Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2008
1
Copyright © DEPARTAMENT ID 2008
Educaţia copiilor cu cerinţe educative speciale Diana Csorba
2
Copyright © DEPARTAMENT ID 2008
Educaţia copiilor cu cerinţe educative speciale Diana Csorba
• asigurarea unui cadru optim de pregătire, astfel încât fiecare persoană supusă
educaţiei şi instrucţiei să fie capabilă să asimileze cunoştinţele şi deprinderile
practice necesare integrării sociale.
c) socială:
• inserţia bio-psiho-socio-culturală a persoanei în realitatea socială actuală, complexă şi
dinamică, pe axele: profesional, familial, social;
• acţiuni de prevenire şi combatere a manifestărilor de inadaptare socială;
• promovarea şi susţinerea unor politici coerente şi flexibile, organizarea unor servicii
eficiente pentru protecţia şi asistenţa socială a persoanelor aflate în dificultate;
• informarea opiniei publice cu privire la responsabilitatea civică a membrilor comunităţii
faţă de persoanele aflate în dificultate, precum şi posibilităţile de valorificare a
potenţialului aptitudinal şi relaţional al acestor persoane în folosul comunităţii.
3
Copyright © DEPARTAMENT ID 2008
Educaţia copiilor cu cerinţe educative speciale Diana Csorba
Delimitări conceptuale
- în literatura de specialitate există termeni specifici pentru persoanele care se abat de la
normalitate,(ca semnificaţie generală) privind întreaga dezvoltarea psihofizică a persoanei, unele
aspecte rămânând în urmă (fizic, senzorial, mintal);
- normal – adaptare echilibrată la mediu şi raportare la grup de aceeaşi vârstă şi mediu
cultural
- anormal – abateri peste standard, insuficienţe retard în dezvoltare, abateri
comportamentale , afecţiuni fizice;
- OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii), Philip Wood prezintă trei aspecte în
abordarea problemelor:
- Aspect organic medical - deficienţă
- Aspect funcţional - incapacitate
- Aspect social – handicapul propriu-zis
- Deficienţa este anomalie a unei structuri fiziologice, anatomice definitivă sau
temporară ca urmare a unui accident sau a unei boli. Se regăseşte în forma a cinci categorii: mintale,
senzoriale, fizice, de limbaj, de comportament. Elementul generic de deficienţă include termeni ca :
- Deficit - conotaţia cantitativă a deficienţei, adică ceea ce lipseşte pentru a
completa o anumită cantitate sau întregul;
- Defectuozitatea - se referă la ceea ce determină un deficit;
- Infirmitate – absenţa, diminuarea notabilă a unor funcţii importante (de
regulă ne referim la cei cu deficienţe motorii accentuate dar şi la cei cu
deficienţe mintale profunde care necesită o protecţie permanentă)
- Invaliditate – pierderea , diminuarea, capacităţii de muncă
- Perturbarea - se referă la abaterile de la normă.
- Incapacitatea – este aspectul funcţional al deficienţei şi reprezintă pierdea sau
diminuarea posibilităţii de a realiza o activitate motrică sau cognitivă sau un comportament. Apare
în urma unor deficienţe şi se referă la acţiunile şi comportamentele considerate importante în viaţa
cotidiană ( de comunicare, de locomoţie, de orientare, de îngrijire corporală).
- Handicapul – reprezintă aspectul social, fiind rezultatul unei deficienţe care împiedică
îndeplinirea unui rol normal pentru o anumită persoană în funcţie de : vârstă, sex, factori sociali şi
culturali. În O.N.U: se specifică ca handicap funcţionarea relaţiei persoanei deficiente cu mediul ei,
care survine când persoana întâlneşte obstacole materiale, culturale, sociale care nu-i permite să
acceadă la diferite sisteme sociale disponibile pentru alţii, participarea pe picior de egalitate fiind
îngrădită. Categorii de handicap sunt cele de : independenţă fizică, independenţă economică
(cheltuielile de compensare depăşesc posibilităţile subiectului), de integrare socială şi de mobilitate.
Aspectul social rezumă consecinţele deficienţei şi ale incapacităţii. Aceste consecinţe în plan social
sunt incluse în noţiunile de handicap, respectiv inadaptare şi se pot manifesta în diverse forme:
inadaptare propriu-zisă, marginalizare, inegalitate, segregare, excludere.
Observaţie: se recomandă ca unii termeni cum sunt: invalid, irecuperabil, needucabil, inapt, incapabil
să nu mai fie utilizaţi în caracterizarea persoanelor cu dizabilităţi, deoarece aceşti termeni nu
reprezintă realitatea şi aduc prejudicii grave demnităţii umane.
4
Copyright © DEPARTAMENT ID 2008
Educaţia copiilor cu cerinţe educative speciale Diana Csorba
Handicapul este considerat un dezavantaj social rezultat dintr-o deficienţă sau incapacitate.
Dificultăţile întâlnite de persoanele cu handicap sunt multiple şi complexe. O sistematizare
aproximativă identifică următoarele grupe de dificultăţi:
a) dificultăţi de ordin general:
• dificultăţi de deplasare şi mişcare pentru cei cu deficienţe fizice;
• dificultăţi de exprimare şi comunicare, pentru cei cu deficienţe senzoriale;
• dificultăţi de adaptare la modul de viaţă cotidian şi la exigenţele vieţii sociale, pentru
cei cu deficienţe mintale şi intelectuale;
• dificultăţi de întreţinere pentru persoanele lipsite de venituri şi resurse.
b) dificultăţi de ordin profesional:
• dificultăţi legate de instruirea şi pregătirea profesională a persoanelor cu diferite forme
şi grade de deficienţă;
• dificultăţi de plasare în locuri de muncă adecavte profesiei sau abasenţa unor locuri de
muncă în condiţii protejate.
c) dificultăţi de ordin psihologic şi social:
• bariere psihologice care apar între persoanele cu şi fără handicap ca urmare a
dificultăţilor întâmpinate în activităţile cotidiene, profesionale sau sociale, precum şi din
cauza unor prejudecăţi sau a unor reprezentări deformate cu privire la posibilităţile şi
activitatea persoanelor cu deficienţe.
În concluzie, deficienţa poate determina o incapacitate care la rândul ei antrenează o stare de
handicap ce face ca persoana deficientă să suporte cu dificultate exigenţele mediului în care
trăieşte, mediu ce poate asimila, tolera sau respinge persoana cu o anumită deficienţa.
Dizabilitate este termen de bază utilizat în legislaţia românească alături de cel de handicap. Este
utilizat cu precădere pentru a substitui termenul de handicap, pentru a ne racorda la tendinţele
internaţionale.
Sintagma "elev cu nevoi / cerinţe educative speciale (CES)" a fost inventată atunci când
criteriul educaţional a reuşit să coordoneze criteriile medicale, psihologice şi sociologice de
evaluare şi orientare şcolară şi profesională a elevilor cu insuficienţe, incapacităţi, tulburări sau
dificultăţi fizice, senzoriale, intelectuale.
Pe baza dreptului copilului la educaţie, învăţământul are în responsabilitate fiecare generaţie,
integral. În fiecare generaţie există copii cu deficienţe, adică cu “pierdere, insuficienţă sau anomalie,
tranzitorie sau definitivă, a structurilor de funcţionare fiziologică sau psihologică”. 1[2]
Normalizarea este un termen care se referă la asigurarea condiţiilor de viaţă corespunzătoare pentru
persoanele cu cerinţe speciale. Ea poate fi: fizică, funcţională, socială.
Reabilitarea este un proces destinat să ofere persoanelor cu dizabilităţi posibilitatea să ajungă la
niveluri funcţionale fizice, psihice şi sociale corespunzătoare. Există tendinţa de a utiliza în cuplu
noţiunile de abilitare şi reabilitare.
