Biblioteca școlară

PROIECT DIDACTIC

DATA: martie 2017

CLASA: elevii claselor V-VIII
SUBIECTUL: Şezătoare literară
Competențe generale:
- formarea capacităţii de a crea şi de a comunica;
- dezvoltarea proceselor de cunoaştere (gândire, limbaj);
- deprinderea cu o exprimare corectă şi expresivă;
- acumularea de cuvinte noi şi expresii literare într-o formă atractivă.
Competențe specifice:
C1: -să prezinte în mod expresiv glume, proverbe, zicători;
C2:-să creeze, printr-o participare cât mai activă, o atmosferă specifică
şezătorii;
C3: -să interpreteze expresiv rolurile din dramatizarea în versuri şi în
proză, din operele lui Creangă;

STRATEGII DIDACTICE:
METODE ŞI PROCEDEE: conversaţia, problematizarea, dramatizarea, exerciţiul, jocul
de rol

MIJLOACE DE ÎNVĂŢĂMÂNT: obiecte cu specific ţărănesc,videoproiectorul, PC

BIBLIOGRAFIE

1)CREŢU, E., ILIESCU, C., ÎNDRUMĂTOR METODIC pentru dezvoltarea vorbirii şi

activităţi recreative pentru ciclul primar, E.D.P.,NICHITA,
S., POPESCU, S.,Bucureşti,1981

2)DUŢĂ, V DICŢIONAR de aforisme, expresii, maxime, proverbe şi

zicători, Ed. Lucman, Bucureşti, 2000
3) PĂUNESCU,C, METODICA predării limbii române, E.D.P., Bucureşti,
1982
 ORGANIZAREA ELEVILOR PENTRU ŞEZĂTOARE:

Sala va fi decorată cu obiecte artizanale: oale, căni din lut, linguri din lemn,
ştergare, pentru a crea o atmosferă specifică şezătorii de la sate.
Copii sunt aşezaţi în semicerc.

DESCHIDEREA ŞEZĂTORII:
Şezătoarea se va deschide printr-un cuvânt scurt al bibliotecarului, prin care se
precizează scopul şezătorii şi subliniază importanţa momentului.
”Ia uite ce de-a lume a venit la şezătoarea noastră! D-apoi bine aţi venit la noi!
Ştiţi proverbul: ,, Că de om bun şi de vreme bună nu te mai saturi ” .

Astăzi, la noi, este sărbătoare pentru că vom desfăşura o activitate deosebită, o

şezătoare literară în care vom discuta despre cel mai mare scriitor al copiilor din ţara
noastră: Ion Creangă. Poveştile lui sunt pildă pentru noi, ne dezvoltă valorile morale,
ne îmbogăţesc spiritual şi ne înfrumuseţează viaţa. Această şezătoare literară pune
accent pe tradiţiile populare păstrate din străbuni, căci Ion Creangă este scriitorul care
valorifică, în creaţiile sale, tocmai tradiţiile poporului român.
Aşa încât, la întrebarea ,,Când s-a născut I. Creangă?", răspunsul cel mai
convingător ni se pare a fi 1 sau 2 martie 1837. La întrebarea ,,Când trebuie sărbătorit
acest povestitor fără pereche?" răspunsul nu poate fi decât Mereu, în fiecare clipă a
existenţei noastre în care cenuşiul negurilor naşte dorul de frumuseţe, de lumină şi de
jovialitate.

DESFĂŞURAREA ŞEZĂTORII:
Se va face captarea atenţiei cu o poezie dedicată lui Ion Creangă
Momentul 1 ION CREANGĂ
Un elev:
Atenţiune, vă rugăm!
Astăzi, la sezatoare literara,
Spunem ghicitori.
Am mai spus de multe ori,
Dar acum care ghiciţi
Veţi fi răsplătiţi!
(cu aplauze)
O elevă:
Te rog să- mi dai voie
Şi voi explica
În ce fel vom proceda.
Vi se cere doar atât:
S- ascultaţi cu luare- aminte,
Căci din ghicitoare
 Spunem numai începutul,
Cerând de la voi, pe urmă,
Să ghiciţi sfârşitul.

