât cea de copil pentru şcoală.
- Încurajăm dezvoltarea şi susţinerea serviciilor de sprijin în şcoală, pentru a oferi oportunităţi de
dezvoltare tuturor elevilor dar şi pentru a forma şi sprijini profesor
- Susţinem plenar parteneriatul educaţional dintre profesori, părinţi şi elevi, alături de toţi
profesioniştii care dau valoare adăugată actului educaţional
Manifestul GREI, lansat în 2011, este o încurajare la acţiune comună şi de susţinere a tuturor
celor care cred într-o şcoală modernă şi democratică a României europene, în dreptul fiecărui copil la
educaţie, indiferent de particularităţile sale de dezvoltare şi învăţare, în prevenirea şi/sau eliminarea
marginalizării, excluderii şi segregării şcolare pentru copiii şi tinerii cu CES, precum şi în posibilitatea
unei schimbări reale a relaţiilor dintre familie, şcoală şi comunitate.
Reţeaua grădiniţelor este prima verigă a colaborării dintre profesionişti pentru nobilul scop al
schimbării de orientare incluzivă în cadrul sistemului educaţional din România, ca ţară europeană.
Integrarea preşcolară este un proces de includere în grădiniţele de masă obişnuite, la
activităţile educative formale şi nonformale, a copiilor consideraţi ca având cerinţe educative speciale.
Considerând grădiniţa ca principala instanţă de socializare a copilului (familia fiind considerată prima
instanţă de socializare), integrarea preşcolară reprezintă o particularizare a procesului de integrare
socială a acestei categorii de copii, proces care are o importanţă fundamentală în facilitarea integrării
ulterioare în viaţa comunitară prin formarea unor conduite şi atitudini, a unor aptitudini şi capacităţi
favorabile acestui proces.
Cerinţele educative speciale desemnează acele nevoi speciale faţă de educaţie care sunt
suplimentare, dar şi complementare obiectivelor generale ale educaţiei. Fără abordarea adecvată acestor
cerinţe speciale nu se poate vorbi de egalizarea şanselor de acces, participarea şi integrarea şcolară şi
socială.
În jurul nostru observăm în fiecare zi oameni diferiţi. Aceste diferenţe nu se referă doar la
înălţime, forma fizică, conturul feţei, culoarea pielii, ci, mai ales la felul de manifestare al fiecăruia, la
calitatea muncii sale. De asemenea, aceste diferenţe sunt constatate şi la nivel intelectual, nivel de care
depinde în cea mai mare măsură reuşita sau nereuşita unei activităţi.
Fiecare copil prezintă particularităţi individuale şi de relaţie cu mediul, trăsături care necesită o
evaluare şi o abordare personalizată. Copiii cu deficienţe au şi ei aceleaşi trebuinţe în creştere şi
dezvoltare. Aceşti copii au în acelaşi timp şi anumite necesităţi particulare, individualizate. Ei sunt
diferiţi din punct de vedere al temperamentului, motivaţiilor, capacităţii chiar dacă prezintă acelaşi tip
de deficienţe. Integrarea copiilor cu CES permite, sub îndrumarea atentă a cadrelor didactice,
perceperea şi înţelegerea corectă de către ceilalţi copii a problematicii şi potenţialului de relaţionare şi
participarea lor la serviciile oferite.
Educaţia integrată se referă la integrarea în structurile învăţămantului de masă a copiilor cu CES
pentru a oferi un climat favorabil dezvoltării armonioase şi cat mai echilibrate a acestor categorii de
copii. Educaţia integrată a copiilor cu CES urmăreşte dezvoltarea capacităţilor fizice şi psihice a
acestora care să-i apropie cat mai mult de copii normali; a implementării unor programe cu caracter
colectiv-recuperator, stimularea potenţialului restant ce permite dezvoltarea compensatorie a unor
funcţii menite să suplinească pe cele deficitare, crearea climatului afectiv în vederea formării motivaţiei
pentru activitate în general şi pentru învăţare în special, asigurarea unui progres continuu în achiziţia
comunicării; formarea unor abilităţi de socializare şi relaţionare cu cei din jur; formarea de deprinderi
cu caracter profesional şi de exercitare a unor activităţi cotidiene; dezvoltarea comportamentelor
adaptative şi a însuşirilor pozitive ale personalităţilor care să faciliteze normalizarea deplină.
Aşadar, este mereu necesară identificarea celor mai bune metode pentru ca elevii cu CES să-şi
menţină participarea activă la un nivel optim pentru ca, în cadrul lecţiei, să nu intervină
plictiseala,modificarea conţinuturilor învăţării fiind un proces gradat şi anevoios, mai ales sub aspectul
corelării instruirii cu restul elevilor clasei.
Ca şi în cazul celorlalte tipuri de activităţi, activitatile de educarea limbajului devin prilej de
încercare de a dezvolta capacităţile de exprimare orală a copiilor cu CES. Educatoarea trebuie sa
dovedească creativitate în conceperea unor materiale auxiliare care sa favorizeze o evoluţie favorabilă a
copilului cu cerinţe educative speciale, să dezvoltare abilităţii de a constitui un portofoliu individual de
intervenţie personalizată conform particularitaţilor psiho-individuale ale copiilor integraţi.
Competenţele specifice şi conţinuturile asociate dezvoltă un program educativ complex şi
numai pregătirea cadrului didactic determină integrarea acestora în sistemul educaţional. Vom încerca
o trecere în revistă a acestor competenţe specifice pentru a identifica conţinuturile educaţionale
realizabile de elevii cu CES:
 1. Receptarea mesajului oral în diferite situaţii de comunicare devine realizabilă în măsura în
care elevul construieşte mesaje orale diverse, transcrie structuri din texte cunoscute, aplică principiile
ascultării active în manifestarea unui comportament comunicativ adecvat. Se observă o imposibilitate a
acestora de a crea forme lexicale corecte, să stabilească sensul unui cuvânt necunoscut prin apel la
context, să stabilească rolul categoriilor semantice în textele literare studiate.
2. Utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în producerea unor mesaje orale în situaţie de
comunicare monologată şi dialogată devine realizabilă în măsura în care se solicită rezumarea orală a
unui text dat. Realizarea orală a unui plan simplu şi dezvoltarea acestuia prin adăugarea ideilor
secundare devine item irealizabil deoarece, de cele mai multe ori, aceşti elevi îşi pierd atenţia pe
parcursul desfăşurării activităţii educative. În ceea ce priveşte utilizarea categoriilor gramaticale
învăţate, în diverse tipuri de propoziţii, dovedesc incapacitate de a asocia fiecărei părţi de vorbire,
categoriile învăţate. Unii dintre ei însă diferenţiază subiectul de predicat şi uneori chiar alcătuiesc
propoziţii respectând cerinţele indicate. Un element notabil îl constituie participarea la diferite situaţii
de comunicare, manifestând o atitudine favorabilă progresiei comunicării.
Evaluarea preşcolarilor cu CES se realizează diferenţiat faţă de ceilalţi participanţi la lecţie
prin evaluări formative şi sumative personalizate, prin itemi care să măsoare o înregistrare minimă a
progresului şcolar prin raportare la cerinţele din curriculum.
Reuşita activităţilor depinde de reuşita dublei abordări a instruirii în interiorul grupei si a
relaţiei fundamentale dintre instruire si evaluare. Pentru ca activităţile să fie profitabile pentru toţi
elevii, educatoare trebuie să găsească calea de mijloc în care instruirea şi evaluarea să aibă atât caracter
integrat, cât şi caracter diferenţiat, adaptat la particularităţile deficienţelor elevilor cu CES, participanţi
la procesul educativ. Raporturile dascălului cu fiecare elev în parte sunt foarte importante. Elevii cu
CES au mare nevoie de a dezvolta relaţii afective cu cei cu care intră în contact social, aspect care
vizează calităţile etice şi morale ale dascălului, sub al cărui control se află limita relaţionării.
Grădiniţa reprezintă un prim mediu organizaţional cu care se confruntă copilul şi care
exercită o influenţă profundă, cu rol facilitator pentru experienţele sociale ulterioare. Studiile de
specialitate subliniază faptul că prin integrarea copilului într-un grup social, el dobândeşte abilităţi în a
se raporta la ceilalţi membri ai grupului, cu care învaţă să stabilească relaţii eficiente şi este ajutat să
rupă relaţiile de dependenţă faţă de părinţi, prin afirmarea capacităţilor de autoservire: a mânca, a se
îmbrăca, a se încălţa, a se pieptăna, ceea ce îi conferă o altă libertate de acţiune. În cadrul programului
instructiv-educativ din grădiniţă, copilul este cooptat într-un proces de construire sau elaborare a unui
comportament care să-i permită afirmarea eului prin descoperirea competenţelor sale ori prin
constatarea dificultăţilor pe care le are de învins. Noua orientare a educaţiei are ca ideal conturarea
personalităţii omului de mâine, care să fie mai responsabil, căruia să-i pese de tot ceea ce se petrece în
jurul său, de aceea, educatorii trebuie să-i înveţe pe copii să-şi dezvolte competenţe sociale, emoţionale,
atitudini şi valori.
Concepţia postmodernă asupra învăţării este legată de considerarea copilului ca element
esenţial în construirea cunoaşterii şi identităţii sale. Se consideră astfel că a învăţa să înveţe este una din
cele mai importante abilităţi pe care copilul trebuie să şi le însuşească. Învăţarea poate avea loc într-un
cadru în care copilul se simte în siguranţă, în care poate fi spontan şi în care îi sunt împlinite nevoi de
bază cum ar fi cea legată de atenţie, afecţiune, recunoaştere socială şi competenţă. Astfel, copilul va fi
dispus să înveţe, datorită unor caracteristici cum ar fi curiozitatea, prietenia şi va fi înclinat să valorifice
ceea ce presupune învăţarea. Se poate considera că învăţarea are loc prin parcurgerea unor stadii:
 manifestarea interesului
 implicarea
 persistarea în pofida dificultăţilor şi incertitudinilor
 comunicarea cu alţii
 asumarea responsabilităţii pentru propria învăţare.
Aşadar, pentru a învăţa, copilul va trece prin etapa caracterizată prin “a fi pregătit” (este
motivat), după care urmează cea legată de “a vrea” (recunoaşte situaţia în care anumite comportamente
sunt adecvate), iar în cele din urmă cea legată de “a fi capabil” (posedă abilităţile care îi sunt necesare
într-un anumit context legat de învăţare).
Pe măsură ce copilul creşte, parcurge aceste etape cu privire la tot mai multe comportamente.
Câteva domenii de interes pentru contextul preşcolar sunt legate de autonomia în:
 comportamente de autoîngrijire (copilul mănâncă, se îmbracă, se spală pe mâini singur şi din
proprie iniţiativă) şi de orientare (ştie drumul de la grădiniţă acasă);
 însuşirea autodisciplinei;
 luarea deciziilor potrivite în raport cu abilităţile de la această vârstă etc.
Adulţii apropiaţi de copil (părinţii, rudele, educatorii) au un rol cheie în dezvoltarea autonomiei.

