SERBARE

R:
Prima zi de scoala, amintire vie,
Frunza mea de toamna, dulce, aurie!
Soare bland si mare, planuri de scolar,
Buna-nvatatoare si-un abecedar…
Frunza mea de toamna, drumul meu cu rost,
Prima zi de scoala, parca ieri a fost!
Timpul nu se-opreste, curge ne-ncetat.
Cinci ani de scoala azi am incheiat.
Cinci ani cu nori si soare
Langa Doamna invatatoare!
A.
Azi suntem mari, vedeti prea bine
Si parca ieri eram de-o schioapa
Si mai visam povesti cu zane
Si lacrimi tremurau sub pleoapa.
Noi cu sfiala pragul scolii
Cu multa spaima l-am trecut
Si teama ne-ncercase ochii,
De cine oare ne-am temut?
Dar vocea calda-a-nvatatoarei
Ne-a alungat intaia teama.
Si-am inteles ca-n scoala asta
Noi mai avem inca o mama.
E:
Anii trec in zbor ca vantul
Si cat nu te duce gandul
Intr-a patra am ajuns
Si-avem multe-acum de spus.
Suntem mari, vedeti prea bine
Nu ne facem de rusine.
Matematica o stim,
Stim sa scriem, sa citim.

C:
Stai cu lauda incet
Ca eu nu-s asa discret
Si-am sa povestesc indata,
Sa auda lumea toata
Cum invatam uneori,
Cand suntem nepasatori.
PORTRETUL
POVESTITORUL: Copiii au primit ca temă, la limba română, pentru după
vacanţă, să facă fiecare un scurt portret literar al colegului de bancă. Portret fizic şi
sufletesc. Cum arată şi ce fel de om e...
Cele două colege de bancă, şi totodată vecine — Victoriţa şi Dana — s-au
aşternut pe treabă. Primele fraze au şi fost scrise pe caiete. După cât se pare, temele
sunt terminate... „din punct de vedere fizic".
Victoriţa îşi lungeşte gâtul spre caietul colegei.
- Citeşte-mi. Mor de curiozitate să ştiu ce ai scris
despre mine.
- Da' pe urmă îmi citeşti şi tu, nu-i aşa?
- Se înţelege. Zi!
- Dar nu te superi...
- Cum o să mă supăr!
- Pe onoarea ta?
- Pe!
(Colega respiră adânc, şterge de pe caiet câteva fire imaginare de praf şi
începe: )
- Ascultă: „Colega mea de bancă este foarte deosebită de mine".
- Aşa şi este, zi mai departe, tu, mor de curiozitate, tu, să văd cum mă vezi
tu...
- „Ea este o fată bondoacă"...
- Cum?!( se încruntă, brusc jignită, Victoriţa, şi îşi pipăie talia.) Sunt eu
bondoacă??
- Ce, vrei să zici că nu? Aşa-ţi zic toţi copiii: „Bondoaca".
- Asta tu ai scornit-o, se înfurie Victoriţa. Şterge imediat „bondoacă".
- Şi ce să pun? Durdulie?
- Nu. Să nu pui durdulie.
 - Dar ce ? Rotofeie?
- Nu. Să nu pui rotofeie. Scrie...
(Caută cu ochii închişi cuvântul potrivit. Cealaltă o ajută: )
- ... îndesată? Grăsană? Crede-mă, tot mai bine e „bondoacă".
- Nu. Scrie aşa: „Ea a slăbit cu două kilograme şi trei sute de grame..."
- Nu se vede... Zău, tu, nu se vede...
- Ba se vede, i-o reteză Victoriţa. Dacă vrei, îţi arăt şi rochiţele.
- Dar ce? Eu fac portretul rochiţelor?
( Victoriţa se dă bătută. Zîmbeşte acru: )
- Mda! Ştii, sunt curioasă să ştiu ce ai scris mai departe...
- Păi, să-ţi citesc. Am scris aşa, (continuă netulburată Dana: ) „Colega mea
are o faţă lăiăreaţă..."
- Cum lătăreaţă?
- Dar cum? îngustă? Uită-te în oglindă! „Mai are un nas borcănat şi urechi
măricele." Asta e tot.
( Victoriţa s-a făcut palidă de ciudă. Îşi muşcă buzele. Vorbeşte printre
dinţi: )
- Da ? Bine. Uite ce am scris eu... „Colega mea de bancă este foarte