Incluziunea socială se referă la schimbarea atitudinilor şi practicilor din partea indivizilor,
institutţiilor şi organizaţiilor, astfel încât toate persoanele să poată contribui şi participa în mod egal la
viaţa şi cultura comunităţii din care fac parte.
Şanse egale reprezintă rezultatul acţiunii prin care diferite sisteme ale societăţii şi mediului sunt puse
la dispoziţia tuturor, în mod egal. Sintagma egalizare a şanselor este procesul prin care diferite
sisteme sociale şi de mediul devin accesibile fiecăruia şi în special persoanelor cu dizabilităţi.
Serviciile de sprijin se referă la acele servicii care asigură atât independenţa în viaţa de zi cu zi a
persoanei cu dizabilităţi, cât şi exercitarea drepturilor ei.
Protecţia socială cuprinde totalitatea acţiunilor întreprinse de societate în vederea diminuării sau chiar
înlăturării consecinţelor pe care o deficienşă cauzatoare de handicap o are asupra nivelului de trai al
persoanei cu dizabilităţi.
1[2]
Legendre; R. Dictionnaire actuel de l’éducation. Paris, ESKA, 1993, p. 307.
5
Copyright © DEPARTAMENT ID 2008
Educaţia copiilor cu cerinţe educative speciale Diana Csorba
I. Cadru general
6
Copyright © DEPARTAMENT ID 2008
Educaţia copiilor cu cerinţe educative speciale Diana Csorba
II. Terminologie
Problematica handicapului constituie un câmp semantic complex şi în evidentă schimbare. Precizarea
câtorva noţiuni de bază este utilă deoarece conceptul reflectă concepţia despre ceva.
1. Conceptele de deficienţă, incapacitate, handicap
1.1. Termenul deficienţă reunifică absenţa, pierderea sau alterarea unei structuri ori a unei funcţii
(anatomică, fiziologică sau psihologică) a persoanei. Deficienţa poate fi rezultatul unei maladii, al unui
accident, dar şi al unor condiţii negative de mediu.
1.2. Incapacitate desemnează un număr de limitări funcţionale cauzate de deficienţe fizice,
intelectuale, senzoriale, de condiţii de sănătate ori de mediu. Limitările pot fi parţiale sau totale şi nu
permit ca o activitate să fie îndeplinită în limitele considerate normale pentru o fiinţă umană.
1.3. Termenul handicap se referă la dezavantajul social, la pierderea şi limitarea şanselor unei persoane
de a lua parte la viaţa comunităţii la un nivel echivalent cu ceilalţi membri. El descrie interacţiunea
dintre persoana cu dizabilităţi şi mediu.
Din perspectiva acestui concept, conform legislaţiei în vigoare în acest domeniu, persoanele cu
handicap sunt acele persoane pe care mediul social, neadaptat deficienţelor lor fizice, senzoriale,
psihice, mentale, le împiedică total sau le limitează accesul cu şanse egale la viaţa socială, potrivit
vârstei, sexului, factorilor materiali, sociali şi culturali proprii, necesitând măsuri de protecţie specială
în sprijinul integrării lor sociale şi profesionale.
Conform ultimelor cerinţe ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), SSPH susţine armonizarea
terminologiei româneşti din domeniul persoanei cu handicap prin raportare la Clasificarea
Internaţională a Funcţionării Dizabilităţii şi Sănătăţii, adoptată şi aprobată la data de 22 mai 2001 de
cea de-a 25-a Sesiune Generală a OMS (prin Rezoluţia WHA 54.21).
7
Copyright © DEPARTAMENT ID 2008
Educaţia copiilor cu cerinţe educative speciale Diana Csorba
a) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a
persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 310 din 30 iunie
1999, aprobată cu modificări prin Legea nr. 519/2002, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 555 din 29 iulie 2002;
b) Hotărârea Guvernului nr. 427/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice privind condiţiile de
încadrare, drepturile şi obligaţiile asistentului personal al persoanei cu handicap, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 232 din 7 mai 2001;
c) Hotărârea Guvernului nr. 696/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanţarea
proiectelor în domeniul protecţiei speciale a persoanelor cu handicap şi administrarea unităţilor
finanţate în comun de Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu Handicap şi organizaţiile
neguvernamentale ale persoanelor cu handicap sau care au ca obiect de activitate protecţia specială a
persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 6 august
2001;
d) Regulile standard - O.N.U.;
e) Recomandări şi rezoluţii ale Uniunii Europene;
f) Carta Socială Europeană, revizuită, art. 15.
1. Concept
Alegerea - posibilitatea persoanei cu handicap de a alege cum, unde, cu cine, de a lua hotărâri privind
viaţa sa.
2. Scop
Creşterea calităţii vieţii persoanelor cu handicap
3. Grupuri ţintă
A. Copii cu handicap (0-18 ani) aflaţi în familie, în structuri rezidenţiale, în structuri alternative
B. Tineri cu handicap (18-26 ani) aflaţi în familie, în structuri rezidenţiale, în structuri alternative
C. Adulţi cu handicap de vârstă activă, integraţi sau nu în muncă
D. Adulţi după vârsta de pensionare, care au certificat de încadrare într-o categorie de handicap
E. Familii cu risc de naştere a copilului cu deficienţe.
4. Principii directoare
Această strategie este bazată pe următoarele principii:
1. Principiul egalizării şanselor, stabilit de Regulile standard ale Naţiunilor Unite privind egalizarea
şanselor pentru persoanele cu handicap:
a) principiul egalităţii drepturilor implică faptul că nevoile fiecărui individ sunt de importanţă egală,
că acele nevoi trebuie să fie baza de planificare a societăţilor şi că toate resursele trebuie să fie în aşa
fel exploatate încât să asigure fiecărui individ şanse egale de participare la viaţa societăţii;
b) principiul egalizării şanselor: principiu prin care toţi cetăţenii, în particular persoanele cu handicap,
pot avea acces la diversele sisteme ale societăţii: cadru material, servicii, informaţii, documentare,
activităţi;
c) principiul asigurării serviciilor de sprijin: persoanele cu handicap sunt membre ale societăţii şi au
dreptul să rămână în comunitatea locală. Ele trebuie să primească sprijinul de care au nevoie la nivelul
obişnuit al structurilor de educaţie, sănătate, angajare în muncă şi servicii sociale;
d) principiul obligaţiilor egale: deoarece persoanele cu handicap obţin drepturi egale, ele vor trebui să
aibă şi obligaţii egale. Atunci când aceste drepturi sunt obţinute, societăţile trebuie să îşi crească
aşteptările din partea persoanelor cu dizabilităţi. Ca parte a procesului de egalizare a şanselor, trebuie
elaborate prevederi care să sprijine persoanele cu handicap în preluarea totală a responsabilităţii, ca
membre ale societăţii.
2. Principiul descentralizării şi responsabilizării comunităţii, care se bazează atât pe întărirea şi
dezvoltarea serviciilor publice specializate existente, cât şi pe crearea altor servicii comunitare care să
se afle în subordinea consiliilor locale şi consiliilor judeţene.
3. Principiul solidarităţii, potrivit căruia comunitatea participă la sprijinirea persoanelor cu handicap
care nu îşi pot asigura, total sau parţial, nevoile sociale, pentru menţinerea şi întărirea coeziunii
8
Copyright © DEPARTAMENT ID 2008
Educaţia copiilor cu cerinţe educative speciale Diana Csorba
sociale.
