PREVENŢIA ŞI INTERVENŢIA ÎN SURDOCECITATE

ANTON (FARZIKHOSROUSHAHI) CRISTINA

MITITELU (MURSA) PETRONELA
ANUL I
MASTER DIPCS
 DEFINIŢIA ŞI CAUZE ALE SURDOCECITĂŢII

 Surdocecitatea reprezintă ansamblul consecinţelor dublei

deficienţe senzoriale, adică a pierderi lor de văz şi auz, în diferite
grade, constând în dificultăţi şi întârzieri în dezvoltare, comunicare,
învăţare, orientare, socializare. (definiţie funcţională) Termenul de
surdocecitate poate crea confuzii, pentru că nu este vorba de un
nevăzător care nu poate auzi, şi nici de un surd care nu poate
vedea(McInnes şi Treffy, 1982).
 În asociere cu dizabilitatea vizuală şi auditivă, au fost raportate şi
alte anomalii: hipotonie şi hipertonie, epilepsie, afecţiuni metabolice,
malformaţii cardiace, hidrocefalie, hernie, despicătura palatală,
descriind sfera deficienţelor senzoriale multiple.
 Surdocecitatea congenitală poate fi consecinţa:
• traumelor la naştere
• sindroamelor (Usher, Charge, Rett, Refsum, Hunter, Down)
• infecţiilor prenatale (rubeola, citomegalovirus, sifilisul)
• meningita sau encefalita
• prematuritatea fătului
 PREVENŢIE ŞI INTERVENŢIE TIMPURIE

 Frecvenţa deficienţei: 1 la 100.000 de copii

 Teste de screening auditiv la naştere se efectuează în prezent
în 13 maternităţi din România, incluse într-un program derulat de
Ministerul Sănătăţii, cu fonduri de la diverse organizaţii.
 Verificarea vederii la naştere se face doar la nou-născuţii
prematur.
 Fundaţia Sense International din România a înfiinţat 3 Centre
de Sprijin în Intervenţia Timpurie la Grădiniţa Specială pentru
Hipoacuzici din Bucureşti, la Oradea şi, cel mai recent, la
Timişoara.
 În aceste centre, copiii sunt ajutaţi de echipe multidisciplinare
specializate în stimularea multisenzorială, din care fac parte
psihologi, logopezi, medici specialişti şi profesori. Se urmăreşte şi
integrarea acestora în grupe sau clase speciale din învăţământul
special.
FUNDAŢIA SENSE INTERNATINAL ROMÂNIA
 Înfiinţată în februarie 2001.
 A oferit sprijin în sceening-ul auditiv şi testarea
vizuală a 27.000 de nou-născuţi şi copii de vârstă
foarte mică.
 A oferit programe individualizate de recuperare
pentru 53 de copii diagnosticaţi cu surdocecitate.
 A elaborat un Program de Educaţie pentru copiii
cu surdocecitate/ deficienţe senzoriale multiple
aplicat pentru 140 de elevi din 15 şcoli speciale.
 A instruit 85 de profesori implicaţi în instruirea
copiilor cu surdocecitate şi deficienţe senzoriale
multiple.
 VASILE ADAMESCU – PRIMUL CAZ DE
SURDOCECITATE DIN ROMÂNIA
Vasile Adamescu s-a născut cu toate
simţurile intacte, iar în urma unei
meningoencefalite şi-a pierdut treptat auzul
şi văzul.
A însuşit limbajul oral însă cuvintele pe care
le articulează sunt greu inteligile pentru o
persoană care nu este obişnuită cu el.
A însuşit dactilografierea palmară , un sistem de comunicare ce
constă în desenarea în palma persoanei cu deficienţă
multisenzorială a literelor mari de tipar, una peste alta (alfabetul
Block). În 1977 a absolvit Facultatea de Psihopedagogie
Specială, apoi Şcoala de Artă, iar timp de 27 de ani a fost
profesor de lucru manual la Şcoala de Nevăzători din Cluj-
Napoca. În prezent este pasionat de sculptura în lut şi lucrează la
cartea autobiografică “Istoria vieţii mele”.
 ALTE CAZURI

