Adio drag Abecedar

Dragi copii iată ca a sosit ziua cînd voi vă veţi lua rămas bun de la prima carte care va învaţat a citi cele mai
frumoase şi mai scumpe cuvinte. Acum voi puteţi afla minunile altor carţi tot atît de frumoase şi atrăgătoare.
Cu imaginatia si fantezia caracteristice copilariei,sa ne intoarcem in prima zi de scoala cind am pornit in aceasta
calatorie .

Sceneta Ridichea

Azi e zi de sărbătoare
Pentru noi elevi de-a ntîia
Toată sala e o floare
Şi cu noi învăţătoarea
Şi tăticul şi mămica
Şi bunicul şi bunica
Au venit cu bucurie
Spectatori să ne fie

Bun venit, iubiţi părinţi

Astăzi clasa noastră
O serbare –a pregătit
Pentru dumneavoastră
Îi poftim astăzi aici
Pe cei mari şi pe cei mici
Să cîntăm şi să dansăm
Rămas bun de la Abecedar să ne luăm

Cîte raze sînt în soare?

Nu le socoti-n zadar
Astfel nu se ştie, cite
Cîte raze-s în abecedar

Buna ziua şcoală

Cuibuşor de soare.
Noi sîntem micuţii
Cu Abecedare

Cînd la şcoală am venit

Am primit în dar
Cu încredere şi cinste
Un Abecedar
Fiecare filă-a lui
E o bucurie,
El ne-a învăţat pe toţii
A citi şi-a scrie
Spune tu Abecedare
Care eşti de faţă
Este cineva la noi
Care nu învaţă?

Abecedarul: (Damian)
Am sosit, prieteni mici,
Am sosit şi eu aici
Şi-nainte de-a începe
 Dragi băieţi şi voi, dragi fete,
Am ceva ca să vă spun.

Toti: Ce?
Abecedarul: Aţi muncit?
Toti: Am muncit, clasa-ntâi am isprăvit.
Abecedarul: Ati învăţat?
Toti: Am învăţat, clasa-ntâi am terminat.
Abecedarul: A fost lung al vostru drum?

Un an întreg noi am muncit

Şi ne-am luptat din greu
Cu beţişoarele ce ne-ajutau la socotit,
Cu caietul ce-l pătam mereu,
Cu un ghiozdan prea încărcat,
Cu filele ce le rupeam,
Cu scrisul nostru apăsat,
Cu stiloul ce-l pierdeam,
Cu somnul dulce, dimineaţa,
Cu cărţile din abecedar,
Cu apa ce ne răcea faţa,
Dar lupta n-a fost în zadar.

Dragul meu abecedar,

Prima carte de şcolar!
Îţi aminteşti? La început,
Ce greu a fost?
Atâtea semne
Parcă, fără rost:
Ovale, zale, bice, bastonaşe,
Priveam nedumerit la ele.
În timp, le-am folosit pe toate
Şi alfabetul a mers ca pe roate.

Am început cu linioare,
Cu puncte, bastonaşe şi ovale.
Încet-încet, am descoperit secretul
Şi, iată-ne acum, ştim alfabetul!

Ce e alfabetul oare?
Şir de puişori în soare?
Stolul alb de porumbei?
Sau pe câmp turmă de miei?
Licurici sunt ori mărgele
Literele subţirele?
Ce e alfabetul, ce e?
Cred că e un fel de cheie,
Năzdrăvană şi anume,
Să deschidă porţi spre lume.

De la ,a, pina la, ze,

Lănţişor de litere.
Lanţişorul nu-i de aur
Da-i mai scump ca un tezaur,
Căci deschide drum departe, Luminind din carte-n carte.
Cântecul Literele alfabetului
A şi B cu C şi D
Sunt cu toate prietene
Şi-au plecat hai-hui prin ţară,
Din abecedar afară.

E şi F cu G şi H
Au luat calea spre oraş,
I şi J cu K şi L
Preferau spre orăşel.

M şi N cu O şi P
Către sat voiau toate,
Cică e alunecuş
Mult mai bun pe derdeluş.

Însă Q cu R şi S,
Cu un vecin pe nume T,
Zis-au să se audă clar
În întregul abecedar:

“Ia tăceţi şi ascultaţi,

Sus pe carte vă aşezaţi,
Când şcolarul, cu încetul,
Va parcurge alfabetul,
Şi-o putea cu bucurie
Să citească şi să scrie,
Orşicare va putea
Să se ducă unde-o vrea.”

Literele au ascultat
Sus pe file au aşteptat,
Iar U şi V cu X şi Z
Au plăcere în orice.

Literele în cuvinte
Le scriem cu luare-aminte.
Pe spaţii le aşezăm,
Fără să le încurcăm.
Data, titlul, neapărat,
Şi apoi alineat.