Un elev:
Înţeleşi fiind acuma,
Putem să tragem cortina!
O elevă:
Fiţi numai ochi şi urechi:
….Un povestitor mai vechi
Ce- a scris mult pentru copii,
Cine credeţi că o fi?
Vă mai spun că viaţa – ntreagă
Cartea i-a fost tare dragă!
Este……………………….

Cei din sală:

ION CREANGĂ

Un elev:
Tuturor li- e cunoscut,
Dar ştiţi unde s- a născut?
Iarăşi nu- i greu să ghiceşti,
Este satul………………….

Cei din sală:

HUMULEŞTI

O elevă:
Titlul unei cărţi ce- a scris
Încearcă să- ţi aminteşti.
Este…………………
Cei din sală:
POVEŞTI

Un elev:
Mai e una, cine- o ştie?
Este………………….

Cei din sală:

AMINTIRI DIN COPILĂRIE

O elevă:
Cine -şi aminteşte -ndată
O poveste fermecată
Cu eroi ce- au colindat
Pân - la Verde Împărat?
E vorba de…………….

Cei din sală:

HARAP ALB

Un elev:
Dar povestea cu cocoşul
Ce a luat de la boier
Galbeni şi cirezi de vaci
Să le dea celor săraci?
Acel cocoş năzdrăvan
E din…………………
Cei din sală:
PUNGUŢA CU DOI BANI

O elevă:
În căsuţa din pădure,
Cu cei trei „copii” ai ei,
Lupul rău le- a dat de urmă.
Şi s- a dus, cu glas schimbat,
La uşă de a cântat…
Ce- a mai fost, te minunezi
Citind……………………...

Cei din sală:

CAPRA CU TREI IEZI

Un elev:
În care din „Amintiri”
Nică lasă treburi baltă,
Spre Ozana se îndreaptă,
Dar se- ntoarce cam…. spăşit
Şi de baie lecuit?
Cred că aţi ghicit îndat
E fragmentul…………….

Cei din sală:

LA SCĂLDAT

O elevă:
Dar ceasornicul din tei,
Dus la târg pe câţiva lei,
De s- a supărat tot satul
Că nu- i auzea cântatul?
Hai, ghiciţi acuma, ce- i?
Este……………………..

Cei din sală:

PUPĂZA DIN TEI
O elevă:
Premiul, deci, vi se cuvine
Până data viitoare
Când ne- om întâlni cu toţii
La o nouă sezatoare,
Rog frumos întrega sală
Să aplaude cu mine
Şi pe cei ce au ştiut,
Şi pe noi, de v- a plăcut!
APLAUZE
Momentul 2. AMINTIRI DIN COPILǍRIE
de Ion Creangǎ
Dramatizare

POVESTITORUL
Hai mai bine despre copilǎrie sǎ povestim , cǎci ea singurǎ este veselǎ şi nevinovatǎ .
Câte nu ne veneau în cap şi câte nu fǎceam cu vârf şi îndesat, mi-aduc aminte, de parcǎ acum
mi se întâmplǎ .
Odatǎ , la un Sfântul Vasile , ne prindem noi vro câţiva bǎieţi din sat sǎ ne
ducem cu pluguşorul ; cǎci eram şi eu mǎrişor din pǎcate . Toatǎ ziua am stat pe
capul tatei sǎ-mi facǎ şi mie un buhai ori , mǎcar un bici .

TATǍL
- Doamne , ce bici ţi-oi da eu ! N-ai ce mânca la casa mea ? Vrei sǎ te
buşascǎ cei mari prin omǎt? Acuş te descalţ !

