STUDIU DE CAZ

B.R.M este născut la data de 30.10.2010 în județul Arad, fiul lui B.F.
și B.E. El a fost identificat cu tulburare de spectru autist și elemente de retard
ușor.
Din anul 2014 i s-au acordat servicii de recuperare la Centrul de
consiliere și asistență pentru personele cu tulburări de spectru autist.
Când a fost adus în acest centru, copilul se caracteriza prin
hiperactivitate, probleme de atenție, comunicare nefuncțională. Singurele
cuvinte pe care le spunea erau „mama” și „dă-mi”. De asemenea, imita
anumite onomatopee. Contactul vizual era stabilit doar la cerere, adica prin
strigarea numelui. El are dezvoltată capacitatea de imitare.
Are jocuri preferate, cum ar fi cele cu puzzle și cele cu mașini. Se joaca
singur, nu este interesat să se joace cu alți copii.
Copilul nu știa să spună pe atunci că are nevoie la baie, nu știa să
mănânce singur, să țină lingura în mână. Nu știa să se dezbrace sau îmbrace
singur. De asemenea, nu cunoștea culorile, obiectele, acțiunile.
Se agită când este incă o persoană în plus cu profesoara.
În urma ședințelor de terapie și de logopedie, R. a avansat foarte mult.
Acum el vorbește la cerere, inițiază comunicarea, ceea ce este foarte
important la un copil cu autism. Copilul vorbește mai repede.
El îndeplinește comenzile simple, identifică părți ale corpului,
identifică obiectele, culorile, imaginile dintr-o carte sau un puzzle, ba chiar
poate să numere. Copilul știe să facă un puzzle simplu.
Se pune foarte multă bază pe atenția copilului. Din cauza faptului că
predomină memoria mecanică, el este pus să se concentreze pe lucrurile care
îi stârnesc interesul. Se intreabă copilul despre imagini, despre acțiunile din
imagini. Se lucrează cu copilul pe planșe, deoarece el ințelege mai bine când
vede imaginea și îl ajută să îi arați practic. Deoarece sunetul ”R” este afectat
cel mai mult, se fac foarte multe exerciții de logopedie pentru a remedia
pronunția acestui sunet.
Ca și obiective pe termen scurt, el trebuia să învețe să aștepte, să
folosească plurarul, să folosească pronumele ”al meu”, ”al tău”, să știe să
descrie prin propoziții scurte diferite întâmplări sau activități.
Pe termen lung, el trebuia să învețe despre creșterea atenției,
deprinderea de a fi ordonat, dobândirea mișcărilor controlate, participarea la
joc, rezistența la frustrare, comunicare clară și limbaj expresiv, independența
și încrederea în forțele proprii.
Acum, la vârsta de 6 ani, R. stă singur pe scaun, imită mișcări fine,
cum ar fi bătutul din palme, mișcatul degetelor, întinde degetul arătător.
Imită motricitate orală: deschide gura, scoate limba.
Urmează instrucțiuni simple cum ar fi: ”stai jos”, ”ridică-te”, ”ridică
mâinile sus”.
În ceea ce privește afectivitatea, copilul nu este agresiv, decât foarte rar,
iar cu membrii familiei, relațiile afective sunt foarte bune.
În schimb, așa cum era de așteptat, motivația este extrinsecă. Copilul
este foarte cooperant, dar doar atunci când este foarte motivat.
Din punctul meu de vedere, acest copil a făcut progrese foarte mari,
având în vedere sindromul de care suferă, adică autism și având în vedere că
are și elemente de retard ușor.
I-aș recomanda să continue cu terapia și orele de logopedie, deoarece
acestea îl vor ajuta în continuare, iar el va avea o atitudine pozitivă, iar
părinții vor fi mai fericiți pentru el.

STUDENTĂ: BOTAȘ DENISA, ANUL II, PSIHOLOGIE