Dizabilități multiple

As. Dr. Lupu Nicoleta

 Definiții și caracteristici (Roșan, 2015)
• Interacțiunea dintre diferitele deficiențe și influența lor combinată
asupra dezvoltării
• Exemplu: Surdocecitatea, însoțită de dificultăți de învățare, tulburări
de limbaj
• Întârziere evidentă în mai multe arii de dezvoltare şi abilităţi
funcţionale
• Nu există un set comun specific
• Fiecare persoană prezintă o combinație unică
 Definiţii (apud Roşan, 2015)

• Snell şi Brown (2000) descriu dizabilitatea multiplă ca fiind mai mult

decât o condiţie medicală, caracterizată prin incapacitatea persoanei de
a dobândi informaţii suficiente din mediu pentru a învăţa independent.
• Orelove şi Sobsey (1991)- dizabilitatea multiplă se referă la
dificultăţile de învăţare severe şi profunde, una sau mai multe
deficienţe senzoriale sau motorii şi condiţii medicale speciale.
• Raynolds şi Fletches-Janzen (2000)- definesc D.M. ca fiind două sau
mai multe deficienţe ce provoacă întârzieri în domeniile de dezvoltare
şi afectarea experienţelor funcţionale cotidiene.
O serie de caracteristici observate cu o frecvență
mai mare
• Ritm încet de dobândire a cunoștințelor și abilităților noi
• Dificultăți în generalizarea și menținerea cunoștințelor noi
• Deprinderi de comunicare deficitare
• Sunt necesare sisteme de comunicare alternative
• Deprinderi motorii deficitare
• Mobilitate fizică redusă, ceea ce reduce posibilitatea de a explora mediul,
participare activă, inițiere de interacțiuni
• Comportamente dezadaptative, de tipul ritualuri (legănare, fluturarea
degetelor), autostimulare (scrâșnirea dinților), autoagresive
• Limitări senzoriale
• Abilități cotidiene deficitare
Caracteristici
• Nevoie de suport continuu- dependența de adult
• Motivație redusă
• Experiențe sociale limitate
• Perioade de spitalizare indelungate
• Atașament deficitar
Etiologie (Roşan, 2015)
• Cauze variate
• 30% necunoscute
• 15% cauze perinatale
• 5 % cauze postnatale
• 50% cauze prenatale- sindroame
Evaluarea
• Evaluarea diferitelor aspecte ale dezvoltării, care să ofere informații ce pot
fi utilizate în procesul educațional – probe, anamneza etc
• Identificarea priorităților
• Inventarul privind repertoriul elevului – abilități, activități pe care copilul le
poate realiza, îi plac, își dorește
• Harta nevoilor – pentru stabilirea priorităților, precedă PIP
• Observația
- Descrierea comportamentului
- Interpretarea comportamentului
• Rezultă Jurnalul copilului
• Înregistrarea video
Programul Portage
• Permite identificarea nivelului de dezvoltare 0-6 ani
• Principii care stau la baya programului:
- Implicarea părinților
- Intervievarea părinților
- Observație
- Inventar de comportamente și abilități
- Cuprinde: un inventar de comportamente (580 de comportamente
precum stimulare, socializare, autonomie, limbaj, motricitate, abilități
cognitive), un set de activități și exerciții, un manual de instrucțiuni
Intervenții psihopedagogice
• Intervenția unu la unu
Avantaje: întărire, sprijin individualizat, adaptarea sarcinii pe parcurs
Dezavantaje: excluderea altor copii, posibilitate redusă de generalizare la alte
persoane, posibilități reduse de interacțiune social și oportunități de imitație și
învățare prin observarea celorlalți copii
• Învățarea prin observație- implicarea copilului într-un context de învățare
și participare la diferite activități
• Utilizarea prompt-ului în instruire- acțiune pe care terapeutul o realizează
înainte de răspunsul oferit de copil sau după o greșeală pentru a crește
probabilitatea unui răspuns corect
