INTEGRAREA COPIILOR CU COMPORTAMENT DIN SPECTRUL

AUTISMULUI(TSA) ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL DE MASĂ

Experienţa practică a identificat o categorie aparte de copii care prezintă dificultăţi de

comunicare şi relaţionare cu cei din jur, instabilitate emoţională, asociate sau nu cu deficienţe de
intelect,comportament stereotipic şi repetitiv,având relevanţă în desfăşurarea normală a
activităţilor educative şi de socializare a acestor copii, mai ales în primii ani de viaţă.În ceea ce
privește comportamentele din spectrul autismului, sunt încă prea mulți oameni care au rezerve
serioase în legatură cu eficiența intervenției terapeutice.
Integrarea educativă,ca reflex al curentului integrativ global, din societate și educația integrată ca
practică efectivă și concretă, reprezintă ceva nou și original,surprinzător și controversat.Educaţia
integrată se referă în esenţă la integrarea în structurile învăţământului aparţinând comunităţii a
copiilor cu cerinte speciale în educaţie (copii cu deficienţe senzoriale, fizice, intelectuale, sau de
limbaj,defavorizaţi cultural si socio-economic,copii cu tulburări psiho-afective,şi
comportamentale)pentru a oferi un climat favorabil dezvoltării armonioase şi cât mai echilibrate
a personalităţii acestora.Integrarea şcolară reprezintă procesul de includere în şcolile de masă, la
activităţile educative formale si nonformale,a copiilor consideraţi ca având cerinţe educative
speciale.Aceştia pot beneficia de activităţi terapeutice de reabilitare, recuperare, compensare sau
de servicii de sprijin în cadrul şcolii unde sunt integraţi.UNESCO a lansat o teză foarte
importantă şi anume:educaţia integrată şi reabilitarea pe baza comunitară reprezintă abordări
complementare,care să sprijină reciproc, în favoarea acordării de servicii pentru persoanele
deficiente.Reabilitarea bazată pe comunitate este o strategie inclusă în cadrul general al
dezvoltării unei comunităţi care vizează:recuperarea si reabilitarea copilului deficient, egalizarea
şanselor şi integrarea socială a persoanelor deficiente.Învatamantul integrat, aflat la intersecţia
învăţământului obişnuit cu învăţământul special,revine ca responsabilitate ambelor subsisteme de
învăţământ şi se bazează pe complmentaritatea dintre şcoala specială şi şcoala obişnuită
(incluzivă).
Principiile educaţiei integrate rezultă din principiile integrării şi în funcţie de diferiţi autori care
le prezintă, numărul lor variază.Scopul integrării educaţionale în cazul unui  copil autist nu este
de a ajunge la performanţe foarte mari, ci de a-l dezvolta multilateral  astfel că,ajungând la
maturitate să poată trăi şi munci împreună cu semenii săi.El poate fi orientat spre unele activităţi
manuale,demonstrând pricepere şi talent,de exemplu:brodatul, cusutul,olăritul,tâmplăria
etc.Deoarece există o mare diversitate de diferenţe individuale la copiii cu autism, nu se poate 
vorbi de o singură strategie educaţională.Este important ca activitățile instructive educative să se
desfășoare conform unui program bine structurat, în funcție de comportamentele emergente ale
copilului cu autism.Toate aceste intervenții trebuie să se concretizeze, în funcție de mai multe
calități fizice și psihice ale copilului cu autism.Autismul este o tulburare de dezvoltare
considerată drept una dintre cele mai severe tulburări neuropsihiatrice ale copilăriei. Autismul
este tulburarea centrală din cadrul unui întreg spectru de tulburări de dezvoltare, cunoscut sub
numele de spectrul tulburărilor autismului/autiste sau de tulburări pervazive de
dezvoltare. Aceste tulburări prezintă o largă varietate de manifestări, presupuse a fi rezultatul
unor disfunctionalități de dezvoltare ale sistemului nervos central sau genetice.Cauzele specifice
sunt încă necunoscute.Din anul 2013, DSM-5(Diagnostic and Statistical Manual of Mental
Disorders) și-a schimbat raportarea la acest termen, iar afecțiunile care înainte se numeau
generic Tulburări Pervazive de Dezvoltare se numesc acum Tulburăride  Spectru Autist (TSA).
