Sunteți pe pagina 1din 13

Didactica - teorie generala a procesului de invatamant

1. Obiectul si functiile didacticii


2. Didactica generala si didactica speciala
3. Directiile de dezvoltare a didacticii contemporane

I.

Termenul provine din cuvantul grecesc ' didaskein= a invata pe


altii, didaktikos ' care inseamna invatare, instructiv.

In conceptia marelui pedagog ceh J.A.Comenius prin lucrarea sa Didactica Magnadidactica este "arta universala de a invata pe toti , de toate", nu o stiinta , ci o arta.
Didactica :
-

este stiinta desfasurarii si organizarii instructiei si educatiei in scoala

este arta invatarii- o disciplina pedagogica al carei obiect de studiu este


invatamantul organizat in institutiile scolare.

De la Comenius incoace , didactica nu se reduce doar la studierea instructiei si nici


nu este numai stiinta organizarii si educatiei intelectuale , didactica , studiaza , in
principal , procesul de invatamant , fara a neglija organizarea si conducerea
institutiilor in care acesta se desfasoara.
Didactica este o disciplina stiintifica care se bazeaza pe anumite legitati ,
obiective referitoare la procesul cunoasterii , al dezvoltarii si care utilizeaza metode
si procedee stiintifice ( fie imprumutate din filosofie , pedagogie , fie proprii :
modul de organizare si desfasurare a actului invatarii , de regula in grup : in clasa
sau in grupe de activitate). Are ca obiectiv procesul invatarii , invatarea este calea
principala de terapie , este un adevarat antrenament pentru procesele si functiile
psihice care inlesnesc cunoasterea , invatarea.
Didactica studiaza :
1. procesul de invatamant - ca proces de cunoastere si formare
2. sistemul de invatamant ca ansamblu al institutiilor de instructie si educatie

3. principiile didactice
4. continutul invatamantului
5. metodele de invatamant
6. tehnologia didactica
7. raportul profesor-elev si rolul profesorului in procesul de invatamant
8. arhitectura scolara
9. modalitatile de evaluare a elevilor
Are tangente cu procesul de terapie , de stimulare a proceselor compensatorii.
Asadar , obiectul didacticii este procesul de invatamant. Didactica poate fi
considerata ca teorie stiintifica a procesului de invatamant. Didactica poate fi
considerata ca teorie stiintifica a procesului de invatamant , ea reflectand :
-

pe de o parte , relatiile dintre laturile acestuia

pe de alta parte , interdependenta dintre acest proces si contextul social in care


se desfasoara .

Didactica studiaza procesul de invatamant prin prisma relatiei dintre predare si


invatare , dintre conduitele pedagogice ale subiectului actiunii ( profesorul) si
modalitatile de raspuns ale obiectului ei ( elevii) in vederea asigurarii unei armonii
intre ele.
In consecinta , didactica se preocupa de mecanismele interne ale procesului de
invatamant care asigura acestuia un echilibru si o finalitate pedagogica in
concordanta cu cerintele sociale si cu cele mai noi cuceriri ale psihologiei.
Prin aceasta prisma oricare componenta a procesului de invatamant poate
deveni obiect de studiu al didacticii , numai cu conditia plasarii sale pe fondul
relatiei dintre cei doi poli, deoarece numai in acest fel este posibila surprinderea
raporturilor dintre activitatea profesorului si a elevilor , in vederea asigurarii unui
echilibru intre ele. De exemplu , ritmul accelerat de dezvoltare a stiintei impune
cresterea cantitatii de cunostinte ce urmeaza a fi transmise in procesul de