JOCURI PENTRU FORMAREA AUTONOMIEI PERSONALE

Făă ccee îîttii ssppuunn!!""

JJooccuull ""F

Scop: identificarea părţilor propriului corp.

Obiective: să arate diferite părţi ale corpului, să execute la comandă verbală diferite mişcări.
Desfăşurarea jocului:
 Propunătorul cere copiilor să aşeze mâna dreapta pe ochiul drept, pe ochiul stâng, pe ge-
nunchiul drept, pe genunchiul stâng. Să aşeze mâna stânga pe cotul drept, pe piciorul drept. Să
aşeze simultan mâna stânga pe ochiul drept şi dreapta pe ochiul stâng, şi aşa mai departe pen-tru
alte părţi ale corpului. Se lovesc cele două mâini una de altă, apoi genunchiul stâng cu mâna
dreapta, din nou cele două mâini împreună, apoi mâna stânga loveşte genunchiul drept, cele
două mâini se lovesc împreună, etc. Combinaţiile pot fi variate la nesfârşit.
Adaptarea unei melodii care să ritmeze loviturile face că participarea preşcolarilor să fie şi
mai totală.
Diinn bbuuccăăţţeellee""
JJooccuull ""D

Scopul: reconstituirea unui obiect din părţile lui componente.

Obiective de referinţă: să asambleze, să reconstituie imaginea desenată a corpului uman din
bucăţele tăiate.
Resurse didactice: un plic cu toate elementele necesare pentru fiecare elev, desenul corpului
uman pe care trebuie să-l reconstituie elevii.
Desfăşurarea jocului:
Cadrul didactic va împărţi tuturor elevilor câte un plic care conţine bucăţele tăiate ale unui
desen ce reprezintă corpul uman. Propunătorul va arată elevilor desenul corpului uman pe care
trebuie să-l obţină ei asamblând bucăţelele tăiate din plic. Se va stabili timpul de lucru .
Acest joc se poate desfăşura şi sub formă de concurs. Numele elevilor va fi scris pe tablă şi în
funcţie de rapiditatea şi corectitudinea executării sarcinii vor fi câştigătorii concursului. Locul I
va fi elevul care în cel mai scurt timp a reconstituit corect imaginea desenată a corpului uman.