4. Principiul intervenţiei intersectoriale şi interdisciplinare, potrivit căruia protecţia specială şi
integrarea socială a persoanelor cu handicap sunt abordate în contextul politicilor sociale, familiale şi
educaţionale. Abordarea şi rezolvarea problemelor în acest domeniu presupun colaborarea şi
coordonarea tuturor factorilor responsabili - intersectorialitate şi interdisciplinaritate.
5. Principiul parteneriatului, potrivit căruia instituţiile publice centrale şi locale împreună cu
organizaţiile neguvernamentale ale persoanelor cu handicap cooperează în vederea integrării în
societate a persoanelor cu handicap.
6. Principiul stimulării persoanelor cu handicap de a duce o viaţă independentă.
Strategia naţională privind protecţia specială şi integrarea socială a persoanelor cu handicap doreşte să
reliefeze căile şi mijloacele pentru a pune treptat în practică aceste principii în România.
5. Obiective prioritare
I. Reforma administrativă a SSPH
II. Reforma instituţională
9
Copyright © DEPARTAMENT ID 2008
Educaţia copiilor cu cerinţe educative speciale Diana Csorba
4. Dezinstituţionalizarea.
1. Prevenirea instituţionalizării este deosebit de importantă. Pentru aceasta este imperios necesar să se
creeze servicii de sprijin al vieţii independente în familie, precum şi servicii rezidenţiale pe baze
comunitare de tip familial, atât pentru copii, cât şi pentru adulţi cu handicap. Experienţa demonstrează
că prevenirea instituţionalizării, îndeosebi pentru copii, este mai eficientă, inclusiv din punct de vedere
economic.
Prevenirea instituţionalizării presupune câteva aspecte prioritare:
a) limitarea şi stoparea intrărilor rezidenţiale;
b) ajutor familial;
c) informare-consiliere familială;
d) servicii de urgenţă - risc de instituţionalizare pentru persoanele cu handicap.
2. Restructurarea instituţională
Pe termen scurt va fi elaborat şi implementat un program urgent de restructurare instituţională pentru
instituţiile existente ale SSPH în colaborare cu experţi internaţionali. Acest program va urmări:
a) umanizarea instituţiilor existente prin schimbarea atitudinii faţă de beneficiari;
b) stabilirea clară a obiectivelor şi a mandatului fiecărei instituţii;
c) revizuirea criteriilor de admitere în instituţii;
d) elaborarea şi asigurarea standardelor minime de viaţă în instituţii;
e) schimbarea concepţiei manageriale a directorilor acestor instituţii, în concordanţă cu orientările din
politica actuală internaţională în domeniul dizabilităţii. Se va trece de la abordarea strict medicală,
pasivă, la cea interdisciplinară, activă, cu accent pe creşterea calităţii vieţii beneficiarilor;
f) reechilibrarea structurii de personal în instituţii din perspectiva abilitării şi integrării persoanelor cu
handicap;
g) creşterea numărului de personal specializat în funcţiile de asistenţi sociali, psihologi, instructori de
ergoterapie, terapeuţi ocupaţionali, kinetoterapeuţi, pedagogi de recuperare, logopezi, profesori de
educaţie specială, pedagogi etc.;
h) acordarea de atenţie selecţionării şi motivării personalului (sistem coaching) în cadrul instituţiei.
Pregătirea profesională a personalului se va face din perspectiva reformei sistemului de protecţie a
persoanelor cu handicap, în sensul demedicalizării serviciilor către persoana asistată, al diversificării
serviciilor, al deschiderii instituţiei către comunitate;
i) întocmirea şi aplicarea planurilor de intervenţie individualizate, planurilor de intervenţie
personalizate pentru fiecare beneficiar, bazate pe nevoile şi potenţialul fiecăruia. Scopul planurilor va
fi atingerea potenţialului maxim al fiecărei persoane;
k) iniţierea programelor de formare profesională a personalului din instituţii;
l) transformarea unităţilor existente din unităţi pasive, de internare şi supraveghere medico-socială a
persoanelor cu handicap, în unităţi care duc o politică activă de integrare socioprofesională a
persoanelor cu handicap; stabilirea unei legături puternice şi permanente cu familia persoanei aflate în
îngrijire; monitorizarea acestei legături de către specialişti în domeniu, având ca rezultat creşterea
gradului de integrare socială.
Pe termen lung instituţiile cu un număr de peste 50 de asistaţi vor fi transformate treptat, scopul final
fiind desfiinţarea lor. Ca un obiectiv pe termen lung va fi realizat un plan individualizat pentru o
restructurare treptată a instituţiilor rezidenţiale de stat.
Aceasta va fi posibilă doar când se va oferi o alternativă de îngrijire în cadrul comunităţii. Personalul
care lucrează în aceste instituţii va fi recalificat astfel încât să intre în noile servicii comunitare.
Se va pregăti o reţea de specialişti care să evalueze cazurile ce vor fi integrate în comunitate şi să
asigure legătura dintre instituţie şi serviciile pe baze comunitare.
Aceste alternative vor duce la creşterea calităţii vieţii rezidenţilor şi la reducerea substanţială a
costurilor.
10
Copyright © DEPARTAMENT ID 2008
Educaţia copiilor cu cerinţe educative speciale Diana Csorba
Domenii sectoriale
A. Social-medical
Colaboratori: MSF, MMSS, MEC, ANPCA, consiliile judeţene, consiliile locale şi consiliile locale ale
sectoarelor municipiului Bucureşti
Obiective generale:
1. consiliere şi informare familială, conştientizarea factorilor de risc în apariţia handicapului;
2. prevenţia apariţiei handicapului şi prevenţia instituţionalizării;
3. depistarea precoce şi intervenţia timpurie;
4. dezvoltarea reţelei de servicii de recuperare şi terapie (pediatru, psiholog, logoped, kinetoterapeut
etc.);
5. asigurarea unui sistem eficient de tratament şi medicaţie;
6. asigurarea unui sistem eficient pentru construirea şi distribuirea dispozitivelor de asistare: proteze,
orteze, aparatură şi materiale ajutătoare compensatorii, aparatură de semnalizare vizuală, aparate
ortopedice, dispozitive de mers, scaune rulante etc.
Obiective specifice:
1. consiliere şi informare familială pre- şi postnatal;
2. intervenţia timpurie şi recuperare pentru segmentul de vârstă cuprins între 0-3 ani;
3. formarea şi implicarea specialiştilor de educaţie specială pentru segmentul de vârstă cuprins între 0-
3 ani;
4. formarea şi specializarea asistenţilor sociali - responsabili de caz - pentru intervenţia şi suportul
familial (0-3 ani);
5. dezvoltarea serviciilor individualizate: asistent personal, servicii de îngrijire la domiciliu (ajutor în
gospodărie, masă la domiciliu, servicii de infirmerie, interpreţi etc.), servicii de suport familial pe
termen scurt, în situaţii de criză;
6. colaborarea la dezvoltarea serviciilor de asistenţă socială comunitară, prin profesionalizarea
11
Copyright © DEPARTAMENT ID 2008
Educaţia copiilor cu cerinţe educative speciale Diana Csorba
12
Copyright © DEPARTAMENT ID 2008
Educaţia copiilor cu cerinţe educative speciale Diana Csorba
2. programele de acţiune trebuie să includă măsuri pentru proiectarea şi adaptarea locurilor de muncă
în aşa fel încât acestea să devină accesibile persoanelor cu diferite handicapuri/deficienţe;
3. dezvoltarea şi crearea locurilor de muncă astfel încât acestea să fie însoţite de sprijin activ şi de
măsuri de susţinere specifice şi individualizate pentru a ajuta persoana cu handicap, dar şi angajatorul
dispus să o încadreze;
4. elaborarea unui plan naţional de evaluare, orientare şi formare profesională în colaborare cu
ANOFM.