Acum pot citi şi scrie

La prieteni şi bunici.
Ferice de cine ştie
Azi semnele mari şi mici
Bine scrise pe hârtie!
 De ce toţi zic că eu sînt mic
Şapte ani am împlinit.
Asta nu e de glumit
Vezi, încetul cu încetul
Am învăţat ALFABETUL
De acum eu pot citi
Glume, basme, poezii
Tot ce şcoala ne învaţă
Prinde bine apoi în viaţă

Damian Cine-nvaţă o vocală

Va primi o portacală
Cocoşelul Co-co-co
Şi-a ales vocala O
Iar căluţul Mi-ha-ha
A-nvăţat vocala A
O broscuţă sprintenă
Sare prin vocala Ă
Greieraşul Cri-cri-cri
Ţîrîie ba-n Î, ba-n I
Viţeluşul Mu-mu-mu
Paşte în vocala U
Iar ieduţul Be-he-he
Zburdă prin vocala E
E,Î, I, A- toţi în cale
Azi manîncă portocale
A,O,U- prin văi şi lunci
Ce mai portocale dulci!!!!!

Multe bucurii şi daruri

Ne-a adus Abecedarul
Bucurie fără seamăn
Cănd rostim cuvîntul mama
Iar o altă bucurie
Cînd rostim Prietenie
Buchii negre, buchii mici
Se adună ca furnici
În caiete între foi
Înşirînd cuvinte noi
La Abecedar-minune / Geam deschis spre noua lume.

Matematica: (clasa 4 )
Credeţi că aţi promovat?
Pe mine m-aţi întrebat?
Eu sunt Mate din orar!
Cifre am în buzunar!
După cum am observat,
Litere aţi învăţat
Să scrieţi şi să citiţi,
Însă cu ce socotiţi?
 Aşa este, am uitat,
Că noi am mai învăţat
Cifre, numere şi semne.
Ştim să facem adunări,
Ştim să facem şi scăderi,
Socotim şi calculăm
Şi probleme rezolvăm!
Ştim şi ce-i acela metru,
Şi cum scriem centimetru,
Ştim şi ziua, luna, anul,
Ora, litrul, kilogramul!

Matematica:
Ia ascultaţi o ghicitoare!
Numerele când se-adună.
Spunem că aflăm o … (sumă).
Când vedeţi minus în test
Gândul vă duce la … (rest).

Am învăţat să citim,
Să scriem, să socotim,
Să cântăm, să desenăm
Şi cum să ne comportăm.

Nu mai cred că eu sunt mic,

Buclucaş şi tot sprinţar,
Tuturor cu drag le zic:
Nu uitaţi, eu sunt şcolar!
Pot să scriu, ştiu să citesc,
Nu pierd timpul în zadar!
În jur toate îmi şoptesc:
,,Nu uita că eşti şcolar!”
Merg la şcoală bucuros,
Cu ghiozdan şi cu penar,
Şi salut, sunt respectuos,
Eu nu uit că sunt şcolar.

Ştim nuanţe şi culori

Ca să putem picta flori.
Culori calde, culori reci,
Puncte, linii, tonuri, deci …

Toţi:
Suntem pictori renumiţi,
Cred că sunteţi mulţumiţi!

Mama, însă, nu zâmbeşte,

Când pata mea înfloreşte
Pe hăinuţă, mâneci, nas,
Chiar pe faţă şi pe ceas …
Ce să facem, asta este!
 Voi nu ştiţi, n-aveţi habar,
Tare-i greu să fii şcolar!
Şi vă dau cuvântul meu
Că elev în clasa-ntâi,
Este-n lume cel mai greu!

Dar nu şcoala mă apasă,

Ci profesorii de-acasă,
Că-mi pândesc orice mişcare:
Mama, tata, mama-mare,
Tanti Puşa, unchiul Gică,
Nenea Tache şi-o … pisică.
De atâţia nu mai poţi
Nici un cuvinţel să scoţi!

Mama-mi spune să mănânc,

Tata-mi strigă să mă culc,
Tanti Puşa să citesc,
Unchiul Gică să mai cresc.

Mama: Fără FB să nu vii!

Tata: Primu-n clasă vreau să fii!

Bunica: Să nu scoţi nasul din cărţi!

Bunicul: Fii atent la traversare!

Mătuşa Puşa: Ai luat punga cu mâncare?

Unchiul Gică: Toată ziua să înveţi!

Mama: Vezi să nu mai scrii cu pete,

Să nu mai rupi foi din caiete!

Tata: Să nu fugi! Să fii atent!

Şi pe hol să mergi încet!

Bunica: Poezia să o-nveţi

Şi pe ,,x” să-l mai repeţi!

Bunicul: Eşti mare, să cumperi pâine,

Să te scoli devreme mâine!

