Anexa nr. ….. la ordinul ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice nr. ……… /…….

2019

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

Programa şcolară
pentru disciplina

ABILITAŢI DE COMUNICARE ŞI LIMBAJ

Învățământ special
Clasele pregătitoare – a IVa
Dizabilități senzoriale multiple/surdocecitate

2019

Programa şcolară ABILITĂŢI DE COMUNICARE ŞI ŞIMBAJ - Învățământ special primar - Dizabilități senzoriale multiple/surdocecitate 1
Notă de prezentare
Programa școlară de Abilităţi de comunicare şi limbaj destinată elevilor cu
dizabilităţi senzoriale multiple/surdocecitate reprezintă o componentă esențială a
Curriculumului național pentru clasele pregătitoare – X din învățământul special primar
şi gimnazial.
Conform Ordinului nr. 3622/2018, privind aprobarea planurilor cadru pentru
învățământul special preșcolar, primar și gimnazial, dizabilități senzoriale
multiple/surdocecitate, disciplina are un buget de timp care prevede 4-5 ore/săptămână
pentru ciclul primar, ajungând la 5-7 ore/săptămână în ciclul gimnazial.
Programa şcolară este elaborată în conformitate cu prevederile Legii Educației
Naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare. Aceasta este structurată
pe cele 2 cicluri şcolare (primar şi gimnazial) unde exemplele de activităţi de învăţare şi
conţinuturile sunt prezentate în progresie în ceea ce priveşte nivelul de complexitate,
fiind concepute în conformitate cu principii ale pedagogiei şi psihopedagogiei speciale.
Totuşi, având în vedere gradul mare de eterogenitate al elevilor cu dizabilităţi senzoriale
multiple/surdocecitate, cadrul didactic are posibilitatea să utilizeze competenţe
specifice, exemple de activităţi de învăţare şi conţinuturi în funcţie de posibilităţile şi
nevoile de dezvoltare ale copilului şi nu în funcţie de ciclul de învăţământ în care este
înscris, respectând însă numărul de ore alocat disciplinei în Planul cadru pentru
învățământul special primar și gimnazial, dizabilități senzoriale multiple/surdocecitate .
Adoptarea politicilor de incluziune şi integrare şcolară au condus la diversificarea
categoriei ”clienţilor educaţiei” şi a adus pe băncile şcolii elevi cărora, altădată, le erau
rezervate doar măsuri medicale şi de asistenţă socială, care vizau, preponderent,
îngrijirea, starea de sănătate şi anumite măsuri de protecţie şi ajutor social.
Integrarea copiilor cu dizabilităţi senzoriale multiple/surdocecitate în sistemul de
învăţământ de masă este cel mai adesea imposibilă. Un pas înainte în sprijinul pe care
societatea îl oferă familiilor acestor copii îl reprezintă includerea acestora într-o formă
organizată de învăţare/învăţământ, de obicei realizată la domiciliu (pentru cei care nu
sunt deplasabili) sau în cadrul şcolilor speciale.
Dizabilităţile senzoriale multiple/surdocecitatea au implicaţii majore asupra
desfăşurării normale a vieţii individului şi a dezvoltării sale, atât fizice cât şi psihice şi
mentale, perturbând procesele psihice şi având o puternică influenţă asupra
comportamentului, a abilităţilor şi a întregii existenţe a persoanei cu dizabilităţi
senzoriale multiple/surdocecitate. Copilul cu dizabilităţi senzoriale multiple/surdocecitate
nu poate fi perceput şi nu trebuie abordat ca un copil lipsit de auz care nu vede sau ca
un copil nevăzător care nu aude (nu este doar o problemă de surditate la care se
adaugă orbirea, cum nu este doar o problemă de comunicare sau de percepţie); este o
problemă mult mai complexă, care include şi alte aspecte pe lângă cele menţionate
anterior (Gherguț, 2006).
Aşa cum remarca Gerad Shaw, în lucrarea coordonată de către Norman Brown
(2005), prezenţa dizabilităţilor senzoriale multiple/surdocecitatea limitează copilul sub
următoarele aspecte:
 Reduce motivaţia
 Reduce potenţialul de acţiune
 Reduce/distorsionează feed-back-ul
 Reduce capacitatea de înţelegere.
Prezenţa acestor limitări crează dificultăţi în alte domenii de dezvoltare
personală, fiind, în general afectate următoarele domenii:
 dezvoltarea motricităţii fine şi grosiere
 orientarea şi mobilitatea
 stabilirea şi menţinerea de relaţii interpersonale
 integrarea senzorială
 capacitatea de înţelegere şi generalizare