invatamant . Daca aceasta creste nu este corelata cu organizarea intr-un alt mod a
procesului de invatare se produce o perturbare.
Functiile didacticii :
Probleme de care se ocupa didactica :
1. Continutul procesului de invatamant
- este vorba de volumul si calitatea cunostintelor , din acest punct de vedere
didactica se ocupa cu criteriile pe baza carora se efectueaza selectarea si
ordonarea cunostintelor , astfel incat sa fie in concordanta cu cerintele societatii
sa asigure integrarea individului in viata sociala , didactica se concentreaza
asupra elaborarii metodologiei necesare intocmirii planurilor de invatamant , a
programelor si manualelor scolare.
2. Tehnologia desfasurarii procesului de invatamant - CURRICULUM
ADAPTAT
- se refera la ansamblul principiilor , metodelor , procedeelor , mijloacelor si
formelor de organizare folosite in vederea transmiterii si asimilarii
cunostintelor.
- in legatura cu acest aspect , didactica se concentreaza asupra intrebarii : cum
poate fi transmisa o cantitate de informatii pentru a putea fi invatata mai usor si
mai eficient , cum ar putea fi structurat un corp de cunostinte pentru a putea fi
inteles de cel care invata ? J.S.Bruner vorbeste despre o structura optima
care nu este altceva decat o inlantuire de propozitii din care poate fi dedus un
corp de cunostinte , eficacitatea acestei structuri depinzand de valentele ei , de
a simplifica informatiile , de a genera noi cunostinte si de a spori posibilitatea
de manipulare a unui corp de cunostinte si de a spori posibilitatea de
manipulare a unui corp de cunostinte.
Didactica urmeaza sa descopere criteriile potrivit carora pot fi constituite
astfel de structuri optime si modalitati de adaptare la puterea de intelegere a
celui care invata. Multitudinea si diversitatea factorilor de care depinde
activizarea ridica numeroase dificultati in calea stabilirii tehnologiei cele mai
adecvate. De aceea , numai pe baza cunoasterii prealabile a relatiilor dintre
acesti factori , didactica poate prescrie o anumita tehnologie.

3.Asigurarea unui echilibru functional intre predare si invatare


- este o preocupare a didacticii determinata de rezultatele cercetarilor
psihologiei sociale si sociologiei . Ea vizeaza masura in care predarea
favorizeaza aparitia unei atmosfere coparticipative , intre profesor si elevi , intre
elevii insisi.
- Valorificarea factorilor sociali in procesul de invatamant constituie una din
problemele principale ale didacticii.
- Imbogatita din punct de vedere social , didactica obliga profesorii sa utilizeze
forte sociale susceptibile de a completa si intari efectele comunicarii
pedagogice.
Cunoasterea si declansarea unui sistem de interrelatii asigura dezvoltarea
personalitatii umane in ansamblul sau. Perfectionarea pe aceasta baza a tehnologiei
didactice are in vedere :
- pe de o parte , asigurarea unui context psihosocial stimulativ pentru
comunicarea pedagogica in ansamblul sau
- iar pe de alta parte , restructurarea acestor interrelatii in concordanta cu
cerintele educative pe care le implica grupul social.
1. Evaluarea randamentului procesului de invatamant
- ca oricare alta activitate sociala se impune si aici cunoasterea rezultatelor
obtinute .
Didactica se concentreaza asupra eficientei pedagogice a procesului de
invatamant, urmarind surprinderea corelatiei dintre obiective , tehnologia
aplicata si consecintele asupra dezvoltarii personalitatii , preconizand , totodata
, masuri de ordin pedagogic pentru sporirea randamentului acestui proces . Este
vorba de masurarea si aprecierea progresului in activitatea de invatare . Sunt
concludente din acest punct de vedere preocuparile didacticii pentru aplicarea
unor procedee cat mai adecvate de evaluare a randamentului scolar , de
perfectionare a tehnicilor folosite . Evaluarea nu se reduce numai la simpla
folosire a acestor instrumente . Ea inglobeaza conceptia dupa care se orienteaza
profesorii in activitatea lor , conceptie care solicita raspuns la 2 intrebari : ce
evaluam si cum evaluam ?

2. Conducerea actiunii didactice. Relatia profesor - elev


- include toate acele aspecte privitoare la personalitatea profesorului , la locul si
rolul sau in procesul de invatamant
- referitor la relatia profesor-elev , didactica se orienteaza spre cunoasterea cat
mai detaliata a functiilor cu care sunt investiti cei doi poli , astfel sa se realizeze
cooperare intre ei si un schimb reciproc de mesaje.
Concluzie :
Didactica urmareste sa surprinda relatiile de dependenta si functionalitate
dintre diverse aspecte , componente si laturi ale procesului de invatamant prin
prisma finalitatii sale pedagogice.
Caracterul explicativ , reflexiv si normativ al didacticii.
Cunoasterea didacticii este o conditie esentiala a succesului oricarei activitati
pedagogice , atat in invatamantul general ( prescolar , scolar , gimnazial, liceal )
cat , si in invatamantul special pentru deficienti.
Legaturile didacticii cu metodicile de specialitate
-

didactica studiaza procesul de invatamant in ceea ce are el esential si general ,


independent de obiectul de invatamant , treapta sau tipul de scoala in care se
desfasoara ;

putem delimita in cadrul didacticii mai multe niveluri si sa vorbim de o


didactica scolara si o didactica a invatamantului superior ;

la aceste niveluri se constituie metodicile de predare care se preocupa de


problemele specifice ale desfasurarii procesului de invatamant la un obiect de
studiu.
Metodicile sunt considerate teorii speciale ale procesului de invatamant

