DATA: 28.05.

2018

INSTITUŢIA: Gimnaziul „Dimitrie Cantemir”

CLASA: a IV-a

ÎNVĂŢĂTOR: Țulea Olga

TIMPUL: 60 min.

SUBIECTUL: „Bun rămas, doamnă învăţătoare”

TIPUL ACTIVITĂŢII: Activitate extraşcolară

COMPETENŢA SPECIFICĂ:

 Cultivarea interesului faţă de carte, şcoală, învăţători.

OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
9

 să demonstreze dragoste faţă de învăţători şi carte;

 să manifeste interes şi preferinţe pentru jocul de rol;

 să perceapă mesajul textelor dramatizate;

 să conştientizeze rolul învăţăturii în viaţa copilului;

 să recite versuri, să interpreteze melorii şi să execute elemente de dans.

DECOR: citate,baloane, flori.
ACŢIUNI ÎN TREPRINSE: cîntece, poezii, dansuri .
MATERIALE UTILIZATE: mijloace tehnice: casetofon, planşe, lucrări ale
elevilor, expoziţie de cărţi ale scriitorilor.
Prezentator- Dragi oaspeţi, părinţi, colegi! Ne-am adunat astăzi, în această minunată
zi, în această minunată sală, cu puţină nostalgie în suflet, cu tristeţe în zîmbetul abia
schiţat pe buze, cu avânt în privirile senine pentru a include într-o amintire clipa
despărţirii!.

Un copil: - Bunii noştri prieteni! Vă zicem bun sosit la sărbătoarea noastră. E

sărbătoarea primului urcuş, e ziua cînd mai suntem toţi împreună, cînd ne vom lua
rămas bun de la învăţătoare!
9

Un copil: - Sîntem la ultima lecţie de omenie. La această lecţie am venit cu bagajul de

cunoştinţe acumulat pe parcursul a patru ani şi care ne va lumina drumul în viitor.

Un copil: - Patru ani de drum spre şcoală,

Patru dalbe primăveri,
Au trecut ca o părere,
Au trecut parc-au fost ieri.

Un copil: - Parcă mai ieri a fost acea zi...

Când ne-am îndreptat cu paşi nesiguri spre lăcaşul despre care ni se vorbea la grădiniţă.
Am venit la şcoală, nişte boboci mici, fricoşi, neştiutori, care ne temeam să ne desprin-
dem de mâna mamei şi s-o urmăm pe doamna învăţătoare în frumoasa lume a cunoştin-
ţelor. Vă mai aduceţi aminte?
»»

Un copil:- Dar au trecut anii, au trecut toamne, ierni, primăveri şi iată-ne ajunşi la
finele primei trepte ale urcuşului în lumea cărţii. Am crescut, ne-am maturizat, nu mai
suntem acei care stăteam timizi la pragul şcolii.

Un copil: - Glasul învăţătoarei ne-a însoţit şi la bine şi la greu. Astăzi, 17 copii, absol-
venţi ai şcolii primare, o vom urma la ultima sărbătoare de adio. Priviţi-i, stimaţi
părinţi, admiraţi-i, cît de frumoşi sunt, ce mari au crescut! (copiii întră în sală cu
învăţătoarea pe fonul unui vals).
Un copil: - Prima zi de şcoală,
Amintire vie,
Frunza mea de toamnă,
Dulce, aurie.
Soare blând şi mare,
Planuri de şcolar,
Buna-nvăţătoare
Şi-un abecedar.
Un copil: - Frunza mea de toamnă,
Drumul meu cu rost,
Prima zi de şcoală,
Parcă ieri a fost.
Un copil: - Timpul nu se-opreşte,
Curge ne-ncetat,
Patru ani de şcoală
Azi am încheiat.
Un copil: - Patru ani cu nori şi soare
Lângă doamne-nvăţătoare.

Cântecul „Parcă azi, parcă ieri”

Un copil: - Parcă ieri noi ne-am strâns

Şi la şcoală am venit
Zâmbet cald şi cu pasul grăbit.

