C7. Balbaiala Categorii de teorii: 1.

Teorii de evolutie si invatare prin care se afirma ca balbaitul nu se deosebeste de normal nici sub raport psihologic si nici constitutional, pt ca balbaiala apare ca urmare a conditiilor negative de mediu. 2. Teorii disfemice - balbaiala este diferit de normal prin constitutia sa biochimica neurologica, psihologica sau genetica. Sub raportul componentei implicate in balbaiala teoriile pot fi: - organiciste cand avem de a face cu deficite neurologice, motorii, de dominanta cerebrala, de dominanta incompleta sau ereditatea; - in raport cu componenta psihologica avem teorii psihologizante in care este implicata relatia parinte-copil, copil-frate, copil-mediu social, comportament invatat; - foniartrica in care este un deficit al feed-back-ului audio verbal ca: dificultati de perceptie sau de bilingvism. Teorii concrete la care adera mai multi autori si care s-au structurat de-a lungul timpului: 1. T ereditara - o serie de factori legati de constitutia sau fiziologia organismului se transmit genetic favorizand balbaiala. Nu numai factorii de la parinti ci si de la alte generatii 2. T centrala - sunt niste anomalii la nivelul SNC si mai ales a zonelor de proiectie ale limbajului inclusiv deficiente legate de functionalitatea conexiunilor nervoase si care defavorizeaza pe subiect in insusirea limbajului. 3. Raport direct balbaiala cu retardul verbal - pt ca la foarte multi balbaiti erau semnalate aspecte ale intarzierii vorbirii. 4. T balbaiala ca nevroza - o tulburare de limbaj ca balbaiala apare pe un fond fragil al creierului, fond de nevroza; nevroza fiind factor declansator atunci cand subiectul intalneste o situatie declansanta; cand se constientizeaza ea se transforma in logonevroza si se acccentueaza. 5. T reflexologica - aceasta porneste de la teoria clasica pavloviana. Statistici ale factorilor implicati in geneza si evolutia balbaielii: 1. F organici - estimati ca reprezinta 51% din totalul cazurilor; 2. F de mediu - la 24%; 3. F emotionali - la 11% Etiologia balbaielii are un caracter polimorf pentru ca in majoritatea cazurilor se constata o combinare a mai multor factori. Rezistenta organismului fie genetica, fie formata conteaza foarte mult, aceasta combinandu-se si cu factorii de mediu si cu cei emotionali; se evoca si imitatiile, o oboseala psihica acccentuata, sub/supra aprecierea sinelui. Formele balbaielii - Caracteristici: 1. Dpdv simptomatologic apar manifetari: - biologico-morfologice: spasmele, tulburarile din SNC, sanatatea fizica - psihosociale: intreruperile, blocajele din vorbire, logofobiile, subterfugiile, atitudinea negativa fata de vorbire, tulburarile comportamentale si cele emotionale 2. In balbaiala functia de gandire a vorbirii se mentine integra dar se perturba ritmul de comunicare prin: - disfluentele verbale; - existenta verbalismului ca urmare a faptului ca nu-si gaseste cuvintele accesibile; - prin folosirea formelor lacunare de exprimare; - prin prezenta repetitiilor; - prin prezenta prelungirilor. 1