-metodica este o disciplina stiintifica , componenta a sistemului pedagogice care


are ca obiect organizarea invatarii , are ca scop studierea procesului de invatamant
ca proces instructiv-educativ la un anumit obiect din planul de invatamant.
Ex . metodica predarii limbii romane

-se mai numeste si didactica specialitatii


Studiind procesul de invatamant in ceea ce are el esential si general , didactica
orienteaza metodicile in descoperirea si rezolvarea unor probleme specifice, legate
nemijlocit de predarea si asimilarea cunostintelor la un anumit obiect de
invatamant.
Daca didactica ofera baza teoretica a metodicilor , la randul lor , acestea ofera
material concret pentru generalizarile care se elaboreaza in cadrul didacticii.
Metodicile nu sunt doar niste parti constitutive ale didacticii , dupa cum nici
didactica nu este o suma de metodici.
Atat didactica , cat si metodicile cuprind un volum de cunostinte ce urmeaza a fi
valorificat din punct de vedere pedagogic.
Prin intermediul didacticii si metodicii fiecare obiect de invatamant este
regandit si transpus intr-o structura pedagogica , astfel incat sa poata deveni
material de invatat.
In interesul contemporan , metodica studiaza nu numai procesul de transmitere
a cunostintelor si a formarii deprinderilor la obiectul de invatamant , ci tinde sa
solutioneze toate problemele pe care le ridica invatarea.
-

precizeaza scopul si sarcinile obiectului de invatamant , locul si rolul acestuia


in formarea culturii , obiectivele , continuturile , forme de organizare ,
principii ;

se ocupa si de problemele de ridicare a eficientei de invatare prin : instruire


programata , modelare , problematizare la respectivul obiect de invatamant ;

metodica moderna se ocupa nu numai de predare si invatare , ci si o metodica a


evaluarii, componente obligatorii a oricarui act de educatie.
III. Didactica contemporana

este mai ales o didactica activa , care urmareste dezvoltarea capacitatilor


intelectuale , morale , fizice in cadrul unui invatamant cu prioritate formatic.

In studiile si cercetarile actuale se pune accent pe transformarea elevului in subiect


al activitatii propriei formari.

Didactica contemporana este mai ales o didactica activa , care urmareste


dezvoltarea capacitatii intelectuale , morale si fizice , in cadrul unui invatamant cu
prioritate formativ.
II. Didactica invatamantului special
-In ceea ce priveste deficientii , inca din vremea lui Comenius se afirma ca este
imposibil de a gasi o minte atat de redusa , careia invatamantul sa nu-i fie de
ajutor.
Pentru handicapati , in afara de disciplinele clasice, exista activitati terapeutice
( stimulare cognitiva, ocupationala, motrica si de expresie, ludica, socioterapia,
meloterapia, discipline optionale, ergoterapie, artterapie , etc.).
Definitie : Didactica invatamantului special este teoria instruirii , teoria
activitatii de invatare a copiilor deficienti.
Didactica studiaza o problematica variata , in legatura cu :
-procesul de invatamant
-sistemul de invatamant
-principiile didactice
-continutul invatamantului
-metodele de invatamant
-relatia profesor-elev
arhitectura scolara = in scolile speciale si in formele ale educatiei speciale
integarte in invatamantul obisnuit.
Didactica invatamantului special abordeaza aceleasi probleme mentionate ,
adaptate insa specificului dezvoltarii scolarilor cu handicap , tinand seama de
insuficientele , lacunele lor , elaborand astfel modele curriculare orientate
compensator .
Def : Didactica speciala este teoria instruirii , teoria activitatii de invatare a
copiilor cu handicap care studiaza :