JJooccuull ""SSăă aaşşeezzăăm

mmmaassaa""

Scopul: recunoaşterea poziţiei obiectelor faţă pe propriul corp şi stabilirea relaţiilor dintre ele.
Obiective de referinţă: să pună masa, să aşeze corect farfuriile şi tacâmurile.
Resurse didactice: set de menaj pentru păpuşă.
Desfăşurarea jocului
Propunătorul cere copiilor să pună masă, să aşeze farfuriile, apoi cuţitele şi lingurile la
dreapta şi furculiţele la stânga. Fiecare copil aranjează un tacâm complet, adoptând poziţia care
îi este mai uşoară. Un copil aşează masă cu patru tacâmuri fără să-şi schimbe locul fixat. Ceilalţi
copii controlează dacă masă este pusă corect, aşezându-se în chip de consemn.
Pentru a corectă greşelile este invitat copilul care a pus masă să se aşeze în faţă fiecărei
farfurii.

JJooccuull ""N meeşşttee--m

Nuum măă!!""

Scopul: denumirea şi identificarea obiectelor de igienă (îmbrăcăminte, încălţăminte etc.)

Obiective de referinţă: să denumească corect obiectele de igienă prezentate în mod natural şi imagistic.
Resurse didactice: săpun, prosop, pastă şi periuţă de dinţi, piaptăn, perie pentru păr, şampon, unghieră,
forfecuţă pentru unghii, periuţă pentru unghii, hârtie igienică, batistă, şerveţele din hârtie, imagini,
desene cu unele obiecte de igienă.
Desfăşurarea jocului
Cadrul didactic va prezenta elevilor pe rând obiectele de igienă şi le va cere să le denumească. El va
arată elevilor obiectul şi va spune unui elev: " Numeşte-mă!". După ce s-au terminat de numit toate
obiectele prezentate în stare naturală, propunătorul va cere elevilor să denumească obiectele prezentate
imagistic.
 Acest joc se poate organiza şi sub formă de concurs, individual sau pe grupe în funcţie de numărul
elevilor. Fiecare elev (grupa) primeşte câte o bulină roşie pentru fiecare răspuns corect. La sfârşit se
numără câte buline are fiecare elev (grupa).
Câştigător este elevul (grupa) care totalizează cele mai multe buline.

JJooccuull ""SSăăccuulleeţţuull ffeerrm

meeccaatt""

Scopul: identificarea şi denumirea corectă a unor obiecte, în absenţa vederii, prin pipăit.
Obiective de referinţă: să identifice şi să denumească corect fructele aflate în săculeţ, în absenţa
vederii, prin pipăit.
Resurse didactice: mere, pere, nuci, prune, struguri, gutui, portocale, banane, mandarine, kiwi,
lămâi, săculeţ, o basma sau un fular.
Desfăşurarea jocului
Propunătorul va arăta elevilor fructele pe care le va pune în săculeţ. El va lega la ochi câte un
elev şi îi va cere să ia în mâna câte un fruct, să-l pipăie, să-l denumească şi apoi să-l scoată afară
din săculeţ pentru a putea fi verificat de clasa dacă a denumit corect fructul. Dacă a ghicit
denumirea fructului va fi dezlegat de la ochi şi va continuă jocul un alt elev, dacă nu a ghicit mai
are dreptul la două încercări după care este eliminat din joc. După ce toţi elevii au fost legaţi la
ochi şi puşi să denumească fructele, elevii care au fost eliminaţi din joc vor primi pedepse hazlii.
Jocul se poate organiza şi sub formă de concurs, pe grupe. La fiecare răspuns corect, grupa
primeşte un punct, la fiecare răspuns incorect i se scade câte un punct. Câştigă grupa care
totalizează mai multe puncte.

JJooccuull ""IInneelluussuull""
Scopul: cunoaşterea părţii drepte şi stângi a propriului corp, cunoaşterea prenumelui colegilor
din clasa.
Obiective operaţionale: să-şi identifice corect mâna dreapta şi stânga, să spună corect prenumele
colegilor.
Resurse didactice: un inel sau un cerculeţ din metal.
Desfăşurarea jocului
Copiii sunt aşezaţi în formaţie de cerc, cu faţă spre interior şi dau din mâna în mâna un inel în
timp ce spun următoarele versuri :
"Iau cu dreapta, dau cu stânga
Iau cu dreapta, dau cu stânga
Stop! Inelul s-a oprit
De la cine l-ai primit?"
Copilul cu inelul în mâna îşi va numi colegul din dreapta să. El mai poare fi întrebat:
"Cerculeţul îi vei da
Cine e la stânga ta?"
Jocul se repetă de mai multe ori pentru a da posibilitatea tuturor elevilor să răspundă la
întrebările jocului.
 Jocul are şi funcţie de socializare a copilului, ceea ce se explică prin tendinţa mereu accentuată
a copiilor de a se acomoda cu ceilalţi, dar şi de a asimila relaţiile cu cei din jur la eul său. Această
funcţie este prezentă mai ales în jocul cu reguli, care înseamnă acceptarea normelor exterioare lui, dar
care, odată asimilate, devin un bun câştigat de copil.
Mânuit cu tact pedagogic de către educatori, jocul este cel mai eficient mijloc de modelare
practică a socio-afectivităţii preşcolarului. Educarea sociabilităţii se face prin încredinţarea unor sarcini
şi responsabilităţi sociale, prin antrenarea copiilor în jocuri şi activităţi colective care au ca obiective
generale facilitarea schimburilor şi comunicării cu alţii, „jocul împărtăşit fiind prima etapă a
socializării” (Vincent, R., 1972, p. 264).
Începând cu vârsta de 5 ani, când activităţile sunt organizate pe bază de reguli, convenţii, norme
ce trebuie respectate, celălalt este perceput ca partener egal de activitate, cu individualitate proprie,
dorinţele acestuia fiind luate în considerare: apare jocul colectiv, în care fiecare joacă rolul său, dar
ţinând cont de acţiunea celorlalţi parteneri; apar relaţii de colaborare şi, chiar dacă mai există fenomene
ca certuri, întreruperi, excluderi şi autoexcluderi din activitate, acestea sunt, în general, semne de
sociabilitate, pentru că viaţa socială şi înclinaţia care îi determină pe anumiţi copii să o caute multiplică
prilejuri de conflict. Totuşi, cu cât copiii singuri reuşesc să le rezolve între ei, fără apel la autoritatea
adultului, cu atât mai mult „există garanţia unei sociabilităţi şi socializări autentice” (Teodorescu, S.,
1976, p. 87).