Cercetările au demonstrat faptul că,copiii cu dizabilități  incluși în învățământul de masă își
dezvoltă și consolidează latura cognitivă, motorie, de limbaj, socială şi emoţională prin
socializare, dezvoltând și deprinderi mai bune de comunicare, pot lega prietenii cu copiii tipici și
învăța prin intermediul modelelor servite de aceștia, pot afla despre diferențele dintre oameni și
își pot lărgi orizontul preferințelor,pot căpăta mai multă încredere în sine și un simț al valorii
personale datorat achizițiilor dobândite în școală, își pot dezvolta inteligența emoțională,pot
învăța  cum să reacționeze pozitiv la schimbări, își construiesc interdependența și dezvoltă
capacitatea de a depăși obstacole, pe lângă învățarea a noi cunoștințe si abilități.Este deosebit de
important ca procesul educațional să corespundă capacităților și nevoile de dezvoltare ale
copilului, astfel încât acesta să își dezvolte potențialul cât mai aproape de dezvoltarea normală și
să devină o persoană relativ autonomă și integrată din  punct de vedere social și profesional
atunci când va ajunge la vârsta adultă. Intervenția timpurie este cheia obținerii unor rezultate
optime pentru copiii cu autism.Cercetările de specialitate au demonstrat ca perioada maximă de
dezvoltare a creierului uman se afla între 0 si 3 ani, fapt ce demonstrează că perioada în care este
indicat să se înceapă intervenția terapeutică este necesar să se găsească în acest interval.
Până în prezent nu s-a identificat o cauză specifică a autismului, existând  mai multe teorii care
încearcă explicarea autismului, dar niciuna nu explică pe deplin cauzele.Se presupune că există
multiple cauze de natură neurobiologică, diferite sisteme şi funcţii ale creierului la persoanele cu
autism se pare că funcţionează  diferit faţă de cei care nu au autism.Se știe faptul că autismul are
o cauză genetică, dar situaţia exactă este neclară.Încă se studiază legătura dintre genetic şi
autism. Unii copii au tulburări genetice cunoscute,cum este sindromul Fragil X sau Scleroza
tuberoasă sau alte anomalii cromozomiale.Drept cauze ale apariţiei autismului se presupun a fi şi
factorii de mediu, de exemplu: toxine, metale grele, poluanţi în atmosferă şi apă, boli în perioada
prenatală sau postnatală, reacţii la anumite vaccinuri, intoleranţe alimentare etc. Însă  niciuna
dintre teorii nu este pe deplin validată. Se cunoaşte însă că nu părinţii sunt aceia care, prin modul
în care relaţionează cu copiii cauzează autismul acestora. Copiii fie se nasc cu această tulburare,
fie cu potenţialul de a o dezvolta în anumite condiţii, nu se ştie cu exactitate care.În țara noastră
integrarea copiilor cu cerințe educaționale speciale, printre care și  majoritatea celor diagnosticați
cu TSA, reprezintă un proces de adaptare a persoanei cu CES la normele și cerințele  școlii pe
care o urmează, de stabilire a unor relații afective pozitive cu membrii  grupului școlar și de
desfășurare cu succes a activităților școlare.Integrarea unui elev cu tulburare de spectru autist 
în  învăţământul de masă necesită adoptarea unor strategii prin care să se faciliteze
adaptarea elevului la mediul şcolar. Integrarea unui elev cu TSA în şcoala de masă poate să fie o
provocare atât pentru cadrul didactic de la clasă, cât şi pentru clasa de elevi.Este foarte important
ca diagnosticarea să fie făcută cît mai devreme cu putinţă. Este posibil ca autismul să fie
diagnosticat chiar înaintea vîrstei de 3 ani.Nu există un anumit test pe baza căruia să se poată
stabili diagnosticul de autism.La orice semn în comportamentul copilul care îi îngrijorează pe
părinţi, aceştia trebuie să apeleze la profesionişti pentru o evaluare a copilului, aceasta fiind de o
importanţă capitală pentru stabilirea corectă a diagnosticului, dar şi pentru că reprezintă baza
oricărei intervenţii.Evaluarea clinică pentru stabilirea diagnosticului se bazează pe inregistrare
detaliata a istoricului tuturor semnelor care îi îngrijorează pe părinţi, a istoricului dezvoltării
copilului, atenţie acordîndu-se tuturor nivelelor şi ariilor de dezvoltare, şi pe un inventar al
tuturor bolilor pe care le-a avut copilul.Profilul clinic şi de dezvoltare al copilului ar trebui
completate cu teste psihologice şi de limbaj folosind instrumente adecvate, validate precum şi
teste standardizate şi neuropsihologice.Intervenţia recuperatorie trebuie întotdeauna să respecte
personalitatea şi nivelul de deficienţă al copilului cu comportamente din spectrul
autismului.Criteriul de alegere a programului de dezvoltare, a etapelor programului intră în
resortul unei persoane competente : psiholog, psihopedagog , profesor consilier .Din acest motiv,
în prezentarea de faţă nu abordez,în profunzime, această latură a problemei.Ceea ce revine
învăţătorului,profesorului sau consilierului şcolar va fi aplicarea programului stabilit împreună
cu psihologul, sub forma unor activităţi suplimentare(aditive la programa şcolară ) în sălile de
clasă.