Obiective specifice:
1. crearea unei baze de date la nivel judeţean pentru evidenţierea potenţialului forţei de muncă în
rândul persoanelor cu handicap;
2. cursuri de calificare pentru persoanele cu handicap (inspectoratele de stat teritoriale pentru
persoanele cu handicap în colaborare cu direcţiile de muncă şi solidaritate socială judeţene);
3. studii zonale privind cererea şi oferta pe piaţa muncii pentru persoanele cu handicap - marketing
social;
4. dezvoltarea unei reţele de specialişti pentru consiliere şi informare privind locurile de muncă pentru
persoanele cu handicap;
5. încadrarea în muncă a persoanelor se poate face:
a) în mediul obişnuit de muncă, cu sau fără protejarea locului de muncă;
b) în unităţile protejate;
c) prin muncă la domiciliu;
d) în unităţile de terapie ocupaţională.
6. Concretizarea sistemului activ de sprijin printr-o varietate de măsuri:
a) împrumuturi şi garanţii pentru întreprinderile mici şi mijlocii;
b) contracte exclusive;
c) drepturi prioritare de producţie;
d) scutire de la plata taxelor vamale şi a T.V.A., conform prevederilor Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 102/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 519/2002;
e) scutire de la plata impozitului pe profit, conform prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 102/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 519/2002;
f) sprijin tehnic (consultanţă tehnică);
g) subvenţionarea parţială a locurilor de muncă adaptate;
h) acordarea de credite bancare pentru unităţile protejate (necesare aprovizionării cu materiale, dotării
cu utilaje moderne, reutilării etc.).
D. Accesibilităţi
Colaboratori: MLPTL, MAP, MEC
1. La mediul fizic:
Monitorizarea aplicării art. 11-17 din cap. III - Accesibilităţi pentru persoanele cu handicap - din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
519/2002, referitoare la:
a) normativul privind adaptarea clădirilor civile şi spaţiului urban aferent, inclusiv în mediul rural
(şcoli, primării, magazine, biserici etc.), la exigenţele persoanelor cu handicap;
b) accesibilizarea telefoanelor publice;
c) recunoaşterea limbajului mimico-gestual;
d) organizarea şi semnalizarea spaţiilor de parcare;
e) achiziţionarea mijloacelor de transport public, accesibile pentru toţi;
f) montarea sistemelor de semnalizare sonoră şi vizuală pentru persoanele cu handicap.
2. La informare, educaţie, cultură
a) iniţierea dezvoltării unor centre de Internet, accesibile arhitectural, cu aparatură informatizată
adaptată şi pentru persoanele cu diferite tipuri de deficienţă;
b) organizarea de spectacole de teatru, operă, operetă, concerte în spaţii accesibile.
E. Asistenţă financiară
Colaboratori: MMSS, Ministerul Finanţelor Publice (MFP)
Obiective generale:
13
Copyright © DEPARTAMENT ID 2008
Educaţia copiilor cu cerinţe educative speciale Diana Csorba
- egalizarea şanselor pe termen lung va duce la trecerea unei părţi din categoria persoanelor cu
handicap din beneficiari ai asistenţei sociale în cetăţeni cu drepturi şi obligaţii, precum şi în categoria
persoanelor cu grad redus de dependenţă sociofinanciară.
Obiective specifice:
1. modificarea sistemului de încadrare a persoanelor cu handicap în categorii, prin introducerea în
paralel a unui sistem procentual de evaluare a capacităţii de integrare socială;
2. organizarea comisiilor de integrare socioprofesionale a persoanelor cu handicap şi a metodologiei
de evaluare, conform normelor internaţionale în domeniu;
3. asigurarea respectării drepturilor la prestaţii sociale în bani, reprezentate de ajutoarele speciale şi
alte facilităţi prevăzute de legi speciale.
F. Cercetare şi statistică
Colaboratori: Institutul Naţional de Studii şi Strategii privind Problemele Persoanelor cu Handicap
(INSSPPH), MSF, MEC, MMSS, Institutul Naţional pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii (INIMM),
MAP
Obiective generale:
1. iniţierea unor programe de cercetare în domeniul problemelor sociale şi economice care afectează
atât viaţa persoanelor cu handicap, cât şi a familiilor acestora;
2. adoptarea terminologiei şi criteriilor unice pentru efectuarea recensământului persoanelor cu
handicap.
Obiective specifice:
1. colectarea datelor statistice: demografice, familiale, legate de natura şi originea handicapului,
şcolarizare, ocupaţie, locuinţă, servicii specializate folosite, natura şi nivelul veniturilor etc.;
2. prelucrarea acestor date de către instituţiile de cercetare statistică.
2
Gibson, L.R.; Mitchell, H.M. Introduction to Guidance. New York, MacMillan Publishing Co. Inc.,
1981, p. 61.
14
Copyright © DEPARTAMENT ID 2008
Educaţia copiilor cu cerinţe educative speciale Diana Csorba
15
Copyright © DEPARTAMENT ID 2008
Educaţia copiilor cu cerinţe educative speciale Diana Csorba
16
Copyright © DEPARTAMENT ID 2008
Educaţia copiilor cu cerinţe educative speciale Diana Csorba
17
Copyright © DEPARTAMENT ID 2008
Educaţia copiilor cu cerinţe educative speciale Diana Csorba
3[2]
Legendre; R. Dictionnaire actuel de l’éducation. Paris, ESKA, 1993, p. 307.
18
Copyright © DEPARTAMENT ID 2008
Educaţia copiilor cu cerinţe educative speciale Diana Csorba
Ideea 4 – în sens restrâns, sintagma “elev cu CES” desemnează orice copil sau adolescent
cu deficienţă fizică, senzorială, intelectuală, comportamentală; în sens larg, elev cu CES
devine şi copilul sau adolescentul cu tulburări sau dificultăţi de învăţare. Extensia operată
de această idee trimite la viziunea umanistă despre nevoile comune ale oamenilor şi la
drepturile universale de satisfacere a lor, indiferent de intervalul valorizării sociale în care
cineva se plasează, după orice criteriu, la orice vârstă, în orice moment al existenţei.
Drepturile omului se susţin mai pregnant atunci când în cauză este persoana aflată în
dezvoltare.
4[3]
Legendre, R. Op. cit. p. 612.
19
Copyright © DEPARTAMENT ID 2008
Educaţia copiilor cu cerinţe educative speciale Diana Csorba
colegilor. Aceste întârzieri îi contrariază pe cei din jur, fiindcă elevii nu au deficienţe fizice,
intelectuale sau senzoriale.
Ei sunt apreciaţi de anturaj ca având potenţialul intelectual necesar pentru achiziţiile
şcolare proiectate. În pofida acestui potenţial, elevii înregistrează întârzieri cu mai mult de 1
an (dificultăţi uşoare) sau cu mai mult de doi ani (dificultăţi grave). Întârzierile se
înregistrează la una dintre disciplinele principale (română, matematică) sau pe ansamblul
disciplinelor şcolare, îndeosebi în şcoala primară şi gimnaziu. Stabilirea dificultăţilor de
învăţare se face prin evaluare pedagogică sumativă, bazată pe programele în care sunt date
obiectivele învăţării şi standardele de performanţă.
Deci termenul “dificultăţi de învăţare” semnifică întârzierile (retardul) în achiziţia
unei/unor discipline şcolare sau în ansamblul disciplinelor şcolare. Acesta este utilizat atunci
când un elev are performanţe şcolare slabe, în pofida unui potenţial intelectual normal.