1. Denisa, de 6 ani şi jumătate din Oradea. În primele săptămâni

de sarcină, mama a contactat virusul rubeolic. Denisa s-a
născut cu cataractă congenitală bilaterală, cu strabism,
nistagmus congenital şi surditate totală. La distanţe mai mari
de 20 centimetri, reuşeşte să distingă doar obiectele mari.
Comunică prin limbajul semnelor.
2. David a venit pe lume la cinci luni şi trei săptămâni, cu
hipoacuzie bilaterală, cu tetrapareză spastică şi cu strabism.
La doi ani şi zece luni, frecventează Grădiniţa Specială pentru
Hipoacuzici din Bucureşti din cadrul Centrului de Sprijin în
Intervenţia Timpurie. În camera de stimulare multizenzorială a
centrului, auzul şi văzul îi sunt activate cu ajutorul unor aparate
speciale, care emit lumini, sunete şi vibraţii. Aceşti stimuli
auditivi şi vizuali sunt importanţi pentru evaluarea şi
identificarea potenţialului său senzorial, cât şi în recuperare.
 DEPISTAREA TIMPURIE A SURDOCECITĂŢII

Trebuie să observăm dacă copilul:

 nu reacţionează la voce sau sunete până la vârsta de 6-8-
săptămâni;
 nu manifestă interes faţă de oameni şi obiecte până la vârsta de
3-4 luni;
 nu gângureşte până la vârsta de 10 luni;
 nu foloseşte în vorbire propoziţii simple până la vârsta de 3 ani;
 nu vorbeşte distinct până la vârsta de 4 ani;
 nu formează propoziţii dezvoltate până la vârsta de 5 ani;
 nu participă la conversaţiile adulţilor până la vârsta de 6 ani.
Lipsa acestor comportamente sau manifestarea în mod
nesatisfăcător a acestora poate sugera faptul că copilul prezintă
pierderi de auz sau / şi de văz.
 IMPLICAŢIILE FUNCŢIONALE ALE
SURDOCECITĂŢII

 dificultăţi în dezvoltarea abilităţilor de comunicare, necesitând

sisteme de comunicare adaptate;
 întârzieri în dezvoltarea motorie şi a formării mobilităţii, ceea ce
determină necesitatea adaptării mediului;
 dificultăţi de integrare a informaţiei percepute prin celelalte
simţuri, fiind recomandată elaborarea unor programe de
intervenţie personalizată care să consolideze inputul senzorial
printr-o abordare multisenzorială;
 acces limitat la mediu, ceea ce presupune structurarea
mediului astfel încât să încurajeze exploatarea şi să întărească
experienţele;
 dificultăţi în monitorizarea acţiunilor proprii şi generalizarea
situaţiilor;
 interacţiuni sociale limitate, dificultăţi în dezvoltarea iniţiativei şi
a deprinderilor de autonomie personală;
 COMUNICAREA ÎN SURDOCECITATE
În cazul copiilor cu surdocecitate, cea mai eficientă tehnică este
comunicarea totală, care presupune folosirea de semne din mai
multe tipuri de sisteme de comunicare, sau de sisteme
comunicare diferite în etapa expresivă faţă de cea receptivă a
procesului de comunicare, în funcţie de capacităţile persoanei cu
surdocecitate şi de cunoştinţele partenerului de comunicare.
Astfel, comunicarea totală poate include indiciatori verbali, gesturi
naturale, semne, dactileme, obiecte şi imagini de referinţă precum
şi elemente de limbaj scris.
Etapele dezvoltării comunicării:
I.Comunicarea timpurie:
 comunicarea preintenţională: comportamentele copilului,
realizate din instinct, care au valoare de semnalizare pentru adult;
 comunicarea intenţională: etapă în care copilul
conştientizează formele comunicării pentru a obţine un răspuns;
 COMUNICAREA ÎN SURDOCECITATE