Mama: Spală-ţi mâinile murdare!

Tata: Să te speli şi pe picioare!

Mătuşa Puşa: Nu-ţi uita cartea acasă!

Nenea Gicu: Stai frumos când stai la masă!

Când de lecţii mă apuc,

 Ceas de ceas devin năuc.
Câţi în jurul mesei-ncap
Toţi mă sâcâie la cap.
De-atâtea critici nu mai poţi
Nici un cuvinţel să scoţi.

Mama: Asta-i virgulă? Ha! Ha!

Mai curând e-o acadea!

Tata: Patru ăsta-i nemâncat,

Cinciul parcă-i spânzurat.

Puşa: Opt e ăsta sau covrig?

Gicule, mă ia cu frig!

Gicu: Asta e caligrafie?

Fir-ar el de scris să fie!

Tata: Vrei să zici că ăsta-i trei?

Ba-i codiţa lui Grivei!

Bunicul: Nu se scrie aşa ,,Maria”

Zău, m-apucă nebunia!

Mama: Nu se-ascute-aşa creionul!

L-a blegit, cred, oreionul!

Bunica: Spune repede Andrei:

Cât fac 9 şi cu 3?

Gicu: Fără numărat băbeşte …

Doamne, cât se mai gândeşte!

Puşa: Vai, copilu-i anormal!

Hai să-l ducem la spital!

Of! Of! Of! Şi vai de mine!

Mai întâi s-ascult de cine?
Ştiu că ce spun toţi e bine
Dar uitaţi-vă la mine,
Am crescut, dar sunt tot mic
Nu mă credeţi un voinic!

Şi iată-ne acum c-am terminat …

Dar staţi … voi ...
De doamna învăţătoare aţi uitat?

Când am venit la şcoală-n toamnă

Eram un copil sfios şi mic.
M-aţi mângâiat pe creştet, doamnă,
Şi parcă m-am simţit voinic.
Ce caldă mână mi-aţi întins!

Şi-am scris şi am citit cu spor,

Nimic în viaţă nu-i uşor!
 Să fim destoinici ne-aţi pretins.
O dată, poate, aţi lipsit,
Ce mult atunci ne-am necăjit,
Că e uşoară truda noastră
Doar sub privirea dumneavoastră.

Acum, când primul an s-a dus

Ca soarele către apus,
Pe când ne înălţăm c-o treaptă,
Vă sărutăm mâna cea dreaptă,
Şi vă aducem doamna noastră
Tot cerul într-o floarea-albastră!

Vă mulţumim doamna învăţătoare,

Pentru că ne-aţi deschis o nouă zare.
Ne-aţi învăţat să scriem, să citim,
Şi de folos părinţilor să fim.

Ne-aţi învăţat ce-nseamnă omenia,

Să ştim să preţuim prietenia.
Să fim cinstiţi, cutezători şi drepţi,
Să fim şi muncitori şi înţelepţi.
Pe oamenii din jur să-i preţuim,
Din suflet pentru toate
Noi vă mulţumim!

Şi acum e timpul
Să ne luăm rămas bun
De la cel mai frumos an
Din viaţa noastră.

Vă promitem că la anul
Vom fi mai harnici, mai pricepuţi.

Vom lua toţi calificative mari,

Vom fi cei mai buni şcolari,
Mereu harnici şi cuminţi
Să-i bucurăm pe părinţi!

După atâta muncă

Am cam obosit,
Vine vacanţa mare
Şi-o să ne distrăm,
De şcoală o să uităm,
Nu prea mult,
Doar vreo trei luni.
Că la toamna care vine
Ne-om întoarce iar la tine.

La revedere, abecedarule!
Din toamnă, de când te-am primit,
Noi ne-am luptat cu tine tare,
Însă acum s-a isprăvit.

La revedere, voi beţisoare,

 Un an întreg v-am folosit,
La revedere, numărătoare,
Şi tu, alfabetar iubit.
Rămâneţi, dar, cu bine,
Noi clasa am trecut,
Suntem în clasa a doua
Şi ne bucurăm mult.

Să strigăm toţi într-un glas:

Toţi: Şcoală dragă bun rămas,
Vom veni peste 3 luni
Şi mai harnici şi mai buni.

Învăţător:
Bravo, bravo, dragii mei!
Aţi învăţat toţi minunat
Cum nici nu m-am aşteptat.
Meritaţi ca să plecaţi
Şi-alte cărţi să învăţaţi.
Foarte bine, v-am notat
Şi pe toţi v-am promovat!

Se dau coronite elevilor

Invătătoarea Pe ramuri verde tace

O pasăre măiastră
Cu drag şi cu mirare
Ascultă limba noastră
De-ar spune şi cuvinte
Cînd cîntă la fereastră
Ea le-ar lua,ştiu bine
Din limba sfîntă-a noastră