Consider că nu există " reţete " pentru integrarea copiilor cu comportamente din spectrul
autismului în învăţământul de masă.Cei care manifestă deschidere pentru integrarea acestora vor
găsi şi strategiile potrivite.Fiecare copil are dreptul la educaţie şi merită să i se acorde o
şansă.Învăţând împreună,copiii învaţă să trăiască împreună, să se accepte şi să se ajute la
nevoie.Stabilirea diagnosticului de tulburare din spectrul autismului nu are valoare în sine, ci este
importantă pentru că îl îndreptăţeşte pe copil/adult să beneficieze de servicii educaţionale şi de
tratament adecvate nevoilor acestuia.Evaluarea, făcută de o echipă multidisciplinară de
profesionişti cu experienţă, care respectă criteriile acceptate pe plan internaţional şi foloseşte
teste validate,reprezintă baza intervenţie individualizate.Şi întrucît este demonstrată importanţa
intervenţiei timpurii în obţinerea unor rezultate bune, stabilirea cît mai timpurie a diagnosticului
este extrem de importantă.Integrarea copiilor cu comportamente din spectrul autismului, conferă
instituţiei şcolare rolul de componentă fundamentală a sistemului social, pregătită să răspundă
concret imperativelor de moment ale evoluţiei din societatea contemporană şi să rezolve o serie
de probleme referitoare la nevoile de acceptare socială a fiecărui individ şi la capacitatea acestuia
de a se adapta şi integra într-o societate aflată în continuă transformare.Caracterizat printr-o
diversitate extrem de mare a manifestărilor şi printr-o complexitate uimitoare a aspectelor vieţii
pe care le implică, autismul infantil constituie o problemă majoră a psihiatriei şi psihologiei
contemporane.Chiar dacă nu putem vorbi astăzi de o vindecare a copii cu comportamente din
spectrul autismului,“recuperarea” parţială a unor cazuri, datorită efectelor complementare ale
investigaţiei medicale şi psihologice multiple şi ale tehnicilor capabile să realizeze evitarea
excluderii sau supraretardării copiilor atinşi de această maladie, este o certitudine
încurajatoare.Un factor important în crearea unui mediu pozitiv  între elevul cu TSA şi colegii
săi, este să-i educi pe cei din urmă despre tulburarea copilului.
Cercetările actuale arată că, copiii cu dezvoltare tipică au atitudini pozitive şi toleranţă faţă de
elevul cu autism, atunci când au informaţii clare despre tulburare.Când sunt educaţi despre
autism şi au strategii specifice despre cum să interacţioneze cu copilul cu autism, ei vor avea
interacţiuni sociale pozitive şi frecvente.Modalitatea de şcolarizare a copiilor cu autism este o
problemă de mare actualitate şi care generează multiple controverse atât în rândul specialiştilor
cât şi al personalului didactic şi al părinţilor.Actualmente se consideră necesară şcolarizarea
acestor copii, cu adaptarea stilului educaţional potrivit particularităţilor sindromului.Mulţi
specialişti care s-au ocupat cu precădere de copiii cu autism transformă întrebarea “şcoli normale
sau şcoli speciale?” în “copii mai avansaţi sau copii cu capacităţi mai reduse decât copilul în
cauză?”.Ceea ce sugerează ei este să oferim copilului cu autism un cadru “normal”, normalitatea
fiind privită din punct de vedere statistic, în care exista o diversitate de interacţiuni, fiecare
conflict dintre colegi fiind o şansă de a-l învăţa pe copilul autist să facă faţă problemelor reale şi
să lege prietenii.În mod necesar, curricula copiilor autişti trebuie să cuprinda discipline despre
comunicare şi învăţarea expresiilor faciale ale emoţiilor. Sau, în paralel cu curricula obişnuită,
copilul trebuie să participe la astfel de traininguri fie în centre, fie acasă.Stilul educaţional trebuie
adaptat la nevoile de bază ale sindromului autist, iar această adaptare se referă în primul rând la
formularea clară a cerinţelor, structurarea cerinţelor şi structurarea spaţiului şi
timpului.În general, primii paşi în integrare se fac cu ajutorul unui profesor de sprijin sau a
părintelui care asistă la ore.Acesta este liantul între educator/învăţător/profesor, colegi şi copil.El
este un purtător de cuvânt al copilului, el poate aduce la cunoştinţă învăţătorului opţiuni cu
privire la îmbunătăţirea relaţionării cu copilul.Atunci când este vorba despre integrarea copilului
cu autism la grădinița sau școala este important ca familia sa aibă o părere cat mai obiectiva
despre nivelul real de dezvoltare al copilului si care este mediul cel mai potrivit unde copilul
poate evolua si se poate simți confortabil, unde specificul instituției (speciala sau de masa) sa
sprijine continuarea procesului recuperator.Părinții își doresc ca să fie orientați către o școală de
masă, integratoare, însă este important de văzut care sunt serviciile reale de care dispune școala,
care este numărul elevilor dintr-o clasă, nivelul de pregătire si de deschidere al învățătorilor față
de aceasta problematica, prezenta unui facilitator/ asistent personal la ore, care sunt așteptările
părinților de la copil/ învățător/ profesor de sprijin etc.Scopul integrării educaţionale în cazul
unui  copil autist nu este de a ajunge la performanţe foarte mari, ci de a-l dezvolta multilateral 
astfel ca, ajungând la maturitate să poată trăi şi munci împreună cu semenii săi.El poate fi
orientat spre unele activităţi manuale, demonstrând pricepere şi talent, de exemplu: brodatul, 
cusutul, olăritul, tâmplăria etc.
