PROIECT DIDACTIC

Unitatea de învățământ:
Profesor:
Disciplina: Limba și literatura română
Clasa:
Titlul lecției: Amintiri din copilărie-Ion Creangă
Tipul lecției: mixtă – actualizarea vechilor cunoștințe, predare de noi cunoștințe
Competențe generale:
1. Participarea la interacțiuni verbale în diverse situații de comunicare prin receptarea și
producerea textului oral.
2. Receptarea textului scris de diverse tipuri.
3. Redactarea textului scris de diverse tipuri.
4. Utilizarea corectă, adecvată și eficientă a limbii în procesul comunicării orale și scrise.
5. Exprimarea identității lingvistice și culturale proprii în context național și internațional.

OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
Pe parcursul orei, elevii vor fi capabili:

O1-să împartă corect textul operei în fragmente;

O2-să desprindă ideea principală a fiecărui fragment;
O3-să rezume corect textul oral;
O4-să definească textul epic și trăsăturile acestuia.
STRATEGII DIDACTICE:
Resurse educaționale
- capacităţile receptive normale ale elevilor de clasa a VI-a ;
- timp: 50 de minute.
Strategii didactice
Metode și procedee: conversația, explicația, expunerea, argumentarea, exercițiul,
problematizarea, observația, lectura expresivă.
Mijloace de învățământ: caietele elevilor, tablă, marker, fișe de lucru.
Forme de organizare: activitate frontală, individual.
Forme de evaluare: orală (întărirea răspunsurilor, autoevaluare),evaluare prin notare.
Bibliografie
1. Pamfil, Alina, Limba și literatura română în gimnaziu:structuri didactice deschise, Pitești,
Editura Paralela 45, 2009.
2. Mihaela Daniela Cîrstea, Viorica Avram, Ileana Sanda, Alexandra Dragomirescu, Manual de
limba și literatura română, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2018
3. Programa școlară pentru disciplina limba și literatura română, clasele a V-a – a VIII-a,
Bucureşti, 2017;
4. Eminescu, Mihai, Opere, vol. III, Editura Polirom, 2002, București.
5. Dicționarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul Lingvistic „Iorgu
Iordan”, 1998, Editura Univers Enciclopedic.
 SCENARIU DIDACTIC

I.Evocarea
Moment organizatoric (1 min)
-Se asigură climatul favorabil bunei desfăşurări a lecţiei (stabilirea ordinii, asigurarea celor necesare
lecţiei); elevii se pregătesc pentru ora de limba română.

Pregătirea stării de învăţare (5 min.)

-Prezentarea lui Ion Creangă și a operei sale.

Captarea atenției
-Un elev îmbrăcat in costum popular prezintă o scurtă dramatizare, realizându-se astfel trecerea
la conţinutul propriu-zis al lecţiei.
NICĂ – din ,,Amintiri din copilărie”
Eu sunt Nică cel hazliu Mă mânca pe mâini, pe corp,
Şi de pozne mă cam ţiu. Şi m-am răzbunat pe porc,
De la Creangă aţi aflat Vrând să-l călăresc un pic
Câte mi s-au întâmplat: M-a trântit ca pe-un nimic!

Pupăza din tei am luat, Să ştiţi că tot ce-aţi aflat

Cireşul l-am scuturat, S-a-ntâmplat cu-adevărat!
Am fugit şi la scăldat, Căci Bădiţa pe hârtie
Mama hainele mi-a luat. Scrie-a lui copilărie!

Chiar şi râie am avut!

Nici să dorm nu am putut:

Anunţarea temei şi a obiectivelor (1 min)

- Anunţ şi scriu pe tablă titlul lecţiei: Amintiri din copilărie,de Ion Creangă.

II.Realizarea Sensului
Dirijarea învăţarii
- Solicit câţiva elevi să citeasca fragmentul.

Le voi adresa elevilor câteva întrebări despre text:

- Cine este autorul textului?
- Care sunt personajele acestui fragment ?
- Cine îl ascultă pe Nică.?
- De ce fuge Nică de la şcoală?
 - Cine îl urmăreşte ?
- Ce decizie ia Nică?
- Cine l-a convins să se întoarcă la şcoală?
- Care este atitudinea acestuia faţă de şcoală?
- Vă regăsiţi în personajul lui Ion Creangă?
Elevii citesc textul lecţiei. Apoi vor fi împărţiţi în perechi. Fiecare pereche va primi câte o
fişă pe care va fi scris unul dintre fragmente. Vor elabora ideea principală si apoi vom discuta in
clasa daca este corectă. Ideile principale vor fi scrise la tablă.