deosebită de mine”…
- Aşa şi e, ( întăreşte cu satisfacţie Dana.)
- „Ea este o lungană..."
- Cum ?( sare ca arsă Dana.)
- Aşa am scris, dar acum adaug: „şi o ciolănoasă, şi o deşirată, cu un nas ca o
trompă de elefant..."
- Da? Tu faci şi comparaţii? Bine, (mormăie Dana ameninţător.) Păi crezi că
eu nu pot să scriu, în loc de „are urechi măricele", ”are urechi ca nişte foi de varză
murată?" Şi... şi... „bărbia ascuţită ca un vîrf de pantof"? Îţi convine?
( Victoriţa o priveşte drept în ochi: )
 - Îmi convine. Uite, scriu şi eu: „Are degete ca nişte dopuri de plută şi... o
strungăreaţă între dinţi ca Dunărea la Porţile de Fier..'"
(Dana sare în sus şi răstoarnă scaunul, dar e atât de furioasă că nici nu bagă
de seamă.)
- Da? Hai la oglindă! Poftim. (Îşi lipeşte nasul de luciul oglinzii şi vorbeşte
cu degetele între dinţi ca o furculiţă: )
- Spune unde vezi tu la mine... Porţile de Fier?
- Şi tu unde vezi la mine varză murată? (ţipă Victoriţa, trăgându-se de urechi.
Acum s-au mai molcomit parcă. Sunt puse pe tratative.)
-Ştergi... „ciolănoasă şi deşirată"?
- Şi tu ştergi „faţă lătăreaţă"?
- Şterge tu mai întâi, (se roagă Dana.)
- Ba tu.
- Bine. Nu vrei? (se înfurie din nou Dana.) Las' că te aranjez eu... „Din
punct, de vedere sufletesc..."
( Se repede la masă şi apucă hotărâtă tocul.)
- Ce vrei să mai scrii? (întrebă uimită Victoriţa.)
- O să scriu că eşti o... o... egoistă.
- Şi eu am să scriu că în orele de română scrii la matematică! Şi copiezi
temele!
- Şi eu n-am să scriu că ai fugit de la ultima adunare de grupă, ca să te
fotografiezi a la minut?
- Şi tu nu te-ai prefăcut bolnavă, pentru că nu învăţaseşi poezia pentru
serbare?
( Dana a rămas încremenită, cu tocul în aer. Simte că îi izvorăsc două şiruri
fierbinţi de lacrimi din ochi. Vorbeşte cu glas tremurător: )
- Ai fi tu în stare să scrii... asta?
(Victoriţa s-a înmuiat şi ea: )
 - Dacă scrii de adunarea de grupă!
- Nu scriu. Dar nici tu de copiat temele.
- Şi n-o să scrii nici de fotografie?
- Nu, dacă ştergi că n-am învăţat poezia pentru serbare.
- Dar ştergi şi tu că sunt egoistă şi că am nasul borcănat.
- Şi cum să scriu!?
( Victoriţa se gîndeşte un timp, apoi izbucneşte veselă: )
- Ştiu: potrivit.
- Şi despre faţă?
- Potrivită.
- Şi despre ochi?
- Potriviţi.
- Bine, şterg, (consimte Dana,) dar... scrii şi tu la fel?
- Mai încape vorbă? Uite...
( Un timp se aude doar râcâitul peniţelor în caiete. Curând, lucrările au fost
transcrise. Dana lasă tocul jos şi citeşte Victoriţei: )
- „Colega mea, Victoriţa, este foarte deosebită de mine. Ea are nasul, gura,
părul, ochii potriviţi. Din punct de vedere sufletesc ea este o fată foarte potrivită."
( Victoriţa citeşte şi ea lucrarea ei: )
- „Colega mea, Dana, este foarte deosebită de mine. Ea are nasul potrivit.
Gura este potrivită. Părul şi ochii sunt potriviţi. Din punct de vedere sufletesc este
o fată foarte potrivită."
POVESTITORUL „Cum?! veţi exclama. Nu e nici o deosebire între ele?" O,
ba da, şi încă multe: din punct de vedere fizic Victoriţa are în plus trei virgule. În
schimb, din punct de vedere sufletesc, e mai bogată Dana: două puncte şi o pată de
cerneală în plus.
 O reţetă cu….bucluc!