-obiective , continuturi , principii, metodele si modul de organizare a procesului


pedagogic in scolile speciale si in forme integrate in invatamantul obisnuit.
Didactica invatamantului special isi propune sa gaseasca sau sa elaboreze acele
modalitati de abordare a elevilor , care sa asigure deblocarea procesului invatarii ,
diminuarea dificultatilor intampinate in procesul respectiv , inlaturarea barierilor
din calea adaptarii.
Are un caracter multidisciplinar , rezulta din varietatea categoriilor de handicap
, exista didactica d.auz , d.vedere , locomotorii, d.m. , a corectarii tulburarii de
limbaj.
In scolile speciale , activitatea de invatare se organizeaza pornind de la studiul
legitatilor care guverneaza desfasurarea proceselor cognitive la handicapati , aceste
procese fiind mai mult sau mai putin afectate la diferite categorii de handicapati .
In scolile speciale se aplica adaptat atat principiile generale ale didacticii , cat si
metodele de invatare , dar prin intermediul unor procedee de lucru adaptate
particularitatilor fiecarei categorii de handicap.
Dintre aceste elemente de adaptare , comune pentru toate categoriile de
handicap pot fi amintite:
-orientarea corectiv-compensatorie , terapeutica , corectiv- formativa a intregului
proces de invatamant ;
-accentuarea orientarii practice , utilitare a intregului sistem de educatie speciala
- pastrarea caracterului intuitiv al invatamantului la toate nivelele
-asigurarea accesibilitatii materialului.
Obiectivul fundamental -invatamantul special
Unul din obiectivele fundamentale ale metodicii specifice predarii unui obiect in
scoala speciala il reprezinta studiul dificultatilor specifice pe care le intampina
copilul cu deficiente in procesul de invatare pentru gasirea modalitatilor de
prevenire si combatere a lor.
Didactica are urmatoarele caractere :

practic - isi propune obiective concrete legate de instruire , educatie , etc ,


are tangente cu procesul de terapie , de stimulare a procesului compensatorii.

Multidisciplinar - avand numeroase ramificatii care rezulta din varietatea


categoriilor de handicap ;

Interdisciplinar - informatii pentru cunoasterea fiecarei categorii de


handicap

legaturi cu medicina , psihologia - explica particularitatile fiecarui tip de


deficienta

cu stiintele pedagogice generale din care face parte ca o ramura aparuta din
nevoia educatiei speciale ;

are legaturi foarte stranse si cu disciplinele stiintifice care se predau in scoala (


didactica limbii romane).
Didactica moderna se sprijina in mod deosebit pe ideile psihologice ale lui
J. Piaget , P.I.Galperin , A.Leontiev, J.Bruner.
J.Piaget
-considera necesar ca demonstratia - ca metoda de invatamant -sa fie realizata
de toti elevii, deoarece ideile noastre sunt altceva decat actiuni
interiorizate care se constituie in schemeoperatorii- in instrumente cu care va
opera gandirea .
-precizeaza ca gandirea copilului are un istoric , iar istoria gandirii copilului
este istoria schemelor sale de asimilare
-instrumentele mintale se formeaza in actiune si se reorganizeaza in raport cu
varsta si cu actiunea.
Galperin
-actiunile mintale se structureaza pornind de la actiunile exterioare materiale
-etapa in formarea notiunii
-reprezentarea sarcinii

-desfasurarea actiunii in formarea ei materiala sau materializata ( cu obiecte


concrete sau cu imaginile acestora )
-transferul actiunii pe planul limbajului oral
-trecerea la formarea notiunii si la limbajul interior care se realizeaza prin
automatizarea mijloacelor interne de convertire verbala.
Bruner
-

considera ca elevul trebuie sa-si elaboreze notiunile prin munca ( experienta)


proprie

precizeaza nivelurile cunoasterii -motric, imagistic( iconic) si simbolic.


Pe baza datelor psihologiei ( Piaget, Galperin , Bruner) pot fi desprinse
cateva concluzii cu privire la insusirea vorbirii in conditiile deficientelor
senzoriale si mentale.
Ex : surdo-didactica moderna preconizeaza formarea vorbirii in activitate
directa , in timpul realizarii sarcinilor curente specifice varstei si nivelului
dezvoltarii psihice in manipularea cu scop a obiectelor , in stimularea cat mai
identica cu realitatea a situatiilor naturale deoarece numai in actiune se
formeaza schemele operatorii- instrumente ale gandirii.
Scoala activa modernizeaza didactica traditionala , propunand un invatamant
activ.
De exemplu :

- la geometrie sa faci masuratorile intai pe teren , apoi pe hartie


- se pune accent pe metoda demonstratiei si de catre elevi , nu numai de catre
profesori
- -se subliniaza principul cunoasterii active pe cat mai multe simturi.
Didactica invatamantului special isi poate aduce o contributie importanta la
rezolvarea obiectivelor corectiv- formative si prin adapatrea modului de
aplicare a principiului intuitiei la particularitatile dezvoltarii psihice a scolarilor
deficienti mintali.