JOCURI PENTRU ACTIVITĂŢILE DE SOCIALIZARE

JJooccuull ""SSaa pprriim

miim
mmmuussaaffiirrii""

Scopul: reactualizarea regulilor de comportare în timpul primirii unor musafiri, însusirea unor formule
de politete, educarea la copii a spiritului de ospitalitate si de sociabilitate.
Obiective de referinta: sa interpreteze corect rolul de musafir si de gazda, sa elaboreze ras- punsuri
adecvate rolului asumat (musafir, gazda).
Resurse didactice: un buchet de flori naturale sau confectionate, vesela, biscuiti sau bomboa- ne,
pahare cu apa, tavi mici.
Desfasurarea jocului
Cadrul didactic împreuna cu copiii vor aranja înainte de începerea jocului 2-3 mese pentru musafiri
si gazde. Se vor pune la îndemâna materialele necesare pentru servit.
Clasa va fi împartita în doua grupe: jumatate dintre elevi vor fi gazde, iar ceilalti elevi vor fi
musafiri. Gazdele se vor aseza la mesele pregatite si vor astepta musafirii. Propunatorul da un buchet
de flori musafirilor si a 434d34e cestia pleaca în vizita. Copiii vor fi îndemnati sa-si reactualizeze
impresiile avute cu ocazia unor vizite sau sa tina seama de câteva momente:
 - sunatul la usa sau ciocanitul;
- oferirea florilor de catre musafiri;
- adresarea multumirilor de catre gazda;
- poftirea musafirilor sa ia loc;
- discutii si informare reciproca cu privire la evenimente recente;
- servirea musafirilor;
- despartirea musafirilor de gazde.
Reusita jocului depinde în mare masura de alegerea a câte unui copil din ambele grupe (musafiri si
gazde) care sa conduca si sa poarte dialogul, nefiind posibila comunicarea între toti copiii. Eventual se
vor repartiza roluri de adulti si de copii pentru a justifica diferentierea atributiilor în cadrul celor doua
categorii, musafiri si gazde.
În încheierea jocului se poate cânta de catre toti copiii un cântec vesel, se poate recita în cor o urare.

JJooccuull ""D
Dee zziiuuaa m
maam
meeii ((ttaatteeii,, bbuunniicciiii))

Scopul: precizarea regulilor de comportare în florarie si a regulilor de oferire a unui buchet de flori.
Obiective de referinta: sa ofere flori celor dragi, sa-si exprime liber sentimentele în legatura cu ziua
mamei (a tatei, a bunicii, a bunicului).
-6-
Resurse didactice: flori naturale sau artificiale (lucrate de catre copii), bani (de carton).
Desfasurarea jocului
Se va improviza într-un colt al clasei o florarie. Înainte de începerea jocului se vor stabili care dintre
copii sa interpreteze rolul de vânzator, mama (tata, bunica, bunic) si care pe acela de copil.
Vor fi propusi din rândul copiilor cei care sa mearga la florarie. Dupa ce au cumparat flori-le, copiii
se vor îndrepta spre locul care reprezinta casa fiecaruia. În fiecare casa (delimitata prin trasarea cu creta
sau cu alte semne, de exemplu cu cuburi, cu bucati de sfoara, siret sau stinghii subtiri), va fi plasata
dinainte persoana careia i seva oferi flori.
În ambele etape ale jocului - cumpararea florilor, oferirea lor - propunatorul va urmari cum se
încheaga dialogul. În indicatiile care le va da copiilor cu rol de vânzator si cu rol de mama (tata etc.) va
insista ca acestia sa urmareasca cu atentie felul în care copiii solicita sau ofera florile. Se va preciza ca
în cazul în care copilul-cumparator nu stie sa se adreseze sa nu i se eli-bereze marfa si sa fie pus în
situatia sa însoteasca alti copii, apoi sa revina la florarie. Este de dorit ca jocul sa se repete pentru a
pune pe toti copiii în situatia de parinte si de copil.
Observatie
La clasele mari, jocul poate fi complicat introducându-se pe lânga florarie, un magazin de cadouri
diverse (artizanat, bibelouri sau alte obiecte potrivite - fulare, manusi, baticuri, apa de colonie, carti
etc.). În acest caz, fiecare copil va fi pus în situatia de a alege singur ce doreste sa cumpere
manifestându-si initiativa si independenta în aceasta directie.

JJooccuull ""D
Dee--aa ccaallaattoorriiaa ccuu..((ttrraam
mvvaaiiuull,, aauuttoobbuuzzuull,, ttrreennuull))

Scopul: fixarea cunostintelor privind unele actiuni si deprinderi în legatura cu folosirea diferi-telor
mijloace de locomotie de catre calatori .Deprinderea copiilor sa cedeze locul adultilor.
Obiective de referinta: sa execute corect în calitate de calator toate actiunile implicate de ca- latoria
cu mijloacele de locomotie în comun (sa-si cumpere bilet de calatorie , sa urce pe o anumita usa si sa
coboare pe alta, sa-si perforeze biletul de calatorie, sa se poarte politicos si disciplinat).
Resurse didactice: bani (de carton), bilete, compostor, geamantane.
Desfasurarea jocului
Cadrul didactic împreuna cu copiii vor aseza scaunele imitând tramvaiul, autobuzul sau tre- nul (în
compartimente si vagon).
Se vor fixa cele câteva roluri: casier, controlor, vatman (sofer, mecanic). Propunatorul va interpreta
rolul de ghid pentru a da explicatii cu privire la locurile pe unde trece în traseul fixat.
În desfasurarea fiecarui gen de calatorie se va urmari plasarea corecta a momentului si a locului de
unde se cumpara biletele:
- la tramvai si autobuzele din oras, de la oricare ghiseu de bilete din statii;
- la autobuz, în cazul unei calatorii ce depaseste limitele localitatii, de la sofer, taxator

sau de la casierul din autogara;