Să cânţi orice nu-i nici o greutate
Căci muzica ne-a învăţat pe rând
Ca notele să le cunoaştem toate.
Copilul o minune e
Şi aşa a trecut timpul
Zi de zi ceas de ceas
Şi-am ajuns în ziua-n care
Să vă spunem bun rămas!
Bun rămas! Adio, dragă şcoală!
Noi ne vom revedea
După-o vacanţă lungă
Cînd frunza va cădea.
Adoi, dragi băncuţe
Şi dragă-nvăţătoare
Ce-ncet ne-ai condus paşii
Pe drumul plin cu soare.
Adio, dragă carte
Până la toamnă doar
Când cu mai multă râvnă
Te vom îmbrăţişa iar.
Adio clase primare...
Ceas cu ceas, luni după luni,
Am crescut deştepţi şi buni
Şi vom creşte tot mai mari
Dacă vom fi buni şcolari.
Îmi sunteţi dragi, colegii mei
Vă voi păstra în gîndul meu
Şi fiecare clipă a acestor ani
A
Îmi va fi dragă tot mereu.
Frumoase jocuri ne-am jucat
Frumoase clipe-am adunat
Şi-aş mai dori ca şi de-acum
Am crescut cum după iarnă
Primăvara plante cresc
Şi fără să bag de seamă
Prin viaţa acum pornesc
Tot mai mult eu dau din coate
Încerc să mă şmecheresc 1,2 şi 3 cu 4
O să ne amintim cu drag
De frumoase serbări,
De excursii prin minunate locuri,
De glume cu haz şi de jocuri.
Glume.........
Semestrele-au trecut pe-aripa vremii
Şi anul, dragi colegi, a luat sfîrşit
A
In clasa noastră băncile sunt goale
Şi zgomotele toate- au amuţit.
Patru ani de drum spre şcoală
Patru dalbe primăveri
Au trecut ca o părere
Au trecut parcă-a fost ieri.
La anu-n clasa cincea vom intra
Şi grijile vor deveni mai mari
Şi sigur uneori ne vom dori
A
In clasa a patra să mai fim şcolari.
Mai mulţi profesori paşii-o să-ne- îndrume
Încet ne vom obişnui cu ei
Şi ne luăm acum angajamentul
Să fim şcolari cuminţi în ciclul doi.
Când toamna va apărea după dealuri
Ne-om întîlni în dragul nostru grup
Şi iarăşi clasa fremăta - va vie
Cum freamătă albinele în stup.
Acum când 4 ani s-au dus
Ca soarele către apus,
Pe când mai înălţăm o treaptă,
Vă sărutăm mâna cea dreaptă
Şi vă aducem, doamna noastră,
Tot cerul într-o floare-albastră.
Prea iubitule învăţător,
Prin anii care trec în zbor,
Prin viata care-n vuiet vine
Mereu ne vom gândi la tine.

Un copil:
Ca grădinarul iscusit
Tu ne-ai vegheat, tu ne-ai iubit
Şi-n viaţa care-n vuiet vine
Mereu ne vom gândi la tine.

Cântecul „Pentru învăţător”

/\

l.Iţi mulţumesc mult, scumpa mea,

Scumpa mea învăţătoare,
Că fericirea vieţii mele tu ai dat.
Aveai în ochii dumitale atâta soare
Căldura lor ne-ai mângâiat neîncetat.
/\

2. Îmi amintesc mult, scumpa mea învăţătoare,

Cum nu-mi facuse-mi lecţia chiar cea dintâi
9

M-ai scos la colţ şi mi-ai citit şi o mustrare,

Era doar lecţia, doar lecţia dintâi.

3. Parcă mă văd în rându-ntâi din banca şcolii,

Era problema complicată cea dintâi,
Stăteam la tablă, întristat şi plin de gânduri
M-ai învăţat, m-ai corectat şi-am rezolvat.
 4.Dar parcă anii au trecut pe nesimţite,
Ai părul nins de-al vieţii fulgi
strălucitori
Şi într-o zi un băieţel bronzat de soare

Un copil:
Timpule, mai stai un pic,
Te implor, rămâi cu mine,
Cât de bine-i să fii mic,
Cu măicuţa lângă tine.
Tot ca ieri, ca altădată
Aş dori să vin aici,
Clasa noastră luminoasă
Va primi curând alţi pici.

Despre lumea vie şi neînsufleţită Ce e marea ?

