Mi-amintesc întâia zi de şcoală,

Au trecut de-atunci 5 ani Ea, lângă noi, de-a pururea aproape,

Eu eram fetiţa cea sfioasă
Cu codiţe şi cu ghiozdan.
Zi de zi noi am venit la şcoală
Atâtea lucruri noi am adunat
Ne-am întrecut cu timpul care zboară
Şi-ncet, încet de toate am învăţat.
Că învăţătura e comoara
Pe care nimeni nu ţi-o poate lua
Şi care-şi va spori podoaba rară
Cu cât împarţi mai mult din ea.
Căci învăţătura e averea
Pe care pururea o duci în gând
Şi fără raza ei puterea
E doar un colb purtat de vânt.
Prieten la nevoie dar şi mamă,
Cu glasu-i calm, cu susurul de ape
Ne-ndeamnă, ne dă sfaturi sau ne cheamă.
Învăţătoarei noastre cu chip blând şi luminos
Din suflet îi aduc un cald şi meritat prinos
Ne-a învăţat să fim politicoşi
Oameni buni şi curajoşi.
S-ajungem şi când vom fi mari
Vrednici şi de cinste gospodari.
Ea ne-a învăţat cu anii
Să fim buni şi mai deştepţi,
Să-i asculăm pe înţelepţi.