 comunicarea presimbolică nonconvenţională: utilizarea de

către copil a mişcării, contactului vizual, atingerea, indicarea,
vocalizarea şi anumite gesturi pentru a transmite un mesaj imediat
legat de un anumit context;
II. Comunicarea convenţională:
 comunicarea presimbolică convenţională: prin intermediul
gesturilor convenţionale învăţate prin imitaţie;
 comunicarea simbolică concretă: utilizarea unor simboluri care
sunt învăţate prin asocierea lor cu obiecte sau situaţii concrete
(pentru mulţi copii cu surdocecitate este ultima etapă în achiziţia
deprinderilor de comunicare); de exemplu: lingura – a găti; o maşină
– a merge cu maşina etc.
III. Comunicarea simbolică:
 comunicarea simbolică abstractă şi formală: utilizarea
simbolurilor abstracte şi a limbajului formal; de exemplu: un romb de
lemn semnifică clasa în care învaţă copilul;
 MODALITĂŢILE DE COMUNICARE ÎN
SURDOCECITATE
 Comunicarea nonverbală: limbajul corpului, expresia facială, gesturile,
postura, gestionarea spaţiului şi timpului, vocalizarea, utilizarea obiectelor
şi a imaginilor( calendarul individual cu imagini, pictogramele);
 Alfabetul manual specific persoanelor cu surdocecitate se
realizează prin atingerea punctelor corespunzătoare literelor distribuite la
nivelul degetelor şi palmei (persoana cu surdocecitate va scrie mesajul
punând mâna dreaptă peste mâna stângă a persoanei căreia îi transmite
mesajul);
 Alfabetul Malossi se realizează prin atingeri uşoare sau ciupiri ale
diferitelor părţi al palmei care corespund literelor alfabetului (utilizarea
mănuşii Malossi pe care sunt notate literele cu negru pentru atingeri sau
cu albastru pentru ciupiri);
 Limbajul mimico-gestual este reprezentat din mişcări ale mâinilor,
corpului, cu rol de susţinere şi întărire a mesajului; comunicarea mână
pe mână permite receptarea tactilă a semnelor, copilul cu surdocecitate
poziţionându-şi mâinile sub mâinile persoanei care efectuează semnele;

.
 MODALITĂŢILE DE COMUNICARE ÎN
SURDOCECITATE
 Sistemul Makaton sau Blissymbolic – este un limbaj derivat din
limbajul mimico-gestual, care nu prezintă elemente de gramatică;
Dactilemele- redarea literelor alfabetului cu ajutorul mişcărilor şi poziţiilor
degetelor; care pot fi utilizate în paralel cu “dactilografierea palmară”
(alfabetul Block);
 Labiolectura – perceperea vizuală a limbajului verbal;
 Tadoma – reprezintă citirea tactilă a vorbirii în care persoana cu
surdocecitate îşi poziţionează palma pe gura interlocutorului;
 Limbajul verbal – reprezintă actualizarea limbii;
 Alfabetul Braille – pentru învăţarea scris-cititului la copiii cu deficienţă
auditiv-vizuală severă în care literele şi semnele sunt redate în relief prin
63 de combinaţii de puncte, grupul funcţional având 6 puncte;
 Sisteme de comunicare electronice includ echipamente care conţin
sintetizator de voce şi afişaj grafic al imaginilor, cuvintelor sau altor tipuri
de simboluri sau care reproduc într-o reprezentare tactilă scrisul tipărit.
 DEZVOLTAREA COMPETENŢELOR SOCIALE LA
COPIII CU SURDOCECITATE
Programul pentru dezvoltarea conceptelor sociale cuprinde:
 Înţelegerea propriei persoane: părţile corpului, formarea poziţiei
în spaţiu, dezvoltare fizică, sentimente, autocontrol;
 Înţelegerea funcţiilor corpului: igiena, îngrijirea, folosirea
simţurilor restante;
 Înţelegerea diferenţelor individuale: unicitate, pubertate,
imaginea de sine, a eului social, concepte pozitive despre sine;
 Înţelegerea relaţiilor cu cei din jur: familie, prieteni, străini;
întâlniri, luare de decizii, evitarea abuzului şi exploatării;
 Înţelegerea necesităţii prezenţei respectului de sine şi a altora:
intimitatea imaginea de sine, asertivitate;
 Înţelegerea stilului de viaţă al adulţilor: căsătorit, singur, în grup,
în centre speciale;
 PROGRAM DE INTERVENŢIE PERSONALIZAT

Numele copilului: Alexandru

Data naşterii: 10 martie 2006
Data elaborării:8 noiembrie 2010
Diagnostic medical:
- Sindromul Pierre- Roubin
- insuficienţă motorie de origine centrală
- strabism convergent, cu limitarea câmpului vizual periferic;
- hipoacuzie neurosenzorială bilaterală medie, protezat bilateral de la 2
ani;
Diagnostic psihopedagogic:
- deficienţe senzoriale asociate
- întârziere în dezvoltarea limbajului;
- întârziere în dezvoltarea psihomotrică
- retard psihocognitiv moderat (vârsta mintală 18 luni);
- fatigabilitate;
- toleranţă redusă la frustrare;
 PROGRAM DE INTERVENŢIE PERSONALIZAT