Deoarece există o mare diversitate de diferenţe individuale la copiii cu autism, nu se poate  vorbi
de o singură strategie educaţională. Este important ca activitățile instructive educative să se
desfășoare conform unui program bine structurat, în funcție de comportamentele emergente ale
copilului cu autism.Toate aceste intervenții trebuie să se concretizeze, în funcție de mai multe
calități fizice și psihice ale copilului cu autism.Cercetările au demonstrat faptul că, copiii cu
dizabilități  incluși în învățământul de masă își dezvoltă și consolidează latura cognitivă, motorie,
de limbaj, socială şi emoţională prin socializare, dezvoltând și deprinderi mai bune de
comunicare, pot lega prietenii cu copiii tipici și învăța prin intermediul modelelor servite de
aceștia, pot afla despre diferențele dintre oameni și își pot lărgi orizontul preferințelor, pot căpăta
mai multă încredere în sine și un simț al valorii personale datorat achizițiilor dobândite în școală,
își pot dezvolta inteligența emoțională, pot învăța  cum să reacționeze pozitiv la schimbări, își
construiesc interdependența și dezvoltă capacitatea de a depăși obstacole, pe lângă învățarea a
noi cunoștințe si abilități.Este deosebit de important ca procesul educațional să corespundă
capacităților și nevoile de dezvoltare ale copilului, astfel încât acesta să își dezvolte potențialul
cât mai aproape de dezvoltarea normală și să devină o persoană relativ autonomă și integrată din 
punct de vedere social și profesional atunci când va ajunge la vârsta adultă.Prin urmare,oferind
autismului un spațiu mai mare în curriculum-ul școlar este posibilă îmbunătățirea abilităților  de
gândire în perspectivă și stimularea  potențialului creativ al tuturor copiilor în clasa inclusivă.
Orice cadru didactic ar trebui să aibă în vedere faptul că un copil cu autism prezintă deficite la
nivelul interacțiunilor sociale, deficite de comunicare și limbaj, dar mai ales bizarerii
comportamentale(stereotipii,autoagresivitate).Pentru ca integrarea să fie una de succes, copilul
cu tulburări din spectrul autist trebuie să fie înțeles, iubit și privit ca fiind egal în colectivitate, iar
cadrul didactic este cel mai în măsură să creeze mediul propice dezvoltării acestuia din punct de
vedere social, comportamental și emoțional.Având în vedere faptul că este posibilă integrarea
copiilor cu TSA în învățământul de masă, cadrele didactice trebuie să fie pregătite pentru a
răspunde nevoilor acestoraCopiii cu TSA sunt foarte diferiţi nu doar în personalitatea, talentele şi
deficienţele lor, ci şi în modul de a învăţa.Astfel, un anumit principiu metodico-didactic poate
duce la succese în învăţare pentru un copil, iar în cazul unui alt copil, va avea un efect
limitat.Unii copii cu TSA pot fi instruiţi după aceleaşi principii ca şi colegii lor, iar alţii au
nevoie de adaptări individuale.Nu există procedee metodico-didactice de predare copiilor cu
TSA valabile pentru orice caz și în orice context.
Consilierea si asistența psihopedagogică a copilului cu comportamente din spectrul
autismului.Consilierea este definită de cele mai multe ori ca o relaţie având un specific bine
conturat între un specialist care acordă asistenţă unei persoane , numită client care solicită acest
sprijin în situaţii diverse de viaţă. Lat.“consiliere” = a sfătui, a ajuta din perspectiva psihologică,
pedagogică şi sociologică.
1.Perspectiva psihologică:presupune o abordare din punctul de vedere al psihologiei individului
şi una din punctul de vedere al psihologiei colective (de grup).