IDEI PRINCIPALE:
1. Bădiţa Vasile îl desemnează pe Nic-a lui Costache să-l examineze şi pe Nică,eroul
povestirii.
2. Speriat de multele greşeli însemnate “pe o draniţă“şi temându-se de pedeapsa ce va urma,
cel examinat intră în panică şi aşteaptă să găsească prilejul să fugă.
3. Când intră unul dintre colegi în şcoală, Nică fuge spre casă.
4. Îngropându-se în ţărână din grădina unui vecin, Nică scapă de urmăritori şi merge
acasă,unde-i spune mamei sale că nu se mai duce la şcoală.
5. A doua zi părintele Ioan îl lămureşte pe Ştefan să-l trimită pe Nică la şcoală.
6. Încântat de promisiunile preotului, băiatul îşi schimbă hotărârea şi atitudinea faţă de
învăţătură.
Asigurarea feed-backului
- Are loc pe tot parcursul conducerii învățării, întărirea făcându-se treptat prin aprecieri verbale.

III.Reflecția
Fixarea cunoștințelor
- Solicit elevilor să facă un rezumat oral al fragmentului.

IV. Extensia
Evaluarea activității se face oral (aprecieri verbale).
 Procitania
de Ion Creangă

Și-ntr-o zi, prin luna mai, aproape de Moși, îndeamnă păcatul pe bădița Vasile tântul, că mai
bine nu i-oi zice, să puie pe unul Nic-a lui Costache, să mă procitească. Nică, băiet mai mare și
înaintat la învățătură până la genunchiul broaștei, era sfadă cu mine din pricina Smărăndiței
popii, căreia, cu toată părerea mea de rău, i-am tras o bleandă pentru că nu-mi da pace să prind
muște.... Și Nică începe să mă asculte; și mă ascultă el și mă ascultă, și unde nu s-apucă de
însemnat greșeli cu ghiotura pe draniță: una, două, trei, până la douăzeci și nouă. „Măi!!! s-a
trecut de șagă, zic eu, în gândul meu: încă nu m-a gătit de ascultat și câte au să mai fie!”... Și
unde n-a început a mi se face negru pe dinaintea ochilor și a tremura de mânios..... „Ei, ei” acu-i
acu” Ce-i de făcut, măi Nică?” îmi zic eu, în mine. Și mă uitam pe furiș la ușa mântuirii și tot
scăparăm din picioare, așteptând cu neastâmpăr să vie un lainic de școlar de afară, căci era
poruncă să nu ieșim câte doi deodată; și-mi crăpa măseaua în gură, când vedeam că nu mai vine,
să mă scutesc de călăria lui Bălan și de blagoslovenia lui Nicolai, făcătorul de vânătăi.

Dar adevăratul sfânt Nicolai se vede că a știut de știrea mea, că numai iaca de intră
afurisitul de băiet în școală. Atunci eu, cu voie, fără voie, plec spre ușă, ies răpede și nu mă mai
încurc primprejurul școalei, ci o ieu la sănătoasa spre casă. Și când mă uit înapoi, doi hojmălăi se
și luaseră după mine, și unde nu încep a fugi de-mi scăpărau picioarele; și trec pe lângă casa
noastră, și nu intru acasă, ci cotigesc în stânga și intru în ograda unui megieș al nostru; și din
ograda în ocol, și din ocol în ograda de păpușoi, care erau chiar atunci prășiți de al doilea, și
băieții după mine! Și până să mă ajungă, eu, de frică, cine știe cum, am izbutit de m-am îngropat
în țărână, la rădăcina unui păpușoi. Și Nic-a lui Costache, dușmanul meu, și cu Toader a
Catincăi, alt hojmălău, au trecut pe lângă mine vorbind cu mare ciudă; și se vede că i-a orbit
Dumnezeu de nu m-au putut găbui.

Și de la o vreme nemaiauzind nicio foșnitură de păpușoi, nicio scurmătură de găină, am

țâșnit o dată cu țărâna-n cap și tiva la mama acasă; și am început a-i spune cu lacrămi că nu mă
mai duc la școală măcar să știu bine că m-ar omorî.
 A doua zi a venit părintele pe la noi, s-a înțeles cu tata, m-au luat cu binișorul și m-au dus
iar la școală.

- Că dă, e păcat să rămâi fără leac de învățătură - zicea părintele - doar ai trecut de
bucheheludeazla și bucherițazdra: ești acum la ceaslov și mâne-poimâne ai să treci la pslatire,
care este cheia tuturor învățăturilor, și mai știi cum vine vremea, poate să te faci și popă aici, la
biserica Sfântului Nicolai, că eu pentru voi mă străduiesc. Am o singură fată s-oi vedea eu pe
cine mi-oi alege de ginere.