Rezultatele evaluării iniţiale (Scala Callier- Azusa)

Dezvoltare motorie: se aşează şi se ridică din poziţiile de ghemuit şi de
culcat pe spate, coordonat de către adult sau spontan, sare pe două picioare
independent, la cerere, stă în echilibru pe un picior timp de 2 sec., uneori
loveşte mingea cu piciorul, la cerere; bate mingea în pământ, prinde mingea,
după 3-4 încercări, urcă şi coboară scările, ţinându-se de bară şi alternând
picioarele; merge rulând talpa de la călcâi la deget; merge cu spatele, condus
de adult;
Dezvoltarea motricităţii fine: ţine voluntar obiecte şi le plasează într-un
recipient; deschide şi închide recipiente simple; rupe hârtie în bucăţi mari;
apucă creionul cu trei degete şi mâzgâleşte pe hârtie; taie cu foarfecele, cu
ajutor din partea adultului;
 Vizual- motor: ochii încep să privească spre activitatea mâinilor; atinge
obiectele plasate în faţă, deasupra, dedesubtul liniei mediane;
 Abilităţi perceptive: poate privi un obiect aflat la depărtare de 1-1,5 m şi se
deplasează spre el; reacţionează corespunzător la diferite sunete apărute în
mediu; produce sunete prin manevre variate faţă de obiect; potriveşte tactil
obiecte după formă, coordonat de adult; se joacă cu materiale cu textură fină;
 PROGRAM DE INTERVENŢIE PERSONALIZAT

 Deprinderi de viaţă cotidiană: iniţiază câteva acţiuni care ţin de îmbrăcat sau
dezbrăcat (încearcă să manipuleze pantalonii; pune căciula pe cap); se spală
pe mâini cu ajutor din partea adultului; iniţiază pieptănatul; acceptă, mestecă şi
înghite unele mîncăruri semi-solide (pireuri), dar nu mestecă carne, legume,
fructe, biscuiţi; duce lingura la gură, cu unele ezitări; începe să mănânce
singur, fără să solicite atenţia adultului; stă pentru puţin timp pe oliţă şi pe WC ;
acasă, face la oliţă dimineaţa, dar cu unele regrese periodice de utilizare;
Cunoaştere, comunicare şi limbaj: repetă sistematic mişcări de producere de
zgomote; recunoaşte un obiect familiar sau începutul unei activităţi familiare;
foloseşte unele obiecte într-o manieră care indică cunoaşterea funcţiei lor;
foloseşte obiecte de referinţă sau imagini de referinţă, gesturi, vocalizări,
semne, pentru a reprezenta obiecte, activităţi; înţelege comenzi verbale
asociate cu gesturi; are deja unul sau mai multe gesturi, semne sau vocalize cu
semnificaţie pentru el şi ceilalţi, dar care apar numai în context specific şi nu
sunt generalizate; produce vocalize care nu au legătură cu plânsul; produce
câteva sunete pe un singur expir;
 PROGRAM DE INTERVENŢIE PERSONALIZAT
Dezvoltare socială: diferenţiază adulţii familiari de cei nefamiliari; iniţiază
interacţiunea cu un adult; începe să se dezvolte conceptul de "al meu“;
încearcă să interacţioneze cu un alt copil; face diferenţa între mediul
familiar şi cel nefamiliar; reacţionează la situaţii frustrante prin plâns;
răspunde la schimbări semnificative într-un mediu familiar.
DOMENII DE INTERVENŢIE:
 Domeniul senzorial perceptiv
 Domeniul motricităţii şi psihomotricităţii
 Comunicare şi limbaj
 Deprinderi de viaţă (autonomia personală)
 Social - afectiv
OBIECTIVE PE TERMEN LUNG (ANUAL):
 Folosirea potenţialului senzorial în perceperea corectă a mediului
 Asigurarea unui mediu relaţional-stimulativ pe care să îl înţeleagă şi să îl
controleze
 Dezvoltarea unei baze adecvate pentru comunicare
 Formarea unui program structurat zilnic
 Stabilirea şi menţinerea unor relaţii cu adulţi şi copii
 PROGRAM DE INTERVENŢIE PERSONALIZAT
OBIECTIVE PE TERMEN MEDIU (SEMESTRIAL):
Domeniul senzorial perceptiv:
-Să diferenţieze culorile şi formele de bază;
-Să asocieze imaginea cu obiectul corespunzător;
-Să asocieze doua obiecte de aceeaşi culoare şi/ sau formă, mărime;
-Să recunoască în imagini personaje şi obiecte cunoscute;
Domeniul motricităţii şi psihomotricităţii:
-Să adopte ţinuta corporală corectă în timpul mersului;
-Să realizeze mişcări independente ale braţelor şi picioarelor prin imitaţie;
-Să utilizeze controlat muşchii mici ai mâinii pentru a realiza mişcări de
prehensiune, apăsare, tragere, împingere;
-Să manipuleze diferite obiecte;
-Să aşeze obiectele unele faţă de altele după indicatori spaţiali: pe, sub,
lângă, în faţă, în spate etc.;
 PROGRAM DE INTERVENŢIE PERSONALIZAT