Programa şcolară ABILITĂŢI DE COMUNICARE ŞI ŞIMBAJ - Învățământ special primar - Dizabilități senzoriale multiple/surdocecitate 2
 formarea şi dezvoltarea deprinderilor de autonomie personală
 învăţarea unui sistem de comunicare eficient
Datorită afectării principalelor căi de realizare a comunicării (inclusiv a
comunicării didactice) educaţia elevilor cu dizabilităţi senzoriale multiple/ surdocecitate
porneşte (şi uneori se limitează la acest aspect) cu demersul terapeutic al învăţării
utilizării compensatorii a simţurilor neafectate (Myklebust, 1964) (Chambers, 1973).
Copilul trebuie să înveţe să tolereze, să recunoască, să primească, să deosebească şi
să integreze informaţiile senzoriale. La acestea se adaugă „înzestrarea” copilului cu
modalităţi alternative de comunicare (comunicarea totală, comunicarea non-verbală,
comunicarea prin obiecte de referinţă, comunicarea prin pictograme/simboluri/imagini
tactile, semne ale limbajului mimico-gestual adaptate tactil, dactileme adaptate tactil,
putându-se ajunge până la tehnici alternative complexe de comunicare dacă procesele
cognitive, cu precădere gândirea, nu sunt grav afectate. Între aceste tehnici alternative
de comunicare adaptate tactil amintim: Makaton, Alfabetul manual, Alfabetul Block,
Tadoma, limbaj scris –Sistemul de scriere Braille).
În prezenta programă şcolară vom utiliza conceptul de Tehnici alternative de
comunicare pentru a desemna situaţiile în care comunicare nu se produce prin
receptare/transmitere de mesaje verbale/orale. Tehnicile alternative de comunicare
cuprind :
 Comunicarea totală – utilizarea în comunicare a unor mijloace extralingvistice şi
prozodice (gesturile, mimica, pantomimica, a mişcărilor corpului, etc) ; de reţinut
faptul că această modalitate de comunicare nu exclude comunicarea verbală
 Comunicarea non-verbală – presupune comunicărea preintenţională a unor stări
de plăcere sau disconfort, gesturile neconvenţionale, gesturile convenţionale
(presimbolice şi simbolice)
 Comunicarea prin obiecte de referinţă - reprezintă un procedeu care are scopul
de a ajuta copilul cu dizabilităţi senzoriale multiple/surdocecitate să înţeleagă şi să
reprezinte intenţiile adultului, dar şi să-şi manifeste propriile intenţii.
 Comunicarea prin pictograme/simboluri/imagini tactile – reprezintă o formă de
comunicare în care sunt utilizate imagini/simboluri/imagini tactile prin care sunt
redate unele obiecte, acţiuni sau idei ; comunicarea prin pictograme este frecvent
utilizată în sistemul de comunicare P.E.C.S., dar poate fi utilizată, în condiţii
adaptate şi în formarea şi dezvoltarea abilităţilor de comunicare şi limbaj a elevilor
cu dizabilităţi senzoriale multiple/surdocecitate
 Limbaj mimico gestual (adaptat tactil) este un sistem de comunicare prin
inermediul unor gesturi şi semne executate manual, mai mult sau mai puţin
iconice, utilizate în comunicare de către persoanele cu dizabilităţi auditive ; este
considerată o limbă de sine stătătoare, care are o structură, un lexic, reguli
gramaticale și alte componente specifice. Pentru persoanele cu surdocecitate
acest mod de comunicare a fost adaptat prin executarea unor semne sau gesturi
de către interlocutor pe mâinile persoanei cu surdocecitate; persoana cu
surdocecitate simte în mână mişcările executate de către interlocutor, participarea
fiind pasivă
 Dactileme (adaptate tactil) – sunt reprezentări manuale/dactile ale fiecărei
litere din alfabetul românesc. Pentru persoanele cu surdocecitate acestea sunt
executate în palmă, procedura fiind asemănătoare comunicării prin intermediul
limbajului mimico-gestual adaptat tactil
 Makaton – limbaj derivat din limbajul mimico-gestual care nu prezintă
elemente de gramatică
 Alfabetul Block – sistem de semne grafice ale alfabetului latin (majuscule)
care implică efectuarea literelor mari de tipar în palma persoanei cu
surdocecitate cu ajutorul degetului arătător
 Alfabetul manual – se realizează prin atingerea punctelor corespunzătoare
literelor distribuite la nivelul degetelor şi al palmei
Programa şcolară ABILITĂŢI DE COMUNICARE ŞI ŞIMBAJ - Învățământ special primar - Dizabilități senzoriale multiple/surdocecitate 3
  Tadoma – procedeu de citite tactilă a vorbirii în care persoana cu
surdocecitate îşi plasează mâna pe gura interlocutorului, astfel încât să
perceapă tactil mişcările buzelor şi vibraţiile de la nivelul gâtului
 Limbajul scris (alfabetul latin cu caractere mărite) – se bazează pe
redarea unui mesaj utilizând diferite tipuri de grafeme (scrierea cu majuscule,
scrierea cu litere de tipar, scrierea de mână)
 Alfabetul Braille – este un sistem de scriere specific persoanelor cu
dizabilitate vizuală în care grafemele/literele sunt compuse dintr-un sistem de
puncte ieşite în relief, care pot fi simţite cu ajutorul degetelor
Programa propusă este concepută pe scheletul Programei de Formarea
abilităţilor de comunicare din Curriculum pentru surdocecitate/deficienţe senzoriale
multiple (2008) de la care a preluat competenţele generale şi competenţele
specifice. Au fost actualizate exemplele de activităţi de învăţare şi conţinuturile
fostei programe.
Au fost introduse teme şi activităţi accesibile care să nu îl forţeze pe elevul cu
dizabilităţi senzoriale multiple/surdocecitate la un efort care să ducă la refuzul
sarcinii, ci să-i facă plăcere să comunice.
Aceste activităţi şi teme vor stimula acele dimensiuni şi componente valide
ale proceselor psihice care sunt implicate în desfăşurarea optimă a procesului de
comunicare. S-a pus accent pe co-acţiune pentru perioada iniţială de învăţare a
comunicării, urmând ca pe baza abilităţilor formate să se utilizeze alte strategii
activizante în procesul de formare şi dezvoltare a unor noi abilităţi de comunicare.
Comunicarea este un act esenţial în afara căruia învăţarea nu se poate realiza.
De aceea este imperativ a se forma, la elevul cu dizabilităţi senzoriale
multiple/surdocecitate, un sistem de comunicare convenţional/alternativ care să
faciliteze producerea progresului în toate ariile de dezvoltare şi, implicit, în toate ariile
curriculare. Este important să fie valorificat la maxim potenţialul elevului, pornind de la
nevoile şi posibilităţile lui de dezvoltare, vizându-se în permanenţă “zona proximei
dezvoltări”.
Disciplina Abilități de comunicare şi limbaj face parte din aria curriculară
Limbă şi comunicare. Programa acestei disciplinei este elaborată potrivit unui nou
model de proiectare curriculară, centrat pe competenţe. Structura programei şcolare
include următoarele elemente:
 Notă de prezentare
 Competenţe generale
 Competenţe specifice și exemple de activităţi de învăţare
 Conţinuturi
 Sugestii metodologice
Programa asigură corelaţia dintre competenţele educaţionale, situaţiile de
învăţare şi conţinuturile învăţării. O particularitate a programei propuse pentru
disciplina Abilităţi de comunicare şi limbaj o reprezintă faptul că păstrează pe
parcursul ambelor cicluri de şcolarizare (primar şi gimnazial) atât competenţele
generale, cât şi cele specifice, facilitând în acest fel activitatea cadrului didactic în
întocmirea Programului de Intervenţie Personalizat (P.I.P.)
Cadrul didactic trebuie să adapteze conţinutul învăţării la posibilităţile reale de
achiziţie şi de comportament ale elevului, deci să practice învăţarea diferenţiată,
individualizată, personalizată. Această strategie/abordare este posibilă pentru că
programul este constituit după principiul paşilor mici, al autonomiei secvenţiale de
învăţare, cu posibilităţi de reluare şi reînvăţare. În acest mod, se asigură
cuprinderea în activităţi de învăţare a tuturor elevilor, dar şi formarea de abilităţi în
domeniile: motric, afectiv, cognitiv şi social.
Evaluările au caracter permanent, vizând abilităţi, comportamente, deprinderi
implicate în adaptarea şcolară şi autonomia socială.