2.Perspectiva pedagogică:are în vedere analiza factorilor implicaţi în desfăşurarea optimă a
procesului instructiv-educativ;cunoaşterea detaliată a ambianţei şcolare;cunoaşterea relaţiilor
existente în şcoală între agenţii educaţionali;cunoaşterea diferenţelor individuale şi a cerinţelor
speciale în educaţie ale elevilor;cunoaşterea resurselor umane şi materiale ale şcolii.
3.Perspectiva sociologică:necesită urmărirea modalităţilor prin care elevii cu CES pot fi incluşi
în comunitate(ei vor accepta şi vor respecta setul de norme şi valori promovat de comunitatea în
care se integrează).Incluziunea depinde în mare măsură de pregătirea cadrelor didactice, de
atitudinea şi modul de raportare a acestora faţă de copiii cu CES, precum şi de strategiile
didactice utilizate (se recomandă un demers didactic adaptat),colegii din clasă, din
şcoală.Participarea împreună la lecţii şi la alte activităţi contribuie la stabilirea unor relaţii
interpersonale necesare pentru dezvoltarea lor armonioasă.Mediul şcolar constituie un factor
important,astfel încât şcoala incluzivă să valorifice toate resursele existente pentru a răspunde
cerinţelor şi nevoilor tuturor copiilor.Pentru atingerea unui astfel de stadiu este necesar ca şcoala
să fie deschisă colaborărilor cu alte şcoli normale şi speciale, să fie deschisă schimbărilor
continue care apar.
Consider că nu există " reţete " pentru integrarea copiilor cu comportamente din spectrul
autismului în învăţământul de masă.Cei care manifestă deschidere pentru integrarea acestora vor
găsi şi strategiile potrivite.Fiecare copil are dreptul la educaţie şi merită să i se acorde o
şansă .Învăţând împreună, copiii învaţă să trăiască împreună, să se accepte şi să se ajute la
nevoie.
Este necesar ca părinţii unui copil cu comportamente din spectrul autismului, să se implice în
dezvoltarea şi educarea copilului lor, învăţând la rândul lor cum să-i ofere suport şi înţelegere.
Un părinte cu un astfel de copil trebuie să se pregătească în mod special să înfrunte provocările
ivite pe parcursul acestui îndelung şi dificil proces.Părinţii constituie fundamentul învăţării
acasă, care include şi susţinerea şi continuarea programelor din instituţia şcolară frecventată de
copil ca şi învăţarea deprinderilor sociale.Părinţii trebuie să aibă puterea de a învăţa şi explica
metodele instrucţionale eficiente în dezvoltarea propriului copil.Numai astfel vor izbuti să
participe în mod activ la procesul de recuperare şi dezvoltare a copilului asumându-şi un rol în
construirea programului copilului şi monitorizându-i progresele.De asemenea, am văzut că
intervenţia precoce şi implicarea părinţilor în viaţa copilului cu comportamente din spectrul
autismului este foarte importantă pentru viitorul acestuia, copilul cu comportamente din spectrul
autismului reuşind să recupereze mult mai repede din tulburările caracteristice autismului.Astfel
s-a putut integra copilul cu comportamente din spectrul autismului într-o şcoală normală cu copii
sănătoşi care au învăţat la rândul lor să-i înţeleagă problemele cu care se confruntă zi de
zi.Observarea şi evaluarea subiectului de-a lungul claselor I-V ne-a permis să elaborăm un indice
de frecvenţă pe comportamentele-ţintă care se repetă mai des în manifestările subiectului şi care
fac mai dificilă integrarea acestuia în învăţământul de masă.Însumând toate datele enumerate mai
sus putem afirma că o intervenţie precoce în cazul copiilor cu comportamente din spectrul
autismului şi diagnosticarea lor cât mai devreme posibil este foarte importantă, deoarece cu cât
este mai devreme introdus copilul cu comportamente din spectrul autismului într-o terapie
recuperatorie cu atât mai repede va recupera din tulburările care afectează anumite domenii.
Aceasta depinde mai ales de părinţii copilului cu comportamente din spectrul autismului, dacă
aceştia observă sau remarcă o întârziere în dezvoltarea copilului.Bineînţeles că terapia de care
beneficiază copilul ca să fie completă, părintele trebuie să se implice încă de la început în
educarea lui şi să ţină legătura cu specialiştii de la care să înveţe cum să facă faţă cerinţelor
copilului.Dacă rezultatele sunt pozitive şi programul terapeutic dă rezultate bune, familia poate
să aleagă pentru copilul său şcolarizarea în învăţământul de masă, astfel copilul va reuşi să înveţe
mult mai repede regulile de supravieţuire în societate.Copilul va reuşi să descifreze lumea în care
trăim noi ceilalţi.