POVESTITORUL
Vǎzând eu cǎ mi-am aprins paie-n cap cu asta , am şparlit-o de-acasǎ , nu
cumva sǎ-mi ieie tata ciubotele şi sǎ rǎmân de ruşine înaintea tovarǎşilor .
Ş-o luǎm noi de la popa Oşlobanu , tocmai din capul satului , cu gând sǎ
umblǎm tot satul . Când colo , popa tǎia lemne şi cum a vǎzut cǎ ne aşezǎm la
fereastrǎ şi ne pregǎtim de urat , a început a ne trage câteva naşteri îndesate şi a
ne zice :

POPA OŞLOBANU
- De-abia s-au culcat gǎinile , şi voi aţi şi început ? Ia staţi oleacǎ ,
blǎstǎmaţilor , sǎ vǎ dau eu !

POVESTITORUL
Noi , atunci , am pârlit-o la fugǎ . Iar el zvârrr ! cu o scurtǎturǎ în urma
noastrǎ . Şi din spaima aceea , am fugit noi aproape jumǎtate de sat înapoi .

BǍIAT 1
- Mǎi , al dracului popǎ ! Cât pe ce sǎ ne ologeascǎ , vede-l-am dus pe nǎsǎlie!

BǍIAT 2
- Ei , amu , ce-i de fǎcut ? Hai sǎ intrǎm ici în ograda asta , cǎ ne pierdem
vremea stând în mijlocul drumului .

POVESTITORUL
Şi intrǎm noi la Vasile Aniţei şi ne aşezǎm la fereastrǎ dupǎ obicei . Dar parcǎ
naiba vrǎjeşte : cela cǎ i-i frig ; celuia cǎ-i îngheaţǎ mâinile ; vǎru meu Ion
Mogorogea se punea de pricinǎ cǎ nu urǎ , şi numa-ţi crǎpa inima-n tine de
necaz!
BǍIAT 1
- Urǎ tu , mǎi Chiriece ; şi noi , mǎi Zaharie , sǎ pufnim din gurǎ ca buhaiul ;
iar iştilalţi sǎ strige : hǎi ! hǎi !
 POVESTITORUL
Ş-odatǎ şi începem . Şi ce sǎ vezi ? Unde nu se ia hapsâna de nevasta lui
Vasile Aniţei cu cociorva dupǎ noi , cǎci tocmai atunci trǎgea focul sǎ deie colacii
în cuptior .

NEVASTA
- Vai , aprinde-v-ar focul sǎ vǎ aprindǎ ! Dar cum se cheamǎ asta ? În obrazul
cui v-a învǎţat ?

POVESTITORUL
Atunci noi la fugǎ bǎieţi , mai dihai decât la popa Oşlobanu ... , oprindu-ne în
mijlocul satului . Şi iaca aşa ne-a fost umblarea cu pluguşorul în anul acela .

POVESTITORUL
D-apoi cu smântânitul oalelor , ce mai fǎceam !
Când punea mama laptele la prins , eu , fie post , fie câşlegi , pe de-a doua zi
şi începeam a linchi groşciorul de pe deasupra oalelor ; şi tot aşa în toate zilele ,
pânǎ ce dam de chişleag . Şi când cǎuta mama sǎ smântâneascǎ oalele ,
smântâneşte Smarandǎ dacǎ ai ce ...
- Poate c-au luat strigoaicele mana de la vaci , mamucǎ , ziceam eu .

MAMA
- Doamne , oi prinde eu strigoiul cela odatǎ la oala cu smântânǎ . Nǎnaşa din
grindǎ are sǎ-i dea de ştire , de nu l-or putea scoate din mâna mea tot neamul
strigoilor şi al strigoaicelor din lume ! Se cunoaşte el strigoiul care a mâncat
smântâna , de pe limbǎ ... Urât mi-a fost în viaţa mea omul viclean şi lingǎu ,
drept sǎ-ţi spun , dragul meu !