Programa şcolară ABILITĂŢI DE COMUNICARE ŞI ŞIMBAJ - Învățământ special primar - Dizabilități senzoriale multiple/surdocecitate 4
 Conţinuturile şi exemplele de activităţi de învăţare din prezenta programă
oferă cadrului didactic posibilitatea de a forma şi dezvolta abilităţi de comunicare
adaptate posibilităţilor şi nevoilor de dezvoltare ale elevului cu dizabilităţi senzoriale
multiple/surdocecitate, având ca finalitate învăţarea comunicării în vederea
dobândirii autonomiei sociale.
Activităţile de învăţare au un caracter orientativ. Cadrul didactic are
libertatea de a alege acele conţinuturi care corespund cel mai bine nivelului
funcţional al copiilor cu care lucrează sau de a folosi alte exemple care i se par mai
potrivite pentru atingerea abilităţilor şi competenţelor propuse. Se recomandă
individualizarea demersului educaţional, prin raportarea permanentă la potenţialul
de dezvoltare al fiecărui copil.

Programa şcolară ABILITĂŢI DE COMUNICARE ŞI ŞIMBAJ - Învățământ special primar - Dizabilități senzoriale multiple/surdocecitate 5
Competenţe generale

1. Formarea şi dezvoltarea interesului pentru comunicare în mediul

extern

2. Formarea şi dezvoltarea capacităţii de comunicare receptivă a

mesajelor transmise prin tipuri de comunicare adaptată

3. Dezvoltarea capacităţii de comunicare expresivă prin sisteme de

comunicare specializate

Programa şcolară ABILITĂŢI DE COMUNICARE ŞI ŞIMBAJ - Învățământ special primar - Dizabilități senzoriale multiple/surdocecitate 6
CLASELE PREGĂTITOARE – IV
Competenţe specifice şi exemple de activităţi de învăţare

1. Formarea şi dezvoltarea interesului pentru comunicare în

mediul extern
Clasele pregătitoare – IV
1.1. Dezvoltarea interesului pentru comunicare în mediul extern prin crearea
unei motivaţii pozitive de interacţiune
- Exerciţii de stimulare senzorială;
- Exerciţii de conştientizare şi familiarizare cu stimulii sonori (zgomote, sunete,
vocea umană);
- Exerciţii de discriminare a diferiţilor stimuli sonori (zgomote, sunete,
instrumente muzicale, vocea umană) şi asocierea cu sursa care le produce;
- Exerciţii de discriminare de stimuli sonori în funcţie de frecvenţă, intensitate,
durată;
- Exerciţii de imitare a unui sunet familiar;
- Exerciţii de asociere a unei comenzi verbale scurte cu gesturi/limbaj mimico-
gestual (adaptat tactil), pictograme, simboluri/imagini tactile;
- Exerciţii-joc de imitaţie în contextul activităţilor preferate de copil;
- Exerciţii-joc de explorare de obiecte;
- Exerciţii-joc de manipulare de obiecte (scuturarea unei jucării pentru a produce un
sunet; declanşarea unor mecanisme);
- Activităţi de explorare în co-acţiune şi/ sau „mână sub mână”;
- Activităţi de sprijinire şi încurajare a iniţiativelor de comunicare pre-
intenţională şi intenţională ale copilului prin repetarea unor stimuli (mai ales a
stimulilor care le fac plăcere);
- Exerciţii de identificare şi asociere a unor marcatori tactili/vizuali cu
persoanele de referinţă (inel, brăţară, părul purtat într-un anumit fel, etc.) şi
care trebuie să fie purtate de persoanele de referinţă în permanenţă;
- Exerciţii de identificare personală şi a altor persoane cunoscute (profesorii
clasei, colegii de clasă, etc.);
- Exerciţii de asociere a anumitor gesturi, obiecte de referinţă, pictograme,
simboluri, locuri din spaţiul clasei cu anumite activităţi sau acţiuni specifice,
realizate cu sprijin (ex: dacă adultul recunoaşte că un anumit comportament/gest
al copilului semnalizează faptul că acestuia îi este somn/foame, va arăta copilului
un obiect reprezentativ pentru starea în care este copilul – o pernă; o farfurie de
plastic şi va satisface această nevoie a copilului conducându-l spre zona clasei
care este destinată activităţii de odihnă sau de luat masa).
1.2. Dezvoltarea abilităţilor de observare şi interpretare a semnificaţiei
expresiilor faciale şi a mişcărilor corpului
- Exerciţii de identificare a semnalelor/stimulilor vizuali, auditivi, olfactivi, tactili
etc.
- Exerciţii de identificare, interpretare şi localizare a unor semnale sonore din
mediul ambiant (diferenţieri auditive: zgomot-sunet- voce umană);
- Exerciţii de imitare a unor gesturi/mişcări/expresii faciale;
- Exerciţii de asociere a unei întrebări adresate verbal sau prin utilizarea de tehnici
alternative de comunicare cu răspunsuri DA/NU exprimate prin limbaj verbal/tehnici
alternative de comunicare;
- Exerciţii de asociere a unor comenzi exprimate verbal/tehnici alternative de
comunicare.

Programa şcolară ABILITĂŢI DE COMUNICARE ŞI ŞIMBAJ - Învățământ special primar - Dizabilități senzoriale multiple/surdocecitate 7
 Clasele pregătitoare – IV
1.3. Dezvoltarea abilităţilor de imitare, iniţiere şi realizare a gesturilor simple
şi complexe de comunicare
- Exerciţii de utilizare a gesturilor/simbolurilor în acte de comunicare pre-intenţionată
prin intermediul repetării în acţiuni co-active folosite în contexte specifice;
- Exerciţii de imitare a unor acţiuni;
- Exerciţii de executare (în acţiuni co-active) a unor comenzi simple asociate cu
gesturi neconvenţionale, obiecte de referinţă, pictograme, simboluri/imagini
tactile, limbaj mimico-gestual (adaptat tactil, dacă este cazul);
- Exerciţii de asociere a acţiunii dintr-o imagine cu imitarea acelei acţiuni;
- Exerciţii de asociere a unor gesturi cu elemente de înţelegere a unei poveşti
transmise prin intermediul limbajului verbal/tehnici alternative de comunicare.