Din nefericire, nu se poate vorbi deocamdată de vindecarea autismului, se poate însă încerca
ameliorarea tulburărilor comportamentale, conferindu-i subiectului cu comportamente din
spectrul autismului o acceptabilitate crescută pentru anturajul său, dar şi pentru el însuşi.Nu este
vorba doar de a “normaliza”, intervenţiile sunt întotdeauna concepute în spiritul valorizării
persoanei, vizând asigurarea unei calităţi a vieţii cât mai apropiate de cea normală. Experienţa ne
arată că toate încercările de integrare a copilului cu comportamente din spectrul autismului în
şcoala de masa au demonstrat că nu s-a găsit înca formula care să conducă spre un real succes în
şcolarizarea copilului cu comportamente din spectrul autismului.Pentru cei care cunosc
specificitatea copilului cu comportamente din spectrul autismului este lesne de înţeles de ce în
structurile actuale ei nu reuşesc să se adapteze.Astfel, atunci când dorim să-i integram într-o
astfel de institutie trebuie să ne gândim dacă aceasta reuşeste să abordeze comportamentele din
spectrul autismului din perspective diverse, pentru a putea să pătrundă în profunzimea analizei
fenomenelor complexe ce derivă din confruntarea cu diagnosticul.Perspectiva psihologică,
pedagogică, sociologică si medicală sunt dintre cele mai importante în procesul integrării şcolare.
Abordarea scolară prin prisma acestor dimensiuni trebuie să vizeze disponibilităţile reale ale
copilului cu comportamente din spectrul autismului.
Premergător integrarii copilului cu comportamente din spectrul autismului, într-o forma de
învaţamant trebuie să ne asigurăm că acesta a beneficiat de un program de recuperare
individualizat care să-i sporească capacitatea de efort si de receptivitate în fată intervenţiilor
educaţional instructive.Pe de altă parte, palierele psiho-fizice care nu sunt afectate trebuie
antrenate în mod compensatoriu, în aşa fel încat ele să preia activitatea funcţiilor deficitare si să
permita însusirea de abilităţi care să înlesnească integrarea eficientă în comunitatea şcolară.
În procesul de şcolarizare activităţile instructiv-educative trebuie să se desfăşoară în conformitate
cu un program bine structurat, în funcţie de comportamentele emergente ale copilului cu
comportamente din spectrul autismului.
Pe langă activitatea de predare-învatare copilul trebuie să beneficieze şi de activităţi de formare a
autonomiei personale, de cunoaştere a mediului înconjurator,activităţi de socializare,activităţi
vocaţionale si de orientare profesională,logopedie,kinetoterapie,ludoterapie,ergoterapie.
Toate aceste interventii ar trebui să se concretizeze,în funcţie de o serie de calităţi fizice si
psihice pe care le manifesta copilul cu comportamente din spectrul autismului în:
 capacitatea şi disponibilitatea de a comunica în orice formă;
 exercitarea de comportamente ce semnifică autonomie personală;
 existenţa unor comportamente adecvate la situaţie;
 existenţa capacităţii de a se raporta corect la grup şi de a comunica corect cu acesta;
 existenţa unui simţ al responsabilităţii si autoconducerii;
 posibilitatea de a exercita unele ocupaţii sau profesii;
 existenţa unor deprinderi si abilităţi în domeniul cognitiv si al vehicularii informatiei;
 existenţa posibilităţii de a aprecia şi de a prevedea situaţii viitoare.
Atunci când şcoala nu reuşeşte să ofere copilului cu comportamente din spectrul autismului,
un optim educational si afectiv, ştim că, de cele mai multe ori, integrarea devine dificilă prin
apariţia sau amplificarea comportamentelor nedorite. … oare copilul cu comportamente din
spectrul autismului îşi doreşte să meargă la şcoală ?...
Se poate spune că problematica autismului se referă la dificultatea copilului de a comunica şi
de a parcurge în mod firesc amplul proces de socializare.În acest sens, H. Hartman afirmă că
principala dificultate a copilului cu autism constă în a reacţiona corespunzător faţă de
persoanele şi obiectele din jur, respectiv de a-şi pune în concordanţă dorinţele cu situaţia de
moment.De asemenea,la copiii cu comportamente din spectrul autismului alternează
comportamentele tandre cu cele agresive sau autoagresive, cu treceri bruşte de la o stare la
alta, de regulă neadecvate.Dată fiind imposibilitatea de a anticipa reacţiile şi comportamentul
unui copil cu manifestări din spectrul autismului, intervenţia psihopedagogică de recuperare,
educare şi instruire devine foarte dificilă, iar alcătuirea prognosticului evoluţiei sale este
dependentă de contextul relaţional şi de disponibilitatea terapeutului în identificarea unor
alternative de comunicare cu copilul cu comportament din spectrul autismului (dintre cele mai
neobişnuite; de exemplu, folosirea calculatorului, a unor sunete aparent lipsite de sens, a unor
asocieri cromatice aparent bizare, a unor mişcări aparent lipsite de semnificaţie etc., care
reuşesc să spargă barierele impuse de specificul lumii interioare a autistului),altele decât
modalităţile obişnuite pe care le utilizăm în relaţiile cu copiii normali.