Despre Pământ şi învelişurile sale Ce e zarea ?
Despre om care-i stăpân pe tot ce ne- Pentru ce-nfloreşte floarea ?
ncojoară Am învăţat la Ştiinţe naturale. Pentru ce rodeşte pomul ?
Pentru ce trăieşte omul ?
Mai jult decât o zână era învăţătoarea
Cine-s Eu ?
Când desluşeam răspunsuri
Cine-s străbunii ce îi moştenesc ?
Ce cuprinde-ntrebarea.
Pentru ce-i „Picior de rai”
Ce e gândul ?
Plaiul meu moldovenesc ?
Ce-i cuvântul?
Pentru ce de miere-i graiul nostru ?
Ce e cerul ?
Unde-s munţii ? Unde-i dealul și câmpia și
Ce-i Pământul ?
poiana cea cu flori ?
Pentru ce ?... Şi pentru cine ?
Şi de unde până unde bate vântul ?
Ce e ploaia ? Ce-i ninsoarea ?
Cum se naşte peste zarea aburită
minunatul curcubeu ?
Şi de ce curg doar la vale apele
mereu ?
Soarele unde se duce să se culce ?
De ce oare tot răsare şi apune iar şi
iar ?
Şi de ce el luminează ziua doar ?
Cerul nopţii de ce oare, de Lună-i
vegheat?
Şi de ce e numai noaptea cerul
înstelat ?
De ce cântă fără seamăn ciocârlia ?
De ce ne iubim noi glia
Școala o-ndtăgim cu greu
Țara o iubim mereu ?
Pretutindeni, nu e mai frumos pe lume
Desenul ne-a-nvătat să observăm
Tot ce-i frumos în jur şi-armonios.
Să ilustrăm tot ce gândim,
Să combinăm culorile frumos.
Să stăm corect atunci când facem tema
Un scris frumos, citeţ şi ordonat
Legat să scriem şi în ritm rapid
La ora de caligrafie-am învăţat.
Copil ce-ai fi, ori tânăr, ori bătrân
Invătarăm tot ce-i bine
Şi de rău să ne ferim.
Ce-mpodobită e întreaga clasă ! Parcă ieri eram de mână
Avem o oră specială, mai aleasă Împreună cu mămica
Ce o vom ţine minte fiecare, Şi mă duse cu paşi repezi
E sărbătoarea clasei noastre Către şcoală, spre lumină.
Şi-a doamnei noastre-nvăţătoare.
Îmi simţeam inima plină
Cu patru ani în urmă... De dorul ce mă-ndemna
Vă mai amintiţi ? Cu glas mare de chemare
»

A fost aceea, zi de sărbătoare Pentru-a scrie şi a -nvăţa.

Cu flori, cu mari emoţii,
Clasa întâia, abecedare Primul sunet de chemare
Şi prima înâlnire Clinchetul de clopoţel
Cu Doamna-nvăţătoare. Mă vesti să intru-n clasă
Că eram şcolar şi eu.
Această primă zi de şcoală
Şi întâlnirea mea cu doamna învăţătoare Risipind mărgăritare...
Nici mie nu mi-e ştearsă din uitare Clopoţelul drag suna voios...
A fost o sărbătoare !
Ne aşteaptă o nouă casă
Am încheiat cu bine Cu ferestre largi şi mari
Cei patru ani de şcoală. Iar pe băncile curate
Am învătat de toate Cărţile primite-n dar.
9

Şi-acuma suntem mari.

Noi le-am răsfoit uşor
Fără a şlti ce taine - ascund.
Mai ieri eram de-o şchioapă
Când vom şti cuprinsul lor ?
Când ne-ati adus aici
9
Ne-ntrebam cu toţii-n gând.
Acum ne luăm zborul
Căci ne-au crescut aripi. Am deschis abecedarul
Primul prieten, prima carte
A sosit ziua de astăzi Avea poze lungi, şiraguri
Când să numărăm, copii Şi desene minunate.
Patru ani întregi de şcoală
Plini cu rod şi bucurii.

Patru ani de şcoala -aceasta

Multe am acumulat
Cunoştinţe şi deprinderi
Să mă port civilizat.
 Cântecul Adio, dragă -nvăţătoare !

Iţi mulţumim, scumpă, dragă-nvăţătoare,

De fericirea vieţii noastre ce ne-ai dat,
Aveai în ochii dumitale atâta soare, bis
Căldura ta mă mângâia neîncetat.

Şi azi, fiind o zi frumoasă şi cu soare,

Noi îţi urăm cu toţii-n glas de mii de ori...
Mulţi ani, mămică scumpă, dragă-
nvăţătoare,bis Şi drept cadou îţi oferim buchet
de flori.

*Tot probleme să rezolvi

De cu zi şi până-n zori:
înmulţire, împărţire
Pân te-aduc la ameţire.
Probleme n-am rezolvat.
Iarăşi „2” am încasat.

*Ce mă fac, ce mă fac ?

Matematicii nu-i plac.
Parcă ea îmi place mie?
Ba deloc! E-o nebunie!
X şi Y să-i găsesc.
Dar nicicum nu-i potrivesc.

*Limba-i tare complicată.

Cum să scrii corect ţi-arată.
Enunţuri s-alcătuieşti
Până când îmbătrâneşti.

*Ce-i acela substantiv?