2. Formarea şi dezvoltarea capacităţii de comunicare receptivă a mesajelor

transmise prin tipuri de comunicare adaptată
Clasele pregătitoare – IV
2.1. Formarea şi dezvoltarea capacităţilor de receptare a mesajelor prin
sistemul de comunicare co-activă
- Realizarea şi respectarea unor rutine zilnice care preced începerea/sfârşitul zilei de
lucru;
- Realizarea şi respectarea unor rutine zilnice care preced începerea/sfârşitul unei
activităţi;
- Imitarea, de către adult, a comportamentelor de comunicare neconvenţională/pre-
simbolică ale copilului (mişcări ale corpului, anumite tipuri de sunete sau gesturi pe
care copilul le face în anumite contexte/pentru a obţine ceva), însoţite de
satisfacerea acelei nevoi;
- Exerciţii de asociere a unei acţiuni/activităţi/eveniment cu un obiect de referinţă (ex:
aducerea papucilor înseamna că urmează să iasă în parc) în vederea anticipării
acestora.
2.2. Formarea şi dezvoltarea capacităţilor de receptare a mesajelor prin
sisteme specifice surdocecităţii, în funcţie de gradul şi particularităţile
dizabilităţilor asociate
- Exerciţii de asociere a unor activităţi, evenimente, persoane cu obiecte de
referinţă, simboluri, indicatori tactili;
- Exerciţii de asociere a unui gest iconic (gestul de a te spăla pe dinţi) cu obiectele
necesare pentru realizarea acelei acţiuni (peria şi pasta de dinţi);
- Exerciţii de asociere a unor comenzi scurte transmise prin limbaj verbal/tehnici
alternative de comunicare şi executarea acelei comenzi (ex: „haide”, „stai”,
„mănâncă”);
- Exerciţii de asociere a unor mesaje scurte transmise prin limbaj verbal/tehnici
alternative de comunicare cu inhibarea unor comportamente („stop”, „aşteaptă”,
„gata”);
- Exerciţii de asociere a unor comenzi legate între ele cu executarea acelor comenzi
(comenzile pot fi transmise prin limbaj verbal/tehnici alternative de comunicare);
- Exerciţii de utilizare a orarului cu obiecte/simboluri;
- Exerciţii de receptare a mesajelor simple (maxim1-3 cuvinte) transmise prin
diferite modalităţi (imagistic, gestual, dactil, vocal, grafic) şi sisteme de
comunicare (obiecte de referinţă, PECS, limbaj mimico-gestual adaptat tactil
etc.);
- Exerciţii de interpretare a mesajelor simple (2-3 cuvinte) transmise prin diferite
modalităţi şi sisteme de comunicare;

Programa şcolară ABILITĂŢI DE COMUNICARE ŞI ŞIMBAJ - Învățământ special primar - Dizabilități senzoriale multiple/surdocecitate 8
 Clasele pregătitoare – IV
- Exerciţii şi activităţi, utilizând metoda comunicării totale.

3. Dezvoltarea capacităţii de comunicare expresivă prin sisteme de

comunicare specializate
Clasele pregătitoare - IV
3.1 Formarea şi dezvoltarea capacităţilor de transmitere a mesajelor prin
sistemul de comunicare co-activă
- Exerciţii de transmitere co-activă a unor mesaje şi acţiuni în contexte familiare;
- Exerciţii de utilizare a exprimării în propoziţii simple utilizând exprimarea
verbală/tehnici alternative de comunicare;
- Manipularea de obiecte, imagini, simboluri pentru a reda acţiunea unei poveşti
simple;
- Exerciţii dialogate pe diferite teme de interes, utilizând modalitatea co-activă;
- Exerciţii de transmitere a mesajelor în diferite contexte cotidiene, utilizând
modalitatea co-activă.
3.2. Formarea şi dezvoltarea capacităţilor de transmitere a mesajelor prin
sisteme specifice surdocecităţii, în funcţie de gradul şi particularităţile
dizabilităţii
- Exerciţii de transmitere a unei nevoi/dorinţe utilizând exprimarea verbală/tehnici
alternative de comunicare simple (utilizează un singur cuvânt/gest
neconvenţional/semn mimico gestual/pictogramă/simbol/imagine tactilă);
- Exerciţii de solicitare a unui obiect/jucărie, utilizând exprimarea verbală/tehnici
alternative de comunicare cu un grad crescut de complexitate (exprimarea în
propoziţii simple utilizând cuvinte/limbaj mimico gestual/pictogramă);
- Exerciţii de redare a unui mesaj utilizând exprimarea verbală/tehnici alternative
de comunicare în contexte situaţionale.