Elevul cu dificultăţi de învăţare este cel care, deşi nu are o deficienţă, nu rezolvă unele
sau toate sarcinile învăţării şcolare. El nu are nevoi speciale semnificative, reclamând doar
anumite CES sau abordări educative speciale. 5[4]
Dificultăţile de învăţare se manifestă, cu predilecţie, în zona capacităţilor instrumentale:
vorbit, scris, citit, calcul.
Originea dificultăţilor de învăţare propriu-zise este plasată în:
o disfuncţiile uşoare perceptive şi psihomotorii;
o disfuncţiile schemei corporale şi lateralităţii;
o orientarea spaţială deficitară;
o orientarea temporală deficitară;
o deficitele de atenţie şi motivaţie;
o întârzierea în dezvoltarea limbajului (recepţie, înţelegere, producţie);
o inteligenţa lentă, situată de măsurarea prin teste de inteligenţă în intervalul 75-90
(coeficient de inteligenţă, CI).
Dificultăţile şcolare au fost clasificate în două categorii principale: dificultăţi specifice şi
dificultăţi nespecifice de învăţare. 6[5] Categoriile principale se împart, la rândul lor, în alte
categorii subordonate, după cum urmează:
Dificultăţi specifice:
o de tip verbal: oral (dislalii, disfemii, disfonii); grafic (disgrafii, dislexii);
o de tip neverbal: matematice, psihometrice, perceptive (auditive, vizuale);
5[4]
Ungureanu, D. Copii cu dificultăţi de învăţare. Bucureşti, E.D.P. R.A., 1999.
6[5]
Ibidem, p. 42.
20
Copyright © DEPARTAMENT ID 2008
Educaţia copiilor cu cerinţe educative speciale Diana Csorba
7[6]
Caracteristicile intrinseci ale elevului cu tulburare specifică de învăţare nu au ca sursă principală
deficienţe senzoriale, motorii, mintale/intelectuale, emoţionale, (deşi se pot asocia cu acestea) şi nici condiţii
economice şi culturale defavorizante.
21
Copyright © DEPARTAMENT ID 2008
Educaţia copiilor cu cerinţe educative speciale Diana Csorba
Piramida lui Maslow descrie ierarhizat nevoile fiinţei umane. Satisfacerea acestor nevoi
este condiţionată social şi personal şi, deseori, îngreunată sau împiedicată de lipsuri,
insuficienţe sau incapacităţi ale persoanei.
8[7]
Szamosközi, Şt. Evaluarea potenţialului intelectual la elevi, Cluj-Napoca, Presa Universitară
Clujeană, 1997.
22
Copyright © DEPARTAMENT ID 2008
Educaţia copiilor cu cerinţe educative speciale Diana Csorba
Nevoia educativă specială este o stare a persoanei sau organismului, în absenţa unor
condiţii interne prealabile, necesare în dezvoltare. Atingerea nivelului de satisfacţie este
îngreunată în mediul şcolar, profesional şi social de referinţă. Nevoia specială de educaţie ia
forma dinamică a cerinţei faţă de educaţie şi învăţământ. Este considerată, în cazul oricărei
persoane cu deficienţe, ca diferenţă între starea actuală şi un nivel superior, proiectat, de
dezvoltare, achiziţie educaţională şi realizare profesională, familială, socială.
Deficienţele de natură organică având sursa în lipsa integrităţii organice sau în
dezvoltarea incompletă (organică şi psihică) generează vizibil incapacităţi funcţionale şi
handicapuri însoţite de nevoi speciale. Nevoile speciale ce decurg din deficienţe care
generează handicapuri iau forma unor cerinţe adresate şcolii. Termenul de "şcoală " este luat
aici în sensul său cel mai larg, ce desemnează orice instituţie sau organizaţie dedicată
educaţiei. Şcoala este solicitată să ofere mediul necesar oricărei fiinţe umane pentru
instrumentarea sa în vederea supravieţuirii, calităţii vieţii, deciziei în cunoştinţă de cauză,
învăţării permanente şi adaptării la schimbarea vieţii profesionale/sociale.
Răspunsul învăţământului la aceste cerinţe universale este susţinerea educativă şi
intervenţia psihopedagogică.
Consilierea psihopedagogică este destinată să îndrume elevul spre activităţi şcolare care
să-l instrumenteze pentru a-şi rezolva problemele de dezvoltare, învăţare şi instruire
formativă, precum şi pe cele din planul clarificării personale şi opţiunii profesionale.
Termenul "special" este utilizat pentru a desemna ceea ce se constituie în ceva depărtat de
obişnuit, de normă statistică şi care este destinat unor finalităţi particulare. Elevul cu cerinţe
speciale posedă alături de nevoile generale şi alte nevoi cu caracter particular, care nu sunt
comune, obişnuite, oarecare. Pentru valorizarea socială a caracteristicilor de acest tip a fost
utilizat termenul “special” cu sensul de ocazional, remarcabil sau rar, deosebit. Nu este
desemnat un defect sau stigmat, care marginalizează social.
Elev cu CES este cel dezavantajat din diverse surse şi care are nevoie de asistenţă
psihopedagogică complementară, cantitativ şi calitativ variabilă. Dacă nu o primeşte, se
instalează starea de handicap.
Handicapul este pierderea sau limitarea şanselor de a lua parte la viaţa grupului sau
comunităţii, la un nivel echivalent cu al celorlalţi şi reprezintă un dezavantaj în relaţiile
persoanei cu mediul fizic, familial, şcolar, profesional, social.
23
Copyright © DEPARTAMENT ID 2008
Educaţia copiilor cu cerinţe educative speciale Diana Csorba
Uneori starea biologică sau psihologică a persoanei este cea care determină dezavantajul
şi conduce la instalarea unui handicap. Alteori determinantul major este mediul social în care
individul se naşte şi se dezvoltă. Pentru a explica eşecul şcolar al elevilor proveniţi din medii
defavorizate economic şi cultural, este adesea utilizat termenul de “handicap sociocultural”. În
definirea acestui concept, accentul este pus de unii autori, pe handicapul intelectual sau
lingvistic şi, de alţi autori, pe tulburările de ordin afectiv. Pentru a preveni sau remedia
acest tip de handicap este necesar un răspuns pedagogic adecvat la cerinţele speciale de
compensare a carenţelor din mediul de provenienţă. Toţi specialiştii sunt în acord atunci când
susţin, despre copiii proveniţi din medii defavorizate social, economic şi cultural, că au lipsuri
sau insuficienţe psihologice. Totodată, ei au constatat că insuficienţele pot fi compensate prin
metode pedagogice adecvate.
Unele lucrări de sociologie a educaţiei explică aceste lipsuri sau insuficienţe ca decalaje
între cultura pe care şcoala o promovează şi capitalul cultural, în special cel lingvistic, cu care
vine copilul din familia de origine.
Coordonarea unor programe prin care învăţătorii să acţioneze, în primele clase,
împotriva cauzelor care determină limitarea autonomei în îndeplinirea sarcinilor şcolare
intră în atribuţiile consilierului şcolar.
Limitarea autonomiei în învăţare se produce din cauza unor deficienţe în planul
achiziţiilor culturale sau este determinată de o constelaţie de factori defavorizanţi, care
plasează elevul spre polul performanţelor şcolare minime până la eşec şcolar.
La elevul provenit din medii defavorizante, performanţele slabe pot apărea odată cu
dobândirea statutului de elev. El este susceptibil să întâmpine dificultăţi de adaptare la mediul
şcolar, de învăţare sau mixte. Astfel de elevi sunt identificaţi de către învăţători ca elevi în
dificultate, urmând ca echipa de specialişti să stabilească natura dificultăţilor. Elevul cu
handicap sociocultural va trebui să fie diferenţiat de elevul cu tulburări de învăţare, elevul cu
handicap şi elevul cu deficienţă mintală.