Simptomatologia balbaielii cronice: Modificarile se produc in toate cele 4 compartimente ale vorbirii: 1. Fonoarticulator Fenomene: repetitiile de sunete silabe si cuvinte si la copiii normali de varsta mica apar astfel de fenomene dar ele sunt puse pe seama nedezvoltarii aparatului verbomotor si a sistemelor cerebrale implicate in vorbire Disfluentele sunt de 1 pana la 3 ori si nu se constientizeaza, dar cand aceste disfluente persista in timp ele pot deveni constientizate, astfel rezulta balbaiala propriu zisa, disfluentele verbale de la 1 la 5 de perseverare verbala care se reflecta si in formele comportamentului general uman. Feomenul de perseverare verbala este foarte activ in debilitatea mintala dar spre deosebire de normal dm nu da importanta fenomenului care nu se agraveaza dar mai mult perseverarea verbala este legata de faptul ca nu s-i gaseste cuvintele. Pe fondul intelectului normal perseverarea verbala se manifesta la cuvintele de legatura si la pronume. 2. Extralingvistic (prozodic) - tulburat este ritmul, intonatia, tempoul si pauza vorbirii. Perturabarea este mai accentuata in starile emotionale. 3. Respirator - inversarea tipului de respiratie caracteristic sexului Se produc dificultati respiratorii. Fenomenul creste in intensitate atunci cand apar spasmele si cand subiectul are pauze inainte de a incepe propozitia sau cuvantul. Tendinta de a vorbi in inspir mai accentuata la persoanele agitate, la cele care nu au echilbru bun la nivelul proceselor de excitatie si inhibitie. 4. Comportamental - conduita verbala subordoneaza toate celelalte forme comportamentale. Directioneaza, subordoneaza, amplifica, coordoneaza Se instaleaza forme de anxietate de depresie agresivitate, irascibilitate, de izolare, de atitudini negative fata de cei din jur samd. Reactie circulara: odata executat un coportament nefavorabil subiectul traieste in raport cu acesta tensionat, dezamagit cu sentiment de inferioritate indirect afectandu-se in mod negativ vorbirea. a Simptomatologia balbaielii tonice: Fenomene care se produc in aceleasi copartimente numai ca ele sunt mult mai accentuate si mai frecvente. Pe langa aceasta intensitatea si specificitatea dereglarilor respective sunt legate si de caracteristici generale ce apar pe fondul acestei balbaielii: - incordarile excesive de la nivelul corpului coardelor vocale si laringelui; - toate aceste incordari cere se produc pe baza feed-back-ului, subiectul traieste o stare de disconfort prishic si ca atare slabeste apetitul pt comunicare verbala; 1. Fonoarticulator: - fragmentarea cuvintelor si propozitiilor - fragmentarea creste in raport cu teama de vorbire ca si in folosirea unor structuri verbale complexe. Aceste dificultati sunt legate si de temperamentul subiectului in temperamentul coleric incordarile si fragmentarile produse la nivelul oricarui element al aparatului fonoarticulator sunt atat de rapide incat subiectul nu-si mai poate coordona miscarile pentru emiterea unui anumit sunet sau cuvant si atunci de cele mai multe ori refuza sa mai vorbeasca. 2. Extralingvistic: Se deregleaza ritmul, intonatia, pauza si accentul, dar se folosesc deseori gesturi largi si care nu totdeauna sunt adecvate cu ideea comunicarii. 3. Respirator si comportamental se mentin toate caracteristicile de la balbaiala cronica. Interesant este ca mai ales in balbaiala cronica se manifesta unele caracteristici si in scris si in citit. Citit: - miscari de buze la inceperea randului, - inlocuiri de cuvinte asemenatoare acustic, - omisiuni de cuvinte, - sarirea randului/randuri, - citirea randului odata parcurs, - adaos de cuvinte.

Scris: - agramatismele; - caracterul infantil al compunerilor; - se sar unele idei; - unele compuneri nu au un inceput si un sfarsit - se intra in subiect abrupt; - apar imprecizii si inexactitati; - lipseste organizarea optica a textului; - se folosesc cuvinte cu sens confuz; - se repeta unele cuvinte si propozitii; - se contopesc unele cuvinte. Diagnoza babaielii Se realizeaza mai usor decat terapia acesteia, dar are importanta si scopul de a diferentia balbaiala de tulb asemenatoare dar si de a preciza simptomatologia, etiologia, impactul pe care il are asupra personalitatii, pt a putea stabili metodele si procedeele de corectare. Simptomele sunt evidente si stabile dar cei mai multi autori nu se limiteaza numai la simptomatologie si etiologie, considerand ca diagnoza trebuie sa fie multidimensionala si pentru o prognoza de lunga si scurta durata. O prima evaluare pt diagnoza se va avea in vedere: - prezenta/absenta ritmicitatii vorbirii; - frecventa intreruperilor si a pauzelor; - prezenta repetitiilor de sunete si silabe; - nivelul repetitiilor de cuvinte si propozitii; - frecventa si nivelul disfluentelor verbale; - prezenta monotoniei sau a precipitarii vorbirii; - lipsa coerentei logico-verbale; - omiterea de cuvinte si propozitii; - adaosul de cuvinte si propozitii; - nivelul producerii constante a acestor tulburari. La aceste caracteristici din planul logopedic la diagnoza se adauga si trasaturi din planul psihic legate de reactiile de adaptare la cei din jur. Acestea vizeaza: - nivelul ne/constientizarii; - perceperea si trairea dizabilitatii verbale; - atitudinea de sine si fata de ceilalti; - tipuri si modele comportamentale adoptate; - tipuri si modele comunicationale adoptate; - structura personalitatii spre introversie/extraversie fata de esecuri/reusite verbale; - evaluarea motivatiei si a interesului pentru terapie. Putem concluziona ca diagnosticul diferential se poate realiza cu precizie prin folosirea urmatoarelor metode: 1. Anamneza care vizeaza cum a evoluat sarcina, daca gravida a consumat substante daunatoare, incopatibilitatea Rh, felul cum s-a produs nasterea, daca s-au produs accidente dupa nastere, contextul vorbirii si motricitatii, prezenta/absenta modelelor corecte in vorbire, suspectarea unui factor genetic negativ 2. Observatia - de preferinta intr-o activitate desfasurata in mod obisnuit 3. Testele/probele - chestionare, interviul, discutii, povestirile, citirea (de imagini pt prescolar), probe pt evaluarea limbajului