- la tren, la ghiseul de bilete din gara.
În cursul calatoriilor vor fi introduse unele activitati specifice:
- în tren: asezarea geamantanului, lectura revistelor, cartilor, luarea gustarii, prezentarea biletelor
la control;
- în autobuz: lectura ziarului, a revistei.
Regulile de comportare vor fi reamintite fiecare la momentul potrivit. Se va insista în cazul
-7-
calatoriei cu trenul ca sa nu coboare nici un copil în statiile intermediare, pentru a evita pierde- rea lui.
De asemenea, se va putea diversifica actiunea jocului introducând roluri diverse: ma- ma, tata, bunici.
Se pot, de asemenea, în unele variante propune roluri de persoane care înso- tesc rudele la tren si în
acest caz se pune accentul pe felul în care se face despartirea între cei care pleaca si cei care ramân,
stimulând copiii sa-si interpreteze veridic rolul.
Orice varianta s-ar alege de catre propunator accentul trebuie pus pe relatiile care se stabi-lesc între
cei care calatoresc si cei care fac parte din personalul de deservire a mijloacelor de locomotie.

JJooccuull ""D
Dee--aa m
maaggaazziinnuull uunniivveerrssaall""

Scopul: actualizarea reprezentarilor si consolidarea actiunilor în legatura cu procesul de vân- zare-

cumparare, formarea capacitatii de a folosi corect diferite formule de politete în relatiile cu personalul
magazinului.
Obiective de referinta: sa respecte succesiunea operatiilor într-un proces de cumparare: sa se
informeze asupra marfii necesare, sa consulte vânzatorul, sa cerceteze marfa, sa solicite bon, sa achite
costul marfii, sa preia marfa de la locul de ambalare.
Resurse materiale: bani (de carton), în raioanele de pânzeturi tot ceea ce este necesar pentru papusa,
- stofe, matasuri, rochite si alte confectii; încaltaminte; în raionul de vase: vesela; în raionul de librarie:
carti, papetarie, jucarii etc.
Desfasurarea jocului
Jocul va fi precedat de o vizita la un magazin universal sau de prezentarea unor diapozitive
cu aspecte dintr-un astfel de magazin. La începutul jocului se vor reaminti actiunile principale
desfasurate în magazin. Copiii vor fi solicitati sa precizeze în mod independent regulile de comportare,
dupa ce au asistat la o mica demonstratie efectuata de câtiva dintre ei. Vor trebui sa raspunda la
întrebarea: "Cum ai proceda daca ai avea de facut cumparaturi la magazin, la fel sau altfel?"
Cadrul didactic va alege vânzatorii în functie de numarul raioanelor amenajate. Alegerea se va
face de preferinta la sugestia copiilor. Se va amenaja un loc de plimbare - o strada sau un parc pentru
ca o parte din copii sa intre în magazin si o parte sa circule, sa se plimbe pâna când magazinul se
descongestioneaza. În acest scop se pot constitui 2-3 grupuri de cumparatori, eventual 2-3 familii care
merg sa cumpere papusilor cele necesare (aceasta datorita faptului ca dimensiunile materialelor si
obiectelor pot sa satisfaca numai nevoile papusilor).
În complicarea jocului se poate alege un responsabil de magazin. Initial rolul va fi interpre-tat
de propunator si va avea ca sarcini controlul felului în care se face cumpararea, al relatiilor dintre
vânzatori si cumparatori, ordinea din rafturi, respectarea ordinii de catre cumparatori, aprovizionarea
raioanelor cu marfuri etc.

JJooccuull ""D
Dee--aa ssppeeccttaaccoolluull ((tteeaattrruu,, cciinneem
maattooggrraaff eettcc..))

Scopul: însusirea si aplicarea de catre copii a cerintelor cu privire la modul de comportare într-o sala
de spectacol; obisnuirea copiilor sa se asculte unii pe altii, sa se supuna indicatiilor conducatorului.
Obiective de referinte: sa-si adapteze comportarea în raport cu conditiile unui spectacol: sa intre în
sala de spectacol numai dupa ce au cumparat bilete si si-au depus îmbracamintea la garderoba, sa-si
ocupe locul indicat pe bilet, sa nu vorbeasca dupa ce a început spectacolul, sa aplaude numai atunci
când este cazul.
Resurse materiale: bani (din carton), bilete cu diverse imagini, imagini asemanatoare asezate
pe speteaza scaunelor, sau bilete cu cifre, buchete de flori, eventual bufet cu dulciuri.
Desfasurarea jocului
Jocul va fi început prin împartirea rolurilor, respectiv o echipa de actori cu un prezentator care
implicit dirijeaza spectacolul. Cadrul didactic va conduce grupa spectatorilor si va respec-ta în aceasta
privinta câteva actiuni:
- cumpararea biletelor;
- controlul biletelor;
- intrarea la garderoba si depunerea îmbracamintei;
- cautarea locurilor corespunzatoare semnului (cifrei) de pe bilet si asezarea;
- asteptarea semnalului de începere a spectacolului;
- urmarirea spectacolului;
- plecarea acasa dupa preluarea îmbracamintei.
Propunatorul va îndruma pe copii pentru a aprecia spectacolul prin aplauze, pentru a multumi
actorilor oferindu-le flori.
Jocul se poate complica introducând pauze în cursul spectacolului, cu vizitarea bufetului si
cumpararea unor produse (biscuiti, rahat, bomboane, felii de fructe, sucuri). De asemenea se pot
cumpara programe la începutul spectacolului si consulta în timpul pauzelor. Se vor provo- ca discutii
între copii dupa terminarea spectacolului.

Ludoterapia reprezinta o tehnica prin care modalitatea naturala de expresie a copilului-jocul-

este utilizata ca modalitate terapeutica in asistenta copilului cu probleme emotionale.Ea ii permite
copilului sa actioneze direct asupra lumii , la o scara redusa, jucandu-se cu materiale si obiecte alese cu
grija ,sub indrumarea adultului ,copilul isi scoate la lumina trairile, emotiile ascunse pentru a putea fi
constientizate si intelese.Educatorul trebuie sa accepte orice ar spune sau orice ar face copilul ,caci
acesta are nevoie sa simta ca se poate manifesta liber si deschis intr-o atmosfera calda, prietenoasa,
nonpunitiva.
 Oferindu-li-se oportunitatea, copiii isi vor exterioriza sentimentele si nevoile intr-o maniera
similara adultilor. Desi dinamica expresiei si modalitatea de comunicare sunt diferite pentru copii,
exprimarile (teama, satisfactie, manie, fericire, frustrare, multumire) sunt similare cu cele ale adultilor.
Copiii pot intampina dificultati considerabile in a exprima ceea ce simt sau in ce fel experientele traite
i-au afectat. Daca sunt lasati totusi, in prezenta unui adult caruia ii pasa,n o persoana sensibila si care sa
manifeste empatie, copiii isi vor dezvalui sentimentele interioare, prin intermediul jucariilor si al
materialelor pe care ei le aleg, prin ceea ce fac cu acestea sau cum se joaca cu ele, de asemenea si prin
povestile pe care le interpreteaza.