Comunicare şi limbaj
-Să vocalizeze diferenţiat la percepţia vizuală sau/ şi auditivă a animalelor
domestice;
-Să utilizeze semnele limbajului gestual pentru a cere apa, lapte, un joc
preferat etc;
-Să indice obiectul / imaginea denumită verbal;
-Să execute comenzi verbale;
Deprinderi de viaţă (autonomia personală)
-Să servească masa singur la nivel de obişnuinţă;
-Să încalţe şi să descalţe singur şosete, pantofi, ghete;
-Să se îmbrace singur cu ajutor minim;
- Să pregătească masa cu minimă îndrumare verbală;
Social – afectiv
-Să exprime prin semne naturale dorinţe, alegeri, preferinţe;
-Să accepte propuneri de acţiune ale adultului;
-Să utilizeze semne sociale faţă de ceilalţi;
 PROGRAM DE INTERVENŢIE PERSONALIZAT
MODALITĂŢI DE INTERVENŢIE:
1.Activităţi de educaţie senzorială şi cognitivă (psihopedagog, educator)
2.Activităţi de educaţie psihomotrică (psihopedagog, educator)
3. Activităţi de comunicare (psihopedagog, educator, părinţi)
4. Activităţi ludice de educaţie şi compensare (educator)
5.Activităţi de autonomie personală şi socială (educator, părinţi)
6. Kinetoterapie (kinetoterapeut)
7. Terapii specifice (psihopedagog):
 Educaţie auditivă
 Educaţie vizuală
 Educaţie tactil- kinestezică
 Educaţie olfactiv- gustativă
 Tehnica vorbirii
 Tehnici alternative de comunicare
 Orientare şi mobilitate
 PROGRAM TERAPEUTIC
RECUPERATOR(instrumentul de lucru al
psihopedagogului) 
1. Educaţie perceptiv- auditivă:
- exerciţii de identificare a vibraţiilor diferitelor surse
- exerciţii-joc de ascultare, identificare şi raportare a sunetelor emise de
animale (onomatopee) la animalele respective
- exerciţii-joc de ascultare, identificare şi raportare a onomatopeelor la
obiecte şi imagini
- exerciţii-joc de ascultare, identificare şi discriminare a sunetelor redate
tehnic (casete, calculator)
- exerciţii-joc de ascultare, identificare şi discriminare a vocalelor şi
consoanelor: izolat, silabe directe, inverse şi intercalate;
2. Tehnici alternative de comunicare:
- exerciţii de asociere imagine-obiect de uz zilnic
- exerciţii de introducere de imagini schematizate (de tip PECS)
- exerciţii de identificare a obiectelor de referinţă
- joc de desen în palmă
 PROGRAM TERAPEUTIC
RECUPERATOR(instrumentul de lucru al
psihopedagogului) 
3. Tehnica vorbirii:
- stingerea lumânării, aburirea oglinzii
- exerciţii de imitare a onomatopeelor, de vocalizare
- exerciţii de imitare a mişcărilor aparatului fonoarticulator
- marcarea prin bataie din palme a silabelor unor cuvinte familiare
4. Educaţie tactilo-kinestezică:
- exerciţii de apucare a obiectelor din ce în ce mai mici (pioni, cuişoare, cubuleţe,
mărgele etc)
- exerciţii de imitare a cântatului la fluier, pian
- exerciţii de imitare a gesturilor de închidere/ deschidere, înşurubare/deşurubare
umplere/ golire, astupare/ destupare, înfăşurare/ desfăşurare, scuturare/ agăţare,
suspendare; înşirare
- exerciţii de incastrare, înşiruire de mărgele, îmbinare de cuburi
5. Educaţie perceptiv-vizuală:
- exerciţii de coordonare oculo-motorie
- exerciţii de observare a detaliilor obiectelor situate în orice poziţie a câmpului
vizual
- exerciţii de diferenţiere a culorilor
6. Educatie perceptiv- auditivă:
- Recunoaşterea unor cuvinte şi expresii în cântecele şi poezii, prin asociere cu
imagini şi mişcări
 PROGRAM TERAPEUTIC