Probleme care se întalnesc în fiecare zi şi mai ales în ţara noastră unde există foarte
puţine servicii specializate pentru copii cu comportament din spectrul autismului:
1.Lipsa informaţiilor necesare dezvoltării copilului în primul an de viaţă, în special în cazul
părinţilor tineri.
2.Lipsa informaţiilor despre creşterea şi educarea unui copil cu comportament din spectrul
autismului,
3.Timpul limitat petrecut cu un astfel de copil care prezintă diverse handicapuri asociate.
4.Resursele financiare limitate. În cazul unui copil cu comportament din spectrul autismului,
în general mama trebuie să renunţe la serviciu pentru a se ocupa de copil, astfel limitându-se
bugetul familiei.
5.Lipsa timpului liber. În primii 4 ani de viată ai copilului, familia renunţă chiar şi la weekend.
6.Calitatea serviciilor specializate oferite pentru educarea preşcolară a copilului.
7.Competenţele şi personalitatea cadrelor didactice prezente în şcoli.
8.Riscul crescut de accidente pentru copiii cu comportament din spectrul autismului
9.Natura copiilor care frecventeaza aceleaşi şcoli ca si copiii cu comportament din spectrul
autismului
10.Securitatea copilului în clasa, în recreaţie, în stradă sau spre casa.
Recuperarea unui copil cu comportament din spectrul autismului, este un proces
interdisciplinar foarte complex,de data recenta si se bazeaza pe învatarea unor comportamente
variate, prin metode diverse în cadrul unui curriculum comprehensiv, individualizat.
Deşi credem că abordarea comportamentală din manualul lui Lovaas,“Teaching
Developmentally Disabled Children”. tratează multe din problemele autismului dar si a
comportamentelor din spectru autismului, recunoaştem că mai există multe întrebari la care nu
s-a răspuns încă.Răspunsurile ce vor veni se vor adăuga si nu vor înlocui abordarea prezentă,
pentru că ea se bazează pe cercetarea inductivă si cumulativă, nu pe o ipoteză specifică.Unele
din întrebările rămase sunt de natură practică, de exemplu, implementarea eficientă a
procedurilor comportamentale necesita o reorganizare majoră a modului de tratament:
persoanele cele mai potrivite pentru administrarea unui astfel de tratament (ex. profesorii din
învaţământul de masă) trebuie să fie instruiţi special, să lucreze în case si comunităţi mai mult
decât în spitale si clinici, să îsi schimbe programa si să colaboreze îndeaproape cu toţi
indivizii semnificativi (inclusiv parinţi, profesori, fraţi si prieteni) care interacţioneaza cu
persoanele aflate în această situaţie.
Deşi aceste schimbări pot fi greu de implementat, vor duce la beneficii substanţiale pentru
copii cu comportamente din spectrul autismului si familiile lor.Desi îmbunătăţirea funcţionării
persoanelor cu comportamente din spectru autismului este în mod clar consecinţa aplicării
unor strategi educationale ,de corectare si recuperare a comportamentelor din spectru
autismului, dar nu trebuie trecute cu vederea si alte beneficii practice.Problemele care ramân
sunt de natură practică si teoretică, cum ar fi dezvoltarea de instrumente pentru identificarea
copiilor cu comportamente din spectru autismului în primul sau în primii doi ani de viata.O
astfel de identificare i-ar ajuta pe cercetători să studieze direct problemele acestor copii, fară
să trebuiască să se bazeze pe relatările si amintirile părinţilor.Mai mult,identificarea timpurie
poate fi cheia creşterii numărului de copii cu comportamente din spectrul autismului care
ajung la un grad normal de funcţionare.De exemplu, grupul de copii care nu a ajuns la un grad
normal de functionare în proiectul Young Autism al lui Lovaas (1987) ar fi putut să reuşească
dacă ar fi început mai repede tratamentul.