Programa şcolară ABILITĂŢI DE COMUNICARE ŞI ŞIMBAJ - Învățământ special primar - Dizabilități senzoriale multiple/surdocecitate 9
Conţinuturi
Domenii de conţinut Clasele pregătitoare – IV
Stimulare senzorialară - Stimuli auditivi: identificarea unei surse sonore;
diferenţierea între zgomot-sunete muzicale-vocea
umană
- Stimuli vizuali: urmărirea unei surse de lumină aflată în
mişcare, urmărirea şi/sau manipularea unor
obiecte;asocierea de culori; urmărirea unor
imagini/filmuleţe/desene animate
- Stimuli gustativi: explorarea gusturilor diferitelor
alimente, explorare de alimente/condimente care pot fi
asociate cu gustul dulce, acru, sărat, amar, iute
- Stimuli olfactivi: explorarea olfactivă a diferitelor
mirosuri ale unor alimente; explorarea de esenţe
parfumate; asocierea unui anumit miros/parfum cu o
persoană reprezentativă/zi a săptămânii, activităţi, etc.
- Stimuli tactili: explorare de obiecte; explorare de
indicatori tactili şi asocierea acestora cu persoana de
referinţă, explorare de texturi; explorare de obiecte de
referinţă/ simboluri tactile/imagini tactile
Limbajul corporal şi - Expresii faciale - tristeţe, bucurie, frică, senzaţie de
expresiile faciale somn, furie, etc.
- Mişcări ale corpului cu valoare comunicativă -
aprobare, refuz, acceptare, indiferenţă, solicitare,
asociere gest-comandă verbală etc;
- Imitarea unor expresii faciale sau mişcări ale
corpului – încruntarea în caz de furie; zâmbetul
pentru bucurie; execuţia asociată, prin imitaţie sau
acţiuni co-active, a unor mişcări cu fragmente de
cântece pentru copii
Elemente de - Utilizarea de indicatori tactili/vizuali/olfactivi – în
identificare personală vederea asocierii unor persoane de referinţă/colegi ai
şi a altor persoane de clasei şi recunoaşterea, în timp, a persoanei respective,
referinţă precum şi asocierea unei persoane cu un anumit gen
de activitate (mai ales în cazul terapiilor)
- Recunoaşterea obiectelor personale – prin marcarea
acestora cu simboluri vizuale/tactile
Gesturi simple şi - Gesturi neconvenţionale - repetarea unor stimuli
complexe de (mai ales a stimulilor care le fac plăcere); asocierea
comunicare de gesturi neconvenţionale cu exprimarea anumitor
nevoi; expunerea copilului cu dizabilităţi senzoriale
multiple/surdocecitate la asocierea de gesturi
neconvenţionale cu comenzi exprimate verbal/tehnici
alternative de comunicare
- Gesturi simple (convenţionale) – elemente de
comunicare non-verbală utilizate pentru a exprima
aprobarea, interdicţia, stări emoţionale, direcţii de
deplasare, etc.
- Gesturi complexe - asocierea anumitor gesturi cu
obiecte de referinţă, pictograme, simboluri, locuri din
spaţiul clasei, anumite activităţi sau acţiuni specifice,
realizate cu sprijin
Programa şcolară ABILITĂŢI DE COMUNICARE ŞI ŞIMBAJ - Învățământ special primar - Dizabilități senzoriale multiple/surdocecitate 10
 Domenii de conţinut Clasele pregătitoare – IV
Receptarea/înţelegerea - Indicarea unui obiect/imagine, transmise prin
de mesaje transmise intermediul limbajului verbal/tehnici alternative de
verbal/tehnici comunicare
alternative de - Execuţie a unor comenzi transmise verbal/prin tehnici
comunicare alternative de comunicare
- Executarea unor acţiuni transmise prin intermediul
limbajului verbal/tehnici alternative de comunicare
Comunicare expresivă - Transmitere de mesaje prin intermediul sistemelor
de mesaje transmise de comunicare co-activă
verbal/tehnici - Utilizarea în comunicare a mesajelor transmise
alternative de verbal/prin tehnici alternative de comunicare pentru
comunicare a-şi face cunoscute nevoile, dorinţele, stările de
disconfort; utilizarea de gesturi/semne/cuvinte/obiecte
de referinţă/pictograme/simboluri şi imagini tactile
pentru a răspunde la întrebări; comunicarea prin
intermediul propoziţiilor simple folosind exprimarea
verbală/prin intermediul tehnicilor alternative de
comunicare
- Utilizarea în comunicare a mesajelor transmise prin
sisteme specifice surdocecităţii, în funcţie de
gradul şi particularităţile dizabilităţilor asociate:
Makaton, Alfabetul manual, Alfabetul Block, Tadoma;
Limbaj mimico-gestual/dactileme executate tactil
- Utilizarea comunicării prin intermediul limbajului
scris: modalităţi de redare a unui mesaj scris
utilizând litere ale alfabetului latin (forme/imagini ale
literelor; majuscule, litere de mână) sau alfabetului
Braille; scriere de cuvinte scurte utilizând diferitele
modalităţi de scriere ale alfabetului latin/Braille;
Vocabular funcţional - Noţiuni integratoare/ vocabular tematic - fructe,
legume, culori, animale, meserii, mijloace de
transport, etc;
- Exprimarea răspunsurilor la întrebări prin
intermediul propoziţiilor simple
- Dialoguri situaţionale - familie, şcoală, anotimpuri,
activităţi etc.