JOCURI PENTRU ACTIVITĂŢILE DE LUDOTERAPIE

JJooccuull ""C
Ciinnee ll--aa ssttrriiggaatt ppee M
Maarrttiinneell??""

Scopul: dezvoltarea capacitatii de recunoastere a vocii colegilor.

Obiective operationale: sa ghiceasca cine l-a strigat.
Resurse didactice: un ursulet, o basma sau un fular.
Desfasurarea jocului
Copiii sunt asezati în formatie de semicerc, iar în fata lor se afla un copil, legat la ochi, cu un ursulet
în brate.
La începerea jocului, cadrul didactic face semn unui copil din semicerc care striga: "Marti-nel!". Cel
din mijloc îsi descopera ochii, se îndreapta spre cel care-l banuieste ca l-a strigat si-i pune ursuletul în
brate. Daca a ghicit, schimba rolurile între ei, daca nu, trece din nou în mij-loc, se leaga la ochi si
asteapta o noua chemare a lui "Martinel". Daca acesta nu reuseste sa ghiceasca, dupa 3 încercari , este
înlocuit cu alt copil si jocul continua.
Jocul "Unde a sunat clopotelul?"
Scopul: dezvoltarea capacitatii de a se orienta în spatiu dupa auz.
Obiective operationale: sa ghiceasca locul unde a sunat clopotelul.
Resurse didactice: un clopotel.
Desfasurarea jocului
Copiii sunt dispusi în formatie de cerc, cu mâinile la spate. Un copil sta în mijlocul cercu- lui, cu
fata acoperita cu mâinile.
Cadrul didactic are în mâna un clopotel. Odata cu începerea jocului, el se deplaseaza pe la spatele
copiilor si pune clopotelul în mâinile unuia, continuând sa se deplaseze. La un moment dat striga:
"Gata!". Copilul care a primit clopotelul suna din el scurt, apoi îl duce la spate si sta linistit. Cel din
mijloc îsi descopera fata, se uita atent la copii ca sa surprinda vreo miscare, apoi se îndreapta spre cel
pe care îl banuieste ca are clopotelul, îl loveste pe umar si-l cere. Acesta îsi duce mâinile în fata si, daca
are clopotelul, schimba rolurile; daca nu a ghicit, atunci se duce din nou la centru, îsi acopera fata si
jocul continua în acelasi fel. Dupa câteva reluari, daca nu reuseste sa ghiceasca, este înlocuit cu altul.

JJooccuull ""R
Reeccee,, ccaalldd,, ffrriiggee..""

Scopul: dezvoltarea perseverentei.

Obiective operationale: sa caute jucaria ascunsa, sa respecte indicatiile primite.
Resurse didactice: o jucarie, o basma.
Desfasurarea jocului
 Un copil este legat la ochi cu o basma. Copiii stau la locurile lor în timp ce unul dintre ei ascunde o
jucarie.
La comanda cadrului didactic, copilul legat la ochi, îsi desface basmaua si porneste în cau- tarea
jucariei ascunse. Când se apropie de jucarie, propunatorul împreuna cu clasa spun: "cald", când e foarte
aproape striga: "frige", iar daca se departeaza îl previn prin cuvântul: "rece". Jocul se desfasoara prin
îndrumarea copilului cu ajutorul acestor trei cuvinte, pâna gaseste jucaria. Jocul se reia prin schimbarea
copilului care cauta jucaria ascunsa.
Jocul "Voinicii"
Scopul: dezvoltarea fortei fizice.
Obiective operationale: sa-si traga partenerul de concurs peste linia de control.
Resurse didactice: creta, o rigla sau un betisor mai gros.
Desfasurarea jocului
Copiii sunt asezati fata în fata , în perechi, cu piciorul drept pe linia de control. Pe sol se aseaza în
dreptul fiecarei perechi o rigla sau un betisor mai gros.
La semnalul dat de cadrul didactic, fiecare copil apuca rigla cu ambele mâini si încearca sa-si traga
partenerul peste linia de control. Cei care reusesc sunt voinicii.
La organizarea jocului se va avea în vedere ca perechile sa fie, pe cât posibil, cam de ace- easi
statura si cu aceeasi greutate.

JJooccuull ""LLuuppuull ssii ooiillee""

Scopul: consolidarea deprinderilor de alergare.

Obiective de referinta: sa alerge cât mai repede.
Resurse didactice: creta.
Desfasurarea jocului
În curtea scolii, cadrul didactic traseaza terenul de joc care este un dreptunghi cu laturile lungi de 5-
6 m, iar cele scurte de 2-3 m. În acest dreptunghi, reprezentând padurea lupului va sta un elev (lupul).
De o parte si de alta a dreptunghiului, la 4-5 pasi de laturile lungi, stau risi-
piti ceilalti jucatori "oile".
La semnal, oile trebuie sa traverseze padurea lupului care, în acest timp, încearca sa prinda câteva
oi. Cei prinsi devin lupi si prind si ei oile ramase. Jocul continua pâna ce ramâne ne-
prins un singur jucator care va reîncepe jocul.