Problema este dacă un elev sau altul, cu dificultăţi şcolare generate ascuns, neobservabile
şi greu de diagnosticat are un handicap sociocultural sau handicapul este instalat pe fondul
unui intelect de graniţă. Clasic, cazul de graniţă se consideră un efect al distribuţiei populaţiei
de referinţă pe o scală continuă a performanţelor intelectuale, măsurate cu teste de inteligenţă.
24
Copyright © DEPARTAMENT ID 2008
Educaţia copiilor cu cerinţe educative speciale Diana Csorba
Se discută în literatura de specialitate despre elevul cu intelect de limită 9[8] sau cu handicap
intelectual 10[9]. Indiferent de determinanţii omologaţi de specialişti, elevul aflat în respectiva
stare are dificultăţi şcolare, cu risc de eşec şcolar şi uneori tulburări comportamentale. Din
punct de vedere medical este susceptibil la încadrarea în deficienţa intelectuală uşoară.
9[8]
Ştefan, Margareta. Intelectul de limită. (teză de doctorat). Bucureşti, IMF, 1971.
10[9]
Păunescu, C. Handicapul intelectual şi integrarea şcolară. În: Revista de pedagogie, 1970, nr.12,
p.22.
25
Copyright © DEPARTAMENT ID 2008
Educaţia copiilor cu cerinţe educative speciale Diana Csorba
26
Copyright © DEPARTAMENT ID 2008
Educaţia copiilor cu cerinţe educative speciale Diana Csorba
11
Verza, E. Tulburări de limbaj. În: Educaţia integrată a copiilor cu handicap. E. Verza (coord.),
Asociaţia RENINCO şi Reprezentanţa UNICEF în România, Noiembrie 1999, p. 87.
27
Copyright © DEPARTAMENT ID 2008
Educaţia copiilor cu cerinţe educative speciale Diana Csorba
12
Dislaliile pot fi confundate cu elaborarea tardivă şi imperfectă a limbajului. Avem, în aceste cazuri,
diverse tulburări de evoluţie sau retarduri ale dezvoltării limbajului, nu deficienţe propriu-zise.
13
Tulburările de citire (dislexii) nu sunt incluse în clasificarea internaţională a deficienţelor de limbaj, cu
argumentul lipsei de probe ştiinţifice care să îi ateste apartenenţa la această zonă; dislexiile sunt plasate în
categoria mai largă a dificultăţilor de învăţare.
14
Hallahan, D.P. & Kauffman, J.M. Exceptional Children. University of Virginia, 1988.
28
Copyright © DEPARTAMENT ID 2008
Educaţia copiilor cu cerinţe educative speciale Diana Csorba
formă gravă, cu febră mare, timp de două săptămâni. Când s-a vindecat nu mai vorbea.
Familia interpretează divers acest fapt. (Categoria: Limbaj întrerupt în dezvoltare).
Caz. 4. Toată copilăria a vorbit. Părinţii erau mândri de el/ea, dar la grădiniţă
educatoarea nu a fost încântată de deprinderile lui/ei de limbaj. Ea spunea că, deşi participă
frecvent la discuţii, judecăţile sunt sărace, foloseşte jargonul şi leagă nepotrivit cuvintele.
Colegii erau iritaţi că le repetă întrebările în loc să răspundă la ele. (Categoria: Limbaj
calitativ diferit de limbajul normal).
Prima categorie trimite la corelaţia între deficienţa mintală şi tulburarea de limbaj. La
copiii cu deficienţă mintală, limbajul este mai afectat decât alte zone ale dezvoltării (de
exemplu, psihomotricitatea). Ei au probleme de înţelegere a limbajului (recepţie) şi de
producere a cuvintelor şi propoziţiilor (expresie). Tulburările de limbaj sunt mai frecvente la
această categorie de copii decât la copiii cu dezvoltare intelectuală medie. Timpuriu se
manifestă întârzierea apariţiei limbajului, iar mai târziu lipsa de idei adecvate situaţiilor,
ecolalia (repetarea cuvintelor interlocutorului) şi persistenţa (repetarea cuvintelor proprii).
Tulburările de limbaj sunt cu atât mai serioase cu cât este mai severă deficienţa mintală.
Aceste manifestări diferenţiază o întârziere patologică de limbaj de o întârziere pe model
normal. Copiii cu întârziere pe model normal dau semne de înţelegere a verbalizărilor din
anturaj. Ei înţeleg înainte de a vorbi. După ce vorbesc, întârzierea se manifestă în raport cu
nivelul mediu al dezvoltării vorbirii pentru vârsta cronologică respectivă: vocabularul este mai
sărac, redus la cuvinte uzuale, iar posibilităţile de formulare a propoziţiilor sunt limitate.
În reducerea întârzierilor de limbaj familia are o contribuţie importantă, prin încurajarea
vorbirii copilului, respectând câteva reguli.
29
Copyright © DEPARTAMENT ID 2008
Educaţia copiilor cu cerinţe educative speciale Diana Csorba
30
Copyright © DEPARTAMENT ID 2008
Educaţia copiilor cu cerinţe educative speciale Diana Csorba
15
Apud Ungureanu, D. Op. cit., p. 184.
31
Copyright © DEPARTAMENT ID 2008
Educaţia copiilor cu cerinţe educative speciale Diana Csorba
Elevii pot avea dificultăţi cu oricare din aceste aspecte ale învăţării limbii şi dezvoltării
adecvate a limbajului.
Dificultăţile de învăţare a conţinutului limbajului se referă la aspectele semantice ale
limbii. Asimilarea cuvintelor limbii (vocabularul, fondul lexical al limbii) nu se rezumă la
memorarea etichetelor lingvistice, ci implică procese subiective de cunoaştere a realităţii şi de
reprezentare simbolică şi analitică (simboluri, concepte, judecăţi şi raţionamente).
Semantizarea începe în copilăria mică şi continuă de-a lungul vieţii prin:
cunoaşterea obiectelor şi proprietăţilor lor esenţiale;
categorisirea obiectelor şi ierarhizarea lor;
cunoaşterea fenomenelor (relaţii între obiecte, schimburi, apariţii,
dispariţii, deplasări, înlocuiri etc.);
categorisirea fenomenelor;
relaţii între fenomene şi relaţii între obiecte şi fenomene.
Astfel, se învaţă codificarea, adică acordarea de semnificaţii sistematice şi reprezentarea
lumii externe în idei verbalizate.
Codificarea şi decodificarea sunt activităţi mentale complementare, complicate şi
vulnerabile în învăţare. Prevenirea acestor dificultăţi, frecvent întâlnite şi greu de ameliorat,
începe în copilărie (de la 3-4 ani) şi continuă în şcoală cu aportul părinţilor, educatorilor,
învăţătorilor, profesorilor. Toţi educatorii au menirea să descifreze cu şi pentru copii şi
adolescenţi conţinutul limbii şi transpunerea acestuia în limbaj.
Dificultăţile în învăţarea utilizării limbajului pot apărea chiar dacă elevul a interiorizat
forma şi conţinutul acestuia, însă nu le utilizează eficient în comunicare. Un bun utilizator al
limbajului sesizează intenţiile din limbajul partenerilor şi se adaptează la contextul
comunicării pentru a-şi realiza intenţiile proprii.