Programa şcolară ABILITĂŢI DE COMUNICARE ŞI ŞIMBAJ - Învățământ special primar - Dizabilități senzoriale multiple/surdocecitate 11
Sugestii metodologice
Sugestiile metodologice au rolul de a orienta cadrul didactic în aplicarea
programei şcolare pentru proiectarea şi derularea la clasă a activităţilor de predare–
învăţare–evaluare, în concordanţă cu specificul acestei discipline.
Sugestiile metodologice includ strategii didactice, elemente de evaluare şi
proiectarea activităţii didactice.
 Strategii didactice
Copiii cu dizabilităţi senzoriale multiple/surdocecitate trăiesc într-o lume săracă
din punct de vedere al stimulilor, senzaţiilor şi percepţiilor, datorită limitării sau lipsei
funcţionării analizatorilor care furnizează informaţiile de distanţă din mediu. Asocierea
celor două dizabilităţi senzoriale sau asocierea uneia/ambelor dizabilităţi senzoriale cu
alte dizabilităţi conduc la o percepere fragmentară a lumii înconjurătoare, fapt care
generează adesea stress şi anxietate, aspecte care conduc la apariţia
comportamentelor de criză.
Deşi sunt adesea dificil de manageriat, declanşarea comportamentelor de criză
reprezintă prima (şi poate singura) formă de comunicare pentru mulţi dintre copiii cu
dizabilităţi senzoriale multiple/surdocecitate. De aceea, aşa cum sublinia şi Dr. Jan van
Dijk este important, mai ales în cazul copiilor care prezintă un nivel extrem de scăzut de
dezvoltare psihică, acolo unde formele de comunicare sunt absente/aproape absente,
să lăsăm copilul să ne orienteze în modul lui de învăţare şi comunicare. Dr. Jan van Dijk
numeşte acest mod de abordare a copilului cu dizabilităţi multiple, din categoria căruia
face parte şi copilul cu dizabilităţi senzoriale multiple/surdocecitate "Child-Guided
Assessment".
În vederea abordării corecte a copilului cu dizabilităţi senzoriale
multiple/surdocecitate şi pornind de la ideea "Child-Guided Assessment" a lui Dr. Jan
van Dijk, considerăm că abordarea sugestiilor metodologice pentru Programa şcolară a
disciplinei Abilităţi de comunicare şi limbaj ar trebui să pornească de la nivelul de
comunicare la care copilul a ajuns, datoria echipei multidisciplinare fiind să îl conducă
spre învăţarea unui sistem convenţional de comunicare.
În cele ce urmează, vom prezenta nivelele de comunicare identificate la copiii
care prezintă dizabilităţi senzoriale multiple/surdocecitate şi sistemele de comunicare
potrivite/recomandate pentru fiecare dintre aceste nivele, pornind de la competenţele
generale propuse.
COMPETENŢA 1. - Formarea şi dezvoltarea interesului pentru comunicare
în mediul extern
Formarea şi dezvoltarea acestei competenţe se adresează copiilor cu
surdocecitate/dizabilităţi senzoriale multiple care au o dezvoltare cognitivă în jurul
vârstei de 0-8 luni şi cuprinde următoarele comportamente de comunicare:
1. Comportamente de comunicare pre-intenţionale (0-8 luni) – reflectă
starea generală a copilului, semnalizând prin comportamente specifice starea de
confort, disconfort, durere, foame, sete, etc. Acestea pot fi reflexive sau reactive. Copiii
aflaţi la acest nivel sunt adesea non-verbali şi nu sunt conştienţi că pot interacţiona cu
alte persoane pentru a putea să îşi facă cunoscute stările de confort/disconfort. Cel mai
adesea, la acest nivel sunt prezente comportamentele de criză care sunt o formă de
comunicare pre-intenţională şi prin care copilul poate semnaliza persoanelor de
referinţă stările de disconfort date de foame, sete, durere, boală, refuz, plictiseală,
anxietate.
În această fază este foarte important ca persoanele de referinţă (părinţi,
îngrijitori, profesori) să observe ce anume declanşează această "formă de comunicare"
şi să încurajeze realizarea unei relaţii adult-copil pornind de la aceste aspecte, fie prin
repetarea stimulului care produce reacţiile care semnalizează confortul copilului (ex:
râde dacă este gâdilat, reacţionează pozitiv la anumite sunete, texturi sau vibraţiile
produse de jucării, adultul execută anumite mişcări în acţiuni co-active), fie prin
eliminarea stimulului care semnalizează disconfortul copilului (satisfaceea nevoilor de
Programa şcolară ABILITĂŢI DE COMUNICARE ŞI ŞIMBAJ - Învățământ special primar - Dizabilități senzoriale multiple/surdocecitate 12
foame, sete, luarea unor măsuri de ameliorare a eventualelor dureri, îndepărtarea
factorilor de anxietate care au declanşat comportamentele de criză).
Se recomandă introducerea unor semne/gesturi realizate pe corpul copilului sau
în acţiuni co-active care să semnalizeze începerea sau sfârşitul unor rutine sau
activităţi. De asemenea, se recomandă ca fiecare dintre persoanele reprezentative care
intră în contact cu copilul să poarte anumiţi indicatori vizuali/tactili, adaptaţi gradului de
afectare al organelor de simţ (cum ar fi un inel, o brăţară, un simbol tactil purtat pe
haină) care să îi permită copilului cu dizabilităţi senzoriale multiple/surdocecitate să
asocieze în timp persoana respectivă cu tipul de activitate/rutină care urmează a se
desfăşura. Aceste semne/gesturi vor fi utilizate în mod constant pentru a-i permite
copilului să devină conştient de acestea. În această fază nu se aşteaptă vreun răspuns
al copilului
2. Comportamentele de comunicare intenţionale/comunicarea non-
simbolică (3-8 luni) – implică faptul că actele de comunicare se află sub controlul
copilului, dar încă nu sunt utilizate intenţionat în comunicare. În această fază copilul
începe să înţeleagă simbolurile pentru anumite activităţi/persoane familiare şi prin
intermediul unor acţiuni co-active pot începe să le folosească în contexte specifice.
COMPETENŢA 2. - Formarea şi dezvoltarea capacităţii de comunicare
receptivă a mesajelor transmise prin tipuri de comunicare adaptată
Formarea şi dezvoltarea acestei competenţe se adresează copiilor cu dizabilităţi
senzoriale multiple/surdocecitate care au o dezvoltare cognitivă în jurul vârstei de 6-24
luni şi cuprinde următoarele comportamente de comunicare:
3. Comportamentele de comunicare neconvenţională (6-12 luni) – reprezintă
începutul comunicării intenţionate. Comportamentele de comunicare pre-simbolică pot
include anumite mişcări ale corpului, anumite tipuri de sunete sau gesturi (lovirea unui
obiect/persoane, aruncarea obiectului oferit, gestul de a trage adultul de mână/haină)
pe care copilul le face în anumite contexte. Pentru a încuraja comunicarea adultul
trebuie să înţeleagă ce anume încearcă să transmită copilul prin comportamentele
manifestate şi chiar să adopte acest mod neconvenţional de comunicare al copilului, pe
care să îl însoţească de modalităţi de comunicare adaptate la nivelul de afectare al
simţurilor de văz şi/sau auz (verbal, prin intermediul obiectelor de referinţă în cazul în
care există auz/văz rezidual sau afectarea auzului permite receptarea mesajului verbal;
prin obiecte de referinţă, gesturi neconvenţionale, executate pe corp, simboluri tactile în
cazul în care văzul şi auzul sunt sever afectate sau sunt inexistente – surdocecitate). În
acest fel se urmăreşte punerea bazelor comunicării receptive.
4. Comunicarea convenţională (12-18 luni) – include comportamente pre-
simbolice convenţionale la nivelul societăţii în care trăieşte copilul şi care sunt utilizate
în mod intenţionat. Acest tip de comunicare este mai accesibilă copiilor care au auz şi
văz reziduale, dar pot fi adaptate şi învăţate şi de către copilul cu surdocecitate (ex:
atunci când adultul întinde mâna cu palma orientată în sus, înseamnă că trebuie să
primească/să i se dea obiectul pe care copilul îl ţine în mână).
5. Comunicarea prin intermediul simbolurilor concrete (12-24 luni) –
conduce copilul spre forme de comunicare convenţionale/alternative standardizate şi
implică, în funcţie de gradul de afectare al simţurilor de văz şi auz, receptarea şi
înţelegerea mesajelor transmise prin intermediul sunetelor/onomatopeelor, al gesturilor,
al obiectelor de referinţă, simbolurilor vizuale şi/sau tactile, al pictogramelor sau prin
accesarea unor device-uri şi aplicaţii adaptate. În funcţie de gradul de afectare al vederii
şi auzului, precum şi de prezenţa asociată a altor dizabilităţi se recomandă trecerea
graduală la asocierea de comportamente de comunicare alternative (prin simboluri) cu
rutine zilnice (manipularea unei jucării preferate la începutul programului; participarea la
întâlnirea de dimineaţa) - activităţi cu caracter repetitiv (ex servirea mesei la aceeaşi
oră; frecventarea diferitelor terapii în anumite zile ale săptămânii) – materiale didactice
adaptate vizual şi tactil pentru învăţarea zilelor săptămânii (utilizarea de forme, texturi,
culori sau simboluri diferite pentru fiecare zi a săptămânii) – orarul cu obiecte concrete,