N-am ştiut, nici n-am să ştiu,
Dar cunosc ce-i predicat,
Să vă spun? Iac-am uitat!
- Ochii, căprui - tot mă doare
Când îmi dau de studiat
Câte două teme-odată
La ştiinţe neapărat.
Patru ani şi-n lat,
De toate noi am aflat.
Le-am văzut, le-am cunoscut,
Hărnicia, dar şi lenea...
Pe hîrtie le-am ţesut,
Le-am dat viaţă, le-am crescut.
Acum vi le înfăţişăm
Şi de n-om şti să jucăm,
De ne mai şi încurcăm...
Fiţi cu noi îndurători,
Mame, taţi, fraţi verişori,
Dragii noştri spectatori...
Lăsaţi-mă să fiu copil,
Să simt că am copilărie,
Lăsaţi-mă să înfloresc Ca
floarea dulce din cîmpie.
Lăsaţi-mă să fiu copil,
Să zburd o clipă fericită,
Să simt că primăvara e Şi
pentru mine mult dorită.
Lăsaţi-mă să fiu copil,
Lăsaţi-mă spre cer să zbor,
Deschideţi lacătul iubirii
9

Şi uşa spre-al meu viitor...

 A

Cântecul „In grădina copilăriei”

1 .In grădina copilăriei

Florile au nume, nume de copii,
În grădina copilăriei
Ai şi tu o floare, chiar dacă nu
ştii. In
grădina copilăriei
Zâna cea mai bună are un palat.
In grădina copilăriei
Orice vis devine adevărat.

REFREN:
Vino după mine, vino pe cărare.
Vino împreună să găsim o
floare. Floarea minunată care
împlineşte Orice dorinţă cît ai
zice „peşte”. Ştii ce aş ruga-o
eu ?
A

2.In grădina copilăriei

Nu există iarnă, nu există frig.
A

In grădina copilăriei
Nimeni n-are frică, frică de nimic.
A

In grădina copilăriei
Soarele e darnic, vîntul e zglobiu.
In grădina copilăriei
Vreau şi eu o floare să mai fiu.
REFREN:
 A

Cântecul „In grădina copilăriei”

1 .In grădina copilăriei

Florile au nume, nume de
copii.
/V

In grădina copilăriei
Ai şi tu o floare, chiar dacă nu ştii.
In grădina copilăriei
Zâna cea mai bună are un palat.
In grădina copilăriei
Orice vis devine adevărat.

REFREN:
Vino după mine, vino pe cărare.
Vino împreună să găsim o
floare. Floarea minunată care
împlineşte Orice dorinţă cît ai
zice „peşte”. Ştii ce aş ruga-o
eu ?
Să rămîn copil mereu.

/V

2.In grădina copilăriei

Nu există iarnă, nu există frig.
/V

In grădina copilăriei
Nimeni n-are frică, frică de nimic.
A

In grădina copilăriei
Soarele e darnic, vîntul e zglobiu.
A

In grădina copilăriei
Vreau şi eu o floare să mai fiu.
REFREN:
Doamnă învățătoare! Doar acum am înțeles că multe șotii am făcut, că de multe ori am
fost vinoveţi, dar D-voastră ne-aţi iertat. Noi ne cerem iertare pentru tot ce am făcut. Nu
vom repeta năzbîtiile din trecut.

Cântecul „Drumurile noastre”

1.Tot ce-a fost frumos în

clasa noastră
Nu vom da uitării,
Ani şi luni, şi nopţi la
rând povară
Clipa despărţirii,
Ne vom aminti de învăţătoare
9

Numai cu iubire.
Draga noastră, prima învăţătoare,
Multă fericire.
Refren:
Cine va uita vreodată,
Aceşti ani frumoşi de şcoală,
N-o să aibă alinare,
Viata toată, viata toată.
Cine va uita vreodată,
Aceşti ani frumoşi de şcoală,
Plini de vise şi speranţă,
Noi păşim în lumea mare.
2. N-0 să mai fim clase primare,
Chiar să vrem vreodată,
Dar mai credem însă cu
speranţa-n
Cheiţa fermecată.
N-a fost greu, dar nici n-a fost uşor,
Nu vom regreta,
Ne rămîne doar prietenia
*Jur să ţin în viaţă drumul drept!
*Jur să nu m-abat de 1-al meu tal!
j

*Jur să fiu destoinic ţi-nţelept!

Dar întâi de toate să fiu Om!
Jur să nu-ţi umbresc o clipă chipul!
*Jur să nu-ntinez numele tău!
/\

Iţi mai jur, învăţătoarea

mea iubită,
Că întâi de toate
Om să fiu!
*Jur să-ti seamăn flori
în calea vieţii,
Dar rămâi mulţi ani în
preajma mea!
*Jur să-ţi deschid zorii
dimineţii,
Să-ţi alung din cale
viaţa grea!