Pentru prevenirea dificultăţilor de utilizare a limbajului programele şcolare îşi propun
exersarea comunicării, coordonată de educator şi conştientizată de către elev. Elevii cu
dificultăţi de utilizare a limbajului nu sunt capabili în suficientă măsură:
să pună întrebări şi să exprime diverse cerinţe;
să obţină şi să reţină informaţii utile;
să aibă comentarii la obiect;
să susţină un monolog coerent, consistent şi continuu;
să beneficieze de atenţia unui partener de discuţie;
să dea sens figurat unor exprimări;
să tacă şi să asculte concentrat;
32
Copyright © DEPARTAMENT ID 2008
Educaţia copiilor cu cerinţe educative speciale Diana Csorba
Dificultăţile comportamentale
33
Copyright © DEPARTAMENT ID 2008
Educaţia copiilor cu cerinţe educative speciale Diana Csorba
16
Un criteriu important în identificarea tulburărilor/dificultăţilor de învăţare este inexistenţa vreunei
deficienţe de ordin intelectual, fizic, senzorial sau de limbaj.
34
Copyright © DEPARTAMENT ID 2008
Educaţia copiilor cu cerinţe educative speciale Diana Csorba
17
Adolescenţii cu vârste de peste 16 ani sau între 14-16 ani care au comis fapte antisociale cu răspundere
penală sunt orientaţi spre centrele de reeducare ale Ministerului Justiţiei.
18
Gradele/nivelurile utilizate de nomenclatorul Ministerului Educaţiei se suprapun scalei utilizate de
expertiza medicală, începând cu deficienţa funcţională medie; deficienţa funcţională uşoară este rezervată, în
expertiza medicală, cazurilor de graniţă ce nu sunt considerate invalidante şi nu se încadrează în sistemul de
protecţie specială/asigurare socială.
35
Copyright © DEPARTAMENT ID 2008
Educaţia copiilor cu cerinţe educative speciale Diana Csorba
36
Copyright © DEPARTAMENT ID 2008
Educaţia copiilor cu cerinţe educative speciale Diana Csorba
I. ARGUMENTE:
Invatamantul special este un subsistem al invatamantului romanesc si se prezinta ca im sistem
viabil,deschis, flexibil,performant si apt de a se adapta cerintelor societatii in orice perioada
de dezvoltare a acesteia.
37
Copyright © DEPARTAMENT ID 2008
Educaţia copiilor cu cerinţe educative speciale Diana Csorba
b. in sens larg, care se extinde la o mai mare categorie de elevi, respectiv cei cu dificultati de
invatare si/sau dezvoltare, sens care are in vedere un anumit tip de educatie adaptata si
destinata persoanelor care nu reusesc singure (fara ajutor) sa atinga un nivel de educatie
corespunzator varstei si cerintelor societatii.
Fiind initial doar apanajul scolii speciale, educatia speciala devine in ultimul timp si un atribut
al scolii publice, prin constientizarea faptului ca fiecarui copil/elev i se poate intampla sa aiba,
intr-o anumita perioada a scolaritatii, mai mult sau mai putin tranzitorii, anumite dificultati de
invatare. In conceptul "copii cu cerinte educationale speciale" pot fi inclusi toti copii care
intampina dificultati de dezvoltare si/sau dezvoltare, cuprinsi in sistemul de invatamant.
Evolutia conceptului de educatie speciala a capatat valente noi in documentele Conferintei
mondiale asupra educatiei pentru persoane cu cerinte speciale, de la Salamanca, prin care a
fost asigurat un nou cadru conceptual, dar mai ales de actiune, in vederea atingerii
obiectivului "educatie pentru toti", concretizat in sintagma "educatia/scoala incluziva".
38
Copyright © DEPARTAMENT ID 2008
Educaţia copiilor cu cerinţe educative speciale Diana Csorba
Pentru a putea dezvolta si realiza un program de integrare la nivel national este nevoie de un
cadru legislativ flexibil, modern, permanent corelat cu legislatia generala a invatamantului
public, dar cu elemente de specificitate. Pana acum, s-au elaborat de catre Ministerul
Educatiei Nationale:
39
Copyright © DEPARTAMENT ID 2008
Educaţia copiilor cu cerinţe educative speciale Diana Csorba
special, daca nu sunt mentionate expres prevederi specifice prin prezentul Regulament sau
alte acte normative emise de Guvernul Romaniei ori de M.E.N";
40
Copyright © DEPARTAMENT ID 2008
Educaţia copiilor cu cerinţe educative speciale Diana Csorba
parintii copiilor cu deficiente, personalul didactic din scolile publice, personalul care se
ocupa de ingrijirea si ocrotirea copiilor cu deficiente grave;
41
Copyright © DEPARTAMENT ID 2008
Educaţia copiilor cu cerinţe educative speciale Diana Csorba
- clase speciale in care vor fi cuprinsi elevii cu deficiente moderate sau severe;
- clase speciale in care vor fi cuprinsi elevii cu deficiente severe, profunde sau asociate,
din care una este dominanta;
- grupe in care vor fi cuprinsi copii care nu pot sa depaseasca stadiul socializarii, al
recuperarii fizice si socioafective.
3. Toti ceilalti copii/elevi din clasele I-IV care au deficiente usoare, dificultati de
invatare/dezvoltare, vor ramane, incepand cu anul scolar 2000-2001, in familie si vor fi
scolarizati in invatamantul obisnuit, asigurandu-li-se, de catre scoala, asistenta
psihopedagogica si de specialitate si, de catre comunitate, servicii specializate de sprijin
pentru familie.
4. Incepand cu anul scolar 2000-2001, vor functiona forme noi de scolarizare a copilului/
elevului deficient care ramane in familie. Astfel, pe langa scolarizarea la domiciliu a
copiilor deficienti din invatamantul obligatoriu, care functioneaza din anul 1995, vor mai
functiona:
- scolarizarea cu frecventa redusa clasele I-IX;
- scolarizare la invatamantul seral - profesional si liceal;
- invatamantul comasat - profesional;
- invatamantul la distanta - clasele I-XII;
- invatamant particular - clasele I- XII.
5. Structura "invatamant special integrat", conform art. 47 alin. 1, 2 din Legea 84/1995
republicata, se va imbogati in componenta si se va diversifica in continut. Aceasta
structura va curprinde:
- centrele logopedice interscolare;
- clasele incluzive;
- scolile incluzive;
- comisia de expertiza complexa;
- cabinete de psihodiagnoza;
- cabinetele de orientare scolara si profesionala;
- cabinetele psihologice scolare;
- centrele sau cabinete de asistenta psihopedagogica.
42
Copyright © DEPARTAMENT ID 2008
Educaţia copiilor cu cerinţe educative speciale Diana Csorba
6. Incepand cu anul scolar 2000-2001, toti elevii deficienti din clasele I-XII, care
frecventeaza o scoala speciala din aceeasi localitate cu domiciliul parintilor, vor fi luati
zilnic acasa, dupa terminarea programului scolar.
7. Vor fi scolarizati in alte judete sau localitati, elevii deficienti care urmeaza un anume tip de
scoala, o anume forma de scolarizare sau o meserie care nu exista in localitatea sau judetul de
domiciliu. In conformitate cu legislatia in vigoare, plata scolarizarii si asigurarea drepturilor
copilului/elevului deficient revin serviciilor specializate din judetul de domiciliu al copilului.
43
Copyright © DEPARTAMENT ID 2008
Educaţia copiilor cu cerinţe educative speciale Diana Csorba
speciale, atat datorita scaderii numarului de elevi inscrisi in aceste scoli, cat si datorita
lipsei specialistilor.
Si in acest sector al integrarii este nevoie de o corelare a ceea ce s-a intreprins pana acum
si ceea ce se va realiza. Conditia principala pentru a realiza lucruri eficiente este ca orice
masura, actiune sau activitate in domeniul curriculum-ului sau al managementului sa aiba
ca obiectiv apropierea, in timp, a continutului invatamantului special de cel al
invatamantului public, pana la identificare in ceea ce priveste: obiectivele, strategiile,
structura si finalitatile educatiei. Din anul 1998, actiunea de integrare s-a declansat si in
acest domeniu.