Programa şcolară ABILITĂŢI DE COMUNICARE ŞI ŞIMBAJ - Învățământ special primar - Dizabilități senzoriale multiple/surdocecitate 13
simboluri sau pictograme (realizat pentru fiecare disciplină cuprinsă în planul-cadru) –
înţelegerea şi executarea unor comenzi (prin sunete/onomatopee sau comportamente
de comunicare alternative) – receptarea unor poveşti prin intermediul unor adaptări
(explorarea de cărţi/imagini tactile cu transmiterea mesajului acestora prin
sunete/onomatopee sau tehnici alternative de comunicare).
6. Comunicarea prin intermediul simbolurilor abstracte ( este necesară o
dezvoltare cognitivă mai mare de 84 luni/7 ani) – implică receptarea şi înţelegerea
de mesaje cu un nivel scăzut de complexitate transmise verbal, prin limbaj mimico-
gestual, dactileme, scriere Braille, text cu caractere mărite pentru elevii cu vedere
reziduală, Makaton, Alfabetul manual, Alfabetul Block, Tadoma; limbaj mimico-
gestual/dactileme adaptate tactil (comunicare mână pe mână)
7. Receptarea şi înţelegerea de mesaje complexe – implică înţelegerea
mesajelor transmise prin intermediul propoziţiilor simple sau complexe utilizând
comunicarea verbală/tehnici alternative de comunicare, cu utilizarea corectă a regulilor
gramaticale.
COMPETENŢA 3 - Dezvoltarea capacităţii de comunicare expresivă prin
sisteme de comunicare specializate
Formarea şi dezvoltarea comunicării expresive se bazează pe intenţia copilului
de a-şi face cunoscute nevoile sau de a comunica şi se manifesta încă de la nivelul 2
(Comportamentele de comunicare intenţionale/comunicarea non-simbolică). În funcţie
de nivelul dezvoltării cognitive copilul cu dizabilităţi senzoriale multiple/surdocecitate
poate atinge unul dintre cele 7 nivele mai sus menţionate, folosind în actul comunicării
unul dintre următoarele sisteme de comunicare:
 sisteme de comunicare incipiente (indicatori vizuali/tactili, gesturi
neconvenţionale, obiecte de referinţă, simboluri, imagini tactile,
pictograme)
 sisteme de comunicare constituite pe baza limbajului gestual (gesturi
iconice, limbaj mimico-gestual, limbaj mimico-gestual adaptat tactil,
dactileme, Makaton, Alfabetul manual, Alfabetul Block)
 sisteme de comunicare bazate pe limbajul oral/scris (comunicarea orală,
scriere Braille sau cu caractere mărite, Tadoma
 Evaluarea copilului cu dizabilități senzoriale multiple/surdocecitate

Evaluarea are caracter permanent și funcțional, vizând deprinderi, priceperi,

abilităţi, comportamente, implicate în adaptarea şcolară şi autonomia socială.
Cadrul didactic trebuie să realizeze evaluarea copilului cu dizabilități senzoriale
multiple/surdocecitate urmând două mari direcții.
Evaluarea în ceea ce privește factorii specifici copilului privind modalitatea
acestuia de accesare a informație, de deplasare în mediu și de comunicare. Pe lângă
accesul la informaţie, comunicarea, orientarea şi mobilitatea trebuie evaluate fiecare
dintre abilităţile senzoriale, cognitive, fizice şi sociale, deoarece acestea afectează
sever modul de dobândire a informaţiei, de realizare a comunicării şi orientării şi
mobilităţii. Este important de evaluat modul în care copilul utilizează resturile senzoriale
pe care le prezintă, precum şi punerea în funcţiune a celorlalte simţuri: tactil, gustativ,
olfactiv şi proprioceptiv (simţul mişcării şi poziţiei corpului în spaţiu), pentru a compensa
orice pierdere sau disfuncţie a simţurilor distale. Informaţiile personale privind copilul,
preferinţele şi interesele, ceea ce îi place sau nu, abilităţile şi dificultăţile sunt importante
în procesul evaluării, la fel cum este şi istoricul medical sau alte documente şcolare
(Aitken, Buultjens, 2007). Evaluările se vor baza pe informațiile existente în înregistrările
și fișele completate de alți specialiști, pe cele primite de la părinţi prin interviuri şi
chestionare, dar şi pe observaţiile proprii. În evaluarea copilului cu dizabilități senzoriale
multiple observaţia reprezintă una dintre cele mai importante metode folosite.
A doua direcție urmărită în evaluarea copilului cu dizabilităţi senzoriale
multiple/surdocecitate este evaluarea curriculară, adică relația dintre finalitățile