JOCURI PENTRU STIMULARE COGNITIVĂ

A ) JOCURI PENTRU ACTIVITĂŢI MATEMATICE

JJooccuull ""C
Caarree eessttee ccuullooaarreeaa ttaa??""
Scopul: recunoasterea si numirea corecta a culorilor.
Obiective operationale : sa identifice si sa denumeasca culorile: rosu, alb, galben, albastru, verde,
portocaliu, violet.
Resurse didactice: globuri decupate din hârtie glasata în culorile învatate, plicuri cu globuri decupate,
un brad.
Desfasurarea jocului
Cadrul didactic va ridica un glob din hârtie, ca sa fie vazut de toti copiii. Este numit un copil sa
raspunda ce culoare are globul. Se va proceda la fel cu toate globurile de hârtie. Apoi li se cere copiilor
sa ridice si ei globurile care au aceeasi culoare ca al globului ridicat de pro- punator. Se va numi un
elev care alege din globurile lui, unul la fel cu al propunatorului, moti- vând de ce l-a ales, (este la fel).
În cea de-a doua modalitate, cadrul didactic va spune doar culoarea (rosie) fara sa arate un glob.
Copiii care au globuri cu aceasta culoare (rosie) le vor ridica. Copilul numit va spune, motiva,de ce a
ridicat globul de culoare rosie: "Eu am ridicat globul rosu pentru ca ati spus rosu".
În încheierea jocului, copiii împreuna cu conducatorul jocului vor împodobi un brad. În timpul
333c22d acesta copiii vor spune ce culoare pun în brad, propunatorul va avea grija ca toate glo- burile
sa fie plasate dupa culoare. Va agata el mai întâi un glob, copiii care au globuri de ace-
easi culoare, le vor pune în brad. Dupa ce bradul este împodobit, copiii fac o hora în jurul lui, cântând
sau spunând versurile:
"Bradul îl împodobim
Cu globuri frumoase,
Unul, doi, prindeti-va si voi
Ne sucim, ne învârtim
si deloc nu obosim,
Bradul îl împodobim".

JJooccuull ""B
Baallooaannee ccoolloorraattee""

Scopul: consolidarea reprezentarilor cromatice.

Obiective operationale: sa grupeze baloanele si sforile dupa criteriul culoare.
Resurse didactice: baloane (albastre, rosii, verzi, galbene), sfori în aceleasi culori.
Desfasurarea jocului
Cadrul didactic aranjeaza baloanele, într-un colt al clasei, legate laolalta ca la vânzatorii de baloane
facând urmatoarea observatie: "Sunt oare toate la fel baloanele?"; "Unele sunt identi-
ce si altele deosebite".
Dupa ce propunatorul distribuie câte un balon fiecarui copil, cere copiilor sa puna în acelasi loc,
împreuna toate baloanele care sunt de aceeasi culoare. Copiii sunt ajutati sa constate ca s-au obtinut
patru grupuri de baloane fiecare de una si aceeasi culoare.
Propunatorul atrage atentia ca sforile sunt asortate cu baloanele. Fiecare copil este îndem-
mnat sa caute sfoara care corespunde balonului sau si apoi s-o înnoade. Dupa ce au fost astfel
constituite cele 4 grupuri de baloane, se indica numele culorii fiecarui grup de baloane. Acest grup este
albastru, acela rosu, celalalt este verde, etc., iar sforile acestui grup sunt si ele albas- tre, rosii etc. Jocul
poate fi complicat si cu alte sarcini. Propunatorul cere copiilor sa aseze lân- ga grupul baloanelor
albastre, rosii, etc. obiecte, jucarii care au culoarea respectiva.
Într-o alta ora copiii deseneaza si picteaza baloane, cauta culoarea albastra pentru baloane albastre,
culoarea galbena pentru baloane galbene etc. Baloanele colorate se decupeaza. Se distribuie apoi
fiecarui copil câte o foaie pe care au fost desenate numai sforile colorate. Copiii vor atasa sforii baloane
de culoare corespunzatoare, vor lipi baloanele.

JJooccuull ""G
Gaasseessttee--m
mii ffrraattiioorriiii!!""

Scopul: denumirea si identificarea figurilor geometrice.

Obiective operationale: sa aleaga, sa grupeze piesele din trusa "Logi II" dupa criteriul forma. Resurse
didactice: trusa "Logi I", trusa "Logi II".
Desfasurarea jocului
La început elevii vor denumi figurile geometrice prezentate de propunator, apoi vor arata figurile
geometrice cerute .
 Cadrul didactic va lua o figura geometrica din trusa "Logi I", va cere elevilor sa o denu- measca si sa-
i gaseasca "fratiorii", sa aleaga din trusa lor figurile geometrice care au aceeasi forma ca a lui. Daca
figura geometrica prezentata va fi un patrat, atunci elevii vor alege toate patratele din trusa lor,
indiferent de culoare si marime. Dupa fiecare grupare piesele vor fi pu-se înapoi în trusa.
Jocul se poate juca si sub forma de competitie, câstigator este jucatorul care în cel mai
scurt timp gaseste toti "fratiorii". De asemenea jocul se poate complica cerând elevilor sa grupeze
figurile geometrice utilizând pe lânga criteriul forma si criteriul culoare.

JJooccuull ""TTuurrnnuull ccuubbuurriilloorr""

Scopul: dezvoltarea acuitatii senzoriale si a memoriei, folosirea corespunzatoare a termenilor:

"mare", "mai mare", "potrivit", "nepotrivit", "sus", "jos", "dreapta", "stânga".
Obiective operationale: sa ordoneze cuburile dupa marime respectând si colorile.
Resurse didactice: 5 cuburi din carton de marimi diferite - cu suprafetele 9, 16, 25, 36, 49 cm îmbinate
prin lipire, suprafetele fiind diferit colorate (rosu, alb, negru, galben, albastru, verde). Ordinea culorilor
este aceeasi la cele 5 cuburi.
Desfasurarea jocului
La desfasurarea jocului participa 2-3 copii, fiecare având material individual. Jocul se des- fasoara
sub forma de întrecere. Se dau copiilor urmatoarele sarcini:
- Sa aseze cuburile în ordinea crescatoare sau descrescatoare marimii, respectând si culorile.
De exemplu, sus sa fie toate albastre sau în fata sa fie toate suprafetele galbene.
- Se pune în fata copiilor un cub,ei trebuie sa ghiceasca ce culoare este ascunsa (deoarece se
vad numai 5 suprafete). La început copilul se poate ajuta de un al doilea cub (pentru compara-
tie), dar mai târziu, va rezolva sarcina numai pe baza de memorie.
Se pot folosi noua cuburi din carton de aceeasi marime, la care, de asemenea, ordinea culorilor este
aceeasi, dar unele suprafete sunt împartite în diferite figuri geometrice colorate în diferite culori, încât
copiii pot combina alcatuind diferite modele decorative (mozaic).

B ) JOCURI PENTRU ACTIVITĂŢILE DE COMUNICARE

JJooccuull ""TTeelleeffoonnuull ffaarraa ffiirr""

Scopul: dezvoltarea auzului fonematic si a capacitatii de concentrare a atentiei.