Mama: _ Ştiu, puişor, e ziua ta, dar trebuie să plec la serviciu. N-am timp. Uite cum facem:
eu îţi dictez reţeta unei prăjituri uşor de făcut şi... te descurci tu!
(Ionel ia ceva de scris şi scrie după dictare)

Mama: „Se curăţă cartofii fierţi şi se pasează. Se pune un ou, un vârf de cuţit sare, făină cât
cuprinde şi se frământă bine. Se prăjeşte la foc încins şi se pudrează cu zahăr. Poftă bună!”

Mama pleacă. Băiatul îşi ia şorţul şi boneta de bucătar, îşi suflecă mânecile şi... citeşte cu voce
tare reţeta scrisă de el.

_ AŞA... SE CURĂŢĂ PANTOFII ...IERI ? NU I-AM CURĂŢAT IERI. EI..., PARCĂ

NU-I TOTUNA DACĂ-I CURĂŢ ACUM!
(Îşi curăţă pantofii cu peria şi-i pune în lighean)

_AŞAA... MAI DEPARTE...(citeşte) ŞI SE PISEAZĂ!? ...EI, DACĂ AŞA E REŢETA!

(Ia un băţ şi pisează pantofii).

_BUUN! ...MAI DEPARTE!... (citeşte) SE PUNE UN OU... (Pune un ou de lemn) ŞI UN

VÂRF DE CUŢIT MARE!!!
(Ia un cuţit şi încearcă să-i rupă vârful, nu poate, ridică din umeri şi-l aruncă pe tot în vasul
pentru compoziţie).

_AŞAAA...(citeşte) GĂINĂ CÂT CUPRINDE.

(Nu stă pe gânduri şi aruncă o găină în vas).
(Citeşte) ŞI SE FRĂMÂNTĂ BINE.
(Frământă cu o lingură totul)

_ACUM... SE PĂŞEŞTE LA LOC ÎNTINS.

(Pune ligheanul jos şi sare peste el făcându-şi viteză)

(citeşte iar)... ŞI SE PUDREAZĂ CU ZAHĂR...)

(Ia un plic cu zahăr vanilat şi presară peste toate)

Se aude soneria...

Ionel: AU SOSIT MUSAFIRII!! (se repede la uşă, dschide şi invită musafirii înăuntru)
POFTIŢI! POFTIŢI! CE BINE-MI PARE CĂ VĂ VĂD! ABIA AM TERMINAT PRĂJITURA!
(Musafirii se miră. Primeşte fiecare câte o farfurie şi toţi se ling pe buze. Ionel trânteşte fiecăruia
în farfurie ce a „preparat” mândru de opera lui)
(Musafirii fac ochii mari, se uită unii la alţii şi spun în cor):

_Ce-i asta?
(Ionel se umflă în piept şi spune mândru:)
 _ Prăjitura mea!
(Musafirii rămân cu gura căscată. Apare mama.)
_Vezi ce păţeşti dacă nu eşti atent la dictare? Sper să-ţi fie învăţătură de minte!

Materiale:

O perie de ghete, doi pantofi, un băţ(pentru pisat), un ou de lemn, un cuţit mic, o găină (vie, de
jucărie su dezgheţată), o lingură de lemn, un plic de zahăr vanilat, un lighean, şorţ, bonetă,
farfurii.
V:
Sa invat mie nu-mi place,
Ia lasati-ma in pace!