- Prompt de diferite tipuri
- Stingerea promptului etapizat
Intervenții psihopedagogice
• Abordarea naturală
- Proceduri de dezvoltare a limbajului și comunicării în mediul natural,
fiind create oportunități ce vin în întâmpinarea nevoilor
- Stabilirea obiectivelor
- Oportunități de interacţiune
- încurajarea, demonstrarea
• Interacțiunea intensivă- în cadrul jocului
- Facilitează dezvoltarea comunicării, socială şi emoţională
- Interacţiunea implică o stare de bine în contextul jocului
 • Învățarea prin cooperare
- Elevii lucrează împreună pentru a atinge obiectivele, a se adapta la stilul de
comunicare şi învăţare al celuilalt
- Se poate realiza prin metoda puzzle- activitatea este împărţită în sarcini
scurte şi independente realizate de fiecare membru al echipei, care îşi aduce
contribuţia la obţinerea rezultatului final
• Abordarea comunicării totale
- abordare multisenzorială, utilizând informaţia tactilă, auditivă şi vizuală
- varietate de modalități și sisteme de comunicare, utilizate în funcţie de
particularităţile persoanei, dar şi de partenerul de comunicare
- Copilul este încurajat să utilizeze modalităţi diferite de comunicare în
vederea facilitării înţelegerii mesajului
 • Analiza rutinelor
- Rutinele încurajează instruirea în contexte naturale
• Matricea rutinelor
- Dezvoltarea unei matrici arată modul prin care obiectivele şi
intervenţiile pot fi integrate în programul şi activităţile zilnice
- Primul pas este listarea obiectivelor de intervenţie
- Pentru fiecare obiectiv va fi selectată o activitate specifică
- Pentru fiecare activitate sunt propuse 2-3 strategii prin care încurajăm
copilul să participe la activitate
Planul de Servicii Individualizat PSI
• Paşi:
- Evaluarea complexă cu recomandări referitoare la intervenţiile
ulterioare
- Va avea ca punct de plecare ariile de dificultate, dar şi aptitudinile şi
abilităţile deja existente
- Scopul PSI este de a identifica serviciile de care are nevoie copilul şi
modul în care aceste servicii îi vor fi oferite
- Obiectivele propuse trebuie să fie observabile şi măsurabile
Model PSI
PIP- Program de Intervenţie Personalizat
• După ce s-au identificat serviciile de care copilul cu CES are nevoie,
instituţiile şi persoanele responsabile urmează atingerea obiectivelor de
către fiecare persoană responsabilă
• Logopedul- serviciile logopedice
• Consilierul şcolar- consiliere educaţională
• Profesorul- adaptare curriculară
• Profesorul de sprijin- servicii educaţionale care să sprijine integrarea
• PIP-ul este documentul profesorului de sprijin
• Se formează astfel echipa multidisciplinară
• Membrii echipei colaborează în elaborarea documentelor şi oferirea
serviciilor de sprijin
• Ex. activităţi din cadrul PIP-ul au loc în clasă, în colaborare cu profesorul,
adaptarea curriculară se realizează în colaborare cu prof de sprijin
Model de PIP
Adaptare curriculară
• Permite modificarea şi adaptarea diferitelor cerinţe sau sarcini de
învăţare pentru ca acestea să corespundă nevoilor copilului, dar pentru
a facilita participarea la activităţile educaţionale alături de ceilalţi copii
• Modificările vor fi realizate nu doar la nivelul obiectivelor, metodelor
conţinuturilor, strategiilor ci şi în evaluarea performanţelor elevului
Vezi primul curs – rubrica Curriculum versus curriculum diferenţiat
Model de adaptare
curriculară
Bibliografie
• Gherguţ, A. (2013). Sinteze de psihopedagogie specială. Iaşi: Polirom.
• Roşan, A. (2015). Psihopedagogie Specială. Iaşi: Polirom.
• http://www.cjraebrasov.ro/seosp/legislatie-9x