POVESTITORUL
D-apoi cu moş Chiorpec , ciubotarul , ce nǎcaz aveam ! Ba adicǎ , la drept
vorbind , el avea nǎcaz cu mine , cǎci , una-douǎ , mǎ duceam la om şi-l tot
bǎteam la cap sǎ-mi deie curele ca sǎ-mi fac un bici .Şi de cele mai multe ori îl
gǎseam pe moş Chiorpec vǎpsind ciubotele cu dohot . Şi dacǎ vedea omul cǎ nu
se poate descotorosi de mine cu vorba , mǎ lua frumuşel de bǎrbie cu mâna stângǎ,
iar cu dreapta muia feleştiocul în strachina cu vǎpsea şi-mi trǎgea un pui de
rǎbuialǎ pe la bot , de-i bufnea râsul pe toţi ucenicii din ciubotǎrie . Şi când îmi
da drumul , mǎ duceam tot într-o fugǎ acasǎ la mama , plângând şi stupind în
dreapta şi în stânga .
- Uite , mamǎ , Chiorpecul dracului , ce mi-a fǎcut !...

MAMA
- Doamne , parcǎ l-am învǎţat eu ! Am sǎ-l cinstesc, zǎu aşa, când l-oi
întâlni, cǎ şezi lipcǎ unde te duci şi scoţi sufletul din om cu obrǎzniciile tale,
uşernic ce eşti ! De-ar veni iarna, sǎ te mai dau odatǎ la şcoalǎ undeva, şi sǎ cer
dascǎlului sǎ-mi deie numai pielea şi ciolanele de pe tine .
Momentul 3.

LA CIREŞE

Rar cireş în tot satul

Ca la tuşa Măriuca
De mă prinde, însă, hârca
Cu bătaia mă omoară.
Ah! îmi lasă gura apă!
Trebuie să fur şi pace!
Intru-ntâi la dânsa-n casă:
Vreau să văd ce treabă face.
" - Tuşă, văr Ion e-acasă,
El nu merge la scăldat?"
" - Nuu, sumane să-şi aducă -
De-astă noapte a plecat
Tocmai la Condreni, departe,
La o piuă sub Cetate!"
" - Rău îmi pare, mătuşică,
S-auzim de sănătate!"
Mă prefac că merg la scaldă,
Dar în gând îmi socotesc
Că mai bine ca acuma
Nu puteam să nimeresc.
Şi, ca un băiat de treabă,
Eu fac stânga împrejur,
Sar un gard, m-apuc de creangă
Şi cireşe-ncep să fur.
Tocmai când zoream, cu frică,
Sânul să mi-l umplu bine,
Hop! deodată, mânioasă,
Cu o jordie la mine:
" - Cum, aicea ţi-e scăldatul!
Dă-te jos, împieliţate,
Să-ţi arate Măriuca
După faptă şi dreptate!"
Ce să te cobori, bădie,
Că e foc şi pară jos!
Unde dă dracul de babă
Piere carnea de pe os!
Când încearcă să se suie
Pe tulpină, mânioasă,
Din cireş eu zdup! deodată
Sar în cânepa frumoasă.
Baba fuge după mine,
Eu fug iute, iepureşte,
Şi deodată cade baba
Şi-ntre fire se-ncâlceşte
Suduind şi sugrumând.
Eu credeam că-n ziua-aceea
Doar atât mi-a fost năpasta,
Dar seara, când aude tata
Trebuşoara asta,
Mi-a tras, vere, o bătaie
De-o voi ţine minte
Până şi-ntre patru lemne!
 ÎNCHEIEREA ŞEZĂTORII:

Vorba multă, sărăcia omului! Hai mai bine să cântăm, să ne veselim, că

cine e bun şi vesel place şi lui Dumnezeu!
Se fac aprecieri asupra desfăşurării şezătorii şi se notează elevii.