C:
Si la scoala…la lucrare
Matematica se pare
Ca ne-a pus la grea-ncercare
Cu probleme complicate
Uneori nerezolvate.
Ascultati o intrebare
De la ultima lucrare:
Ce este dreptunghiul, oare?

E
Si-apoi doamna-nvatatoare
Ne citeste suparata
Ce raspus a dat o fata.
„Dreptunghiul e-o linie franta
Care-a frant-o nu stiu cine
Dar e indoita bine!”
N
Aria o-ncurcam cu arul,
Decametrul cu hectarul,
Si dreptunghiul cu patratul
C-atata ne duce capul.

G
Haideti, terminati cu gluma
C-are sa ne creada lumea
Cei mai rai copii din scoala
Hai mai bine sa cantam,
Sa fim veseli, sa dansam.
https://youtu.be/lzuPqhYnsKE
L:
La inceput, gramatica mi se parea ca are prea multe denumiri. Confundam, tot
timpul, VERBUL cu…
(Toti) PREDICATUL!
Subiectul cu…
(Toti) Substantivul!
Si tot asa, de-a valma: parti de propozitie cu parti de vorbire, silabe cu cuvinte,
litere cu sunete, pana cand, in sfarsit, am priceput ca…
a” este un…
(Toti) Sunet si-i zicem vocala!
“la” este-o…
(Toti) Silaba din cuvantul “scoa-la”!
“Carte” este orisicand…
(Toti) Un cuvant!
„Eu citesc”. Oare ce e?
(Toti) Este-o propozitie!
Totu-i simplu cand inveti si totul este confuz cand n-ai siguranta.
Pentru ca tot suntem la gramatica as vrea sa va spun cateva ghicitori. Sunteti de
acord?
(Toti) Da! Sa le auzim!
Tine locul unui nume
Si se numeste…
(Toti) Pronume!
In orice propozitie
El este „imparat”.
Nu poate sa lipseasca
Si-i zicem…
(Toti) Predicat!
Este parte de vorbire
Si arat-o insusire,
Sta pe langa substantiv
Si se cheama…
(Toti) Adjectiv!
Acest semn il pui mata
Cand vorbesti cu cineva.
Cine crezi c-ar fi, ma rog?
(Toti) Linia de dialog!
R
Si eu m-am pregatit cu cateva ghicitori matematice:
Numerele cand se-aduna
Spunem ca aflam o…
(Toti) Suma!
Inmultire cand ai spus
Sigur afli un…
(Toti) Produs!
Un tablou am cumparat
Laturile-i sunt egale
Are forma de…
(Toti) Patrat!
V:
V-am adus si eu trei ghicitori din istorie!
A fost un domnitor neinfricat
Cu hoti si lenesi nu s-a impacat,
I-a pedepsit cumplit pe toti
Si n-au mai fost nici lenesi si nici hoti.
Ghici!
(Toti:Vlad Tepes)
„Eu imi apar saracia si nevoile si neamul”
A spus domnul ca s-auda si sa stie si dusmanul..
Dar infumurat si sigur venea mare Baiazid,
Pana s-a izbit de oaste ca de cel mai strasnic zid.
Despre ce domn este vorba?
(Toti) Mircea cel Batran!
S-a luptat cu vitejie
Ne-nfricatul, vesnic treazul.
Visul lui a fost Unirea
Si i-am zis…
(Toti) Mihai Viteazul!
Cate intamplari minunate nu am trait si noi, in orele de lectura, impreuna cu
Pinocchio sau cu Marele Urias Prietenos, cu Vrajitorul din Oz, cu AUGUST sau
COLT ALB!
Ce mult am suferit sub Stejarul din Borzesti! Am ascultat vrajiti „Amintirile din
copilarie”, am calatorit prin „FANTAZIA” impreuna cu Bastian B.B. si
pretutindeni am fost condusi de indemnul cald al Doamnei invatatoare.
Pentru toate va multumim!
D
Cu gandul la aceasta sarbatoare am vrut sa va scriu cea mai frumoasa compunere
pentru dumneavoastra cea care ne-ati invatat cum sa scriem compunerile. Nu
incape in cuvintele mele toata recunostinta pentru dragostea pe care ne-ati aratat-o.
Nici un munte, oricat ar fi de inalt, nu intrece rabdarea dumneavoastra. Nici o apa
nu este mai adanca decat iubirea dumneavoastra si nici un cer nu este mai senin
decat cerul bunatatii dumneavoastra.
Va multumim pentru tot ce-ati facut pentru noi si va promitem ca nu va vom uita.
Draga mea invatatoare,
Raza mea stralucitoare,
Sfatul, eu vi-l port cu mine
Sa fiu bun si sa-nvat bine.
Si in viata, mai tarziu,
De rusine sa nu fiu !
Va multumesc !
T :
In clasa-aceasta cu adanci fosniri
E-o banca incarcata cu-amintiri.
Ma-ntorc cu gandul catre vechiu-i rost
Sa intalnesc copilul care-am fost.
El sta in banca mic, ascultator
Si soarele il mangaie pe par.
In ochi e-un zambet care-ar da in plans
Si mana tine tocul tot mai strans.
As vrea sa ma apropii, sa-l ajut,
Dar n-o mai pot lua de la-nceput.
As vrea sa stam alaturi amandoi,
Dar timpul sade-acuma intre noi.
In clasa cu nazbatii si copii
Si zvon indepartat de jucarii,
Mereu stapana peste banca fie
Nestavilita mea copilarie.