RECUPERATOR(instrumentul de lucru al
psihopedagogului) 
- Imitaţia ritmului de bătaie
- Stimularea reacţiei la auzul numelui
- Executarea de comenzi transmise cu voce şoptită
7. Orientare şi mobilitate:
- exerciţii de mers, alergare , sărituri în diferite ritmuri
- exerciţii de manipulare a obiectelor cu localizarea lor spaţială (în faţă, în spate,
sus-jos, lateral, pe, alături, sub)
- exerciţii de asociere a unor activităţi/sărbători cu anotimpul toamna/iarna
- familiarizare cu unele repere temporale – mişcarea acelor pe ceas, momentul
mesei, al sosirii mamei;
8. Activităţi de educaţie senzorială şi cognitivă:
- exerciţii de manipulare a obiectelor din diferite texturi (moale, aspru, tare)
- exerciţii de asociere a obiectelor cu acţiuni specifice
- exerciţii de identificare a genului la propria persoană, colegi, în imagini
9. Activităţi de educaţie psihomotrică:
- exerciţii de explorare tactil-kinestezică a imaginilor plane şi în relief
- exerciţii de explorare tactil-kinestezică a obiectelor familiare, după criterii diferite
(formă, mărime, lungime, greutate, textură materialului)
- exerciţii de dezvoltare a capacităţii de coordonare bimanuală
 PROGRAM RECUPERATOR INDIVIDUALIZAT
(instrumentul de lucru al educatoarei)
1. Activitate de educaţie senzorială şi cognitivă
- exerciţii de deplasare a jucăriilor pe diferite direcţii şi sensuri din câmpul
vizual al copilului
- exerciţii de identificare a jucăriei preferate, de alegere a unui joc, de
apucare a jucăriei din diferite zone ale câmpului vizual
- exerciţii de scoatere, răsturnare şi adunare a obiectelor într-un recipient
- exerciţii de discriminare a gusturilor
2. Activitate de educaţie psihomotrică
- rostogolirea la saltea în lateral
- exerciţii – joc de menţinere a echilibru (a sta într-un picior, de a sta pe
vârfuri)
- exerciţii de motricitate generală a membrelor superioare
- jocuri cu piese lego, puzzle
- colaje din hârtie creponată: Omul de zăpadă, Bradul
3. Activitate de comunicare
- exerciţii-joc de reacţie la comenzi verbale: vino, ia, apasă, trage, pune la
loc toate piesele, ridică-te, aşază-te, aruncă, ţine etc.
- exerciţii-joc de imitare a mişcărilor iniţiate de adult
- exerciţii de imitare a manipulării unor obiecte
 PROGRAM RECUPERATOR INDIVIDUALIZAT
(instrumentul de lucru al educatoarei)

4. Activităţi ludice de educaţie şi compensare

- jocuri de mişcare cu şi fără obiecte
- jocuri de imitare a unor gesturi şi de asociere cu imagini
- exerciţii-joc de descoperire a principiului de funcţionare a unei jucării,
pentru a produce efecte luminoase şi sonore
5. Activităţi de autonomie personală şi socială
- exerciţii de recunoaştere a părţilor principale ale corpului la propria
persoană, la alt coleg, în imagini
- exerciţii de reconstituire a schemei corporale
- exerciţii de semnalare a necesităţilor fiziologice
- exerciţii de îmbrăcat/ dezbrăcat
- exerciţii de asociere a părţilor corpului cu obiectele de îmbrăcăminte
corespunzătoare
- exerciţii-joc de grup cu ceilalţi copii
- servirea mesei
 PROGRAM TERAPEUTIC RECUPERATOR
(instrumentul de lucru al kinetoterapeutului ) 
Exerciţii de păşire peste obstacole
Exerciţii de trecere treptată a corpului prin cerc
Escaladare
Mers şi urcare pe banca de gimnastică
Rostogolori pe saltea
Tolerarea manipulării membrelor de către kinetoterapeut
Exerciţii de alergare