Prin Ordinul M.E.N. nr. 3196/11.05.1999 a fost aprobat PLANUL-CADRU pentru scolile
profesionale speciale si s-a stabilit ca liceele speciale, clasele liceale speciale, precum si elevii
deficienti integrati individual sau in grupuri de 2-3 elevi in invatamantul public sa parcurga
curriculum-ul scolii obisnuite.
Prin Ordinul M.E.N nr. 4229/18.02.1999 a fost aprobata utilizarea programelor de "Terapii
specifice" pentru toti elevii deficienti, indiferent de scoala pe care o frecventeaza.
Programele scolare pentru invatamantul special au fost revizuite si descongestionate, dupa
criteriile si continuturile impuse la scoala obisnuita.
Pentru elevii deficienti se utilizeaza mai multe tipuri de curriculum in functie de tipul de
deficienta, demonstrand ca acestia se pot adapta in proportii diferite la cerintele unei scoli
obisnuite si ca actiunea de integrare trebuie continuata si extinsa:
44
Copyright © DEPARTAMENT ID 2008
Educaţia copiilor cu cerinţe educative speciale Diana Csorba
Debutul acestei activitati se plaseaza cu cativa ani in urma si a avut mai mult caracter
experimental. Incepand cu anul scolar 1999 - 2000 s-a extins aceasta actiune, impulsionata
si de rezultatele obtinute in cadrul experimentului reusit de la Timisoara. Actiunea de
integrare/incluziune se plaseaza pe doua directii:
b) integrarea copiilor cu deficiente asociate, grave, severe sau profunde din caminele-
spital sau din familie, nescolarizati in prezent, in scolile speciale, cu mentinerea lor, acolo
unde este posibil, in familie.
Unele actiuni au debutat in anii precedenti, iar acum se diversifica, se imbogatesc, altele
abia incep, iar unele sunt propuse in perspectiva:
45
Copyright © DEPARTAMENT ID 2008
Educaţia copiilor cu cerinţe educative speciale Diana Csorba
- in perioada septembrie 1999 - ianuarie 2000 s-a elaborat Programul de actiune privind
incluziunea/integrarea in orasul Pitesti. Aceasta consta in faptul ca, incepand cu anul
scolar 2000/2001, toti copii/elevii, diagnosticati de Comisia de Expertiza Complexa ca
fiind deficienti, vor fi integrati in scolile publice din oras, acordandu-li-se sprijinul
necesar;
Inceputul a fost facut. Prin Ordinul M.E.N nr. 3136/07.02.2000, Scoala Speciala nr.2 -
Cluj a devenit "Centru de resurse si documentare privind educatia incluziva/integrata". In
acest Program National se are in vedere transformarea in centre de resurse si a altor unitati
de invatamant special:
46
Copyright © DEPARTAMENT ID 2008
Educaţia copiilor cu cerinţe educative speciale Diana Csorba
2. Curs de formare in domeniul educatiei integrate, la nivel de judet, organizat de cei doi
formatori nationali, impreuna cu reprezentantii Universitatii si ai M.E.N., organizat in
perioada octombrie 2000-martie 2001. La acest curs vor participa: directorii scolilor
incluzive, invatatori si profesori de sprijin pe arii curiculare.
47
Copyright © DEPARTAMENT ID 2008
Educaţia copiilor cu cerinţe educative speciale Diana Csorba
48
Copyright © DEPARTAMENT ID 2008
Educaţia copiilor cu cerinţe educative speciale Diana Csorba
Bibliografie
49
Copyright © DEPARTAMENT ID 2008
Educaţia copiilor cu cerinţe educative speciale Diana Csorba
50
Copyright © DEPARTAMENT ID 2008
Educaţia copiilor cu cerinţe educative speciale Diana Csorba
54. Radu Gheorghe - Psihopedagogia dezvoltării şcolarilor cu handicap, EDP, Bucureşti, 1999
55. Radu I.- Didactica modernă, Ed. Dacia, Cluj, 1995
56. Radu I.-Experienţa didactică şi creativitate, Ed. Dacia
57. Roşca M. - Psihologia deficienţilor mintali , Bucureşti, EDP. 1967
58. RUSU C. ŞI COLABORATORII – DEFICIENŢĂ, INCAPACITATE, HANDICAP, ED. PRO
HUMANITATE, BUCUREŞTI, 1997
59. Şchiopu U, Verza E. - Psihologia vârstelor, Bucureşti, EDP, 1981
60. Şchiopu U. şi colab. - Dicţionar enciclopedic de psihologie, Tipografia Universităţii,
Bucureşti, 1979
61. Şchiopu U.-Psihologia vărstelor, EDP, Bucureşti, 1981
62. Silverstone R.-Televiziunea în viaţa cotidiană, Ed. Polirom, Iaşi, 199
63. Sima , I. - Date catamnestice privind integrarea socioprofesională a deficienţilor mintali, în E.
Verza (coord. ştiinţifice) Metodologii contemporane în domeniul defectologiei şi logopediei,
Tipografia Universităţii Bucureşti, 1987
64. Şora , Nicolae, Lungu - Evaluarea psihologică a deficientului mintal . Revista de psihologie,
nr. 1, 1979
65. Şora, Nicolae, Lungu - Program de recuperare complexă a copiilor handicapaţi Program de
recuperare complexă a copiilor handicapaţi
66. Stanciu M.-Reforma conţinuturilor învăţământului-cadru metodologic, Ed. Polirom, Iaşi, 1999
67. Stănică I. Ungar El, Benescu C. - Probleme metodice de tehnica vorbirii şi labiolectura,
Bucureşti, EDP. 1983
68. STĂNICĂ I. – DEFICIENŢE SENZORIALE, ED. PRO HUMANITATE, COLECŢIA PERSONALITATE
ÎN DIFICULTATE, BUCUREŞTI, 1998
51
Copyright © DEPARTAMENT ID 2008
Educaţia copiilor cu cerinţe educative speciale Diana Csorba
80. Verza E., Verza E.F. – Psihologia vârstelor, Ed. Prohumanitate, Bucureşti, 2000
81. Verza E.F. – Introducere în psihopedagogia specială şi asistenţă socială, ed. Fundaţiei
Humanitas, 2002
82. Vrăşmaş E., Stănică C. - Terapia tulburărilor de limbaj – Intervenţii logopedice, EDP,
Bucureşti, 1997
83. xxx-Dicţionar de pedagogie, EDP, Bucureşti, 1979
84. xxx-Normative de dotare cu mijloace de învăţământ, MEN, Bucureşti, 1993
85. xxx-Psihopedagogie, Ed. Spiru Haret, Iaşi, 1995
86. *** - Elemente de psihopedagogia handicapaţilor (coord şt. E Verza ) , Tipografia
Universităţii Bucureşti, 1990
87. *** - Metodologii contemporane în domeniul defectologiei şi logopediei (coordonare
ştiinţifică Verza E.), Tipografia Universităţii Bucureşti, 1987
88. *** - Probleme de defectologie (coord şt. E Verza ) , Tipografia Universităţii Bucureşti, 1988
89. Verza E. – Tratat de logopedie, Ed. Fundaţiei Humanitas, Bucureşti, 2003
90. xxx - PSIHOPEDAGOGIE, ED. SPIRU HARET, IAŞI, 1995
91. ZAZZO R. (COORD. ST.) – DEBILITĂŢILE MINTALE, E.D.P.,BUCUREŞTI, 1979
52
Copyright © DEPARTAMENT ID 2008