Am stat in ultima banca. Am fost printre cei mai inalti elevi din clasa si am inteles
ca nu puteam sta in primele banci. Dar, de acolo, din banca a patra v-am urmarit cu
toata atentia si am fost fericit atunci cand mi-ati spus ca am facut din ultima banca
„o banca de onoare”.
Va multumesc!
I:
Ne punem toti aceeasi intrebare
(Toti) In clasa a V-a cum va fi oare?
I:
Pai sa va dau o mana de-ajutor. In clasa a V-a nu-i usor!
F:
Ca nu-i usor, e lucru hotarat. Dar ce e oare de facut?
I:
Sa ne oprim aici!
(Toti) In nici un caz!
I:
Sa trecem in a VI-a !
(Toti) Zau, ai haz!
S-avem curaj!
(Toti) Nu este prea usor…
F:
Sa invatam mai mult si mai cu spor!
I:
Eu zic si cred ca nu gresesc prea tare:
S-o luam cu noi pe doamna invatatoare!
M
Draga mea invatatoare,
Raza mea stralucitoare,
Sfatul, eu vi-l port cu mine
Sa fiu buna si sa-nvat bine.
Si in viata, mai tarziu,
De rusine sa nu fiu!
Prea buna mea invatatoare,
Prin anii care trec in zbor,
Prin viata care-n vuiet vine,
Mereu ma voi gandi la tine.
Cu acelasi drag si cu mult dor.

https://youtu.be/6nkkpMPqtFs

N:
Copilarie, plai de aur
Cu jocuri si nazdravanii,
Te pretuim ca pe-un tezaur
Si-am vrea mereu sa fim copii.
Dar anii trec in zbor ca gandul
Si maine vom fi oameni mari,
Dar uneori cu nostalgie
Ne-om aminti c-am fost scolari.

R:
Amintirile de-o schioapa
Iata ca au luat sfarsit!
Si asa, povestea noastra
Poate nu v-a plictisit!
Pentru cateva minute
Ati redevenit copii
Caci asa ramai tot tanar
Cu placere de-a trai.
Ne facuram datoria
Si ne despartim aici,
Caci ne-om intalni prin vreme
Noi…parinti,
Si voi…bunici…
https://youtu.be/ReZp0_E1qQ8