O altă problema a tratamentului este dacă intervențiile concepute pentru copii cu
comportamente din spectrul autismului au aplicabilitate și la alte grupuri de diagnostic.De
exemplu,schizofrenicii au fost priviţi ca fiind diferiţi de copiii cu comportamente din spectrul
autismului (vezi ex. Rutter, 1978); totuși, din punct de vedere comportamental, copii cu
comportamente din spectrul autismului și schizofrenicii, persoanele cu sindromul Asperger și
alte tulburari de dezvoltare și atenţie, au probleme comportamentale asemanatoare (ex.
abilitaţi sociale reduse,deficienţe de atenție,întârzieri de limbaj și cognitive, comportamente
stereotipe).Este important să se determine acest factor, deoarece aceste persoane beneficiază
prea puţin de pe urma tratamentelor existente.Dupa cum am mai spus, copii cu
comportamente din spectrul autismului se dezvolta mai încet, iar abilitatile trebuie învăţate
explicit.Cum se compara acest aspect cu dezvoltarea indivizilor normali?Majoritatea teoriilor
dezvoltării, cum ar fi a lui Piaget (Flavell, 1963) desemnează etape de modificare a copilului
ca rezultat al modificării structurii cognitive.Deci este interesant de aflat dacă diferențele
dintre aceste teorii și datele comportamentale reflectă diferenţe de dezvoltare sau doar
diferenţe de orientare teoretică.O altă arie de cercetare ce poate duce la observații conceptuale
este examinarea profundă a legăturilor între tratamentul comportamental-intervențiile la nivel
educaţional,dar şi în consilierea familiei.Investigând acest domeniu putem ajunge la găsirea
unui remediu pentru dificultăţile comportamentale demonstrate de copiii cu comportamente
din spectrul autismului.Progresele recente în tehnicile de imagistică cerebrală (Sokoloff,1985)
pot facilita studiul relaţiilor creier-mediu la copiii cu comportamente din spectrul
autismului,descoperind astfel noi zone de cercetare și contribuind la înţelegerea deviaţiilor
neurologice ce stau la baza comportamentelor şi efectelor intervenţiilor de mediu asupra
activitaţilor.
În concluzie, copilul cu autism poate să se dezvolte frumos în cadrul învățământului de masă, un
cadru care să nu îi adâncească și mai mult distanța față de normalitate, la o școală/grădiniță în
care să nu se simtă agresat de diversitatea stimulilor,care să-și adapteze planul educațional în
funcție de nevoile lui fizice și psihice, în care programul să fie bine structurat și puternic
individualizat și care să-i ofere posibilitatea de recuperare pe toate ariile de dezvoltare. Într-un
astfel de mediu, perspectiva psihologică, cea pedagogică și cea sociologică trebuie să se susțină
reciproc și să se întrepătrundă.

Bibliografie
 Peeters, T. (2009). Teorie şi intervenţie educaţională, Bucureşti, Polirom;
 Popescu, S., Stanciu, C., Moraru, A. (2010). Ghid de intervenţie în autismul infantil,
Cluj-Napoca, Editura Risoprint;
 Preda V. (2005). Caracteristici comportamentale şi intervenţii educative în cazul copiilor
cu autism, Revista de psihopedagogie, nr.1, pp. 70-85.
 Secară O., (2007). Creierul social. Autism, neuroştiinţe, terapie, Ed. Artpress, Timişoara
 Bonjour, P., Lapeyre, M. (2000). L’integration scolaire des enfants à besoins spécifiques,
Ramonville Saint-Agnes, Editions Erès. Gabriels, R. L., Hill, D. E. (2002). Autism –
From Research to Individualized Practice, London, Jessica Kingsley Publishers. Laxer,
G. (2004). De l’éducation des autistes déficitaires, Ramonville Saint-Agnes, Editions
Erès.
 Ghidul copilului autist, (2003), Ed. Timişoara
 Gillberg C. , Coleman, M. (2000): “The Biology of Autistic Sindrome”, Mac Keith
Press
 Lansing, m. (1999): “Educational Evalution in Autism. A reappraisal of Concepts and
 Treatments”, Rutter, M.  Schopler, E (Eds), New York
 Lovaas, I. (2000): “Teaching Developmentally Disables Children”
 Traian Vrasmas, Învăţământul şi/sau incluziv, Editura Aramis, Bucureşti, 2001
 Mureşan, C. (2004): “Autismul infantil. Structuri psihopatologice şi terapie
complexă”, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca
 Muşu, I., Taflan, A. (1997): “Terapia educaţională integrată”, Ed. Pro Humanitate,
Bucureşti
 Powell, S., R. Jordan (1997), “Autism and Learning”, London, David Fulton
Publishers
 Predescu, V. (1989), “Psihiatrie” vol. I, Ed. Medicală, Bucureşti
 Taylor, G. (2004) “Autism-Professional Perspectives and Practice”
 Siegel, B. (1996), “The world of the autistic child”, Oxford University Press
 Schopler, E., G. Mesibov, K. Hearsey (1995), “Structured Teaching in the TEACCH
System”, University of North Carolina