Programa şcolară ABILITĂŢI DE COMUNICARE ŞI ŞIMBAJ - Învățământ special primar - Dizabilități senzoriale multiple/surdocecitate 14
evaluării și curriculum. Curriculum-ul, în contextul dizabilităţii senzoriale multiple, trebuie
să fie relevant pentru nevoile de învăţare ale copilului. Modelele şi programele de
curriculum vor influenţa procesul de elaborare a programului de intervenţie personalizat
(PIP), modalitatea de realizare a activităţilor de evaluare, tipurile de competenţe care
sunt selectate, precum şi procesul de implementare a intervenţiei. Este evidenţiată
importanţa dobândirii acelor deprinderi care facilitează participarea în contexte naturale.
Evaluarea curriculară va evidenţia stadiile care au fost atinse în cadrul fiecărei
discipline a ariilor curriculare, constituind punctul de plecare în planificarea etapelor
următoare. Se elaborează şi se adaptează scopurile şi obiectivele pe termen lung,
respectiv pe termen scurt care sunt utilizate pentru a planifica activităţile următoare,
bazate pe informaţiile privind abilităţile copilului, urmând planificarea etapelor de
învăţare care determină atingerea acestora.
Utilizarea scopurilor şi a obiectivelor propuse în PIP reprezintă o modalitate
eficientă de monitorizare a progresului pe termen scurt. Dacă copilul parcurge etapele
propuse pentru a atinge anumite scopuri, atunci putem spune că acel copil a realizat un
progres. Monitorizarea pe termen lung oferă o imagine clară privind ariile în care s-au
înregistrat progrese semnificative, respectiv ariile în care există dificultăţi evidente,
urmând să se realizeze o identificare a cauzelor acestora (Aitken, Buultjens, 2007)
Pe baza informaţiilor dobândite în urma evaluării putem elabora un profil detalit,
holistic al copilului. Astfel se poate planifica învăţarea şi predarea cu scopul asigurării
intervenţiei şi interacţiunii educaţionale la un nivel calitativ optim.
 Proiectarea activităţii didactice - Programul de Intervenţie Personalizat
(P.I.P.)
Programul de intervenție personalizat (PIP) sau programul educațional
individualizat (PEI) reprezintă modalitatea prin care este implementat curriculum-ul, fiind
axat pe nevoile copilului. PIP-uleste un instrument de lucru permanent în cazul copiilor
cu dizabilități senzoriale multiple/surdocecitate, folosit pentru eficientizarea activităţii de
intervenţie şi atingerea finalităţilor prevăzute de servicii personalizate, cuprinzând
modalități concrete de intervenție.
Programul de intervenție personalizat “va avea ca punct de plecare aptitudinile și
abilitățile deja existente ale copilului” (coord. Roşan, A., 2015). Este un document scris,
conceput și realizat în fiecare an de către echipa de intervenție multidisciplinară, care
oferă servicii personalizate copilului.
Scopul PIP-ului este de a identifica serviciile de care are nevoie copilul cu
dizabilităţi senzoriale multiple/surdocecitate și modul de oferire a acestor servicii.
Componentele esențiale ale PIP-ului sunt următoarele:
1. Informații privind background-ul copilului;
2. Nivelul actual de dezvoltare şi performanţă educaţională;
3. Obiective anuale măsurabile și obiective de scurtă durată (revizuite din trei în trei
luni) care trebuie atinse;
4. Modalitatea de realizare a adaptărilor curriculare necesare, care să faciliteze
atingerea obiectivelor;
5. Modalitatea de evaluare a progreselor realizate pe parcursul unui an (evaluarea
finală);
6. Componența echipei care va aplica PIP-ul și serviciile educaționale specifice
oferite de fiecare membru al echipei de implementare;
7. Perioada de intervenție;

Programa şcolară ABILITĂŢI DE COMUNICARE ŞI ŞIMBAJ - Învățământ special primar - Dizabilități senzoriale multiple/surdocecitate 15
Bibliografie
1. Aitken, S. (2007), (coord.), Procesul de predare – învăţare la copiii cu
surdocecitate, Contact – comunicare – învăţare, Ed. Semne, Bucureşti;
2. Brown, Norman, (2005), Copilul cu surdocecitate/dizabilităţi senzoriale multiple.
Intervenţie şi educaţie, (suport de curs), Bucureşti;
3. Chambers, D. ( 1973), The role of the Pediatrician in Diagnosis and evaluation
of the Deaf-Blind Child (2nd ed.) . Denver: Colorado Departament of Education;
4. Gherguț, A. (2006), Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Strategii
diferențiate și incluzive în educație. . Iași: Editura Polirom;
5. McInnes, J, Treffry, J., (2000), Copilul cu surdocecitate – ghid de dezvoltare, Ed.
Semne, Bucureşti;
6. Myklebust, H. (1964), The Psichology of Deafness (2nd ed) . New-York: Grune
and Stratton;
7. Murdoch, H., McMinn, R., (2009) (coord), A curriculum for multi-sensory-
impaired children from MSI Unit Victoria School Birmingham, Sense101
Pentonville Rd, London;
8. Orelove, F., Sobsey, D., (1991), Educating Children with Multiple Disabilitie,
Baltimore, USA, Paul Brookes;
9. Popescu-Neveanu, P; Zlate, M.; Creţu, Tinca (1993), Manual de Psihologie,
E.D.P. Bucureşti;
10. Roșan, A., (2015) (coord), Psihopedagogie specială. Modele de evaluare și
intervenție – Editura Polirom, Iași;
11. Tufar, Oana, (2012), Aspecte psiholingvistice ale comunicării prin limbajul
semnelor gestuale în cazul persoanelor cu surdocecitate – teză de doctorat
12. ***Programa şcolară pentru disciplia Formarea abilităţilor de comunicare,
clasele I-X, Curriculum surdocecitate/deficienţe senzoriale multiple, Bucureşti,
2008;
13. http://www.perkinselearning.org/dr-jan-van-dijk-child-guided-assessment
14. https://legacy.communicationmatrix.org/sevenlevels.aspx

Grupul de lucru:
Liana Maria MITRAN, Coordonator Ministerul Educaţiei Naţionale
Crina Laura IONESCU, Inspectoratul Şcolar Judeţean Cluj

Nume, prenume Instituţie de apartenenţă

Silvia Anca CORCHEŞ Liceul Special pentru Deficienţi de Vedere, Cluj-Napoca
Veronica MOLDOVAN Liceul Special pentru Deficienţi de Vedere, Cluj-Napoca
Ramona Mariana TIMBUŞ Liceul Special pentru Deficienţi de Vedere, Cluj-Napoca

Programa şcolară ABILITĂŢI DE COMUNICARE ŞI ŞIMBAJ - Învățământ special primar - Dizabilități senzoriale multiple/surdocecitate 16