Hei, hei! când aud eu de popă și de Smărăndița popii, las muștele în pace și-mi ieu alte
gânduri, alte măsuri; încep a mă da și la scris, și la făcut cădelnița în biserică, și la ținut isonul, de
parcă eram băiet. Și părintele mă ie la dragoste, și Smărăndița începe din când în când a mă fura
cu ochiul, și bădița Vasile mă pune să ascult pe alții, și altă făină se macină acum la moară. Nic-a
lui Costache, cel răgușit, balcâz și răutacios, nu mai avea stăpânire asupra mea.
Nu trece mult după asta, şi-ntr-o zi, prin luna lui maiu, aproape de Moşi, îndeamnă păcatul pe
bădiţa Vasile tântul, că mai bine nu i-oiu zice, să puie pe unul, Nic-a lui Costache, să mă
procitească. Nică, băiet mai mare şi înaintat în învăţătură până la genunchiul broaştei, era sfădit
cu mine din pricina Smărăndiţei popei, căreia, cu toată părerea mea de rău, i-am tras într-o zi o
bleandă, pentru că nu-mi da pace să prind muşte...
(Fragment Ion Creangă Amintiri din copilărie – Procitirea)

Ideea principală
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
_________________________________________________________________

…Şi Nică începe să mă asculte; şi mă ascultă el, şi mă ascultă, şi unde nu s-apucă de însemnat la
greşele cu ghiotura pe o draniţă: una, două, trei, până la douăzeci şi nouă. ,,Măi!!! s-a trecut de
şagă, zic eu, în gândul meu; încă nu m-a gătit de ascultat, şi câte au să mai fie!" Şi unde n-a
început a mi se face negru pe dinaintea ochilor şi a tremura de mânios... Ei, ei! acu-i acu. „Ce-i
de facut, măi Nică?" îmi zic eu în mine. Şi mă uitam pe furiş la uşa mântuirii şi tot scăpăram din
picioare, asteptând cu neastâmpar să vie un lainic de şcolar de afară, căci era poruncă să nu ieşim
câte doi deodată; şi-mi crapă măseaua-n gură când vedeam că nu mai vine, să mă scutesc de
călăria lui Bălan şi de blagoslovenia lui Nicolai, făcătorul de vânătăi. Dar adevăratul sfânt
Nicolai se vede că a ştiut de ştirea mea, că numai iaca ce întra afurisitul de băiet în şcoala.
(Fragment Ion Creangă Amintiri din copilărie – Procitirea)

Ideea principală
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
______________________________

… Atunci eu, cu voie, fără voie, plec spre uşă, ies răpede şi nu mă mai încurc prinprejurul
şcoalei, ci o ieu la sănătoasa spre casă. Şi când mă uit înapoi, doi hojmălăi se şi luase după mine;
şi unde nu încep a fugi de-mi scăpărau picioarele; şi trec pe lânga casa noastră, şi nu întru acasă,
ci cotigesc în stânga şi întru în ograda unui megieş al nostru, şi din ogradă în ocol, şi din ocol în
grădina cu păpuşoi, care erau chiar atunci prăşiti de-al doilea, şi băieţii dupa mine;
(Fragment Ion Creangă Amintiri din copilărie – Procitirea)

Ideea principală
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
______________________________

…şi, până să mă ajungă, eu, de frică, cine ştie cum, am izbutit de m-am îngropat în ţărnă la
rădăcina unui păpuşoiu. Şi Nic-a lui Costache, duşmanul meu, şi cu Toader a Catincăi, alt
hojmălău, au trecut pe lângă mine vorbind cu mare ciudă; şi se vede că i-a orbit Dumnezeu de nu
m-au putu găbui. Şi de la o vreme, nemaiauzind nici o foşnitură de păpuşoi, nici o scurmatură de
găină, am ţâşnit o dată cu tărna-n cap, şi tiva la mama acasă, şi am început a-i spune, cu lacrimi,
că nu mă mai duc la şcoala, măcăr să ştiu bine că m-or omorî!
(Fragment Ion Creangă Amintiri din copilărie – Procitirea)

Ideea principală
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
…A doua zi însă a venit părintele pe la noi, s-a înţeles cu tata, m-au luat ei cu binişorul şi m-au
dus iar la şcoala. „Că, da, e păcat să rămâi fără leac de învăţătură, zicea părintele; doar ai trecut
de bucheludeazlă şi bucheritazdră: eşti acum la ceaslov, şi mâne- poimâne ai să treci la psaltire,
care este cheia tuturor învăţăturilor, şi, mai ştii cum vine vremea? poate să te faci şi popa aici, la
biserica Sfântului Nicolai, că eu pentru voi mă strădănuiesc. Am o singura fată ş-oiu vedè eu pe
cine mi-oiu alege de ginere.”
(Fragment Ion Creangă Amintiri din copilărie – Procitirea)

Ideea principală
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
______________________________

…Hei, hei! când aud eu de popa şi de Smărăndiţa popei, las muştele în pace şi-mi ieu alte
gânduri, alte măsuri; încep a mă da şi la scris, şi la făcut cădelniţa în biserică, şi la ţinut isonul, de
parcă eram băiet. Şi părintele mă iè la dragoste, şi Smărăndiţa începe din când în când a mă fura
cu ochiul, şi bădiţa Vasile mă pune să ascult pe alţii, şi altă făină se macină acum la moară. Nic-a
lui Costache, cel raguşit, balcâz, şi răutacios, nu mai avea stăpânire asupra mea.
(Fragment Ion Creangă Amintiri din copilărie – Procitirea)

Ideea principală
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
________________________________________________________________