Cerinte psihopedagogice
Metodologia activitatii de invatare desfasurata cu deficientii sa se axeze :
1. pe o cunoastere temeinica a trasaturilor de specificitate , rezultand nu numai
din :
- dereglarea mecanismelor intelectuale
- tulburari in plan afectiv- volitional si actional-comportamental
dar si din elemente mai bine pastrate in profilul lor psihologic heterocronic ,
elemente de la care se poate porni in dsfasurarea procesului instructiv-educativ si
terapeutic-compensator.
2. pe elaborarea unor modele de lucru
O astfel de metodologie ar putea fi orientata operational -anticipativ compensator.
Scoala cu d.m. ar trebui antrenat permanent la operarea cu materialul de
invatat 9 concret, schematic verbal) actional in ZPD si fiind supus influentelor
terapeutice.
Curriculum adaptat specificului dezvoltarii psihice
Trebuie sa vizeze cel putin 3 aspecte :
a) aspectul de continut
-se manifesta contractia - soldata cu supraincarcarea elevilor- dintre solicitarile
crescande ( sub aspectul volumului de achizitii minim acceptat ) si capacitatea de
efort si asimilare a fiecarui elev.
- nu sunt necesare numai programe analitice adaptate ci programe diferentiate de
interventie complexa , duse pana la individualizare-personalizare.
b) aspect operational
-se urmareste asigurarea formarii unor cunostinte nu numai concrete , ci si
operationale-deziderat : combaterea verbalismului excesiv.

3. aspect terapeutic-compensator
-atat continuturile , cat si modalitatile de lucru trebuie astfel alese si aplicate , astfel
incat sa contribuie la prevenirea dificultatilor scolare cu caracter general , dar mai
ales , a celor care isi au originea in trasaturile de specificitate ale scolii cu
handicap.
Un sistem de lucru bazat pe orientarea operational -anticipativ -compensatorie(
sau terapeutica a activitatii de invatare trebuie sa raspunda urmatoarelor cerinte :
1. Organizarea si desfasurarea activitatii de invatare pe verigi complete :
Concret-abstract-concret
-cu sprijin expres acordat elevilor.
a. Esalonarea activitatii de invatare
-etapa pregatirii initiale
-etapa pregatirii specifice
-etapa exersarii analitice
-etapa concretizarilor si exemplificarilor practice la acea disciplina
-etapa concretizarilor si exemplificari practice la alte discipline
b. combaterea verbalismului in invatare.
-alegerea si imbinarea adecvata a mijloacelor de lucru si a sarcinilor concrete
pentru elevi ,in raport cu stadiul in care s-a ajuns activitatea de invatare.
c. Asigurarea caracterului activ-participativ al procesului invatarii.
- preocupare permanenta pentru afectivizarea acestui proces.
2. Prevenirea regresului spre reactii proprii stadiilor anterioare ale dezvolatarii ,
inclusiv sub aspectul activitatii cognitive
a. orientarea terapeutic-compensatorie

-echilibru optim intre urmarirea si realizarea obiectivelor :


- instructiv-cognitive
- formativ-terapeutice
- practic-aplicative
b. asigurarea unei atente pregatiri a fiecarei noi achizitii cognitive
-presupune esalonarea activitatii de invatare
-se incepe obligatoriu cu pregatirea initiala
c. organizarea activitatii cognitive astfel incat primul contact cu noul materialsa
aiba loc in momente de receptivitate optima.
-cand ei pot fi atenti si nu manifesta semne de oboseala.
3. Asigurarea unei motivatii si atat pozitive fata de continutul activitatii de
invatare .Prevenirea si inlaturarea starilor emotionale negative.
- este necesar ca ,cadrul didactic sa cunoasca temeinic particularitatile
psihoafective ale fiecarui elev.
4. Accelerarea treptata a progresului de invatare.
-se realizeaza printr-o atenta proiectare a pasilor de realizat
a. insusirea in etape succesive a noilor cunostinte , deprinderi de lucru.
-se tine cont de achizitiile anterioare
-se diferentiaza activitatea cu copii care au dificultati capacitati si nivele de
intelegere si asimilare.
b. esalonarea materialului de invatat , consolidarea achizitiilor.reveniri succesive,
in contexte diferite , caracter variat.
c. Asigurarea sistematica a feed-back
evaluarea -initiala , diagnostica , formativa ;evaluare - preinvatare, postinvatare