Obiective operationale: sa receptioneze corect mesajul si sa-l transmita mai departe.
Desfasurarea jocului
Copiii sunt asezati sir, unul lânga altul, stau în picioare sau pe scaune. Cadrul didactic spu- ne
primului copil din sir, la ureche, un cuvânt. Acesta, la rândul lui îl transmite urmatorului copil si tot asa
mai departe pâna ce, mesajul ajungând la ultimul copil din sir, acesta îl rosteste cu voce tare. Tuturor
copiilor le place acest joc, pentru ca, de obicei, la ultimul copil din sir ajunge un mesaj distorsionat,
care îi face pe toti sa râda.
Sunt recomandate cuvinte uzuale, simple, cu un numar de silabe nu prea mare, de exemplu: mama,
masa, lopata, masina, papusa etc.

JJooccuull ""C
Cuum
m ffaaccee??""
Scopul: Formarea deprinderii de a rosti corect sunetele si de a emite onomatopee.
Obiective operationale: sa recunoasca în imagini diferite animale si sa stie cum fac.
Resurse didactice: ilustratii cu diferite animale.
Desfasurarea jocului
 Se împart elevilor ilustratii cu diferite animale ca:soarece, pisica si câine, (pot fi introduse ilustratii
care sa reprezinte si alte animale).
Cadrul didactic numeste elevii care sa spuna ce reprezinta ilustratia primita si cum face ani- malul
respectiv.
Jocul poate continua cu urmatoarea poezie în care elevii spun onomatopeele:
"Ursul a pornit usor Iar cocosul lui bunicu'
Chemând puii: mor! mor! mor! Îi raspunde: cucuriguu!
Pe crenguta-n fel si chip Capra cata nu stiu ce
Vrabiile zic: cip! cirip! si tot striga: be! be! be!
Din ograda si gâsca Iar baltata vaca - acu'
Parca-mi striga: ga! ga! ga! Striga pe vitel: mu!mu!

JJooccuull ""E
Euu ssppuunn uunnaa ttuu ssppuuii m
muullttee""

Scopul: însusirea corecta de catre copii a formelor de singular si plural a substantivelor, pre- cum si a
deprinderii de a le include corect în propozitii; dezvoltarea atentiei si a memoriei vizuale.
Obiective operationale: sa aleaga corect jetonul cu una sau mai multe imagini si sa exprime
corect singularul si pluralul.
Resurse didactice: cartonase cu diferite desene reprezentând un singur lucru sau fiinta si alte-le
reprezentând mai multe obiecte sau fiinte de acelasi fel.
Desfasurarea jocului
Pentru fiecare substantiv propus în joc vor exista doua cartonase, unul cu un singur element iar altul
cu doua sau mai multe elemente de acelasi fel. Unul din cartonase va fi pe catedra iar celalalt repartizat
elevilor în asa fel încât sa existe atât pe catedra cât si la copii cartonase care contin un singur element si
care redau mai multe elemente.
Pe rând câte un copil vine la catedra si alege un cartonas. De exemplu, ridicând un cartonas cu mai
multe elemente copilul spune: "Eu am pe cartonas mai multe flori". Copilul la care se afla cartonasul cu
o singura floare se ridica si spune: "Eu am cartonasul cu o floare". Apoi co- pilul formuleaza propozitia
despre floare. Elevul care se afla la catedra trece la plural propo- zitia respectiva.
În partea a doua a jocului propunatorul (sau un elev) spune un cuvânt la singular (sau plu- ral), iar
elevii trebuie sa spuna acelasi cuvânt la plural - respectiv la singular. În continuarea jocului se vor
alcatui propozitii în legatura cu cuvintele folosite în joc. De exemplu: "În gradi- na sunt flori multe" sau
"Ionel a vazut o pisica".

JJooccuull ""C
Ciinnee ffaaccee??""

Scopul: îmbogatirea vocabularului.

Obiective operationale: sa-si însuseasca cuvinte care denumesc(ocupatii) profesii.
Resurse didactice: imagini care reprezinta diferite profesii.
Desfasurarea jocului
Cadrul didactic va arata elevilor imagini care reprezinta diferite ocupatii si va cere elevilor sa spuna
cum este numita persoana care face acel lucru.
Cine mâna caii? - Vizitiul
Cine conduce tramvaiul? - Vatmanul
Cine conduce locomotiva? - Mecanicul
Cine conduce automobilul? - soferul (soferita)
Cine conduce avionul? - Pilotul
 Cine conduce vaporul?
Cine conduce tractorul?
Cine vinde cartile?
Cine împrumuta cartile?
Cine vindeca bolnavii?
- Capitanul
- Tractoristul (tractorista)
- Librarul
- Bibliotecarul (bibliotecara)
- Doctorul (doctorita) etc.

JJooccuull ""D
Dee--aa ccuuvviinntteellee""

Scopul: activizarea si îmbogatirea vocabularului.

Obiective operationale: sa spuna cât mai multe cuvinte care încep cu un anumit sunet.
Desfasurarea jocului
Cadrul didactic va scrie pe tabla, una din literele învatate pâna la data respectiva. De exem-plu:
litera "r".
Se cere elevilor sa spuna cuvinte care încep cu sunetul r. Cuvintele sa fie alcatuite dintr-o silaba,
doua sau mai multe silabe (r - rar - rama - ramura - rândunica).
Jocul se poare desfasura si sub forma de competitie. Câstiga elevii care pot spune cuvinte cu sunetul
indicat respectând toate cerintele formulate de propunator.

Bibliografie
 Educaţia incluzivă în grădiniţă : dimensiuni, provocări şi soluţii/ UNICEF România, coord.:
Ecaterina Vrasmaş, Traian Vrasmaş. - Buzău : Alpha MDN, 2012
 Alois Gherguţ, 2006, Psihologia persoanelor cu cerinţe speciale, Editura Polirom, Iaşi
 Carmen Creţu, 1999, Curriculum diferenţiat şi personalizat, Editura Polirom, Iaşi
 Ecaterina Vrăjmaş, 2001, Strategiile educaţiei inclusive, Editura Polirom
 Ghid de predare – învaţare pentru copii cu C.E.S., UNICEF si Asociaţia Reninco, Bucureşti, 2000
 http://www.tribunainvatamantului.ro/rolul-jocului-didactic-in-procesul-de-socializare-a-
prescolarilor/
 Ghioc-Lupu Denisa Izabela, 2015 Terapia prin joc. Cum lucram cu copiii prescolari?
 Hanganu, I., Raclarul,C., Jocuri pentru prescolari, Editura Aramis, Bucuresti, 2005